|
2 Cronici 1
1 Solomon, fiul lui David, s-a întărit în domnie; Domnul, Dumnezeul lui, a
fost cu el; şi l-a înălţat din ce în ce mai mult.
2 Solomon a poruncit
întregului Israel, căpeteniilor peste mii şi sute, judecătorilor, mai marilor
întregului Israel, căpeteniilor caselor părinteşti;
3 şi Solomon s-a dus cu
toată adunarea la înălţimea de la Gabaon. Acolo se afla Cortul Întâlnirii lui
Dumnezeu, făcut în pustie de Moise, robul Domnului.
4 Dar chivotul lui
Dumnezeu fusese mutat de David din Chiriat-Iearim la locul pe care i-l
pregătise, căci îi întinsese un cort la Ierusalim.
5 Tot acolo se afla,
înaintea cortului Domnului, altarul din aramă pe care-l făcuse Beţalel, fiul lui
Uri, fiul lui Hur.
6 Solomon şi adunarea au căutat pe Domnul. Şi acolo, pe
altarul din aramă care era înaintea cortului întâlnirii, a adus Solomon Domnului
o mie de arderi de tot.
7 În timpul nopţii, Dumnezeu S-a arătat lui Solomon,
şi i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau.”
8 Solomon a răspuns lui Dumnezeu: „Tu
ai arătat o mare bunăvoinţă tatălui meu David, şi m-ai pus să domnesc în locul
lui.
9 Acum, Doamne Dumnezeule, împlinească-se făgăduinţa Ta, făcută tatălui
meu David, fiindcă m-ai pus să domnesc peste un popor mare la număr ca pulberea
pământului!
10 Dă-mi, deci, înţelepciune şi pricepere, ca să ştiu cum să mă
port în fruntea acestui popor! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe
poporul acesta atât de mare?”
11 Dumnezeu i-a zis lui Solomon: „Fiindcă
dorinţa aceasta este în inima ta, fiindcă nu ceri nici bogăţii, nici averi, nici
slavă, nici moartea vrăjmaşilor tăi, nici chiar o viaţă lungă, ci ceri pentru
tine înţelepciune şi pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus
să domneşti,
12 Înţelepciunea şi priceperea îţi Sunt date. Îţi voi da, pe
deasupra, bogăţii, averi şi slavă, cum n-a mai avut niciodată nici un împărat
înaintea ta, şi cum nici nu va mai avea după tine.”
13 Solomon s-a întors la
Ierusalim, după ce a părăsit înălţimea de la Gabaon şi Cortul Întâlnirii. Şi a
domnit peste Israel.
14 Solomon a strâns care şi călărime; avea o mie patru
sute de care şi douăsprezece mii de călăreţi pe care i-a aşezat în cetăţile unde
ţinea carele şi la Ierusalim lângă împărat.
15 Împăratul a făcut argintul şi
aurul tot atât de obişnuite la Ierusalim ca pietrele, şi cedrii tot atât de
obicinuiţi ca sicomorii1 care cresc în câmpie.
16 Solomon îşi aducea caii din
Egipt; o ceată de negustori ai împăratului se duceau şi-i luau în cete pe un
preţ Hotărât;
17 se duceau şi aduceau din Egipt un car cu şase sute de sicli
din argint, şi un cal cu o sută cincizeci de sicli. Tot aşa aduceau şi pentru
toţi împăraţii Hetiţilor şi pentru împăraţii Siriei.
2 Cronici 2
1 Solomon a poruncit să se zidească o casă Numelui Domnului şi o casă
împărătească pentru el.
2 Solomon a numărat şaptezeci de mii de oameni, ca să
ducă sarcinile, optzeci de mii ca să taie pietre pe munte, şi trei mii şase sute
ca să-i privegheze.
3 Solomon a trimis să spună lui Hiram, împăratul Tirului:
„Fă-mi şi mie cum ai făcut tatălui meu David, căruia i-ai trimis cedri, ca să-şi
zidească o casă de locuit.
4 Iată, eu înalţ o casă Numelui Domnului,
Dumnezeului meu, ca să I-o închin Lui, să ard înaintea Lui tămâie mirositoare,
să aduc necurmat în ea pîinile pentru punerea înainte, şi să aduc
arderile-de-tot de dimineaţă şi de seară, în zilele de Sabat, de lună nouă, şi
de sărbătoare ale Domnului, Dumnezeului nostru, după o lege veşnică pentru
Israel.
5 Casa pe care o voi zidi trebuie să fie mare, căci Dumnezeul nostru
este mai mare decât toţi dumnezeii.
6 Dar cine poate să-I zidească o casă,
când cerurile şi cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde? Şi cine Sunt eu, ca să-I
zidesc o casă, decât doar ca să ard tămâie înaintea Lui?
7 Trimite-mi, deci,
un om iscusit în lucrarea aurului, argintului, aramei şi ferului, a pânzelor
vopsite în purpură, a pânzelor de coloarea cărmîzului şi de coloare albastră, şi
care să cunoască săpătura în lemn, ca să lucreze cu meşterii iscusiţi care Sunt
la mine în Iuda şi la Ierusalim şi pe care i-a ales tatăl meu David.
8
Trimite-mi din Liban şi lemn de cedru, de chiparos şi de santal; căci ştiu că
slujitorii tăi se pricep să taie lemne din Liban. Iată că slujitorii mei vor fi
cu ai tăi.
9 Să mi se pregătească lemn din belşug, căci casa pe care o voi
zidi, va fi mare şi măreaţă.
10 Slujitorilor tăi care vor tăia, care vor
doborî jos lemnele, le voi da douăzeci de mii de cori de grâu treierat, douăzeci
de mii de cori de orz, douăzeci de mii de baţi de vin şi douăzeci de mii de baţi
de untdelemn.”
11 Hiram, împăratul Tirului, a răspuns astfel, printr-o
scrisoare pe care a trimis-o lui Solomon: „Pentru că Domnul iubeşte pe poporul
Său, de aceea te-a pus împărat peste ei.”
12 Hiram a mai zis: „Binecuvântat
să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a făcut cerurile şi pământul, că a dat
împăratului David un fiu înţelept, priceput şi cuminte, care va zidi o casă
Domnului şi o casă împărătească pentru el!
13 Îţi trimit, deci, un om meşter
şi priceput, pe Huram-Abi,
14 fiul unei femei dintre fetele lui Dan, şi al
unui tată Tirian. El este meşter pentru lucrările în aur, în argint, în aramă şi
în fier, în piatră şi în lemn, în pânze vopsite, în purpură şi în albastru, în
pânze de vison şi cârmîz, şi pentru orice fel de săpături şi lucruri
meşteşugite, care i se dau de făcut. El va lucra cu oamenii tăi iscusiţi şi cu
oamenii iscusiţi ai domnului meu David, tatăl tău.
15 Acum, domnul meu să
trimeată slujitorilor tăi grâul, orzul, untdelemnul şi vinul de care a
vorbit.
16 Şi noi vom tăia lemne din Liban atât cât vei avea nevoie; ţi le
vom trimite pe mare în plute până la Iafo, şi de acolo tu le vei sui la
Ierusalim.”
17 Solomon a numărat pe toţi străinii care erau în ţara lui
Israel, şi a căror numărătoare fusese făcută de tatăl său David. S-au găsit o
sută cincizeci şi trei de mii şase sute.
18 Şi a luat din ei şaptezeci de
mii, ca să poarte sarcinile, optzeci de mii să taie pietre în munte, şi trei mii
şase sute, ca să privegheze şi să îndemne pe popor la lucru.
2 Cronici 3
1 Solomon a început zidirea Casei Domnului la Ierusalim, pe muntele Moria,
care fusese arătat tatălui său David, în locul pregătit de David în aria lui
Ornan, Iebusitul.
2 A început să zidească în a doua zi a lunii a doua, în al
patrulea an al domniei lui.
3 Iată pe ce temelii a zidit Solomon Casa lui
Dumnezeu. Lungimea, în coţi de măsura cea veche a coţilor, era de şaizeci de
coţi, iar lăţimea de douăzeci de coţi.
4 Pridvorul dinainte avea douăzeci de
coţi lungime, cât era de lată casa, şi o sută douăzeci de coţi înălţime; Solomon
l-a acoperit pe dinăuntru cu aur curat.
5 A îmbrăcat cu lemn de chiparos casa
cea mare, a acoperit-o cu aur curat, şi a săpat pe ea finici şi împletituri de
lănţişoare.
6 A acoperit casa cu pietre scumpe ca podoabă; şi aurul era aur
din Parvaim.
7 A acoperit cu aur casa, bîrnele, pragurile, pereţii şi uşile,
şi a pus să sape heruvimi pe pereţi.
8 A făcut casa Locului preaSfânt. Ea era
lungă de douăzeci de coţi, cât lărgimea casei, şi largă de douăzeci de coţi. A
acoperit-o cu aur curat, care preţuia şase sute de talanţi.
9 Greutatea
aurului pentru cuie se ridica la cincizeci de sicli. A îmbrăcat cu aur şi odăile
de sus.
10 A făcut în casa Locului preaSfânt doi heruvimi săpaţi, şi i-a
acoperit cu aur.
11 Aripile heruvimilor aveau o lungime de douăzeci de coţi.
Aripa celui dintâi, lungă de cinci coţi, atingea zidul casei; şi cealaltă aripă,
lungă tot de cinci coţi, atingea aripa celui de-al doilea heruvim.
12 Aripa
celui de-al doilea heruvim, lungă de cinci coţi, atingea zidul casei; şi
cealaltă aripă, lungă tot de cinci coţi, se unea cu aripa celui dintâi
heruvim.
13 Aripile acestor heruvimi, întinse, aveau douăzeci de coţi. Ei
stăteau în picioare, cu faţa întoarsă spre casă.
14 A făcut perdeaua
albastră, purpurie şi cărămizie, şi din in subţire, şi a lucrat heruvimi pe
ea.
15 A făcut înaintea casei doi stâlpi din treizeci şi cinci de coţi
înălţime, cu un cap de cinci coţi în vârful lor.
16 A făcut nişte reţele ca
acelea care erau în Locul preaSfânt, şi le-a pus pe vârful stâlpilor. Apoi a
făcut o sută de rodii pe care le-a pus pe reţele.
17 A aşezat stâlpii în
partea dinainte a Templului, unul la dreapta şi altul la stânga; a numit pe cel
de la dreapta Iachin, şi pe cel de la stânga Boaz.
2 Cronici 4
1 A făcut un altar din aramă, lung de douăzeci de coţi, lat de douăzeci de
coţi, şi înalt de zece coţi.
2 A făcut marea turnată. Ea avea zece coţi de la
o margine la alta, era rotundă de tot, înaltă de cinci coţi, şi un fir de
treizeci de coţi ar fi înconjurat-o.
3 Sub marginea ei, de jur împrejur, erau
nişte chipuri de boi, câte zece de fiecare cot, de jur împrejurul mării; boii
aşezaţi pe două rânduri, erau turnaţi dintr-o singură bucată cu ea.
4 Era
aşezată pe doisprezece boi, dintre care trei întorşi spre miazănoapte, trei
întorşi spre apus, trei întorşi spre miazăzi, şi trei întorşi spre răsărit;
marea era aşezată pe ei, şi toată partea dindărăt a trupurilor lor era
înăuntru.
5 Grosimea ei era de un lat de mână, şi marginea, ca marginea unui
pahar, era făcută în felul unei flori de crin. Puteau să încapă în ea trei mii
de baţi.
6 A făcut zece lighene, şi a pus cinci la dreapta şi cinci la
stânga, ca să slujească la curăţiri: în ele se spălau feluritele părţi ale
arderilor-de-tot. Marea era pentru spălarea preoţilor.
7 A mai făcut zece
sfeşnice din aur, după porunca privitoare la ele, şi le-a aşezat în Templu,
cinci la dreapta şi cinci la stânga.
8 A mai făcut zece mese, şi le-a aşezat
în Templu, cinci la dreapta şi cinci la stânga.
9 A mai făcut curtea
preoţilor, şi curtea cea mare, cu porţile ei, ale căror aripi le-a acoperit cu
aramă
10 A aşezat marea în partea dreaptă, la miazăzi-răsărit.
11 Hiram a
făcut cenuşarele, lopeţile şi potirele. Astfel a isprăvit Hiram lucrarea pe care
i-a dat-o împăratul Solomon s-o facă pentru Casa lui Dumnezeu:
12 doi stâlpi,
cu cele două capete şi coperişurile lor cu cununi de pe vârful stâlpilor; cele
două reţele pentru acoperirea celor două coperişuri ale capetelor de pe vârful
stâlpilor;
13 cele patru sute de rodii pentru cele două reţele, câte două
şiruri de rodii pentru fiecare reţea, pentru acoperirea celor două coperişuri cu
cununi ale capetelor de pe vârful stâlpilor;
14 cele zece temelii, şi cele
zece lighene de pe temelii;
15 marea, şi cei doisprezece boi de sub ea;
16
cenuşarele, lopeţile şi furculiţele. Toate aceste unelte pe care le-a dat
împăratul Solomon lui Huram-Abi să le facă pentru Casa Domnului, erau din aramă
lustruită.
17 Împăratul a pus să le toarne în câmpia Iordanului, într-un
pământ cleios, între Sucot şi Ţereda.
18 Solomon a făcut toate aceste unelte
în număr atât de mare, încît nu s-a putut cerceta greutatea aramei.
19
Solomon a mai făcut toate celelalte unelte pentru Casa lui Dumnezeu: altarul din
aur, mesele pe care se puneau pîinile pentru punerea înaintea Domnului;
20
sfeşnicile şi candelele lor din aur curat, care trebuiau aprinse, după poruncă
înaintea Locului preaSfânt,
21 florile, candelele, şi mucările din aur, din
aur foarte curat:
22 cuţitele, potirele, ceştile şi căţuile din aur curat; şi
aripile din aur pentru uşa dinăuntru a casei, de la intrarea Locului preaSfânt,
şi pentru uşa casei de la intrarea Templului.
2 Cronici 5
1 Astfel a fost isprăvită toată lucrarea pe care a făcut-o Solomon pentru
Casa Domnului. Apoi a adus argintul, aurul şi toate uneltele pe care le
închinase Domnului tatăl său David, şi le-a pus în vistieriile Casei lui
Dumnezeu.
2 Atunci Solomon a strâns la Ierusalim pe bătrânii lui Israel şi pe
toate căpeteniile seminţiilor, pe capii familiilor copiilor lui Israel, ca să
mute din cetatea lui David, adică din Sion, chivotul legământului Domnului.
3
Toţi bărbaţii lui Israel s-au adunat la împărat, pentru sărbătoarea din luna a
şaptea.
4 Când au ajuns toţi bătrânii lui Israel, Leviţii au ridicat
chivotul.
5 Au adus chivotul, Cortul Întâlnirii, şi toate uneltele sfinte
care erau în cort: preoţii şi Leviţii le-au dus.
6 Împăratul Solomon şi toată
adunarea lui Israel, chemată la el, a stat înaintea chivotului. Au jertfit oi şi
boi, care nu se pot nici socoti, nici număra, din pricina mulţimii lor.
7
Preoţii au dus chivotul legământului Domnului la locul lui, în Sfântul locaş al
casei, în Locul preaSfânt, sub aripile heruvimilor.
8 Heruvimii aveau aripile
întinse peste locul chivotului, şi acopereau chivotul şi drugii lui pe
deasupra.
9 Drugilor li se dăduse o astfel de lungime încît capetele lor se
vedeau la o depărtare de chivot dinaintea Sfântului locaş, dar nu se vedeau de
afară. Chivotul a fost acolo până în ziua de azi.
10 În chivot nu erau decât
cele două table pe care le pusese acolo Moise, în Horeb, când a făcut Domnul
legământ cu copiii lui Israel, la ieşirea lor din Egipt.
11 În clipa când au
ieşit preoţii din Locul Sfânt, căci toţi preoţii de faţă se sfinţiseră fără să
mai ţină şirul cetelor,
12 şi toţi Leviţii care erau cântăreţi: Asaf, Heman,
Iedutun, fiii şi fraţii lor, îmbrăcaţi în in subţire, stăteau la răsăritul
altarului cu chimvale, alăute şi arfe, şi aveau cu ei o sută douăzeci de preoţi
care sunau din trâmbiţe; -
13 şi când cei ce sunau din trâmbiţe şi cei ce
cântau, unindu-se într-un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul, au sunat
din trâmbiţe, chimvale şi celelalte instrumente, şi au mărit pe Domnul prin
aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!” în clipa
aceea, casa, şi anume Casa Domnului, s-a umplut cu un nor.
14 Preoţii n-au
putut să mai stea acolo ca să facă slujba, din pricina norului; căci slava
Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu.
2 Cronici 6
1 Atunci Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric!
2
Şi eu am zidit o casă care-Ţi va fi locuinţa, un loc unde vei locui în
veci!”
3 Împăratul şi-a întors faţa, şi a binecuvântat toată adunarea lui
Israel. Şi toată adunarea lui Israel stătea în picioare.
4 Şi el a zis:
„Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Sa
tatălui meu David, şi a împlinit prin puterea Sa ce spusese, când a zis:
5
„Din ziua când am scos pe poporul Meu din ţara Egiptului, n-am ales nici o
cetate dintre toate seminţiile lui Israel, ca să se zidească acolo o casă în
care să locuiască Numele Meu, şi n-am ales pe nici un om, care să fie căpetenia
poporului Meu Israel.
6 Ci Ierusalimul l-am ales, pentru ca în el să
locuiască Numele Meu, şi pe David l-am ales, ca să domnească peste poporul Meu
Israel!”
7 Tatăl meu David avea de gând să zidească o casă Numelui Domnului,
Dumnezeului lui Israel.
8 Şi Domnul a zis tatălui meu David: „Fiindcă ai avut
de gând să zideşti o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut gândul
acesta.
9 Numai că nu tu vei zidi casa; ci fiul tău, ieşit din tine, va zidi
Numelui Meu o casă.”
10 Domnul a împlinit cuvântul pe care-l spusese. Eu m-am
ridicat în locul tatălui meu David, şi am şezut pe scaunul de domnie al lui
Israel, cum vestise Domnul, şi am zidit o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui
Israel.
11 Am aşezat în ea chivotul, în care este legământul Domnului,
legământul pe care l-a făcut El cu copiii lui Israel.”
12 Solomon s-a aşezat
înaintea altarului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel, şi a întins
mâinile.
13 Căci Solomon făcuse o treaptă din aramă, şi o pusese în mijlocul
curţii. Ea era lungă de cinci coţi, lată de cinci coţi, şi înaltă de trei coţi;
a şezut pe ea, s-a aşezat în genunchi în faţa întregii adunări a lui Israel, şi
a întins mâinile spre cer.
14 Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu
este Dumnezeu ca Tine, în ceruri şi pe pământ: Tu ţii legământul şi îndurarea Ta
faţă de robii Tăi, care umblă înaintea Ta cu toată inima lor!
15 Astfel,
Ţi-ai ţinut cuvântul dat robului Tău David, tatăl meu; şi ce ai spus cu gura Ta,
împlineşti astăzi prin puterea Ta.
16 Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel,
ţine făgăduinţa pe care ai făcut-o tatălui meu David, când ai zis: „Niciodată nu
vei fi lipsit înaintea Mea de un urmaş care să şadă pe scaunul de domnie al lui
Israel, numai fiii tăi să ia seama la calea lor şi să meargă în legea Mea, cum
ai mers tu înaintea Mea.”
17 Împlinească-se, deci, Doamne, Dumnezeul lui
Israel, făgăduinţa pe care ai făcut-o robului Tău David!
18 Dar ce! Să
locuiască Dumnezeu cu adevărat împreună cu omul pe pământ? Iată că cerurile, şi
cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde: cu cât mai puţin această casă pe care am
zidit-o eu!
19 Totuş, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului
Tău şi la cererea lui! Ascultă strigătul şi rugăciunea pe care Ţi-o face robul
Tău.
20 Ochii Tăi să fie zi şi noapte deschişi peste casa aceasta, peste
locul despre care ai zis că acolo va fi Numele Tău! Ascultă rugăciunea pe care o
face robul Tău în locul acesta!
