|
Deuteronom 1
1 Iată cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel, dincoace de
Iordan, în pustie, într-o câmpie, faţă în faţă cu Suf, între Paran, Tofel,
Laban, Haţerot şi Di-Zahab.
2 (De la Horeb până la Cades-Barnea, pe drumul
care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile).
3 În al
patruzecilea an, în luna unsprezecea, în ziua întâi a lunii, Moise a vorbit
copiilor lui Israel şi le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună.
4
Aceasta era după ce a bătut pe Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la
Hesbon, şi pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aştarot şi la Edrei.
5
Dincoace de Iordan, în ţara Moabului, Moise a început să lămurească legea
aceasta şi a zis:
6 Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a vorbit la Horeb, zicând:
„Aţi locuit destulă vreme în muntele acesta.
7 Întoarceţi-vă, şi plecaţi;
duceţi-vă la muntele Amoriţilor şi în toate împrejurimile: în câmpie, pe munte,
în vale, în partea de miazăzi, pe ţărmul mării, în ţara Canaaniţilor şi în
Liban, până la râul cel mare, râul Eufrat.
8 Vedeţi, v-am pus ţara înainte;
intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care domnul a jurat părinţilor voştri,
Avraam, Isaac şi Iacov, că o va da lor şi seminţei lor după ei.”
9 În vremea
aceea, v-am spus: „Eu nu văpot purta singur.
10 Domnul, Dumnezeul vostru, v-a
înmulţit, şi azi Sunteţi foarte mulţi la număr, ca stelele cerului.
11
Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, să vă mărească de o mie de ori pe atât, şi
să vă binecuvânteze, după cum a făgăduit!
12 Cum aş putea să port eu singur
pricinile voastre, povara voastră şi certurile voastre?
13 Luaţi din
seminţiile voastre nişte bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi, şi-i voi
pune în fruntea voastră.”
14 Voi mi-aţi răspuns, şi aţi zis: „Ceea ce spui tu
să facem este un lucru bun.”
15 Am luat atunci pe căpeteniile seminţiilor
voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus în fruntea voastră drept
căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci, şi
căpetenii peste zece, ca dregători în seminţiile voastre.
16 Am dat, în
acelaşi timp, următoarea poruncă judecătorilor voştri: „Să ascultaţi pe fraţii
voştri, şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele lui sau
cu străinul.
17 Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să
ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu
e Cel care face dreptate. Şi când veţi găsi o pricină prea grea, s-o aduceţi
înaintea mea, ca s-o aud.”
18 Aşa v-am poruncit, în vremea aceea, tot ce
aveaţi de făcut.
19 Am plecat din Horeb, şi am străbătut toată pustia aceea
mare şi grozavă pe care aţi văzut-o; am luat drumul care duce în muntele
Amoriţilor, cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, şi am ajuns la
Cades-Barnea.
20 Şi eu v-am zis: „Aţi ajuns la muntele Amoriţilor pe care
ni-l dă Domnul, Dumnezeul nostru.
21 Iată că Domnul, Dumnezeul tău, îţi pune
ţara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul
părinţilor tăi; nu te teme, şi nu te înspăimânta.”
22 Voi v-aţi apropiat cu
toţii de mine, şi aţi zis: „Să trimitem nişte oameni înaintea noastră, ca să
iscodească ţara, şi să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui
în ea şi asupra cetăţilor în care vom ajunge.”
23 Părerea aceasta mi s-a
părut bună; şi am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare
seminţie.
24 Ei au plecat, au trecut muntele, şi au ajuns până la valea
Eşcol, şi au iscodit ţara.
25 Au luat în mâni din roadele ţării şi ni le-au
adus; ne-au făcut o dare de seamă, şi au zis: „Bună ţară ne dă Domnul, Dumnezeul
nostru.”
26 Dar voi n-aţi vrut să vă suiţi în ea, şi v-aţi răsvrătit
împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru.
27 Aţi cîrtit în corturile
voastre, şi aţi zis: „Pentru că ne urăşte, de aceea ne-a scos Domnul din ţara
Egiptului, ca să ne dea în mâinile Amoriţilor şi să ne nimicească.
28 Unde să
ne suim? Fraţii noştri ne-au muiat inima, zicând: „Poporul acela este un popor
mai mare şi mai înalt la statură decât noi; cetăţile Sunt mari şi întărite până
la cer; ba încă, am văzut acolo şi copii de ai lui Anac.”