21 Ascultă cererile robului Tău şi ale
poporului Tău Israel, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă din locul
locuinţei Tale, din ceruri, ascultă şi iartă!
22 Dacă va păcătui cineva
împotriva aproapelui său, şi se va pune peste el un jurământ ca să-l facă să
jure, şi dacă va veni să jure înaintea altarului Tău, în casa aceasta,
23
ascultă-l din ceruri, lucrează, şi judecă pe robii Tăi: osîndeşte pe cel
vinovat, şi fă ca purtarea lui să cadă asupra capului lui; fă dreptate celui
nevinovat, şi răsplăteşte-i, după nevinovăţia lui!
24 Când poporul tău Israel
va fi bătut de vrăjmaş, pentru că a păcătuit împotriva Ta: dacă se vor întoarce
la Tine şi vor da slavă Numelui Tău, dacă Îţi vor face rugăciuni şi cereri în
casa aceasta,
25 ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel, şi
adu-i înapoi în ţara pe care ai dat-o lor şi părinţilor lor.
26 Când cerul va
fi închis, şi nu va fi ploaie, din pricina păcatelor lor împotriva Ta: dacă se
vor ruga în acest loc, şi vor da slavă Numelui Tău, şi dacă se vor întoarce de
la păcatele lor (pentru că-i vei fi pedepsit),
27 ascultă-i din ceruri, iartă
păcatul robilor Tăi şi al poporului Tău Israel, învaţă-i calea cea bună în care
trebuie să meargă, şi trimite ploaie pe pământul pe care l-ai dat de moştenire
poporului Tău!
28 Când vor fi în ţară foametea, ciuma, rugina în grâu, şi
mălura, lăcustele de un soi sau altul, când vrăjmaşul va împresura pe poporul
Tău, în ţara lui, în cetăţile lui, când vor fi urgii sau boli de vreun
fel:
29 dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni şi cereri,
şi fiecare îşi va cunoaşte rana şi durerea şi va întinde mâinile spre casa
aceasta,
30 ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi iartă-l;
răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu care cunoşti inima fiecăruia, căci
numai Tu cunoşti inima copiilor oamenilor,
31 ca să se teamă de Tine, şi să
umble în căile Tale tot timpul cât vor trăi în ţara pe care ai dat-o părinţilor
noştri!
32 Când străinul, care nu este din poporul tău Israel, va veni
dintr-o ţară depărtată, din pricina Numelui Tău celui mare, din pricina mânii
Tale celei tari şi din pricina braţului Tău întins, când va veni să se roage în
casa aceasta,
33 ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi dă
străinului aceluia tot ce-Ţi va cere, pentru ca toate popoarele pământului să
cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine, ca poporul Tău Israel, şi să ştie că
Numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o!
34 Când va ieşi
poporul Tău la luptă împotriva vrăjmaşilor lui, urmând calea pe care îi vei
porunci s-o urmeze: dacă Îţi vor face rugăciuni, cu privirile îndreptate spre
cetatea aceasta pe care ai ales-o şi spre casa pe care am zidit-o în Numele
Tău,
35 ascultă din ceruri rugăciunile şi cererile lor, şi fă-le
dreptate!
36 Când vor păcătui împotriva Ta, căci nu este om care să nu
păcătuiască, şi când vei fi mâniat împotriva lor şi-i vei da în mâna
vrăjmaşului, care-i va duce robi într-o ţară depărtată sau apropiată:
37 dacă
îşi vor veni în fire în ţara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine, şi
Îţi vor face cereri în ţara robiei lor, şi vor zice: „Am păcătuit, am săvârşit
fărădelegi, am făcut rău!”
38 dacă se vor întoarce la Tine din toată inima
lor şi din tot sufletul lor, în ţara robiei lor, unde au fost duşi robi, dacă-Ţi
vor face rugăciuni, cu privirile întoarse spre ţara lor pe care ai dat-o
părinţilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o şi spre casa pe care am zidit-o
Numelui Tău,
39 ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale, rugăciunile şi
cererile lor, şi fă-le dreptate: iartă poporului Tău păcatele făcute împotriva
Ta!
40 Acum, Dumnezeule, ochii Tăi să fie deschişi, şi urechile să-Ţi fie cu
luare aminte la rugăciunea făcută în locul acesta!
41 Acum, Doamne,
Dumnezeule, scoală-Te, vino la locul Tău de odihnă, Tu şi chivotul măreţiei
Tale. Preoţii Tăi, Doamne Dumnezeule, să fie îmbrăcaţi cu mântuirea, şi prea
iubiţii Tăi să se bucure de fericire!
42 Doamne Dumnezeule, nu îndepărta pe
unsul Tău, adu-Ţi aminte de bunătăţile făgăduite robului Tău David!”
2 Cronici 7
1 Când şi-a isprăvit Solomon rugăciunea, s-a pogorât foc din cer şi a mistuit
arderea-de-tot şi jertfele, şi slava Domnului a umplut casa.
2 Preoţii nu
puteau să intre în Casa Domnului, căci slava Domnului umplea Casa Domnului.
3
Toţi copiii lui Israel au văzut pogorându-se focul şi slava Domnului peste casă;
ei şi-au plecat faţa la pământ pe pardoseală, s-au închinat, şi au lăudat pe
Domnul, zicând: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veac!”
4 Împăratul
şi tot poporul au adus jertfe înaintea Domnului.
5 Împăratul Solomon a
junghiat douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi. Astfel
au făcut împăratul şi tot poporul sfinţirea Casei lui Dumnezeu.
6 Preoţii
stăteau la locul lor, şi tot astfel şi Leviţii, cu instrumentele făcute în
cinstea Domnului de împăratul David, pentru cântarea laudelor Domnului, când i-a
însărcinat David să mărească pe Domnul, zicând: „Căci îndurarea lui ţine în
veac!” Preoţii sunau din trâmbiţe în faţa lor. Şi tot Israelul era de faţă.
7
Solomon a sfinţit şi mijlocul curţii, care este înaintea Casei Domnului; căci
acolo a adus arderile-de-tot şi grăsimile jertfelor de mulţumire, pentru că
altarul din aramă, pe care-l făcuse Solomon, nu putea cuprinde arderile-de-tot,
darurile de mâncare şi grăsimile.
8 Solomon a prăznuit sărbătoarea în vremea
aceea şapte zile, şi tot Israelul a prăznuit împreună cu el; venise o mare
mulţime de oameni, de la intrarea Hamatului până la pârâul Egiptului.
9 În
ziua a opta, au avut o adunare de sărbătoare; căci sfinţirea altarului au
făcut-o şapte zile, şi sărbătoarea tot şapte zile.
10 În a douăzeci şi treia
zi a lunii a şaptea, Solomon a trimis înapoi în corturi pe popor, care era vesel
şi mulţumit de binele pe care-l făcuse Domnul lui David, lui Solomon şi
poporului Său Israel.
11 Când a isprăvit Solomon Casa Domnului şi casa
împăratului, şi a izbutit în tot ce-şi pusese de gând să facă în Casa Domnului
şi în casa împăratului,
12 Domnul S-a arătat lui Solomon noaptea, şi i-a zis:
„Îţi ascult rugăciunea, şi aleg locul acesta drept casa unde va trebui să Mi se
aducă jertfe.
13 Când voi închide cerul, şi nu va fi ploaie, când voi porunci
lăcustelor să mănânce ţara, când voi trimite ciuma în poporul Meu:
14 dacă
poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va
căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri,
îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara.
15 Ochii Mei vor fi deschişi de
acum, şi urechile Mele vor fi cu luare aminte la rugăciunea făcută în locul
acesta.
16 Acum, aleg şi sfinţesc casa aceasta, pentru ca Numele Meu să
locuiască în ea pe vecie, şi voi avea totdeauna ochii şi inima Mea acolo.
17
Şi tu, dacă vei umbla înaintea Mea cum a umblat tatăl tău David, făcând tot ce
ţi-am poruncit, şi dacă vei păzi legile şi poruncile Mele,
18 voi întări
scaunul de domnie al împărăţiei tale, cum am făgăduit tatălui tău David, când am
zis: „Niciodată nu vei fi lipsit de un urmaş, care să domnească peste
Israel.”
19 Dar dacă vă veţi abate, dacă veţi părăsi legile şi poruncile Mele
pe care vi le-am dat, şi dacă vă veţi duce să slujiţi altor dumnezei şi să vă
închinaţi înaintea lor,
20 vă voi smulge din ţara Mea pe care v-am dat-o, voi
lepăda de la Mine casa aceasta pe care am închinat-o Numelui Meu, şi o voi face
de pomină şi de batjocură printre toate popoarele.
21 Şi cât de înaltă este
casa aceasta, oricine va trece pe lângă ea, va rămâne încremenit, şi va zice:
„Pentru ce a făcut Domnul aşa ţării şi casei acesteia?”
22 Şi se va răspunde:
„Pentru că au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care i-a scos din
ţara Egiptului, pentru că s-au alipit de alţi dumnezei, s-au închinat înaintea
lor şi le-au slujit; iată de ce a trimis peste ei toate aceste rele.”
2 Cronici 8
1 După douăzeci de ani, în timpul cărora Solomon a zidit Casa Domnului şi
casa lui însuşi,
2 a întărit cetăţile pe care i le-a dat Hiram şi a aşezat în
ele pe copiii lui Israel.
3 Solomon a mers împotriva Hamatului, la Ţoba, şi a
pus stăpânire pe ea.
4 A întărit Tadmorul în pustie, şi toate cetăţile care
slujeau ca cetăţi pentru merinde în Hamat.
5 A întărit apoi Bet-Horonul de
sus şi Bet-Horonul de jos, ca cetăţi întărite cu ziduri, porţi şi zăvoare;
6
Baalatul, şi toate cetăţile care slujeau ca cetăţi pentru merinde şi care ţineau
de el, toate cetăţile pentru care, cetăţile pentru călărime, şi tot ce a găsit
cu cale Solomon să zidească la Ierusalim, la Liban, şi în toată ţara al cărei
stăpân era.
7 Pe tot poporul care mai rămăsese din Hetiţi, din Amoriţi, din
Fereziţi, din Heviţi şi din Iebusiţi, care nu făcea parte din Israel,
8 pe
urmaşii lor care rămăseseră după ei în ţară şi pe care nu-i nimiciseră copiii
lui Israel, Solomon i-a ridicat ca oameni de corvoadă, ceea ce au fost până în
ziua de azi.
9 Solomon n-a întrebuinţat ca robi pentru lucrările lui, pe nici
unul din copiii lui Israel: căci ei erau oameni de război, căpeteniile lui,
slujbaşii lui, mai marii carelor şi călărimii lui.
10 Căpeteniile puse de
împăratul Solomon în fruntea poporului, şi însărcinaţi să privegheze peste el,
erau în număr de două sute cincizeci.
11 Solomon a suit pe fata lui Faraon
din cetatea lui David în casa pe care i-o zidise; căci a zis: „Nevastă-mea să nu
locuiască în casa lui David, împăratul lui Israel, pentru că locurile în care a
intrat chivotul Domnului Sunt sfinte.”
12 Atunci Solomon a adus arderi de tot
Domnului pe altarul Domnului, pe care-l zidise înaintea pridvorului.
13
Aducea ce era poruncit de Moise pentru fiecare zi, pentru zilele de Sabat,
pentru zilele de lună nouă, şi pentru sărbători, de trei ori pe an, la
sărbătoarea azimilor, la sărbătoarea săptămânilor, şi la sărbătoarea
corturilor.
14 A pus în slujbele lor, aşa cum le rânduise tatăl său David,
cetele preoţilor, după slujba lor, pe Leviţi după însărcinarea lor, care era să
mărească pe Domnul şi să facă zi de zi de slujbă în faţa preoţilor, şi pe
uşieri, împărţiţi la fiecare uşă, după cetele lor: căci aşa poruncise David,
omul lui Dumnezeu.
15 Nu s-au abătut de la porunca împăratului cu privire la
preoţi şi Leviţi, nici cu privire la vreun alt lucru, nici în privinţa
vistieriilor.
16 Aşa s-a înfăptuit toată lucrarea lui Solomon, din ziua când
s-a pus temelia Casei Domnului şi până în ziua când a fost isprăvită. Casa
Domnului a fost, deci, isprăvită.
17 Solomon a plecat atunci la Eţion-Gheber
şi la Elot, pe ţărmul mării, în ţara Edomului.
18 Şi Hiram i-a trimis, prin
slujitorii săi, corăbii şi slujitori care cunoşteau marea. Ei s-au dus cu
slujitorii lui Solomon la Ofir, şi au luat de acolo patru sute cincizeci de
talanţi din aur pe care i-au adus împăratului Solomon.
2 Cronici 9
1 Împărăteasa din Seba a auzit de faima lui Solomon, şi a venit la Ierusalim
ca să-l încerce prin întrebări grele. Ea avea un alai foarte mare, şi cămile
încărcate cu mirodenii, aur mult de tot şi pietre scumpe. S-a dus la Solomon, şi
i-a spus tot ce avea pe inimă.
2 Solomon i-a răspuns la toate întrebările, şi
n-a fost nimic pe care să nu fi ştiut Solomon să i-l lămurească.
3
Împărăteasa din Seba a văzut înţelepciunea lui Solomon, şi casa pe care o
zidise,
4 şi bucatele de la masa lui, şi locuinţa slujitorilor lui, şi
slujbele şi hainele celor ce-i slujeau, şi paharnicii lui şi hainele lor, şi
treptele pe care se suia la Casa Domnului. Uimită,
5 ea a zis împăratului:
„Era adevărat, deci, ce am auzit eu în ţara mea despre faptele şi înţelepciunea
ta!
6 Nu credeam tot ce se zicea, până n-am venit şi am văzut cu ochii mei.
Şi iată că nu mi s-a istorisit nici jumătate din mărirea şi înţelepciunea ta. Tu
întreci faima pe care am auzit-o despre tine.
7 Ferice de oamenii tăi, ferice
de slujitorii tăi, care Sunt pururea înaintea ta, şi care aud înţelepciunea
ta!
8 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care S-a îndurat de tine, şi
te-a pus pe scaunul Lui de domnie ca împărat pentru Domnul, Dumnezeul tău!
Pentru că Dumnezeul tău iubeşte pe Israel şi vrea să-l facă să rămână în
picioare pe vecie, pentru aceea te-a pus împărat peste el, ca să faci judecată
şi dreptate.”
9 Ea a dat împăratului o sută douăzeci de talanţi din aur,
foarte multe mirodenii, şi pietre scumpe. N-au mai fost mirodenii ca cele date
împăratului Solomon de împărăteasa din Seba.
10 Slujitorii lui Hiram şi
slujitorii lui Solomon, care au adus aur din Ofir, au adus şi lemn mirositor şi
pietre scumpe.
11 Împăratul a făcut cu lemnul mirositor scări pentru Casa
Domnului şi pentru casa împăratului, şi arfe şi alăute pentru cântăreţi. Nu se
mai văzuse aşa ceva în ţara lui Iuda.
12 Împăratul Solomon a dat împărătesei
din Seba tot ce a dorit ea, ce a cerut, mai mult decât adusese ea împăratului.
Apoi s-a întors şi s-a dus în ţara ei, ea şi slujitorii ei.
13 Greutatea
aurului care venea pe fiecare an lui Solomon era de şase sute şaizeci şi şase de
talanţi din aur,
14 în afară de ce lua de la negustorii cei mari şi de la cei
mici, de la toţi împăraţii Arabiei şi de la dregătorii ţării, care aduceau aur
şi argint lui Solomon.
15 Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari
din aur bătut, şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat şase sute de sicli din
aur bătut,
16 şi alte trei sute de scuturi din aur bătut, şi pentru fiecare
din ele a întrebuinţat trei sute de sicli din aur; şi împăratul le-a pus în casa
pădurii Libanului.
17 Împăratul a făcut un mare scaun de domnie de fildeş, şi
l-a acoperit cu aur curat.
18 Scaunul acesta de domnie avea şase trepte, şi
un aşternut pentru picioare, din aur, care se ţinea de scaunul de domnie; de
fiecare parte a scaunului erau răzimători, lângă răzimători erau doi lei,
19
şi pe cele şase trepte, de o parte şi de alta, erau doisprezece lei. Aşa ceva nu
s-a făcut pentru nici o împărăţie.
20 Toate paharele împăratului Solomon erau
din aur, şi toate vasele din casa pădurii Libanului erau din aur curat. Nu era
nimic din argint: argintului nu i se dădea nici un preţ, pe vremea lui
Solomon.
21 Căci împăratul avea corăbii din Tarsis care călătoreau cu
slujitorii lui Hiram; şi la fiecare trei ani veneau corăbiile din Tarsis,
aducând aur şi argint, fildeş, maimuţe şi păuni.
22 Împăratul Solomon a
întrecut pe toţi împăraţii pământului prin bogăţiile şi înţelepciunea lui.
23
Toţi împăraţii pământului căutau să vadă pe Solomon, ca să audă înţelepciunea pe
care o pusese Dumnezeu în inima lui.
24 Şi fiecare din ei îşi aducea darul
lui, lucruri din argint şi lucruri din aur, haine, arme, mirodenii, cai şi
catîri; aşa era în fiecare an.
25 Solomon avea patru mii de iesle pentru caii
de la carele lui, şi douăsprezece mii de călăreţi pe care i-a aşezat în cetăţile
unde îşi ţinea carele şi la Ierusalim lângă împărat.
26 El stăpânea peste
toţi împăraţii, de la Râu până la ţara Filistenilor şi până la hotarul
Egiptului.
27 Împăratul a făcut argintul tot aşa de obişnuit la Ierusalim ca
pietrele, şi cedrii tot atât de mulţi ca smochinii sălbatici, care cresc pe
câmpie.
28 Din Egipt şi din toate ţările se aduceau cai pentru Solomon.
29
Celelalte fapte ale lui Solomon, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu Sunt scrise
oare în Cartea proorocului Natan, în proorocia lui Ahia din Silo, şi în
descoperirile proorocului Ieedo despre Ieroboam, fiul lui Nebat?
30 Solomon a
domnit patruzeci de ani la Ierusalim peste tot Israelul.
31 Apoi Solomon a
adormit cu părinţii lui, şi l-au îngropat în cetatea tatălui său David. Şi, în
locul lui, a domnit fiul său Roboam.
2 Cronici 10
1 Roboam s-a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă
împărat.
2 Când a auzit lucrul acesta, Ieroboam, fiul lui Nebat, era în
Egipt, unde fugise de împăratul Solomon; şi s-a întors din Egipt.
3 Au trimis
să-l cheme. Atunci Ieroboam şi tot Israelul au venit la Roboam şi i-au vorbit
aşa:
4 „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul: acum uşurează această aspră robie şi
jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Şi îţi vom sluji.”
5 El le-a
zis: „Întoarceţi-vă la mine după trei zile.” Şi poporul a plecat.
6 Împăratul
Roboam a întrebat pe bătrânii care fuseseră cu tatăl său Solomon, în timpul
vieţii lui şi a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?”
7 Şi
iată ce i-au zis ei: „Dacă vei fi bun cu poporul acesta, dacă-i vei primi bine,
şi dacă le vei vorbi cu bunăvoinţă, îţi vor sluji pe vecie.”
8 Dar Roboam a
lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrânii, şi a întrebat pe tinerii care
crescuseră cu el şi care-l înconjurau.
9 El le-a zis: „Ce mă sfătuiţi să
răspund poporului acestuia care-mi vorbeşte astfel: „Uşurează jugul pe care l-a
pus tatăl tău peste noi?”
10 Şi iată ce i-au zis tinerii care crescuseră cu
el: „Aşa să vorbeşti poporului acestuia care ţi-a vorbit aşa: „Tatăl tău ne-a
îngreuiat jugul, iar tu uşurează-ni-l!” să le vorbeşti aşa: „Degetul meu cel mic
este mai gros decât coapsele tatălui meu.
11 Acum, tatăl meu a pus peste voi
un jug greu, dar eu îl voi face şi mai greu: tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar
eu vă voi pedepsi cu scorpioane.”
12 Ieroboam şi tot poporul au venit la
Roboam a treia zi, după cum le spusese împăratul: „Întoarceţi-vă la mine peste
trei zile.”
13 Împăratul le-a răspuns aspru. Împăratul Roboam a lăsat sfatul
bătrânilor,
14 şi le-a vorbit aşa, după sfatul tinerilor: „Tatăl meu v-a
îngreuiat jugul, dar eu îl voi îngreuia şi mai mult; tatăl meu v-a pedepsit cu
bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane.”
15 Astfel împăratul n-a ascultat
pe popor; căci aşa rânduise Dumnezeu, în vederea împlinirii cuvântului, pe
care-l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat.
16
Când a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns
împăratului: „Ce parte avem noi cu David? Noi n-avem nici o moştenire cu fiul
lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum, vezi-ţi de casă, Davide!” Şi tot
Israelul s-a dus în corturile lui.
17 Copiii lui Israel, care locuiau în
cetăţile lui Iuda, au fost singurii peste care a domnit Roboam.
18 Atunci
împăratul Roboam a trimis pe Hadoram, care era mai mare peste dări. Hadoram a
fost împroşcat cu pietre de copiii lui Israel, şi a murit. Şi împăratul Roboam
s-a grăbit şi s-a suit într-un car, ca să fugă la Ierusalim.
19 Astfel s-a
dezlipit Israel de casa lui David până în ziua de azi.
2 Cronici 11
1 Roboam, venind la Ierusalim, a strâns casa lui Iuda şi a lui Beniamin, o
sută optzeci de mii de oameni de frunte, buni pentru război, ca să lupte
împotriva lui Israel şi să-l aducă iarăşi sub stăpânirea lui Roboam.
2 Dar
cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Şemaia, omul lui Dumnezeu:
3 „Vorbeşte
lui Roboam, fiul lui Solomon, împăratul lui Iuda, şi întregului Israel din Iuda
şi din Beniamin. Şi spune-le:
4 „Aşa vorbeşte Domnul: „Să nu vă suiţi şi să
nu faceţi război împotriva fraţilor voştri! Fiecare din voi să se întoarcă
acasă, căci de la Mine s-a întâmplat lucrul acesta. „Ei au ascultat de cuvintele
Domnului, s-au întors acasă, şi nu s-au mai dus împotriva lui Ieroboam.
5
Roboam a locuit la Ierusalim, şi a zidit cetăţi întărite în Iuda.
6 A zidit
Betleemul, Etamul, Tecoa,
7 Bet-Ţur, Soco, Adulam,
8 Gat, Mareşa,
Zif,
9 Adoraim, Lachis, Azeca,
10 Ţorea, Aialon şi Hebronul, care erau în
Iuda şi în Beniamin, şi a făcut din ele nişte cetăţi întărite.
11 Le-a
întărit, a pus în ele căpitani şi magazii de bucate, de untdelemn şi vin.
12
A pus în fiecare din aceste cetăţi scuturi şi suliţe, şi le-a făcut foarte tari.
Iuda şi Beniamin erau ai lui.
13 Preoţii şi Leviţii, care se aflau în tot
Israelul, şi-au părăsit locuinţele şi s-au dus la el;
14 căci Leviţii şi-au
părăsit ţinuturile şi moşiile şi au venit în Iuda şi la Ierusalim, pentru că
Ieroboam şi fiii săi i-au împiedicat să-şi împlinească slujbele ca preoţi ai
Domnului.
15 Ieroboam a pus preoţi pentru înălţimile, pentru ţapii şi pentru
viţeii pe care îi făcuse.
16 Aceia din toate seminţiile lui Israel, care
aveau pe inimă să caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, au urmat pe Leviţi la
Ierusalim, ca să jertfească Domnului, Dumnezeului părinţilor lor.
17 Ei au
dat astfel tărie împărăţiei lui Iuda, şi au întărit pe Roboam, fiul lui Solomon,
timp de trei ani; căci trei ani au umblat în calea lui David şi a lui
Solomon.
18 Roboam a luat de nevastă pe Mahalat, fata lui Ierimot, fiul lui
David şi al Abihailei, fata lui Eliab, fiul lui Isai.
19 Ea i-a născut fii
pe: Ieuş, Şemaria şi Zaham.
20 După ea, a luat pe Maaca, fata lui Absalom. Ea
i-a născut pe Abia, pe Atai, pe Ziza şi pe Şelomit.
21 Roboam o iubea pe
Maaca, fata lui Absalom, mai mult decât pe toate nevestele şi ţiitoarele lui;
căci a avut optsprezece neveste şi şaizeci de ţiitoare, şi a născut douăzeci şi
opt de fii şi şaizeci de fete.
22 Roboam a dat cel dintâi loc lui Abia, fiul
Maachei, şi l-a pus căpetenie peste fraţii lui, căci voia să-l facă
împărat.
23 El a lucrat cu minte, împrăştiind pe toţi fiii săi în toate
ţinuturile lui Iuda şi lui Beniamin, în toate cetăţile întărite; le-a dat de
mâncare din belşug, şi le-a căutat o mulţime de neveste.
2 Cronici 12
1 Când s-a întărit Roboam în domnie şi a căpătat putere, a părăsit legea
Domnului, şi tot Israelul a părăsit-o împreună cu el.
2 În al cincilea an al
domniei lui Roboam, Şişac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva
Ierusalimului, pentru că păcătuiseră împotriva Domnului.
3 Avea o mie două
sute de care şi şaizeci de mii de călăreţi; şi împreună cu el a venit din Egipt
un popor fără număr, dintre Libieni, Suchieni şi Etiopieni.
4 A luat cetăţile
întărite ale lui Iuda, şi a ajuns până la Ierusalim.
5 Atunci proorocul
Şemaia s-a dus la Roboam şi la căpeteniile lui Iuda, care se adunaseră în
Ierusalim, la apropierea lui Şişac, şi le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Voi
M-aţi părăsit; vă părăsesc şi Eu, şi vă dau în mâinile lui Şişac.”
6
Căpeteniile lui Israel şi împăratul s-au smerit, şi au zis: „Domnul este
drept!”
7 Şi dacă a văzut Domnul că s-au smerit, cuvântul Domnului a vorbit
astfel lui Şemaia: „S-au smerit, nu-i voi nimici, nu voi zăbovi să le vin în
ajutor, şi mânia Mea nu va veni asupra Ierusalimului prin Şişac;
8 dar îi vor
fi supuşi, şi vor şti ce înseamnă să-Mi slujească Mie sau să slujească
împărăţiilor altor ţări.”
9 Şişac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva
Ierusalimului. A luat vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei
împăratului, a luat tot. A luat scuturile din aur pe care le făcuse
Solomon.
10 Împăratul Roboam a făcut în locul lor nişte scuturi din aramă, şi
le-a dat în grija căpeteniilor alergătorilor, care păzeau intrarea casei
împăratului.
11 Ori de câte ori se ducea împăratul la Casa Domnului,
alergătorii veneau şi le purtau înaintea lui; apoi le aduceau iarăşi în odaia
alergătorilor.
12 Pentru că Roboam se smerise, Domnul Şi-a abătut mânia de la
el, şi nu l-a nimicit de tot. Şi tot mai era ceva bun în Iuda.
13 Împăratul
Roboam s-a întărit în Ierusalim şi a domnit. Avea patruzeci şi unu de ani când a
ajuns împărat, şi a domnit şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care o
alesese Domnul din toate seminţiile lui Israel, ca să-Şi pună Numele în ea.
Mamă-sa se numea Naama, Amonita.
14 El a făcut lucruri rele, pentru că nu
şi-a pus inima să caute pe Domnul.
15 Faptele lui Roboam, cele dintâi şi cele
de pe urmă, nu Sunt scrise oare în cartea proorocului Şemaia, şi a proorocului
Ido, în cărţile spiţelor de neam? Totdeauna a fost război între Roboam şi
Ieroboam.
16 Roboam a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat în cetatea
lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Abia.
2 Cronici 13
1 În al optsprezecelea an al domniei lui Ieroboam, peste Iuda a început să
domnească Abia.
2 El a domnit trei ani la Ierusalim. Mamă-sa se numea Micaia,
fata lui Uriel, din Ghibea. Între Abia şi Ieroboam a fost război.
3 Abia a
început lupta cu o oaste de războinici viteji, patru sute de mii de oameni
aleşi; şi Ieroboam s-a înşiruit de bătaie împotriva lui cu opt sute de mii de
oameni aleşi, războinici viteji.
4 Depe vârful muntelui Ţemaraim, care face
parte din muntele lui Efraim, Abia s-a sculat şi a zis: „Ascultă-mă, Ieroboame,
şi tot Israelul!
5 Nu trebuie oare să ştiţi că Domnul, Dumnezeul lui Israel,
a dat pe vecie domnia peste Israel lui David şi fiilor lui printr-un legământ
care nu se poate călca?
6 Dar Iaroboam, fiul lui Nebat, slujitorul lui
Solomon, fiul lui David, s-a sculat şi s-a răzvrătit împotriva stăpânului
său.
7 Nişte oameni de nimic, oameni răi, s-au strâns la el şi s-au
împotrivit lui Roboam, fiul lui Solomon. Roboam era tânăr şi fricos, şi nu putea
să li se împotrivească.
8 Şi acum, voi credeţi că puteţi ieşi biruitori
asupra împărăţiei Domnului, care este în mâinile fiilor lui David; şi voi
Sunteţi o mare mulţime şi aveţi cu voi viţeii din aur pe care vi i-a făcut
Ieroboam ca dumnezei.
9 N-aţi îndepărtat voi pe preoţii Domnului, pe fiii lui
Aaron şi pe Leviţi, şi nu v-aţi făcut voi preoţi, ca şi popoarele celorlalte
ţări? Oricine venea cu un viţel şi şapte berbeci, ca să fie sfinţit, se făcea
preot al celui ce nu este Dumnezeu.
10 Dar cât despre noi, Domnul este
Dumnezeul nostru, şi noi nu L-am părăsit, preoţii din slujba Domnului Sunt fii
ai lui Aaron, şi Leviţii stau şi îşi împlinesc slujbele.
11 Noi aducem în
fiecare dimineaţă şi în fiecare seară arderi de tot Domnului, ardem tămâie
mirositoare, punem pîinile pentru punerea înaintea Domnului pe masa cea curată,
şi aprindem în fiecare seară sfeşnicul din aur cu candelele lui; căci păzim
poruncile Domnului, Dumnezeului nostru. Dar voi L-aţi părăsit.
12 Iată că
Dumnezeu şi preoţii Lui Sunt cu noi, în fruntea noastră, şi avem şi trâmbiţele
răsunătoare ca să sunăm din ele împotriva voastră. Copii ai lui Israel! nu
faceţi război împotriva Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri, căci nu veţi
avea nici o izbîndă!”
13 Ieroboam i-a luat pe din apoi, cu ajutorul unor
oameni puşi la pândă, aşa că oştile lui erau în faţa lui Iuda, iar cei ce
stăteau la pândă erau înapoia lor.
14 Cei din Iuda, întorcându-se, au avut de
luptat înainte şi înapoi. Au strigat către Domnul, şi preoţii au sunat din
trâmbiţe.
15 Oamenii lui Iuda au scos un strigăt de război şi, la strigătul
de război al oamenilor lui Iuda, Domnul a lovit pe Ieroboam şi pe tot Israelul
dinaintea lui Abia şi a lui Iuda.
16 Copiii lui Israel au fugit dinaintea lui
Iuda, şi Dumnezeu i-a dat în mâinile lui.
17 Abia şi poporul lui le-au
pricinuit o mare înfrângere, şi cinci sute de mii de oameni aleşi au căzut morţi
printre cei din Israel.
18 Copiii lui Israel au fost smeriţi în vremea aceea,
şi copiii lui Iuda au câştigat biruinţa, pentru că se sprijiniseră pe Domnul,
Dumnezeul părinţilor lor.
19 Abia a urmărit pe Ieroboam şi i-a luat cetăţi:
Betelul cu satele lui, Ieşana cu satele ei, şi Efronul cu satele lui.
20
Ieroboam n-a mai avut putere pe vremea lui Abia, şi Domnul l-a lovit, şi a
murit.
21 Dar Abia a ajuns puternic; a avut patrusprezece neveste, şi a
născut douăzeci şi doi de fii şi şasesprezece fete.
22 Celelalte fapte ale
lui Abia, ce a făcut şi ce a spus el, Sunt scrise în cartea proorocului Ido.
2 Cronici 14
1 Abia a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat în cetatea lui David.
Şi, în locul lui, a domnit fiul său Asa. Pe vremea lui, ţara a avut odihnă zece
ani.
2 Asa a făcut ce este bine şi plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului
său.
3 A îndepărtat altarele dumnezeilor străini şi înălţimile, a sfărîmat
stâlpii idoleşti şi a tăiat Astarteele.
4 A poruncit lui Iuda să caute pe
Domnul, Dumnezeul părinţilor săi, şi să împlinească legea şi poruncile.
5 A
îndepărtat din toate cetăţile lui Iuda înălţimile şi stâlpii închinaţi soarelui.
Şi împărăţia a avut pace sub el.
6 A zidit cetăţi întărite în Iuda; căci ţara
a fost liniştită, şi împotriva lui n-a fost război în anii aceia, pentru că
Domnul i-a dat odihnă.
7 El i-a zis lui Iuda: „Să zidim aceste cetăţi, şi să
le înconjurăm cu ziduri, cu turnuri, cu porţi şi cu zăvoare; ţara este încă a
noastră, căci am căutat pe Domnul, Dumnezeul nostru. L-am căutat, şi El ne-a dat
odihnă de toate părţile.” Au zidit, deci, şi au izbutit.
8 Asa avea o oştire
de trei sute de mii de oameni din Iuda, care purtau scut şi suliţă, şi două sute
optzeci de mii din Beniamin, care purtau scut şi trăgeau cu arcul, toţi oameni
viteji.
9 Zerah, Etiopianul, a ieşit împotriva lor cu o oştire de un milion
de oameni şi trei sute de care, şi a înaintat până la Mareşa.
10 Asa a mers
înaintea lui, şi s-au înşiruit de bătaie în valea Ţefata, lângă Mareşa.
11
Asa a chemat pe Domnul, Dumnezeul lui şi a zis: „Doamne, numai Tu poţi veni în
ajutor celui slab ca şi celui tare: vino în ajutorul nostru, Doamne Dumnezeul
nostru! Căci pe Tine ne sprijinim, şi în Numele Tău am venit împotriva acestei
mulţimi. Doamne, Tu eşti Dumnezeul nostru: să nu iasă biruitor omul împotriva
Ta!”
12 Domnul a lovit pe Etiopieni dinaintea lui Asa şi dinaintea lui Iuda,
şi Etiopienii au luat-o la fugă.
13 Asa şi poporul care era cu el i-a urmărit
până la Gherar, şi Etiopienii au căzut fără să-şi poată scăpa viaţa, căci au
fost nimiciţi de Domnul şi de oştirea Lui. Asa şi poporul lui au făcut o pradă
mare;
14 au bătut toate cetăţile din împrejurimile Gherarului, căci groaza
Domnului căzuse peste ele, şi au jefuit toate cetăţile, a căror pradă era
mare.
15 Au lovit şi corturile turmelor, şi au luat cu ei o mare mulţime de
oi şi de cămile. Apoi s-au întors la Ierusalim.
2 Cronici 15
1 Duhul lui Dumnezeu a venit peste Azaria, fiul lui Oded,
2 şi Azaria s-a
dus înaintea lui Asa, şi i-a zis: „Ascultaţi-mă, Asa, şi tot Iuda şi Beniamin!
Domnul este cu voi când Sunteţi cu El; dacă-L căutaţi, Îl veţi găsi; iar dacă-L
părăsiţi, şi El vă va părăsi.
3 Multă vreme Israel a fost fără Dumnezeul cel
adevărat, fără preot care să înveţe pe oameni, şi fără lege.
4 Dar în
mijlocul strîmtorării lor s-au întors la Domnul, Dumnezeul lui Israel, L-au
căutat, şi L-au găsit.
5 În vremurile acelea, nu era linişte pentru cei ce se
duceau şi veneau, căci erau mari turburări printre toţi locuitorii ţării;
6
un popor se bătea împotriva altui popor, o cetate împotriva altei cetăţi, pentru
că Dumnezeu le tulbura cu tot felul de strîmtorări:
7 voi, deci, întăriţi-vă,
şi nu lăsaţi să vă slăbească mâinile, căci faptele voastre vor avea o
răsplată.”
8 După ce a auzit aceste cuvinte şi proorocia lui Oded, proorocul,
Asa s-a întărit şi a îndepărtat urîciunile din toată ţara lui Iuda şi Beniamin
şi din cetăţile pe care le luase în muntele lui Efraim, şi a înoit altarul
Domnului care era înaintea pridvorului Domnului.”
9 A strâns pe tot Iuda şi
Beniamin, şi pe cei din Efraim, din Manase şi din Simeon, care lociau printre
ei, căci un mare număr dintre oamenii lui Israel au trecut la el când au văzut
că Domnul, Dumnezeul lui, era cu el.
10 S-au adunat la Ierusalim în luna a
treia a anului al cincisprezecelea al domniei lui Asa. În ziua aceasta,
11 au
jertfit Domnului, din prada pe care o aduseseră: şapte sute de boi şi şapte mii
de oi.
12 Au făcut legământ să caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, din
toată inima şi din tot sufletul lor;
13 şi oricine nu căuta pe Domnul,
Dumnezeul lui Israel, trebuia omorât, fie mic fie mare, fie bărbat fie
femeie.
14 Au jurat credinţă Domnului, cu glas tare, cu strigăte de bucurie,
şi cu sunet de trâmbiţe şi de buciume;
15 tot Iuda s-a bucurat de jurământul
acesta, căci juraseră din toată inima lor, căutaseră pe Domnul de bună voia lor,
şi-L găsiseră. Şi Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur.
16 Împăratul Asa
n-a lăsat nici chiar pe mamă-sa Maaca să mai fie împărăteasă, pentru că făcuse
un idol Astartei. Asa i-a dărîmat idolul pe care l-a făcut praf, şi l-a ars
lângă pârâul Chedron.
17 Dar înălţimile tot n-au fost îndepărtate din Israel,
cu toate că inima lui Asa a fost în totul a Domnului în tot timpul vieţii
lui.
18 A pus în Casa lui Dumnezeu lucrurile închinate Domnului de tatăl său
şi de el însuş: argint, aur şi vase.
19 N-a fost nici un război până la al
treizeci şi cincilea an al domniei lui Asa.
2 Cronici 16
1 În al treizeci şi şaselea an al domniei lui Asa, Baeşa, împăratul lui
Israel, s-a suit împotriva lui Iuda; şi a întărit Rama, ca să nu lase pe ai lui
Asa, împăratul lui Iuda, să iasă şi să intre.
2 Asa a scos argint şi aur din
vistieriile Casei Domnului şi ale casei împăratului, şi a trimis soli la
Ben-Hadad, împăratul Siriei, care locuia la Damasc. Şi a pus să-i spună:
3
„Să fie un legământ între mine şi tine, cum a fost unul între tatăl meu şi tatăl
tău. Iată, îţi trimit argint şi aur. Du-te, şi rupe legământul tău cu Baeşa,
împăratul lui Israel, ca să se depărteze de la mine.”
4 Ben-Hadad a ascultat
pe împăratul Asa; a trimis pe căpeteniile oştirii sale împotriva cetăţilor lui
Israel, şi au bătut Iionul, Dan, Abel-Maim, şi toate locurile pentru merinde din
cetăţile lui Neftali.
5 Când a auzit Baeşa, a încetat să mai întărească Rama,
şi a pus capăt lucrărilor sale.
6 Împăratul Asa a pus pe tot Iuda să ridice
pietrele şi lemnele pe care le întrebuinţa Baeşa la întărirea Ramei, şi le-a
întrebuinţat la întărirea Ghebei şi Miţpei.