29 Eu v-am zis: „Nu
vă înspăimântaţi, şi nu vă fie frică de ei.
30 Domnul, Dumnezeul vostru, care
merge înaintea voastră, se va lupta El însuşi pentru voi, potrivit cu tot ce a
făcut pentru voi sub ochii voştri în Egipt.
31 Apoi în pustie, ai văzut că
Domnul, Dumnezeul tău, te-a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul
pe care l-aţi făcut până la sosirea voastră în locul acesta.”
32 Cu toate
acestea, voi n-aţi avut încredere în Domnul, Dumnezeul vostru,
33 care mergea
înaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de poposire: noaptea într-un
foc, ca să vă arate drumul pe care trebuiaţi să mergeţi, şi ziua într-un
nor.
34 Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat, şi a jurat,
zicând:
35 „Nici unul din bărbaţii care fac parte din acest neam rău nu va
vedea ţara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinţilor voştri,
36 în
afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, şi ţara în care a mers, o voi da
lui şi copiilor lui, pentru că a urmat în totul calea Domnului.”
37 Domnul
S-a mâniat şi pe mine, din pricina voastră şi a zis: „Nici tu nu vei intra în
ea.
38 Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întăreşte-l, căci
el va pune pe Israel în stăpânirea ţării aceleia.
39 Şi pruncii voştri,
despre care aţi zis: „Vor fi de jaf!” şi fiii voştri, care nu cunosc azi nici
binele nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da, şi ei o vor
stăpâni.
40 Dar voi, întoarceţi-vă înapoi, şi plecaţi în pustie, înspre marea
Roşie.”
41 Voi aţi răspuns, şi mi-aţi zis: „Am păcătuit împotriva Domnului;
ne vom sui şi ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru.” Şi v-aţi
încins fiecare armele, şi v-aţi încumetat să vă suiţi pe munte.
42 Domnul
mi-a zis: „Spune-le: „Nu vă suiţi şi nu vă luptaţi, căci Eu nu Sunt în mijlocul
vostru; nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri.”
43 Eu v-am spus, dar
n-aţi ascultat; ci v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului, şi v-aţi suit
semeţi pe munte.
44 Atunci Amoriţii, care locuiesc pe muntele acesta, v-au
ieşit înainte, şi v-au urmărit ca albinele; v-au bătut din Seir, până la
Horma.
45 La întoarcerea voastră, aţi plâns înaintea Domnului; dar Domnul nu
v-a ascultat glasul, şi n-a luat aminte la voi.
46 Şi aşa aţi rămas la Cades,
unde aţi stat multă vreme.
Deuteronom 2
1 Ne-am întors, şi am plecat în pustie, pe drumul care duce la marea Roşie,
cum îmi poruncise Domnul; şi am ocolit multă vreme munte Seir.
2 Domnul mi-a
zis:
3 „Vă ajunge de când ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă spre
miazănoapte.
4 Dă următoarea poruncă poporului: „Acum aveţi să treceţi prin
hotarele fraţilor voştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme
de voi; dar să vă păziţi bine.
5 Să nu vă încăieraţi cu ei; căci nu vă voi da
în ţara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat în stăpânire lui
Esau.
6 Să cumpăraţi de la ei cu preţ din argint, hrana pe care o veţi mânca,
şi să cumpăraţi de la ei cu preţ din argint, chiar şi apa pe care o veţi
bea.
7 Căci Domnul, Dumnezeul tău, te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor
tale şi ţi-a cunoscut călătoria în această mare pustie. Iată, de patruzeci de
ani de când Domnul Dumnezeul tău este cu tine, şi n-ai dus lipsă de nimic.”
8
Am trecut pe departe de fraţii noştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir,
şi pe departe de drumul care duce în câmpie, departe de Elat şi de Eţion-Gheber;
apoi ne-am întors şi am apucat spre pustia Moabului.
9 Domnul mi-a zis: „Nu
face război cu Moab, şi nu te apuca la luptă cu el; căci nu-ţi voi da nimic să
stăpâneşti în ţara lui: „Arul l-am dat în stăpânire copiilor lui Lot.
10 (Mai
înainte aici locuiau Emimii: un popor mare, mult la număr şi de statură înaltă,
ca Anachimii.
11 Ei treceau drept Refaimiţi, ca şi Anachimii; dar Moabiţii îi
numeau Emimi.