7 În vremea aceea, Hanani,
văzătorul, s-a dus la Asa, împăratul lui Iuda, şi i-a zis: „Pentru că te-ai
sprijinit pe împăratul Siriei, şi nu te-ai sprijinit pe Domnul, Dumnezeul tău,
de aceea a scăpat oastea împăratului Siriei din mâinile tale.
8 Etiopienii şi
Libienii nu alcătuiau oare o oaste mare, cu o mulţime de care şi călăraţi? Şi
totuşi Domnul i-a dat în mâinile tale, pentru că te sprijinisei pe El.
9 Căci
Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijinească pe aceia a
căror inimă este întreagă a Lui. Ai lucrat ca un nebun în privinţa aceasta, căci
de acum vei avea războaie.”
10 Asa s-a mâniat pe văzător, şi l-a pus la
închisoare, pentru că era înfuriat împotriva lui. Tot în acelaşi timp Asa a
apăsat şi pe unii din popor.
11 Faptele lui Asa, cele dintâi şi cele de pe
urmă, Sunt scrise în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel.
12 În al treizeci
şi nouălea an al domniei sale, Asa s-a îmbolnăvit de picioare aşa încît avea
mari dureri; chiar în timpul boalei lui, n-a căutat pe Domnul, ci a întrebat pe
doctori.
13 Asa a adormit cu părinţii săi, şi a murit în al patruzeci şi
unulea an al domniei lui;
14 l-au îngropat în mormântul pe care şi-l săpase
în cetatea lui David. L-au culcat pe un pat pe care-l umpluseră cu mirodenii, şi
mirosuri pregătite după meşteşugul celui ce pregăteşte mirul, şi au ars în
cinstea lui foarte multe mirodenii.
2 Cronici 17
1 În locul lui a domnit fiul său Iosafat. El s-a întărit împotriva lui
Israel:
2 a pus oşti în toate cetăţile întărite ale lui Iuda, şi a rânduit
căpetenii în ţara lui Iuda şi în cetăţile lui Efraim pe care le luase tatăl său
Asa.
3 Domnul a fost cu Iosafat, pentru că a umblat în cele dintâi căi ale
tatălui său David, şi n-a căutat pe Baali;
4 căci a alergat la Dumnezeul
tatălui său, şi a urmat poruncile Lui, fără să facă ce făcea Israel.
5 Domnul
a întărit domnia în mâinile lui Iosafat, căruia tot Iuda îi aducea daruri. Şi a
avut o mulţime de bogăţii şi slavă.
6 Inima lui s-a întărit din ce în ce în
căile Domnului, şi a îndepărtat din Iuda chiar şi înălţimile şi idolii.
7 În
al treilea an al domniei lui, a însărcinat pe căpeteniile sale Ben-Hail, Obadia,
Zaharia, Netaneel şi Mica, să se ducă să înveţe pe oameni în cetăţile lui
Iuda.
8 A trimis cu ei pe Leviţii Şemaia, Netania, Zebadia, Asael, Şemiramot,
Ionatan, Adonia, Tobia şi Tob-Adonia, Leviţi, şi pe preoţii Elişama şi
Ioram.
9 Ei au învăţat pe oameni în Iuda, având cu ei cartea legii Domnului.
Au străbătut toate cetăţile lui Iuda, şi au învăţat pe oameni în mijlocul
poporului.
10 Groaza Domnului a apucat toate împărăţiile ţărilor dimprejurul
lui Iuda, şi n-au făcut război împotriva lui Iosafat.
11 Nişte Filisteni au
adus lui Iosafat daruri şi un bir în argint; şi Arabii i-au adus şi ei vite,
şapte mii şapte sute de berbeci şi şapte mii şapte sute de ţapi.
12 Iosafat
se ridicase la cea mai înaltă treaptă de mărire. A zidit în Iuda cetăţui şi
cetăţi pentru merinde.
13 A strâns merinde în cetăţile lui Iuda, şi avea la
Ierusalim o ceată de oameni viteji ca ostaşi.
14 Iată numărul lor, după
casele părinţilor lor. Din Iuda, căpetenii peste o mie: Adna, căpetenia, cu trei
sute de mii de viteji;
15 după el, Iohanan, căpetenia, cu două sute optzeci
de mii de oameni;
16 după el, Amasia, fiul lui Zicri, care se predase de
bunăvoie Domnului, cu două sute de mii de viteji.
17 Din Beniamin: Eliada, om
viteaz, cu două sute de mii de oameni înarmaţi cu arc şi cu scut,
18 şi după
el, Zozabad, cu o sută optzeci de mii de oameni înarmaţi pentru război.
19
Aceştia Sunt cei ce erau în slujba împăratului, în afară de aceia pe care îi
pusese împăratul în toate cetăţile întărite ale lui Iuda.
2 Cronici 18
1 Iosafat a avut bogăţii şi slavă din belşug, şi s-a încuscrit cu Ahab.
2
După cîţiva ani, s-a pogorât la Ahab în Samaria. Ahab a tăiat pentru el şi
pentru poporul care era cu el un mare număr de oi şi boi, şi l-a rugat să se
suie la Ramot din Gallad.
3 Ahab, împăratul lui Israel, i-a zis lui Iosafat,
împăratul lui Iuda: „Vrei să vii cu mine la Ramot în Galaad?” Iosafat i-a
răspuns: „Eu ca tine, şi poporul meu ca poporul tău, vom merge la luptă
împotriva lui cu tine.”
4 Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel:
„Întreabă acum, te rog, cuvântul Domnului.”
5 Împăratul lui Israel a strâns
pe prooroci, în număr de patru sute, şi le-a zis: „Să ne ducem la luptă
împotriva Ramotului din Galaad sau să-mi văd de treabă?” Şi ei au răspuns:
„Suie-te, şi Dumnezeu o va da în mâinile împăratului.”
6 Dar Iosafat a zis:
„Nu mai este aici nici un prooroc al Domnului, prin care să-L putem
întreba?”
7 Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin
care am putea să întrebăm pe Domnul; dar îl urăsc, căci nu-mi prooroceşte nimic
bun, nu prooroceşte niciodată decât rău: este Mica, fiul lui Imla.” Şi Iosafat a
zis: „Să nu vorbească aşa împăratul!”
8 Atunci împăratul lui Israel a chemat
un dregător, şi i-a zis: „Trimite să vină îndată Mica, fiul lui Imla.”
9
Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, şedeau fiecare pe scaunul
lui de domnie, îmbrăcaţi cu hainele lor împărăteşti; şedeau în locul de la
intrarea porţii Samariei. Şi toţi proorocii prooroceau înaintea lor.
10
Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne din fier şi a zis: „Aşa
vorbeşte Domnul: „Cu aceste coarne, vei bate pe Sirieni până îi vei
nimici.”
11 Şi toţi proorocii au proorocit la fel, zicând: „Suie-te la Ramot
în Galaad, căci vei avea izbîndă şi Domnul o va da în mâinile
împăratului.”
12 Solul care se dusese să cheme pe Mica, i-a vorbit aşa:
„Iată, proorocii cu un gând proorocesc de bine împăratului; cuvântul tău să fie,
deci, ca şi cuvântul fiecăruia din ei! Vesteşte de bine!”
13 Mica a răspuns:
„Viu este Domnul că voi vesti ce va spune Dumnezeul meu.”
14 Când a venit la
împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din
Galaad sau să-mi văd de treabă?” El a răspuns: „Suiţi-vă! Căci veţi avea
izbîndă, şi vor fi daţi în mâinile voastre.”
15 Şi împăratul i-a zis: „De
câte ori va trebui să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele
Domnului?”
16 Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi
care n-au păstor; şi Domnul a zis: „Oamenii aceştia n-au stăpân, fiecare să se
întoarcă în pace acasă!”
17 Împăratul lui Israel i-a zis lui Iosafat: „Nu
ţi-am spus eu? El nu-mi prooroceşte nimic bun, nu-mi prooroceşte decât
rău.”
18 Şi Mica a zis: „Ascultaţi, deci, cuvântul Domnului! Am văzut pe
Domnul stând pe scaunul Său de domnie, şi toată oastea cerurilor stând la
dreapta şi la stânga Lui.
19 Şi Domnul a zis: „Cine va amăgi pe Ahab,
împăratul lui Israel, ca să se suie la Ramot în Galaad şi se peară acolo?” Au
răspuns unul într-un fel, altul într-altul.
20 Şi un duh a venit şi s-a
înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: „Eu îl voi amăgi.” Domnul i-a zis:
„Cum?”
21 „Voi ieşi” a răspuns el „şi voi fi un duh de minciună în gura
tuturor proorocilor lui.” Domnul a zis: „Îl vei amăgi, şi vei izbuti; ieşi, şi
fă aşa.”
22 Şi acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura
proorocilor tăi care Sunt de faţă. Dar Domnul a vorbit rău împotriva ta.”
23
Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz
şi a zis: „Pe ce drum a ieşit duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?”
24
Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla, din odaie în odaie, ca să te
ascunzi.”
25 Împăratul lui Israel a zis: „Luaţi pe Mica, şi duceţi-l la Amon,
căpetenia cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului.
26 Şi spuneţi: „Aşa vorbeşte
împăratul: „Băgaţi pe omul acesta în temniţă, şi hrăniţi-l cu pâinea şi cu apa
întristării, până mă voi întoarce în pace.”
27 Şi Mica a zis: „Dacă te vei
întoarce în pace, n-a vorbit Domnul prin mine!” Apoi a mai zis: „Voi, toate
popoarele, auziţi!”
28 Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda,
s-au suit la Ramot în Galaad.
29 Împăratul lui Israel i-a zis lui Iosafat:
„Vreau să-mi schimb hainele ca să mă duc la luptă; dar tu, îmbracă-te cu hainele
tale.” Şi împăratul lui Israel şi-a schimbat hainele, şi s-au dus la
luptă.
30 Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă mai marilor peste carele
lui: „Să nu vă luptaţi nici cu cel mic nici cu cel mare, ci să vă luptaţi numai
cu împăratul lui Israel.”
31 Când au zărit mai marii carelor pe Iosafat, au
zis: „Este împăratul lui Israel.” Şi l-au înconjurat ca să lupte cu el. Iosafat
a scos un ţipăt. Domnul l-a ajutat, şi Dumnezeu i-a îndepărtat de la el.
32
Mai marii carălor, văzând că nu era împăratul lui Israel, s-au depărtat de
el.
33 Atunci un om a tras cu arcul la întâmplare, şi a lovit pe împăratul
lui Israel între încheieturile armăturii. Împăratul a zis celui ce-i mâna carul:
„Întoarce, şi scoate-mă din câmpul de bătaie, căci Sunt rănit.”
34 Lupta a
fost înverşunată în ziua aceea. Împăratul lui Israel a stat în car, în faţa
Sirienilor, până seara, şi a murit pela apusul soarelui.
2 Cronici 19
1 Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a întors în pace acasă la Ierusalim.
2
Iehu, fiul proorocului Hanani, i-a ieşit înainte şi a zis împăratului Iosafat:
„Cum de ai ajutat tu pe cel rău, şi ai iubit pe cei ce urăsc pe Domnul? Din
pricina aceasta este mâniat Domnul pe tine.
3 Dar tot se mai găseşte şi ceva
bun în tine, căci ai înlăturat din ţară idolii, şi ţi-ai pus inima să caute pe
Dumnezeu.”
4 Iosafat a rămas la Ierusalim. Apoi a mai făcut o călătorie prin
mijlocul poporului, de la Beer-Şeba, până la muntele lui Efraim, şi i-a adus
înapoi la Domnul, Dumnezeul părinţilor lor.
5 A pus judecători în toate
cetăţile întărite din ţara lui Iuda, în fiecare cetate.
6 Şi a zis
judecătorilor: „Luaţi seama la ce veţi face, căci nu pentru oameni veţi rosti
judecăţi; ci pentru Domnul, care va fi lângă voi când le veţi rosti.
7 Acum,
frica Domnului să fie peste voi; vegheaţi asupra faptelor voastre, căci la
Domnul, Dumnezeul nostru, nu este nici o nelegiuire, nici nu se are în vedere
faţa oamenilor, nici nu se primesc daruri.”
8 Când s-a întors la Ierusalim,
Iosafat a pus şi aici, pentru judecăţile Domnului şi pentru neînţelegeri,
Leviţi, preoţi şi căpetenii peste casele părinteşti ale lui Israel.
9 Şi iată
poruncile pe care li le-a dat: „Voi să lucraţi în frica Domnului, cu credinţă şi
curăţie de inimă.
10 În orice neînţelegere, care vă va fi supusă de fraţii
voştri, care locuiesc în cetăţile lor, şi anume: cu privire la un omor, la o
lege, la o poruncă, la învăţături şi rânduieli, să-i luminaţi, ca să nu se facă
vinovaţi faţă de Domnul, şi să nu izbucnească mânia Lui peste voi şi peste
fraţii voştri. Aşa să lucraţi, şi nu veţi fi vinovaţi.
11 Şi iată că aveţi în
frunte pe marele preot Amaria, pentru toate treburile Domnului, şi pe Zebadia,
fiul lui Ismael, căpetenia casei lui Iuda, pentru toate treburile împăratului,
şi aveţi înainte ca dregători pe Leviţi. Întăriţi-vă şi lucraţi, şi Domnul să
fie cu cel ce va face binele!”
2 Cronici 20
1 După aceea fiii lui Moab şi fiii lui Amon, şi cu ei nişte Moaniţi, au
pornit cu război împotriva lui Iosafat.
2 Au venit şi au dat de ştire lui
Iosafat, zicând: „O mare mulţime înaintează împotiva ta de dincolo de mare, din
Siria, şi Sunt la Haţaţon-Tamar, adică En-Ghedi.”
3 În spaima sa, Iosafat
şi-a îndreptat faţa să caute pe Domnul, şi a vestit un post pentru tot
Iuda.
4 Iuda s-a adunat să cheme pe Domnul, şi au venit din toate cetăţile
lui Iuda să caute pe Domnul.
5 Iosafat a venit în mijlocul adunării lui Iuda
şi a Ierusalimului, în Casa Domnului, înaintea curţii celei noi.
6 Şi a zis:
„Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti Tu Dumnezeu în ceruri şi nu
stăpâneşti Tu peste toate împărăţiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mână tăria şi
puterea, aşa că nimeni nu Ţi se poate împotrivi?
7 Oare n-ai izgonit Tu,
Dumnezeul nostru, pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului Tău Israel,
şi n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de moştenire seminţei lui Avraam care Te
iubea?
8 Ei au locuit-o şi Ţi-au zidit în ea un locaş Sfânt pentru Numele
Tău, zicând:
9 „Dacă va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata,
ciuma sau foametea, ne vom înfăţişa înaintea casei acesteia şi înaintea Ta, căci
Numele Tău este în casa aceasta; vom striga către Tine din mijlocul strîmtorării
noastre, şi Tu ne vei asculta şi ne vei mântui!
10 Acum, iată, fiii lui Amon,
şi ai lui Moab şi cei din muntele Seir, la care n-ai îngăduit lui Israel să
intre, când venea din ţara Egiptului, căci s-a abătut de la ei şi nu i-a
nimicit,
11 iată-i cum ne răsplătesc acum, venind să ne izgonească din
moştenirea Ta pe care ne-ai dat-o în stăpânire!
12 O, Dumnezeul nostru, nu-i
vei judeca Tu pe ei? Căci noi Suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi,
care înaintează împotriva noastră, şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri Sunt
îndreptaţi spre Tine!”
13 Tot Iuda stătea în picioare înaintea Domnului, cu
pruncii, nevestele şi fiii lor.
14 Atunci Duhul Domnului a venit în mijlocul
adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul
lui Matania, Levitul, dintre fiii lui Asaf.
15 Şi Iahaziel a zis: „Ascultaţi,
tot Iuda şi locuitorii din Ierusalim, şi tu, împărate Iosafat! Aşa vă vorbeşte
Domnul: „Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi dinaintea acestei mari mulţimi,
căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu.
16 Mâine pogorâţi-vă împotriva lor. Ei
se vor sui pe dealul Ţiţ, şi-i veţi găsi la capătul văii, în faţa pustiei
Ieruel.
17 Nu veţi avea de luptat în lupta aceasta: aşezaţi-vă, staţi acolo,
şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul. Iuda şi Ierusalim, nu vă
temeţi şi nu vă înspăimântaţi; mâine, ieşiţi-le înainte, şi Domnul va fi cu
voi!”
18 Iosafat s-a plecat cu faţa la pământ, şi tot Iuda şi locuitorii
Ierusalimului s-au aruncat înaintea Domnului să se închine înaintea Lui.
19
Leviţii dintre fiii Chehatiţilor şi dintre fiii Coreiţilor s-au sculat şi au
lăudat cu glas tare şi puternic pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.
20 A doua
zi, au pornit dis-de-dimineaţă spre pustia Tecoa. La plecarea lor, Iosafat a
venit şi a zis: „Ascultaţi-mă, Iuda şi locuitorii Ierusalimului! Încredeţi-vă în
Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi; încredeţi-vă în proorocii Lui, şi
veţi izbuti.”
21 Apoi în învoire cu poporul, a numit nişte cântăreţi cari,
îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, şi mergând înaintea oştirii, lăudau pe Domnul şi
ziceau: „Lăudaţi pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine în veac!”
22 În clipa
când au început cântările şi laudele. Domnul a pus o pândă împotriva fiilor lui
Amon şi ai lui Moab şi împotriva celor din muntele Seir, care veniseră împotriva
lui Iuda. Şi au fost bătuţi.
23 Fiii lui Amon şi ai lui Moab s-au aruncat
asupra locuitorilor din muntele Seir ca să-i nimicească cu desăvârşire şi să-i
prăpădească. Şi, după ce au isprăvit cu locuitorii din Seir, s-au ajutat unii pe
alţii să se nimicească.
24 Când a ajuns Iuda pe înălţimea de unde se zăreşte
pustia, s-au uitat înspre mulţime, şi iată că ei erau nişte trupuri moarte
întinse pe pământ, şi nimeni nu scăpase.
25 Iosafat şi poporul său s-au dus
să ia prăzile; au găsit printre trupuri multe bogăţii şi lucruri scumpe, şi au
luat atât de multe că n-au putut să le ducă pe toate. Trei zile au prădat, căci
era multă pradă.
26 A patra zi, s-au strâns în valea Beraca (Binecuvântare),
unde au binecuvântat pe Domnul; de aceea au numit locul acesta valea Beraca,
nume care i-a rămas până în ziua de azi.
27 Toţi oamenii din Iuda şi din
Ierusalim, în frunte cu Iosafat, au plecat veseli şi s-au întors la Ierusalim,
căci Domnul îi umpluse de bucurie, izbăvindu-i de vrăjmaşii lor.
28 Au intrat
în Ierusalim şi în Casa Domnului, în sunete de alăute, şi de arfe şi
trâmbiţe.
29 Groaza Domnului a apucat toate împărăţiile celorlalte ţări, când
au auzit că Domnul luptase împotriva vrăjmaşilor lui Israel.
30 Şi împărăţia
lui Iosafat a fost liniştită, şi Dumnezeul lui i-a dat pace de jur
împrejur.
31 Iosafat a domnit peste Iuda. Avea treizeci şi cinci de ani când
a ajuns împărat, şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se
chema Azuba, fata lui Şilhi.
32 El a mers pe calea tatălui său Asa, şi nu s-a
abătut deloc, făcând ce este bine înaintea Domnului.
33 Numai că înălţimile
n-au fost îndepărtate, şi poporul tot n-avea inima strâns lipită de Dumnezeul
părinţilor săi.
34 Celelalte fapte ale lui Iosafat, cele dintâi şi cele de pe
urmă, Sunt scrise în istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, care este cuprinsă în
cartea împăraţilor lui Israel.
35 După aceea Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a
unit cu împăratul lui Israel, Ahazia, a cărui purtare era nelegiuită.
36 S-a
unit cu el ca să zidească nişte corăbii, care să meargă la Tarsis, şi au făcut
corăbii la Eţion-Gheber.
37 Atunci Eliezer, fiul lui Dodava, din Mareşa, a
proorocit împotriva lui Iosafat şi a zis: „Pentru că te-ai unit cu Ahazia,
Domnul îţi nimiceşte lucrarea.” Şi corăbiile au fost sfărîmate, şi n-au putut să
se ducă la Tarsis.
2 Cronici 21
1 Iosafat a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi în
cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioram.
2 Ioram avea ca
fraţi, fii ai lui Iosafat, pe: Azaria, Iehiel, Zaharia, Azaria, Micael şi
Şefatia, toţi fii ai lui Iosafat, împăratul lui Israel.
3 Tatăl lor le dăduse
daruri însemnate în argint, în aur şi în lucruri scumpe, împreună cu cetăţi
întărite în Iuda; dar împărăţia a lăsat-o lui Ioram, pentru că el era
întâiul-născut.
4 Când a luat Ioram în stăpânire împărăţia tatălui său, şi
când s-a întărit, a omorât cu sabia pe toţi fraţii săi şi pe vreo cîţiva din
capii lui Israel.
5 Ioram avea treizeci şi doi de ani când a ajuns împărat,
şi a domnit opt ani la Ierusalim.
6 El a umblat în calea împăraţilor lui
Israel, cum făcuse casa lui Ahab, căci avea de nevastă pe o fată a lui Ahab, şi
a făcut ce este rău înaintea Domnului.
7 Dar Domnul n-a voit să peardă casa
lui David, din pricina legământului pe care-l făcuse cu David, şi din pricina
făgăduinţei pe care o făcuse că îi va da totdeauna o lumină, lui şi fiilor
lui.
8 Pe vremea sa, Edom s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda, şi şi-a
pus un împărat.
9 Ioram a pornit cu căpeteniile şi cu toate carele sale.
Sculîndu-se noaptea, a bătut pe Edomiţi, care-l înconjurau şi pe căpeteniile
carelor lor.
10 Răscoala lui Edom împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până
în ziua de azi. În acelaşi timp s-a răsculat şi Libna împotriva stăpânirii lui,
pentru că părăsise pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi.
11 Ioram a făcut
chiar înălţimi în munţii lui Iuda. A târât pe locuitorii Ierusalimului la
curvie, şi a amăgit pe Iuda.
12 I-a venit o scrisoare de la proorocul Ilie,
care zicea: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: „Pentru că n-ai
umblat în căile tatălui tău Iosafat, şi în căile lui Asa, împăratul lui
Iuda,
13 ci ai umblat în calea împăraţilor lui Israel; pentru că ai târât la
curvie pe Iuda şi locuitorii Ierusalimului, cum a făcut casa lui Ahab faţă de
Israel: şi pentru că ai omorât pe fraţii tăi, care erau mai buni decât tine, şi
care făceau parte din însăşi casa tatălui tău; -
14 iată, Domnul va lovi cu o
mare urgie pe poporul tău, pe fiii tăi, pe nevestele tale, şi tot ce este al
tău.
15 Iar pe tine, te va lovi cu o boală grea, cu o boală de măruntaie,
care se va îngreuia din zi în zi până când îţi vor ieşi măruntaiele din pricina
tăriei bolii.”
16 Şi Domnul a aţîţat împotriva lui Ioram duhul Filistenilor
şi al Arabilor, care Sunt în vecinătatea Etiopienilor.
17 S-au suit împotriva
lui Iuda, au năvălit în el, au jefuit toate bogăţiile care se aflau în casa
împăratului, şi i-au luat fiii şi nevestele, aşa încît nu i-a mai rămas alt fiu
decât Ioahaz1, cel mai tânăr dintre fiii săi.
18 După toate acestea, Domnul
l-a lovit cu o boală de măruntaie, care era fără leac.
19 Ea s-a îngreuiat
din zi în zi, şi pela sfârşitul anului al doilea i-au ieşit lui Ioram
măruntaiele din pricina tăriei bolii. A murit în dureri grele. Şi poporul lui
n-a ars tămâie în cinstea lui, cum făcuse pentru părinţii lui.
20 Avea
treizeci şi doi de ani când a ajuns împărat, şi a domnit opt ani la Ierusalim. A
murit fără să lase părere de rău în urmă, şi l-au îngropat în cetatea lui David,
dar nu în mormintele împăraţilor.
2 Cronici 22
1 Locuitorii Ierusalimului au pus împărat în locul lui, pe Ahazia, fiul lui
cel mai tânăr; căci oastea venită în tabără cu Arabii omorâse pe toţi cei mai
mari în vârstă. Astfel a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul
lui Iuda.
2 Ahazia avea patruzeci şi doi de ani, când a ajuns împărat, şi a
domnit un an la Ierusalim. Mamă-sa se chema Atalia, fata lui Omri.
3 El a
umblat în căile casei lui Ahab, căci mamă-sa îi dădea sfaturi nelegiuite.
4 A
făcut ce este rău înaintea Domnului, ca şi casa lui Ahab, căci după moartea
tatălui său ei îi erau sfetnici, spre pierzarea lui.
5 Târât de sfatul lor,
s-a dus cu Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, la război împotriva lui
Hazael, împăratul Siriei, la Ramot în Galaad. Sirienii au rănit pe Ioram.
6
Ioram s-a întors să se vindece la Izreel de rănile pe care i le făcuseră
Sirienii la Rama, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Azaria,
fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, s-a pogorât să vadă pe Ioram, fiul lui Ahal,
la Izreel, pentru că era bolnav.
7 Prin voia lui Dumnezeu, şi spre pierzarea
lui a venit Ahazia la Ioram. Când a ajuns, a ieşit cu Ioram să se ducă înaintea
lui Iehu, fiul lui Nimşi, pe care-l unsese Domnul, ca să peardă casa lui
Ahab.
8 Şi pe când se răzbuna Iehu împotriva casei lui Ahab, a dat peste
capii lui Iuda şi peste fiii fraţilor lui Ahazia, care erau în slujba lui
Ahazia, şi i-a omorât.
9 A căutat pe Ahazia, şi l-au prins în Samaria, unde
se ascunsese. L-au adus la Iehu, şi l-au omorât. Apoi l-au îngropat, căci
ziceau: „Este fiul lui Iosafat, care căuta pe Domnul din toată inima lui.” Şi
n-a mai rămas nimeni din casa lui Ahazia care să fi fost în stare să
domnească.
10 Atalia, mama lui Ahazia, văzând că fiul ei a murit, s-a sculat
şi a omorât tot neamul împărătesc al casei lui Iuda.
11 Dar Ioşabeat, fata
împăratului, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, l-a ridicat din mijlocul fiilor
împăratului, când au fost omorâţi: şi l-a pus cu doica lui în odaia paturilor.
Astfel l-a ascuns Ioşabeat, fata împăratului Ioram, nevasta preotului Iehoiada,
şi sora lui Ahazia, de privirile Ataliei, care nu l-a omorât.
12 A stat şase
ani ascuns cu ei în Casa lui Dumnezeu. Şi în ţară domnea Atalia.
2 Cronici 23
1 În al şaptelea an, Iehoiada s-a îmbărbătat, şi a făcut legământ cu
căpeteniile peste sute. Aceştia erau: Azaria, fiul lui Ieroham, Ismael, fiul lui
Iohanan, Azaria, fiul lui Obed, Maaseia, fiul lui Adaia, şi Elişafat, fiul lui
Zicri.
2 Au străbătut toată ţara lui Iuda, şi au strâns pe Leviţii din toate
cetăţile lui Iuda şi pe capii de familii din Israel; şi au venit la
Ierusalim.
3 Toată adunarea a făcut legământ cu împăratul în Casa lui
Dumnezeu. Şi Iehoiada le-a zis: „Iată că fiul împăratului va domni, cum a spus
Domnul cu privire la fiii lui David.
4 Iată ce veţi face. A treia parte din
voi, care intră de slujbă în ziua Sabatului, preoţi şi Leviţi, să facă paza
pragurilor;
5 altă treime să stea în casa împăratului, şi o treime la poarta
Iesod. Tot poporul să fie în curţile Casei Domnului.
6 Nimeni să nu intre în
Casa Domnului, în afară de preoţii şi Leviţii de slujbă: ei să intre, căci Sunt
sfinţi. Şi tot poporul să facă de strajă cu privire la porunca Domnului.
7
Leviţii să înconjoare pe împărat de toate părţile, fiecare cu armele în mână, şi
oricine va intra în casă să fie omorât. Voi să fiţi pe lângă împărat, când va
intra şi când va ieşi.”
8 Leviţii şi tot Iuda au împlinit toate poruncile pe
care le dăduse preotul Iehoiada. Şi-au luat fiecare oamenii lui, pe cei ce
intrau în slujbă şi pe cei ce ieşeau din slujbă în ziua Sabatului; căci preotul
Iehoiada nu scutise pe nici una din cete.
9 Preotul Iehoiada a dat sutaşilor
suliţele şi scuturile, mari şi mici, care veneau de la împăratul David, şi care
se aflau în Casa lui Dumnezeu.
10 A aşezat tot poporul, fiecare cu arma în
mână, de la partea dreaptă până la partea stângă a casei, lângă altar şi lângă
casă de jur împrejurul împăratului.
11 Au adus înainte pe fiul împăratului,
i-au pus cununa împărătească şi mărturia, şi l-au făcut împărat. Şi Iehoiada şi
fiii săi l-au uns, şi au zis: „Trăiască împăratul.”
12 Atalia a auzit zarva
poporului care alerga şi mărea pe împărat, şi a venit la popor în Casa
Domnului.
13 S-a uitat. Şi iată că, împăratul stătea pe scaunul său
împărătesc la intrare. Căpeteniile şi trâmbiţele erau lângă împărat; tot poporul
ţării se bucura, şi sunau din trâmbiţe, iar cântăreţii cu instrumentele de
muzică ziceau cântările de laudă. Atalia şi-a sfîşiat hainele şi a zis:
„Vânzare! Vânzare!”
14 Atunci preotul Iehoiada, scoţînd pe sutaşi, care erau
în fruntea oştirii, le-a zis: „Scoateţi-o afară din şiruri, şi oricine o va
urma, să fie ucis.” Căci preotul zisese: „N-o omorâţi în Casa Domnului.”
15
I-au făcut loc, şi s-a dus la casa împăratului pe intrarea porţii cailor: şi au
omorât-o acolo.
16 Iehoiada a făcut între el, tot poporul şi împărat, un
legământ prin care aveau să fie poporul Domnului.
17 Tot poporul a intrat în
casa lui Baal, şi au dărîmat-o; i-au sfărîmat altarele şi chipurile, şi au ucis
înaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal.
18 Iehoiada a încredinţat
slujbele Casei Domnului în mâinile preoţilor, Leviţilor, pe care-i împărţise
David în Casa Domnului, ca să aducă arderi de tot Domnului, cum este scris în
legea lui Moise, în mijlocul bucuriilor şi cântărilor, după rânduiala lui
David.
19 A pus uşieri la porţile Casei Domnului, ca să nu intre nimeni
spurcat prin ceva.
20 A luat pe sutaşi, pe oamenii cu vază, pe cei ce aveau
putere peste popor, şi pe tot poporul ţării, şi a pogorât pe împărat din Casa
Domnului. Au intrat în casa împăratului pe poarta de sus, şi au pus pe împărat
pe scaunul de domnie al împărăţiei.
21 Tot poporul ţării se bucura, şi
cetatea era liniştită. Pe Atalia o omorâseră cu sabia.
2 Cronici 24
1 Ioas avea şapte ani, când a ajuns împărat, şi a domnit patruzeci de ani la
Ierusalim. Mamă-sa se chema Ţibia, din Beer-Şeba.
2 Ioas a făcut ce este bine
înaintea Domnului în tot timpul vieţii preotului Iehoiada.
3 Iehoiada a luat
pentru Ioas două neveste, şi Ioas a născut fii şi fiice.
4 După aceea Ioas
şi-a pus de gând să dreagă Casa Domnului.
5 A strâns pe preoţi şi pe Leviţi,
şi le-a zis: „Duceţi-vă prin cetăţile lui Iuda, şi strângeţi bani din tot
Israelul, pe fiecare an, pentru dregerea Casei Dumnezeului vostru. Şi grăbiţi-vă
cu lucrul acesta.” Dar Leviţii nu s-au grăbit.
6 Împăratul a chemat pe marele
preot Iehoiada, şi i-a zis: „Pentru ce n-ai vegheat ca Leviţii să strângă” din
Iuda şi din Ierusalim darea poruncită de Moise, robul Domnului, şi pusă pe
adunarea lui Israel pentru cortul mărturiei?
7 Căci nelegiuita aceea de
Atalia şi fiii ei au pustiit Casa lui Dumnezeu, şi au întrebuinţat în slujba
Baalilor toate lucrurile închinate Casei Domnului.”
8 Atunci împăratul a
poruncit să se facă o ladă, şi să se pună afară la poarta Casei Domnului.
9
Şi s-a dat de veste în Iuda şi în Ierusalim ca să se aducă Domnului darea pusă
de Moise, robul Domnului, pe Israel în pustie.
10 Toate căpeteniile şi tot
poporul s-au bucurat de lucrul acesta, şi au adus şi au aruncat în ladă tot ce
aveau de plătit.
11 Când vedeau Leviţii că e mult argint în ladă şi că era
vremea ca s-o dea în mâinile dregătorilor împărtului, venea logofătul
împăratului şi slujbaşul marelui preot şi goleau lada. Apoi o luau şi o puneau
iarăşi la loc. Aşa făceau în fiecare zi, şi au strâns mult argint.
12
Împăratul şi Iehoiada îl dădeau meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în
Casa Domnului, care tocmeau cioplitori din piatră şi tâmplari, ca să dreagă Casa
Domnului, precum şi lucrători în fier şi aramă, ca să dreagă Casa
Domnului.
13 Lucrătorii s-au apucat de lucru, şi au isprăvit ce era de dres;
au pus casa lui Dumnezeu iarăşi în stare bună şi au întărit-o.
14 Când au
isprăvit, au adus înaintea împăratului şi înaintea lui Iehoiada argintul care
mai rămăsese. Şi cu el au făcut unelte pentru casa Domnului, unelte pentru
slujbă şi pentru arderile-de-tot, pahare şi alte scule din aur şi din argint.
Şi, în tot timpul vieţii lui Iehoiada, au adus necurmat arderi de tot în Casa
Domnului.
15 Iehoiada a murit bătrân şi sătul de zile. La moarte, avea o sută
treizeci de ani.
16 L-au îngropat în cetatea lui David la un loc cu
împăraţii, pentru că făcuse bine în Israel, şi faţă de Dumnezeu şi faţă de Casa
Lui.
17 După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit şi s-au
închinat înaintea împăratului. Atunci împăratul i-a ascultat.
18 Şi au
părăsit Casa Domnului, Dumnezeului părinţilor lor, şi au slujit Astarteelor şi
idolilor. mânia Domnului a venit asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului, pentru
că se făcuseră vinovaţi în felul acesta.
19 Domnul a trimis la ei prooroci
să-i întoarcă înapoi la El, dar n-au ascultat de înştiinţările pe care le-au
primit.
20 Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul lui
Dumnezeu. El s-a înfăţişat înaintea poporului şi i-a zis: „Aşa vorbeşte
Dumnezeu: „Pentru ce călcaţi poruncile Domnului? Nu veţi propăşi. Pentru că aţi
părăsit pe Domnul, şi El vă va părăsi.”
21 Şi au uneltit împotriva lui, şi
l-au ucis cu pietre, din porunca împăratului, în curtea Casei Domnului.
22
Împăratul Ioas nu şi-a adus aminte de bunăvoinţa pe care o avusese faţă de el
Iehoiada, tatăl lui Zaharia, şi a omorât pe fiul lui. Zaharia a zis când a
murit: „Domnul să vadă, şi să judece!”
23 După trecerea anului, oastea
Sirienilor s-a suit împotriva lui Ioas, şi a venit în Iuda şi la Ierusalim. Au
omorât din popor pe toate căpeteniile poporului, şi au trimis împăratului toată
prada la Damasc.
24 Oastea Sirienilor a venit cu un mic număr de oameni.
Totuş, Domnul a dat în mâinile lor o oaste foarte însemnată, pentru că
părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. Astfel au pedepsit Sirienii pe
Ioas.
25 Când au plecat de la el, după ce-l lăsaseră în mari suferinţe,
slujitorii lui au uneltit împotriva lui din pricina sângelui fiului preotului
Iehoiada. L-au omorât în patul lui, şi a murit. L-au îngropat în cetatea lui
David, dar nu l-au îngropat în mormintele împăraţilor.
26 Iată pe cei ce au
uneltit împotriva lui: Zabad, fiul Şimeatei, o femeie Amonită, şi Iozabad, fiul
Şimritei, o femeie Moabită.
27 cât despre fiii lui, despre marele număr de
proorocii făcute cu privire la el, şi despre dregerea Casei lui Dumnezeu, toate
acestea Sunt scrise în istoria din cartea împăraţilor. În locul lui a domnit
fiul său Amaţia.
2 Cronici 25
1 Amaţia a ajuns împărat la vârsta de douăzeci şi cinci de ani, şi a domnit
douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ioadan, din
Ierusalim.
2 El a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care
nu era în totul dată Lui.
3 Când s-a întărit domnia în mâinile lui, a omorât
pe slujitorii care uciseseră pe împăratul, tatăl său.
4 Dar n-a omorât pe
fiii lor, căci a lucrat potrivit cu ceea ce este scris în Lege, în cartea lui
Moise, unde Domnul dă porunca aceasta: „Să nu se omoare părinţii pentru copii,
şi să nu se omoare copiii pentru părinţi; ci fiecare să fie omorât pentru
păcatul lui.”
5 Amaţia a strâns pe oamenii din Iuda şi i-a pus după casele
părinteşti, căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute, pentru tot Iuda şi
Beniamin. Le-a făcut numărătoarea de la vârsta de douăzeci de ani în sus, şi a
găsit trei sute de mii de oameni aleşi, în stare să poarte armele, mânuind
suliţa şi scutul.
6 A mai tocmit cu plată din Israel o sută de mii de viteji,
cu o sută de talanţi din argint.
7 Un om al lui Dumnezeu a venit la el şi a
zis: „Împărate, să nu meargă cu tine oastea lui Israel, căci Domnul nu este cu
Israel, nu este cu toţi aceşti fii ai lui Efraim.
8 Dacă mergi cu ei, chiar
dacă ai face la luptă fapte de vitejie, să ştii că Dumnezeu te va face să cazi
înaintea vrăjmaşului. Căci Dumnezeu are putere să te ajute şi să te facă să
cazi.”
9 Amaţia a zis omului lui Dumnezeu: „Dar ce să fac cu cei o sută de
talanţi pe care i-am dat oastei lui Israel?” Omul lui Dumnezeu a răspuns:
„Domnul poate să-ţi dea mult mai mult decât atât.”
10 Atunci Amaţia a
despărţit ceata care-i venise din Efraim, şi a poruncit ca oamenii aceştia să se
întoarcă acasă. Dar ei s-au mâniat foarte tare pe Iuda, şi au plecat acasă cu
mare furie.
11 Amaţia s-a îmbărbătat, şi şi-a dus poporul în Valea Sării,
unde a bătut zece mii de oameni din fiii lui Seir.
12 Şi fiii lui Iuda au
prins din ei zece mii de inşi vii pe care i-au dus pe vârful unei stânci, de
unde i-au prăvălit în vale aşa încît toţi au fost zdrobiţi.
13 Însă, oamenii
din ceata căreia îi dăduse drumul ca să nu meargă la război cu el, au năvălit în
cetăţile lui Iuda, de la Samaria până la Bet-Horon, au ucis acolo trei mii de
inşi, şi au luat multe prăzi.
14 Când s-a întors Amaţia de la înfrângerea
Edomiţilor, a adus pe dumnezeii fiilor lui Seir, şi i-a pus dumnezei pentru el;
s-a închinat înaintea lor, şi le-a adus tămâie.
15 Atunci Domnul S-a aprins
de mânie împotriva lui Amaţia, şi a trimis la el pe un prooroc, care i-a zis:
„Pentru ce ai căutat pe dumnezeii poporului acestuia, când ei n-au putut să-şi
izbăvească poporul din mâna ta?”
16 Pe când vorbea el, Amaţia i-a zis: „Oare
te-am făcut sfetnic al împăratului? Pleacă! Pentru ce vrei să fii lovit?”
Proorocul a plecat, zicând: „Ştiu acum că Dumnezeu a Hotărât să te nimicească,
pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai ascultat sfatul meu.”
17 După ce s-a
sfătuit, Amaţia, împăratul lui Iuda, a trimis să spună lui Ioas, fiul lui
Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel: „Vino, să ne vedem faţă în
faţă!”
18 Şi Ioas, împăratul lui Israel, a trimis să spună lui Amaţia,
împăratul lui Iuda: „Spinul din Liban a trimis să spună cedrului din Liban: „Dă
pe fiică-ta de nevastă fiului meu!” Şi fiarele sălbatice din Liban au trecut şi
au călcat în picioare spinul.
19 Tu te gândeşti că ai bătut pe Edomiţi, şi de
aceea ţi se înalţă inima ca să te mândreşti. Acum stai mai bine acasă. Pentru ce
să stîrneşti un rău, care ţi-ar aduce peirea ta şi a lui Iuda?”
20 Dar Amaţia
nu l-a ascultat, fiindcă Dumnezeu Hotărâse să-i dea în mâinile vrăjmaşului, căci
căutaseră pe dumnezeii Edomului.
21 Şi Ioas, împăratul lui Israel, s-a suit:
şi s-au văzut în faţă, el şi Amaţia, împăratul lui Iuda, la Bet-Şemeşul lui
Iuda.
22 Iuda a fost bătut de Israel, şi fiecare a fugit în cortul lui.
23
Ioas, împăratul lui Israel, a luat la Bet-Şemeş pe Amaţia, împăratul lui Iuda,
fiul lui Ioas, fiul lui Ioahaz. L-a adus la Ierusalim, şi a făcut o spărtură de
patru sute de coţi în zidul Ierusalimului, de la poarta lui Efraim până la
poarta unghiului.
24 A luat tot aurul şi argintul, şi toate vasele, care se
aflau în Casa lui Dumnezeu, la Obed-Edom, şi vistieriile casei împăratului. A
luat şi ostateci, şi s-a întors la Samaria.
25 Amaţia, fiul lui Ioas,
împăratul lui Iuda, a trăit cincisprezece ani după moartea lui Ioas, fiul lui
Ioahaz, împăratul lui Israel.
26 Celelalte fapte ale lui Amaţia, cele dintâi
şi cele de pe urmă, nu Sunt scrise oare în cartea împăraţilor lui Iuda şi
Israel?
27 De când s-a abătut Amaţia de la Domnul, s-a făcut împotriva lui o
uneltire la Ierusalim, şi el a fugit la Lachis. Dar l-au urmărit la Lachis şi
l-au omorât.
28 L-au adus pe cai, şi l-au îngropat cu părinţii săi în cetatea
lui Iuda.
2 Cronici 26
1 Tot poporul din Iuda a luat pe Ozia, care era în vârstă de şasesprezece
ani, şi l-a pus împărat în locul tatălui său Amaţia.
2 Ozia a întărit Elotul
şi l-a adus iarăşi sub stăpânirea lui Iuda, după ce a adormit împăratul cu
părinţii săi.
3 Ozia avea şasesprezece ani când a ajuns împărat, şi a domnit
cincizeci şi doi de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iecolia, din
Ierusalim.
4 El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse
tatăl său Amaţia.
5 A căutat pe Dumnezeu în timpul vieţii lui Zaharia, care
pricepea vedeniile lui Dumnezeu. Şi în timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu
l-a făcut să propăşească.
6 A pornit cu război împotriva Filistenilor. A
dărîmat zidurile Gatului, zidurile Iabnei, şi zidurile Asdodului, şi a zidit
cetăţi în ţinutul Asdodului, şi între Filisteni.
7 Dumnezeu l-a ajutat
împotriva Filistenilor, împotriva Arabilor care locuiau la Gur-Baal, şi
împotriva Maoniţilor.
8 Amoniţii aduceau daruri lui Ozia, şi faima lui s-a
întins până la hotarele Egiptului, căci a ajuns foarte puternic.
9 Ozia a
zidit turnuri la Ierusalim pe poarta unghiului, pe poarta văii, şi pe unghiu, şi
le-a întărit.
10 A zidit turnuri în pustie, şi a săpat multe fântâni, pentru
că avea multe turme în văi şi în câmpie, şi plugari şi vieri în munţi şi la
Carmel, căci îi plăcea lucrarea pământului.
11 Ozia avea o oaste de ostaşi
care mergeau la război în cete, socotite după numărătoarea făcută de logofătul
Ieiel şi dregătorul Maaseia, şi puse sub poruncile lui Hanania, una din
căpeteniile împăratului.
12 Tot numărul capilor caselor părinteşti, al
vitejilor, era de două mii şase sute.
13 Ei porunceau peste o oaste de trei
sute şapte mii cinci sute de ostaşi, în stare să ajute pe împărat împotriva
vrăjmaşului.
14 Ozia le-a dat pentru toată oştirea scuturi, suliţi, coifuri,
platoşe, arcuri şi prăştii.
15 A făcut la Ierusalim maşini iscodite de un
meşter, care aveau să fie aşezate pe turnuri şi pe unghiuri, ca să arunce săgeţi
şi pietre mari. Faima lui s-a întins până departe, căci a fost ajutat în chip
minunat până ce a ajuns foarte puternic.
16 Dar când a ajuns puternic, inima
i s-a înălţat şi l-a dus la peire. A păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului
său, intrând în Templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii.
17
Preotul Azaria a intrat după el, cu optzeci de preoţi ai Domnului, oameni de
inimă,
18 care s-au împotrivit împăratului Ozia, şi i-au zis: „N-ai drept,
Ozia, să aduci tămâie Domnului! Dreptul acesta îl au preoţii, fiii lui Aaron,
care au fost sfinţiţi ca s-o aducă. Ieşi din Sfântul locaş, căci faci un păcat!
Şi lucrul acesta nu-ţi va face cinste înaintea Domnului Dumnezeu.”
19 Ozia
s-a mâniat. În mână avea o cădelniţă. Şi cum s-a mâniat pe preoţi, i-a izbucnit
lepra pe frunte, în faţa preoţilor, în Casa Domnului, lângă altarul
tămâierii.
20 Marele preot Azaria şi toţi preoţii şi-au îndreptat privirile
spre el, şi iată că era plin de lepră pe frunte. L-au scos repede afară, şi el
însuşi s-a grăbit să iasă, pentru că Domnul îl lovise.
21 Împăratul Ozia a
fost lepros până în ziua morţii, şi a locuit într-o casă deosebită ca lepros,
căci a fost izgonit din Casa Domnului. Şi fiul său Iotam era în fruntea casei
împăratului şi judeca poporul ţării.
22 Celelalte fapte ale lui Ozia, cele
dintâi şi cele de pe urmă, au fost scrise de Isaia, fiul lui Amoţ,
proorocul.
23 Ozia a adormit cu părinţii săi. Şi l-au îngropat cu părinţii
săi în ogorul de înmormântare al împăraţilor, căci ziceau: „Este lepros.” În
locul lui, a domnit fiul său Iotam.
2 Cronici 27
1 Iotam avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns împărat, şi a domnit
şasesprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ieruşa, fata lui Ţadoc.
2 El
a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Ozia.
Numai că n-a intrat în Templul Domnului. Totuş, poporul se strica mereu.
3
Iotam a zidit poarta de sus a Casei Domnului, şi a făcut multe clădiri pe
zidurile de pe deal.
4 A zidit cetăţi în muntele lui Iuda, şi cetăţui şi
turnuri în dumbrăvi.
5 A fost în război cu împăratul fiilor lui Amon, şi i-a
biruit. Fiii lui Amon i-au dat în anul acela o sută de talanţi din argint, zece
mii de cori de grâu, şi zece mii de orz; şi i-au plătit tot atât pe anul al
doilea şi al treilea.
6 Iotam a ajuns puternic, pentru că şi-a urmat necurmat
căile înaintea Domnului, Dumnezeului său.
7 Celelalte fapte ale lui Iotam,
toate războaiele lui, şi tot ce a făcut el, Sunt scrise în cartea împăraţilor
lui Israel şi Iuda.
8 El avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns împărat
şi a domnit şasesprezece ani la Ierusalim.
9 Iotam a adormit cu părinţii săi,
şi l-au îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său
Ahaz.
2 Cronici 28
1 Ahaz avea douăzeci de ani când a ajuns împărat, şi a domnit şasesprezece
ani la Ierusalim. El n-a făcut ce este bine înaintea Domnului, cum făcuse tatăl
său David.
2 A umblat în căile împăraţilor lui Israel; şi a făcut chiar
chipuri turnate pentru Baali,
3 a ars tămâie în valea fiilor lui Hinom, şi a
trecut pe fiii săi prin foc, după urîciunile neamurilor pe care le izgonise
Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
4 Aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi,
pe dealuri şi sub orice copac verde.
5 Domnul, Dumnezeul său, l-a dat în
mâinile împăratului Siriei. Sirienii l-au bătut şi i-au luat un mare număr de
prinşi de război pe care i-au dus la Damasc. A fost dat şi în mâinile
împăratului lui Israel, care i-a pricinuit o mare înfrângere.
6 Pecah, fiul
lui Remalia, a ucis într-o singură zi în Iuda o sută douăzeci de mii de oameni,
toţi viteji, pentru că părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor.
7
Zicri, un războinic din Efraim, a ucis pe Maaseia, fiul împăratului, pe Azricam,
căpetenia casei împărăteşti, şi pe Elcana, care era al doilea după împărat.
8
Copiii lui Israel au luat dintre fraţii lor două sute de mii de prinşi de
război, femei, fii şi fiice, şi le-au luat multă pradă pe care au adus-o la
Samaria.
9 Acolo era un prooroc al Domnului, numit Oded. El a ieşit înaintea
oştirii care se întorcea la Samaria, şi le-a zis: „În mânia Sa împotriva lui
Iuda i-a dat Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri în mâinile voastre, şi voi
i-aţi ucis cu o furie, care s-a ridicat până la ceruri.
10 Şi credeţi acum că
veţi face din copiii lui Iuda şi din Ierusalim robii şi roabele voastre? Dar voi
nu Sunteţi vinovaţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru?
11 Ascultaţi-mă,
deci, şi daţi drumul acestor prinşi pe care i-aţi luat dintre fraţii voştri;
căci mânia aprinsă a Domnului este peste voi!”
12 Unii dintre capii fiilor
lui Efraim: Azaria, fiul lui Iohanan, Berechia, fiul lui Meşilemot, Ezechia,
fiul lui Şalum, şi Amasa, fiul lui Hadlai, s-au ridicat împotriva celor ce se
întorceau de la oştire,
13 şi le-au zis: „Să nu aduceţi aici pe aceşti prinşi
de război. Căci, după ce că Suntem vinovaţi înaintea Domnului, voi vreţi să mai
şi adăugaţi la păcatele şi la greşelile noastre. Suntem foarte vinovaţi, şi
mânia aprinsă a Domnului este peste Israel.”
14 Ostaşii au lăsat pe prinşii
de război şi prada înaintea căpeteniilor şi înaintea întregii adunări.
15 Şi
oamenii numiţi pe nume pentru aceasta, s-au sculat şi au luat pe prinşii de
război, au îmbrăcat cu prada pe toţi cei ce erau goi, le-au dat haine şi
încălţăminte, le-au dat să mănânce şi să bea, i-au uns, au încălecat pe măgari
pe toţi cei osteniţi, şi i-au adus la Ierihon, cetatea finicilor, la fraţii lor.
Apoi s-au întors la Samaria.
16 Pe vremea aceea, împăratul Ahaz a trimis să
ceară ajutor de la împăraţii Asiriei.
17 Edomiţii au venit iarăşi, au bătut
pe Iuda, şi le-au luat prinşi de război.
18 Filistenii au năvălit în cetăţile
din câmpie şi din partea de miazăzi a lui Iuda; au luat Bet-Şemeşul, Aialonul,
Ghederotul, Soco şi satele lui, Timna şi satele ei, Ghimzo şi satele lui, şi
s-au aşezat acolo.
19 Căci Domnul a smerit pe Iuda, din pricina lui Ahaz,
împăratul lui Israel, care avusese o purtare fără frâu în Iuda şi păcătuise
împotriva Domnului.
20 Tilgat Pilneser, împăratul Asiriei, a venit împotriva
lui, s-a purtat cu el cum s-ar purta cu un vrăjmaş, şi nu l-a ajutat.
21 Căci
Ahaz a prădat Casa Domnului, casa împăratului şi a mai marilor, ca să facă
daruri împăratului Asiriei; dar nu i-a ajutat la nimic.
22 Pe vremea aceea,
chiar când era la strîmtoare, a păcătuit şi mai mult împotriva Domnului, el,
împăratul Ahaz.
23 A adus jertfă dumnezeilor Damascului, care-l bătuseră şi a
zis: „Fiindcă dumnezeii împăraţilor Siriei le vin în ajutor, le voi aduce şi eu
jertfe, ca să-mi ajute.” Dar ei au fost prilejul căderii lui şi a întregului
Israel.
24 Ahaz a strâns uneltele din Casa lui Dumnezeu, şi a făcut bucăţi
uneltele din Casa lui Dumnezeu. A închis uşile Casei Domnului, şi a făcut altare
în toate colţurile Ierusalimului.
25 şi a ridicat înălţimi în fiecare cetate
a lui Iuda, ca să aducă tămâie altor dumnezei. Şi a mâniat astfel pe Domnul,
Dumnezeul părinţilor săi.
26 Celelalte fapte ale lui şi toate căile lui, cele
dintâi şi cele de pe urmă, Sunt scrise în cartea împăraţilor lui Iuda şi
Israel.
27 Ahaz a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat în cetatea
Ierusalimului, căci nu l-au pus în mormintele împăraţilor lui Israel. Şi în
locul lui, a domnit fiul său Ezechia.
2 Cronici 29
1 Ezechia a ajuns împărat la vârsta de douăzeci şi cinci de ani, şi a domnit
douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Abia, fata lui
Zaharia.
2 El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse
tatăl său David.
3 În anul întâi al domniei lui, în luna întâi, a deschis
uşile Casei Domnului, şi le-a dres.
4 A adus pe preoţi şi pe Leviţi pe care
i-a strâns în locul deschis dinspre răsărit,
5 şi le-a zis: „Ascultaţi-mă,
Leviţilor! Acum sfinţiţi-vă, sfinţiţi Casa Domnului, Dumnezeului părinţilor
voştri, şi scoateţi afară din Sfântul locaş ce este necurat.
6 Căci părinţii
noştri au păcătuit, au făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului nostru.
L-au părăsit, şi-au abătut privirile de la cortul Domnului, şi i-au întors
spatele.
7 Au închis chiar uşile pridvorului şi au strâns candelele, şi n-au
adus Dumnezeului lui Israel nici tămâie, nici arderi de tot în Sfântul
locaş.
8 De aceea mânia Domnului a fost peste Iuda şi peste Ierusalim, şi i-a
făcut de groază, de spaimă şi de bătaie de joc, cum vedeţi cu ochii voştri.
9
Şi din pricina aceasta au căzut părinţii noştri ucişi de sabie, şi fiii noştri,
fiicele noastre şi nevestele noastre Sunt în robie.
10 Am de gând, deci, să
fac legământ cu Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru ca mânia Lui aprinsă să se
abată de la noi.
11 Acum, fiilor, nu mai staţi nepăsători; căci voi aţi fost
aleşi de Domnul ca să staţi în slujbă înaintea Lui, să fiţi slujitorii Lui, şi
să-I aduceţi tămâie.
12 Şi Leviţii s-au sculat: Mahat, fiul lui Amasai, Ioel,
fiul lui Azaria, din fiii Chehatiţilor; şi din fiii Merariţilor: Chis, fiul lui
Abdi, Azaria, fiul lui Iehaleleel; şi din Gherşoniţi: Ioah, fiul lui Zima, Eden,
fiul lui Ioah;
13 şi din fiii lui Eliţafan: Şimri şi Ieiel; şi din fiii lui
Asaf: Zaharia şi Matania;
14 şi din fiii lui Heman: Iehiel şi Şimei, şi din
fiii lui Iedutun: Şemaia şi Uziel.
15 Au adunat pe fraţii lor, şi, după ce
s-au sfinţit, au venit să curăţească şi Casa Domnului, după porunca împăratului,
şi după cuvintele Domnului.
16 Preoţii au intrat înăuntrul Casei Domnului ca
s-o curăţească; au scos toate necurăţiile pe care le-au găsit în Templul
Domnului, şi le-au pus în curtea Casei Domnului, unde le-au adunat Leviţii ca să
le ducă afară în pârâul Chedron.
17 Au început aceste curăţiri în ziua întâi
a lunii întâi; în a opta zi a lunii, au intrat în pridvorul Domnului, şi opt
zile au curăţit Casa Domnului; în a şasesprezecea zi a lunii întâi,
isprăviseră.
18 S-au dus apoi la împăratul Ezechia, şi au zis: „Am curăţit
toată Casa Domnului, altarul arderilor-de-tot cu toate uneltele lui, şi masa
pîinilor pentru punerea înainte cu toate uneltele ei.
19 Am adus iarăşi în
bună stare şi am curăţit toate uneltele pe care le pângărise împăratul Ahaz în
timpul domniei lui, când cu fărădelegile lui: Sunt înaintea altarului
Domnului.”
20 Împăratul Ezechia s-a sculat dis-de-dimineaţă, a strâns pe mai
marii cetăţii şi s-a suit la Casa Domnului.
21 Au adus şapte viţei, şapte
berbeci, şapte miei, şi şapte ţapi, ca jertfă de ispăşire pentru împărăţie,
pentru Sfântul locaş, şi pentru Iuda. Împăratul a poruncit preoţilor, fiii lui
Aaron, să le aducă pe altarul Domnului.
22 Preoţii au junghiat boii, şi au
strâns sângele pe care l-au stropit pe altar; au junghiat berbecii, şi au
stropit sângele pe altar; au junghiat mieii, şi au stropit sângele pe
altar.
23 Au adus apoi ţapii ispăşitori înaintea împăratului şi înaintea
adunării, care şi-au pus mâinile peste ei.
24 Preoţii i-au junghiat, şi au
turnat sângele la piciorul altarului, ca ispăşire pentru păcatele întregului
Israel; căci pentru tot Israelul poruncise împăratul să se aducă arderea-de-tot
şi jertfa de ispăşire.
25 A pus pe Leviţi în Casa Domnului cu chimvale,
alăute şi arfe, după rânduiala lui David, lui Gad, văzătorul împăratului, şi
proorocului Natan; căci astfel era porunca Domnului, dată prin proorocii
Săi.
26 Leviţii au luat loc cu instrumentele lui David, şi preoţii cu
27
Ezechia a poruncit să aducă arderea-de-tot pe altar; şi, în clipa când a început
arderea-de-tot, a început şi cântarea Domnului, în sunetul trâmbiţelor şi
instrumentelor lui David, împăratul lui Israel.
28 Toată adunarea s-a
închinat, au cântat cântarea, şi au sunat din trâmbiţe, până s-a isprăvit
arderea-de-tot.
29 Şi când au isprăvit de adus ardere de tot, împăratul şi
toţi cei ce erau cu el au îngenunchiat şi s-au închinat.
30 Apoi împăratul
Ezechia şi căpeteniile au zis Leviţilor să laude pe Domnul cu cuvintele lui
David şi ale proorocului Asaf. L-au lăudat cu bucurie, şi s-au plecat şi s-au
închinat.
31 Ezechia a luat atunci cuvântul şi a zis: „Acum, după ce v-aţi
sfinţit în slujba Domnului, apropiaţi-vă, aduceţi dobitoacele pentru jertfă, şi
aduceţi jertfe de mulţumire la Casa Domnului. Şi adunarea a adus dobitoacele
pentru jertfă, şi a adus jertfe de mulţumire; şi toţi cei pe care-i îndemna
inima au adus arderi de tot.
32 Numărul arderilor-de-tot aduse de adunare a
fost de şaptezeci de boi, o sută de berbeci, şi două sute de miei; toate aceste
vite au fost jertfite ca ardere de tot Domnului.
33 Şi au mai închinat
Domnului şase sute de boi şi trei mii de oi.
34 Dar preoţii erau în număr
mic, şi n-au putut să despoaie toate arderile-de-tot; i-au ajutat fraţii lor,
Leviţii, până s-a isprăvit lucrarea, şi până s-au sfinţit şi ceilalţi preoţi;
căci Leviţii s-au sfinţit mai de grabă decât preoţii.
35 De altfel erau
foarte multe arderi de tot, cu grăsimile jertfelor de mulţumire, şi cu jertfele
de băutură ale arderilor-de-tot. Astfel a fost aşezată din nou slujba Casei
Domnului.
36 Ezechia şi tot poporul s-au bucurat că Dumnezeu făcuse pe popor
cu voie bună, căci lucrul s-a făcut pe neaşteptate.
2 Cronici 30
1 Ezechia a trimis soli în tot Israelul şi Iuda, şi a scris scrisori şi lui
Efraim şi lui Manase, ca să vină la Casa Domnului la Ierusalim să prăznuiască
Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeul lui Israel.
2 Împăratul, căpeteniile
lui, şi toată adunarea ţinuseră sfat la Ierusalim, ca Paştele să fie prăznuite
în luna a doua;
3 căci nu puteau fi prăznuite la vremea lor, pentru că
preoţii nu se sfinţiseră în număr destul de mare şi poporul nu se adunase la
Ierusalim.
4 Lucrul având încuviinţarea împăratului şi a întregii
adunări,
5 au Hotărât să dea de veste în tot Israelul, de la Beer-Şeba până
la Dan, ca să vină la Ierusalim să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului,
Dumnezeului lui Israel. Căci de mult nu mai fuseseră prăznuite după cum era
scris.
6 Alergătorii s-au dus cu scrisorile împăratului şi căpeteniilor lui
în tot Israelul şi Iuda. Şi, după porunca împăratului, au zis: „Copii ai lui
Israel, întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi Israel, ca
să Se întoarcă şi El la voi, rămăşiţă scăpată din mâna împăraţilor Asiriei.
7
Nu fiţi ca părinţii voştri şi ca fraţii voştri, care au păcătuit împotriva
Domnului, Dumnezeului părinţilor lor, şi pe care de aceea i-a dat pradă
pustiirii, cum vedeţi.
8 Nu vă înţepeniţi grumazul, ca părinţii voştri; daţi
mâna Domnului, veniţi la Sfântul Lui locaş pe care l-a sfinţit pe vecie, şi
slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, pentru ca mânia Lui aprinsă să se abată de
la voi.
9 Dacă vă întoarceţi la Domnul, fraţii voştri şi fiii voştri vor găsi
milă la cei ce i-au luat robi, şi se vor întoarce în ţară. Căci Domnul,
Dumnezeul vostru, este milostiv şi îndurător, şi nu-Şi va întoarce Faţa de la
voi, dacă vă întoarceţi la El.”
10 Alergătorii au mers astfel din cetate în
cetate prin ţara lui Efraim şi Manase, până la Zabulon. Dar ei rîdeau şi îşi
băteau joc de ei.
11 Însă cîţiva oameni din Aşer, din Manase şi Zabulon, s-au
smerit şi au venit la Ierusalim.
12 În Iuda, de asemenea, mâna lui Dumnezeu a
lucrat şi le-a dat o singură inimă ca să-i facă să împlinească porunca
împăratului şi a căpeteniilor, după cuvântul Domnului.
13 Un popor în mare
număr s-a adunat la Ierusalim să prăznuiască sărbătoarea azimilor în luna a
doua: a fost o adunare foarte mare.
14 S-au sculat, şi au îndepărtat altarele
pe care se jertfea în Ierusalim şi pe toate acelea pe care se aducea tămâie, şi
le-au aruncat în pârâul Chedron.
15 Au jertfit apoi Paştele în ziua a
patrusprezecea a lunii a doua. Preoţii şi Leviţii, plini de ruşine, s-au
sfinţit, şi au adus arderi de tot în Casa Domnului.
16 Ei şedeau în locul lor
obişnuit, după Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, şi preoţii stropeau sângele,
pe care-l luau din mâna Leviţilor.
17 Fiindcă în adunare erau mulţi inşi,
care nu se sfinţiseră, Leviţii au junghiat ei jertfele de Paşte pentru toţi cei
ce nu erau curaţi, ca să le închine Domnului.
18 Căci o mare parte din popor,
mulţi din Efraim, Manase, Isahar şi Zabulon nu se curăţiseră, şi au mâncat
Paştele nu după cele scrise. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei, zicând: „Domnul,
care este bun, să ierte pe toţi
19 cei ce şi-au pus inima să caute pe Domnul,
Dumnezeul părinţilor lor, cu toate că n-au făcut Sfânta curăţire!”
20 Domnul
a ascultat pe Ezechia, şi a iertat poporul.
21 Astfel copiii lui Israel, care
se aflau la Ierusalim, au prăznuit sărbătoarea azimilor, şapte zile, cu mare
bucurie. Şi, în fiecare zi, Leviţii şi preoţii lăudau pe Domnul cu instrumente
care răsunau în cinstea Lui.
22 Ezechia a vorbit inimii tuturor Leviţilor,
care arătau o mare pricepere pentru slujba Domnului. Şapte zile au mâncat
dobitoacele jertfite, aducând jertfe de mulţumire, şi lăudînd pe Domnul,
Dumnezeul părinţilor lor.
23 Toată adunarea a fost de părere să mai
prăznuiască alte şapte zile. Şi au prăznuit cu bucurie încă şapte zile.
24
Căci Ezechia, împăratul lui Iuda, dăduse adunării o mie de viţei şi şapte mii de
oi, iar căpeteniile i-au dat o mie de viţei şi zece mii de oi, şi mulţi preoţi
se sfinţiseră.
25 Şi s-a bucurat toată adunarea lui Iuda, şi preoţii şi
Leviţii, şi tot poporul venit din Israel, şi străinii veniţi din ţara lui Israel
sau aşezaţi în Iuda.
26 A fost mare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui
Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim aşa
ceva.
27 Preoţii şi Leviţii s-au sculat şi au binecuvântat poporul. Glasul
lor a fost auzit, şi rugăciunea lor a ajuns până la ceruri, până la locuinţa
Sfântă a Domnului.
2 Cronici 31
1 Când s-au isprăvit toate acestea, toţi cei din Israel care erau de faţă au
plecat în cetăţile lui Iuda, şi au sfărîmat stâlpii idoleşti, au tăiat
Astarteele, şi au surpat de tot înălţimile şi altarele din tot Iuda şi Beniamin
şi din Efraim şi Manase. Apoi toţi copiii lui Israel s-au întors în cetăţile
lor, fiecare la moşia lui.
2 Ezechia a aşezat din nou cetele preoţilor şi
Leviţilor, după şirul lor, fiecare după slujbele sale, preoţi şi Leviţi, pentru
arderile-de-tot şi jertfele de mulţumire, pentru slujbă, pentru cântări şi
laude, la porţile taberii Domnului.
3 Împăratul a dat o parte din averile lui
pentru arderi de tot, pentru arderile-de-tot de dimineaţă şi de seară, şi pentru
arderile-de-tot din zilele de Sabat, de lună nouă şi de sărbători, cum este
scris în legea Domnului.
4 Şi a poruncit poporului, locuitorilor
Ierusalimului, să dea preoţilor şi Leviţilor partea cuvenită lor, ca să ţină cu
scumpătate legea Domnului.
5 Când a ieşit porunca aceasta, copiii lui Israel
au dat din belşug cele dintâi roade de grâu, de must, de untdelemn, de miere, şi
din toate roadele de pe câmp; au adus din belşug şi zeciuiala din toate.
6
Tot odată, copiii lui Israel şi Iuda, care locuiau în cetăţile lui Iuda, au dat
zeciuiala din boi şi oi, şi zeciuiala din lucrurile sfinte care erau închinate
Domnului, Dumnezeului lor, şi au făcut mai multe grămezi.
7 Au început să
facă grămezile în luna a treia, şi au isprăvit în luna a şaptea.
8 Ezechia şi
căpeteniile au venit să vadă grămezile, şi au binecuvântat pe Domnul şi pe
poporul Său Israel.
9 Şi Ezechia a întrebat pe preoţi şi pe Leviţi de
grămezile acestea.
10 Atunci marele preot Azaria, din casa lui Ţadoc, i-a
răspuns: „De când au început să se aducă darurile în Casa Domnului, noi am
mâncat, ne-am săturat, şi a mai rămas mult, căci Domnul a binecuvântat pe
poporul Său. Şi iată ce mare grămadă a mai rămas!”
11 Ezechia a dat poruncă
să pregătească nişte cămări în Casa Domnului; şi le-au pregătit.
12 Au adus
în ele cu credincioşie darurile de mâncare, zeciuiala, şi lucrurile sfinte.
Levitul Conania avea grija lor, şi fratele său Şimei era al doilea după
el.
13 Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat
şi Benaia erau întrebuinţaţi sub cârmuirea lui Conania şi a fratelui său Şimei,
după porunca împăratului Ezechia şi a lui Azaria, căpetenia Casei lui
Dumnezeu.
14 Levitul Core, fiul lui Imna, uşier în partea de răsărit, avea
grijă de darurile de bună voie aduse lui Dumnezeu, ca să împartă ce era adus
Domnului prin ridicare şi lucrurile prea sfinte.
15 În cetăţile preoţeşti,
Eden, Miniamin, Iosua, Şemaia, Amaria şi Şecania erau puşi sub cârmuirea lui ca
să împartă cu credincioşie fraţilor lor, mari şi mici, partea cuvenită lor, după
cetele lor:
16 celor de parte bărbătească înscrişi de la vârsta de trei ani
în sus; tuturor celor ce intrau zilnic în Casa Domnului ca să-şi facă slujba
după însărcinările şi după cetele lor;
17 preoţilor înscrişi după casele lor
părinteşti, şi Leviţilor de la douăzeci de ani în sus, după slujbele şi după
cetele lor:
18 la toată adunarea preoţilor şi Leviţilor înscrişi cu toţi
pruncii lor, cu nevestele lor, cu fiii şi fiicele lor, căci erau fără prihană în
împărţirea lucrurilor sfinte.
19 Şi pentru fiii lui Aaron, preoţii, care
locuiau la ţară în împrejurimile cetăţilor lor, erau în fiecare cetate oameni
numiţi anume, ca să împartă părţile cuvenite tuturor celor de parte bărbătească
din preoţi şi tuturor Leviţilor înscrişi.
20 Iată ce a făcut Ezechia în tot
Iuda. El a făcut ce este bine, ce este drept, ce este adevărat, înaintea
Domnului, Dumnezeului său.
21 A lucrat cu toată inima, şi a izbutit în tot ce
a făcut pentru Casa lui Dumnezeu, pentru lege şi pentru porunci, ca să caute pe
Dumnezeul său.
2 Cronici 32
1 După aceste lucruri şi după aceste fapte de credincioşie, a venit Sanherib,
împăratul Asiriei, care a pătruns în Iuda, şi a împresurat cetăţile întărite, cu
gând să pună mâna pe ele.
2 Ezechia, văzând că a venit Sanherib şi că are de
gând să înceapă lupta împotriva Ierusalimului,
3 s-a sfătuit cu căpeteniile
sale şi cu oamenii lui cei viteji, ca să astupe izvoarele de apă care erau afară
din cetate. Şi ei au fost de părerea lui.
4 S-au strâns o mulţime de oameni,
şi au astupat toate izvoarele şi pârâul care curge prin mijlocul ţinutului
aceluia. „Pentru ce” ziceau ei „să găsească împăraţii Asiriei, la venirea lor,
ape din belşug?”
5 Ezechia s-a îmbărbătat; a zidit din nou zidul care era
stricat şi l-a ridicat până la turnuri. A mai zidit un alt zid în afară, a
întărit Milo în cetatea lui David, şi a pregătit o mulţime de arme şi de
scuturi.
6 A pus căpetenii de război peste popor, şi i-a adunat la el pe
locul deschis de la poarta cetăţii. Vorbindu-le inimii, a zis:
7 „Întăriţi-vă
şi îmbărbătaţi-vă. Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea împăratul
Asiriei şi înaintea întregii mulţimi care este cu el; căci cu noi Sunt mai mulţi
decât cu el.
8 Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul
nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi.” Poporul a avut încredere în
cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.
9 După aceea Sanherib, împăratul
Asiriei, a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim, pe când era înaintea
Lachisului cu toate puterile lui; i-a trimis la Ezechia, împăratul lui Iuda, şi
la toţi cei din Iuda care erau la Ierusalim, să le spună:
10 „Aşa vorbeşte
Sanherib, împăratul Asiriei: „Pe ce se bizue încrederea voastră, de staţi
împresuraţi la Ierusalim?
11 Oare nu vă amăgeşte Ezechia, ca să vă dea morţii
prin foamete şi prin sete, când zice: „Domnul, Dumnezeul nostru, ne va scăpa din
mâna împăratului Asiriei?”
12 Oare nu Ezechia a îndepărtat înălţimile şi
altarele Domnului, şi a dat porunca aceasta lui Iuda şi Ierusalimului: „Să vă
închinaţi numai unui altar, şi să aduceţi tămâie numai pe el?”
13 Nu ştiţi ce
am făcut noi, eu şi părinţii mei, tuturor popoarelor celorlalte ţări? Dumnezeii
neamurilor acestor ţări au putut ei să le izbăvească ţările din mâna mea?
14
Care dintre toţi dumnezeii acestor neamuri pe care le-au nimicit părinţii mei, a
putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea, ca să vă poată izbăvi Dumnezeul
vostru din mâna mea?
15 Să nu vă amăgească Ezechia, deci, şi să nu vă înşele
astfel; nu vă încredeţi în el! Căci dumnezeul nici unui neam, nici unei
împărăţii n-a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea şi din mâna
părinţilor mei: cu cât mai puţin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din mâna
mea!”
16 Slujitorii lui Sanherib au mai vorbit şi alte lucruri împotriva
Domnului Dumnezeu, şi împotriva robului Său Ezechia.
17 Şi a trimis o
scrisoare batjocoritoare pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, vorbind astfel
împotriva Lui: „După cum dumnezeii neamurilor celorlalte ţări n-au putut să
izbăvească pe poporul lor din mâna mea, tot aşa nici Dumnezeul lui Ezechia nu va
izbăvi pe poporul Său din mâna mea.
18 Slujitorii lui Sanherib au strigat cu
glas tare în limba evreiască, ca să arunce groaza şi spaima în poporul din
Ierusalim, care era pe zid, şi să poată pune astfel stăpânire pe cetate.
19
Au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor
pământului, care Sunt lucrarea mânilor omeneşti.
20 Împăratul Ezechia şi
proorocul Isaia, fiul lui Amoţ, au început să se roage pentru lucrul acesta şi
au strigat către cer.
21 Atunci Domnul a trimis un înger care a nimicit în
tabăra împăratului Asiriei pe toţi vitejii, domnitorii şi căpeteniile. Şi
împăratul s-a întors ruşinat în ţara lui. A intrat în casa dumnezeului său, şi
cei ce ieşiseră din coapsele lui l-au ucis acolo cu sabia.
22 Astfel a scăpat
Domnul pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib,
împăratul Asiriei, şi din mâna tuturor, şi i-a ocrotit împotriva celor ce-i
împresurau.
23 Mulţi au adus Domnului daruri în Ierusalim, şi au adus daruri
bogate lui Ezechia, împăratul lui Iuda, care de atunci s-a înălţat
24 În
vremea aceea, Ezechia a fost bolnav de moarte. El a făcut o rugăciune Domnului.
Domnul i-a vorbit, şi i-a dat un semn.
25 Dar Ezechia n-a răsplătit
binefacerea pe care a primit-o, căci i s-a îngîmfat inima. mânia Domnului a
venit peste el, peste Iuda şi peste Ierusalim.
26 Atunci Ezechia s-a smerit
din mândria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, şi mânia Domnului n-a
venit peste ei în timpul vieţii lui Ezechia.
27 Ezechia a avut multe bogăţii
şi multă slavă. Şi-a făcut vistierii din argint, din aur, de pietre scumpe, de
mirodenii, de scuturi, şi de toate lucrurile care se pot dori;
28 hambare
pentru roadele de grâu, de must şi de untdelemn, grajduri pentru tot felul de
vite, şi staule pentru oi.
29 Şi-a zidit cetăţi, şi a avut belşug de boi şi
de oi; căci Dumnezeu îi dăduse multe avuţii.
30 Tot Ezechia a astupat şi gura
de sus a apelor Ghihon, şi le-a adus în jos spre apus de cetatea lui David.
Ezechia a izbutit în toate lucrările lui.
31 Însă, când au trimis căpeteniile
Babilonului soli la el să întrebe de minunea care avusese loc în ţară, Dumnezeu
l-a părăsit ca să-l încerce, ca să cunoască tot ce era în inima lui.
32
Celelalte fapte ale lui Ezechia, şi faptele lui evlavioase, Sunt scrise în
vedenia proorocului Isaia, fiul lui Amoţ, în cartea împăraţilor lui Iuda şi
Israel.
33 Ezechia a adormit cu părinţii săi, şi l-au îngropat în cel mai bun
loc al mormintelor fiilor lui David. Tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului i-au
dat cinste la moarte. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Manase.
2 Cronici 33
1 Manase avea doisprezece ani când a ajuns împărat, şi a domnit cincizeci şi
cinci de ani la Ierusalim.
2 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după
urîciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui
Israel.
3 A zidit iarăşi înălţimile pe care le dărîmase tatăl său Ezechia. A
ridicat altare Baalilor, a făcut idoli Astarteei, şi s-a închinat înaintea
întregii oştiri a cerurilor şi i-a slujit.
4 A zidit altare în Casa Domnului,
cu toate că Domnul zisese: „În Ierusalim va fi Numele Meu pe vecie.”
5 A
zidit altare întregii oştiri a cerurilor, în cele două curţi ale Casei
Domnului.
6 Şi-a trecut fiii prin foc în valea fiilor lui Hinom; umbla cu
descântece şi vrăjitorii, şi ţinea la el oameni care chemau duhurile şi care-i
spuneau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului,
ca să-L mânie.
7 A pus chipul cioplit al idolului pe care-l făcuse, în Casa
lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu spusese lui David şi fiului său Solomon: „În
casa aceasta, şi în Ierusalim pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel
Îmi voi pune Numele pe vecie.
8 Nu voi mai strămuta pe Israel din ţara pe
care am dat-o părinţilor voştri, numai să caute să împlinească tot ce le-am
poruncit, după toată legea, învăţăturile şi poruncile date prin Moise.”
9 Dar
Manase a fost pricina că Iuda şi locuitorii Ierusalimului s-au rătăcit şi au
făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor
lui Israel.
10 Domnul a vorbit lui Manase şi poporului său, dar ei n-au vrut
să asculte.
11 Atunci Domnul a trimis împotriva lor pe căpeteniile oştirii
împăratului Asiriei, care au prins pe Manase şi l-au pus în lanţuri. L-au legat
cu lanţuri din aramă, şi l-au dus la Babilon.
12 Când a fost la strîmtoare,
s-a rugat Domnului, Dumnezeului lui, şi s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului
părinţilor săi.
13 I-a făcut rugăciuni; şi Domnul, lăsîndu-Se înduplecat, i-a
ascultat cererile, şi l-a adus înapoi la Ierusalim în împărăţia lui. Şi Manase a
cunoscut că Domnul este Dumnezeu.
14 După aceea a zidit afară din cetatea lui
David, la apus, spre Ghihon în vale, un zid care se întindea până la poarta
peştilor şi cu care a înconjurat dealul, şi l-a făcut foarte înalt. A pus şi
căpetenii de război în toate cetăţile întărite ale lui Iuda.
15 A înlăturat
din Casa Domnului dumnezeii străini şi idolul Astarteei, a dărîmat toate
altarele pe care le zidise pe muntele Casei Domnului şi la Ierusalim, şi le-a
aruncat afară din cetate.
16 A aşezat din nou altarul Domnului, a adus pe el
jertfe de mulţumire şi de laudă, şi a poruncit lui Iuda să slujească Domnului,
Dumnezeului lui Israel.
17 Poporul jertfea tot pe înălţimi, dar numai
Domnului Dumnezeului său.
18 Celelalte fapte ale lui Manase, rugăciunea lui
către Dumnezeul lui, şi cuvintele proorocilor, care i-au vorbit în Numele
Domnului, Dumnezeul lui Israel, Sunt scrise în faptele împăraţilor lui
Israel.
19 Rugăciunea lui şi felul în care l-a ascultat Dumnezeu, păcatele şi
nelegiuirile lui, locurile unde a zidit înălţimi şi a înălţat idoli Astarteei şi
chipuri cioplite, înainte de a se smeri, Sunt scrise în cartea lui Hozai.
20
Manase a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat în casa lui. Şi, în locul
lui, a domnit fiul său Amon.
21 Amon avea douăzeci şi doi de ani când a ajuns
împărat, şi a domnit doi ani la Ierusalim.
22 El a făcut ce este rău înaintea
Domnului, cum făcuse tatăl său Manase. A adus jertfe tuturor chipurilor cioplite
pe care le făcuse tatăl său Manase, şi le-a slujit.
23 Şi nu s-a smerit
înaintea Domnului, cum se smerise tatăl său Manase, căci Amon s-a făcut din ce
în ce mai vinovat.
24 Slujitorii lui au uneltit împotriva lui, şi l-au omorât
în casa lui.
25 Dar poporul ţării a ucis pe toţi cei ce uneltiseră împotriva
împăratului Amon. Şi, în locul lui, poporul ţării a pus împărat pe fiul său
Iosia.
2 Cronici 34
1 Iosia avea opt ani când a ajuns împărat, şi a domnit treizeci şi unu de ani
la Ierusalim.
2 El a făcut ce este bine înaintea Domnului şi a umblat în
căile tatălui său David: nu s-a abătut de la ele nici la dreapta nici la
stânga.
3 În al optulea an al domniei lui, pe când era încă tânăr, a început
să caute pe Dumnezeul tatălui său David. Şi în doisprezecelea an, a început să
curăţească Iuda şi Ierusalimul de înălţimi, de idolii Astarteei, de chipuri
cioplite şi de chipuri turnate.
4 Au dărîmat înaintea lui altarele Baalilor,
şi au tăiat stâlpii închinaţi soarelui, care erau deasupra lor; a sfărîmat
idolii Astarteei, chipurile cioplite şi chipurile turnate, le-a făcut praf, a
presărat praful pe mormintele celor ce le aduseseră jertfe,
5 şi a ars oasele
preoţilor pe altarele lor. Astfel a curăţit Iuda şi Ierusalimul.
6 În
cetăţile lui Manase, lui Efraim, lui Simeon, şi chiar lui Neftali, pretutindeni,
în mijlocul dărîmăturilor lor,
7 a dărîmat altarele, a făcut bucăţi idolii
Astarteei şi chipurile cioplite, le-a făcut praf, şi a tăiat toţi stâlpii
închinaţi soarelui în toată ţara lui Israel. Apoi s-a întors la Ierusalim.
8
În al optsprezecelea an al domniei lui, după ce a curăţit ţara şi casa, a trimis
pe Şafan, fiul lui Aţalia, pe Maaseia, căpetenia cetăţii şi pe Ioah, fiul lui
Ioahaz, arhivarul, să dreagă casa Domnului, Dumnezeului său.
9 S-au dus la
marele preot Hilchia, şi au dat argintul adus în Casa lui Dumnezeu, pe care-l
strânseseră Leviţii păzitori ai pragului, de la Manase şi Efraim, şi de la toată
cealaltă parte a lui Israel, şi de la tot Iuda şi Beniamin şi de la locuitorii
Ierusalimului.
10 L-au dat în mâinile meşterilor însărcinaţi cu facerea
lucrării în Casa Domnului. Aceştia l-au dat lucrătorilor care munceau la
dregerea Casei Domnului,
11 iar ei l-au dat tâmplarilor şi zidarilor, ca să
cumpere pietre cioplite şi lemne pentru grinzi şi pentru căptuşitul clădirilor
pe care le stricaseră împăraţii lui Iuda.
12 Oamenii aceştia au lucrat
cinstit în lucrul lor. Erau puşi sub supravegherea lui Iahat şi Obadia, Leviţi
din fiii lui Merari, şi a lui Zaharia şi Meşulam, din fiii Chehatiţilor. Toţi
aceia dintre Leviţi, care ştiau să cânte bine,
13 vegheau asupra lucrărilor
şi cârmuiau pe toţi lucrătorii care aveau de făcut felurite lucrări. Mai erau şi
alţi Leviţi, logofeţi, dregători şi uşieri.
14 În clipa când au scos argintul
care fusese adus în Casa Domnului, preotul Hilchia a găsit cartea Legii
Domnului, dată prin Moise.
15 Atunci Hilchia a luat cuvântul şi a zis
logofătului Şafan: „Am găsit cartea Legii în Casa Domnului.” Şi Hilchia a dat
lui Şafan cartea.
16 Şafan a adus împăratului cartea. Şi când a dat socoteală
împăratului, a zis: „Slujitorii tăi au făcut tot ce li s-a poruncit.
17 Au
strâns argintul care se afla în Casa Domnului, şi l-au dat în mâinile
priveghetorilor şi lucrătorilor.”
18 Logofătul Şafan a mai spus împăratului:
„Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Şi Şafan a citit-o înaintea
împăratului.
19 Când a auzit împăratul cuvintele Legii, şi-a sfîşiat
hainele.
20 Şi împăratul a dat următoarea poruncă lui Hilchia, lui Ahicam,
fiul lui Şafan, lui Abdon, fiul lui Mica, lui Şafan, logofătul, şi lui Asaia,
slujitorul împăratului:
21 „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine şi
pentru rămăşiţa lui Israel şi Iuda, cu privire la cuvintele cărţii acesteia care
s-a găsit. Căci mare mânie s-a vărsat peste noi din partea Domnului, pentru că
părinţii noştri n-au ţinut cuvântul Domnului, şi n-au împlinit tot ce este scris
în cartea aceasta.
22 Hilchia şi cei trimişi de împărat s-au dus la
proorociţa Hulda, nevasta lui Şalum, fiul lui Tochehat, fiul lui Hasra,
străjerul veşmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetăţii.
După ce au spus ce aveau de spus,
23 ea le-a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul
Dumnezeul lui Israel: „Spuneţi omului care v-a trimis la mine:
24 „Aşa
vorbeşte Domnul: „Iată, voi trimite nenorociri peste locul acesta şi peste
locuitorii lui, şi anume toate blestemele scrise în cartea care s-a citit
înaintea împăratului lui Iuda.
25 Pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie
altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mânilor lor, mânia Mea s-a
vărsat asupra acestui loc, şi nu se va stinge.”
26 Dar să spuneţi împăratului
lui Iuda care v-a trimis să întrebaţi pe Domnul: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul
lui Israel, cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit:
27 „Pentru că ţi s-a
înduioşat inima, pentru că te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu, când ai auzit
cuvintele rostite de El împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui,
pentru că te-ai smerit înaintea Mea, pentru că ţi-ai sfîşiat hainele şi ai plâns
înaintea Mea, şi Eu, am auzit, zice Domnul.
28 Iată, te voi strânge lângă
părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău şi nu vei vedea cu ochii
tăi toate nenorocirile pe care le voi trimite peste locul acesta şi peste
locuitorii lui.” Ei au adus împăratului răspunsul acesta.
29 Împăratul a
strâns pe toţi bătrânii din Iuda şi din Ierusalim.
30 Apoi s-a suit la Casa
Domnului, cu toţi oamenii lui Iuda şi cu locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi
Leviţii, şi cu tot poporul, de la cel mai mare până la cel mai mic. A citit
înaintea lor toate cuvintele cărţii legământului, care se găsise în casa
Domnului.
31 Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc, şi a încheiat
legământ înaintea Domnului, îndatorindu-se să urmeze pe Domnul şi să păzească
poruncile Lui, învăţăturile Lui, şi legile Lui, din toată inima şi din tot
sufletul lui, şi să împlinească cuvintele legământului, scrise în cartea
aceasta.
32 Şi a făcut să intre în legământ toţi cei ce se aflau la Ierusalim
şi în Beniamin. Şi locuitorii Ierusalimului au lucrat după legământul lui
Dumnezeu, legământul Dumnezeului părinţilor lor.
33 Iosia a îndepărtat toate
urîciunile din toate ţările copiilor lui Israel, şi a făcut ca toţi cei ce se
aflau în Israel să slujească Domnului, Dumnezeului lor. În tot timpul vieţii
lui, nu s-au abătut de la Domnul, Dumnezeul părinţilor lor.
2 Cronici 35
1 Iosia a prăznuit Paştele în cinstea Domnului la Ierusalim, şi au jertfit
Paştele în a patrusprezecea zi a lunii întâi.
2 A pus pe preoţi în slujbele
lor, şi i-a îmbărbătat la slujba Casei Domnului.
3 A zis Leviţilor, care
învăţau pe tot Israelul şi care erau închinaţi Domnului: „Puneţi chivotul Sfânt
în casa pe care a zidit-o Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel. N-aveţi
să-l mai purtaţi pe umeri. Slujiţi acum Domnului, Dumnezeului vostru, şi
poporului Său, Israel.
4 Pregătiţi-vă, după casele voastre părinteşti, după
cetele voastre, cum au rânduit prin scris David, împăratul lui Israel, şi fiul
său Solomon.
5 Luaţi-vă locurile în Sfântul locaş, după feluritele case
părinteşti ale fraţilor voştri, fiii poporului, şi după înşiruirea caselor
părinteşti ale Leviţilor.
6 Jertfiţi Paştele, sfinţiţi-vă, şi pregătiţi-le
pentru fraţii voştri, întocmai după cuvântul Domnului, rostit prin Moise.”
7
Iosia a dat oamenilor poporului, tuturor celor ce se aflau acolo, miei şi capre
în număr de treizeci de mii, toţi pentru Paşte, şi trei mii de boi. Aceştia au
fost luaţi din averile împăratului.
8 Căpeteniile lui au făcut de bună voie
un dar poporului, preoţilor şi Leviţilor. Hilchia, Zaharia şi Iehiel, mai marii
Casei lui Dumnezeu, au dat preoţilor, pentru Paşte, două mii şase sute de miei
şi trei sute de boi.
9 Conania, Şemaia şi Netaneel, fraţii săi, Haşabia,
Ieiel şi Iozabad, capii Leviţilor, au dat Leviţilor, pentru Paşte, cinci mii de
miei şi cinci sute de boi.
10 Astfel s-a întocmit slujba, şi preoţii şi
Leviţii şi-au luat locul, după cetele lor, după porunca împăratului.
11 Au
jertfit Paştele. Preoţii au stropit sângele pe care-l luau din mâna Leviţilor,
şi Leviţii au jupuit vitele de piele.
12 Au pus deoparte arderile-de-tot, ca
să le dea cetelor caselor părinteşti ale oamenilor din popor, ca să le aducă
Domnului, cum este scris în cartea lui Moise. Tot aşa au făcut şi cu boii.
13
Au fiert Paştele la foc, după orânduială, şi au fiert lucrurile sfinte în
cazane, căldări şi tigăi. Şi le-au împărţit în grabă la tot poporul.
14 Apoi
au pregătit ce era pentru ei şi pentru preoţi, căci preoţii, fiii lui Aaron, au
avut treabă până noaptea cu aducerea arderilor-de-tot şi a grăsimilor. De aceia
au pregătit Leviţii pentru ei şi pentru preoţi, fiii lui Aaron.
15
Cântăreţii, fiii lui Asaf, stăteau la locul lor, după rânduiala lui David, lui
Asaf, lui Heman, şi lui Iedutun, văzătorul împăratului. Uşierii, de asemenea,
erau la fiecare uşă. N-au avut nevoie să se abată de la slujba lor, căci fraţii
lor Leviţii au pregătit ce era pentru ei.
16 Astfel a fost întocmită în ziua
aceea toată slujba Domnului, ca să prăznuiască Paştele şi să aducă
arderile-de-tot pe altarul Domnului, după porunca împăratului Iosia.
17
Copiii lui Israel, care se aflau acolo, au prăznuit Paştele în acelaşi timp şi
sărbătoarea azimilor şapte zile.
18 Nicio sărbătoare a Paştelor nu mai fusese
prăznuită ca aceasta în Israel din zilele proorocului Samuel. Şi nici unul din
împăraţii lui Israel nu mai prăznuise Paşte ca cele pe care le-au prăznuit
Iosia, preoţii şi Leviţii, tot Iuda şi Israelul care se aflau acolo, şi
locuitorii Ierusalimului.
19 În al optsprezecelea an al domniei lui Iosia au
fost prăznuite Paştele acestea.
20 După toate aceste lucruri, după ce a dres
Iosia Casa Domnului, Neco, împăratul Egiptului, s-a suit să lupte împotriva
Carchemişului pe Eufrat. Iosia i-a ieşit înainte.
21 Şi Neco i-a trimis soli
să-i spună: „Ce am eu cu tine, împăratul lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi;
ci împotriva unei case cu care Sunt în război. Şi Dumnezeu mi-a spus să mă
grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, care este cu mine, ca să nu te
nimicească.”
22 Dar Iosia nu s-a întors de la el, ci şi-a schimbat hainele,
ca să lupte împotriva lui, fără să asculte cuvintele lui Neco, care veneau din
gura lui Dumnezeu. A înaintat la luptă în valea Meghido.
23 Arcaşii au tras
asupra împăratului Iosia, şi împăratul a zis slujitorilor săi: „Luaţi-mă, căci
Sunt greu rănit.”
24 Slujitorii l-au luat din car, l-au pus într-un alt car
al lui, şi l-au adus la Ierusalim. A murit, şi a fost îngropat în mormântul
părinţilor săi. Tot Iuda şi Ierusalimul au plâns pe Iosia.
25 Ieremia a făcut
un cântec de jale pentru Iosia. Toţi cântăreţii şi toate cântăreţele au vorbit
de Iosia în cântecele lor de jale până în ziua de azi, şi au ajuns o datină în
Israel. Cântările acestea Sunt scrise în „Cântecele de jale.”
26 Celelalte
fapte ale lui Iosia, şi faptele lui evlavioase, făcute aşa cum porunceşte Legea
Domnului,
27 cele dintâi şi cele de pe urmă fapte ale lui, Sunt scrise în
cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda.
2 Cronici 36
1 Poporul ţării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, şi l-a pus împărat în locul
tatălui său la Ierusalim.
2 Ioahaz avea douăzeci şi trei de ani când a ajuns
împărat, şi a domnit trei luni la Ierusalim.
3 Împăratul Egiptului l-a dat
jos de pe scaunul de domnie în Ierusalim, şi a pus peste ţară un bir de o sută
de talanţi din argint şi de un talant din aur.
4 Împăratul Egiptului a pus
împărat peste Iuda şi peste Ierusalim pe Eliachim, fratele lui Ioahaz, şi i-a
schimbat numele în Ioiachim. Neco a luat pe fratele său Ioahaz, şi l-a dus în
Egipt.
5 Ioiachim avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns împărat, şi a
domnit unsprezece ani la Ierusalim. El a făcut ce este rău înaintea Domnului,
Dumnezeului său.
6 Nebucadneţar, împăratul Babilonului, s-a suit împotriva
lui, şi l-a legat cu lanţuri din aramă ca să-l ducă la Babilon.
7
Nebucadneţar a dus la Babilon unelte din Casa Domnului, şi le-a pus în casa lui
în Babilon.
8 Celelalte fapte ale lui Ioiachim, urîciunile pe care le-a
săvârşit, şi răul ce se afla în el, Sunt scrise în cartea împăraţilor lui Israel
şi Iuda. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioiachin.
9 Ioiachin avea opt1
ani când a ajuns împărat, şi a domnit trei luni şi zece zile la Ierusalim. El a
făcut ce este rău înaintea Domnului.
10 În anul următor, împăratul
Nebucadneţar l-a dus la Babilon împreună cu uneltele scumpe ale Casei Domnului.
Şi a pus împărat peste Iuda şi peste Ierusalim pe Zedechia, fratele lui
Ioiachin.
11 Zedechia avea douăzeci şi unu de ani când a ajuns împărat, şi a
domnit unsprezece ani la Ierusalim.
12 El a făcut ce este rău înaintea
Domnului, Dumnezeului său; şi nu s-a smerit înaintea proorocului Ieremia, care-i
vorbea din partea Domnului.
13 S-a răsculat chiar împotriva împăratului
Nebucadneţar, care-l pusese să jure pe Numele lui Dumnezeu. Şi-a înţepenit
grumazul şi şi-a învârtoşat inima, până acolo încît nu s-a întors la Domnul,
Dumnezeul lui Israel.
14 Toate căpeteniile preoţilor şi poporul au înmulţit
şi ei fărădelegile, după toate urîciunile neamurilor; şi au pângărit Casa
Domnului pe care o sfinţise El în Ierusalim.
15 Domnul, Dumnezeul părinţilor
lor, a dat din vreme trimişilor Săi însărcinarea să-i înştiinţeze, căci voia să
cruţe pe poporul Său şi locaşul Său.
16 Dar ei şi-au bătut joc de trimeşii
lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele, şi au râs de proorocii Lui, până când
mânia Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac.
17 Atunci Domnul a
făcut să se suie împotriva lor împăratul Haldeilor, şi a ucis cu sabia pe
tinerii lor în casa locaşului lor celui Sfânt. N-a cruţat nici pe tânăr, nici pe
tânără, nici pe bătrân, nici pe omul gîrbov sub povara perilor albi, ci a dat
totul în mâna lui.
18 Nebucadneţar a dus la Babilon toate uneltele din Casa
Domnului, mari şi mici, vistieriile Casei Domnului, şi vistieriile împăratului
şi ale căpeteniilor lui.
19 Au ars Casa lui Dumnezeu, au dărîmat zidurile
Ierusalimului, au pus foc tuturor caselor lui şi au nimicit toate lucrurile
scumpe.
20 Pe cei ce au scăpat de sabie, Nebucadneţar i-a dus prinşi la
Babilon. Ei i-au fost supuşi, lui şi fiilor lui, până la stăpânirea împărăţiei
Perşilor,
21 ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui
Ieremia; pânăce ţara şi-a ţinut Sabatele ei şi s-a odihnit tot timpul cât a fost
pustiită, până la împlinirea celor şaptezeci de ani.
22 În cel dintâi an al
lui Cir, împăratul Perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin
gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cir, împăratul Perşilor, care a pus
să se facă prin viu grai şi prin scris această vestire în toată împărăţia
lui:
23 „Aşa vorbeşte Cir, împăratul Perşilor: „Domnul, Dumnezeul cerurilor,
mi-a dat toate împărăţiile pământului, şi mi-a poruncit să-I zidesc o casă la
Ierusalim în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Domnul, Dumnezeul lui,
să fie cu el, şi să plece!”
|
Serviciile de Închinare
Duminica
Rugaciune: 10:00-11:00
Serviciu divin: 11:00-12:00
Copii şi tineri: 18:00-19:00
Serviciu divin: 19:00-20:00
Miercuri
Rugaciune: 18:00-19:00
Studiu Biblic: 19:00-19:30
Vineri
Repetiţii de cor: 17:00-18:30
Sâmbăta
Întâlnire tineret: 18:00-20:00
|
|