12 Seir era locuit altă dată de Horiţi; copiii lui Esau i-au
izgonit, i-au nimicit dinaintea lor, şi s-au aşezat în ţara pe care o stăpâneşte
şi pe care i-a dat-o Domnul.)
13 Acum sculaţi-vă şi treceţi pârâul Zered.” Am
trecut pârâul Zered.
14 Vremea cât au ţinut călătoriile noastre de la
Cades-Barnea până la trecerea pârâului Zered a fost de treizeci şi opt de ani,
până a pierit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum le jurase
Domnul.
15 mâna Domnului a fost împotriva lor ca să-i nimicească din mijlocul
taberei, până ce au pierit.
16 După ce au pierit toţi bărbaţii de război,
murind în mijlocul poporului,
17 Domnul mi-a vorbit şi a zis:
18 „Să treci
azi hotarul Moabului, la cetatea Ar,
19 şi să te apropii de copiii lui Amon.
Să nu faci război cu ei, şi să nu te iei la luptă cu ei; căci nu-ţi voi da nimic
de stăpânit în ţara copiilor lui Amon: am dat-o în stăpânire copiilor lui
Lot.
20 Ţara aceasta trecea, de asemenea, ca o ţară a lui Refaim; mai înainte
locuiau în ea Refaimiţii; şi Amoniţii îi numeau Zamzumimi:
21 un popor mare,
mult la număr şi de statură înaltă, ca Anachimii. Domnul i-a nimicit dinaintea
Amoniţilor, care i-au izgonit şi s-au aşezat în locul lor.
22 (Aşa a făcut
Domnul şi pentru copiii lui Esau care locuiesc în Seir, când a nimicit pe Horiţi
dinaintea lor; ei i-au izgonit şi s-au aşezat în locul lor, până în ziua de
azi.
23 Deasemenea, Aviţii, care locuiau în sate până la Gaza, au fost
nimiciţi de Caftoriţi, ieşiţi din Caftor, care s-au aşezat în locul lor.)
24
Sculaţi-vă, plecaţi, şi treceţi pârâul Arnon. Iată, îţi dau în mâini pe Sihon,
împăratul Hesbonului, Amoritul, şi ţara lui. Începe cucerirea, fă război cu
el!
25 De azi încolo voi băga groaza şi frica de tine în toate popoarele de
sub cer; şi, la auzul faimei tale, vor tremura şi se vor îngrozi de tine.”
26
Din pustia Chedemot, am trimis soli la Sihon, împăratul Hesbonului, cu vorbe de
pace. Am trimis să-i spună:
27 „Lasă-mă să trec prin ţara ta; voi ţine drumul
mare, fără să mă abat nici la dreapta nici la stânga.
28 Să-mi vinzi pe preţ
din argint hrana pe care o voi mânca, şi să-mi dai cu preţ din argint apa de
care o voi bea; nu voi face altceva decât să trec cu piciorul,
29 lucru pe
care mi l-au îngăduit copiii lui Esau care locuiesc în Seir, şi Moabiţii care
locuiesc în Ar-îngăduieşte-mi şi tu lucrul acesta, până voi trece Iordanul ca să
intru în ţara pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru.”
30 Dar Sihon,
împăratul Hesbonului, n-a vrut să ne lase să trecem pela el; căci Domnul,
Dumnezeul tău, i-a făcut duhul neînduplecat, şi i-a împietrit inima, ca să-l dea
în mâinile tale, cum vezi azi.
31 Domnul mi-a zis: „Vezi, acum încep să-ţi
dau pe Sihon şi ţara lui; începe şi tu dar să-i iei în stăpânire ţara ca s-o
moşteneşti.”
32 Sihon ne-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte
împotriva noastră, la Iahaţ.
33 Domnul, Dumnezeul nostru, ni l-a dat în mâni,
şi l-am bătut, pe el, şi pe fiii lui, şi pe tot poporul lui.
34 I-am luat
atunci toate cetăţile, şi le-am nimicit cu desăvârşire: bărbaţi, femei şi prunci
i-am nimicit cu desăvârşire, şi n-am lăsat să scape nici unul măcar.
35 Numai
vitele le-am răpit pentru noi, precum şi prada din cetăţile pe care le
luaserăm.
36 de la Aroer, care este pe malurile pârâului Arnon, şi de la
cetatea care este în vale, până la Galaad, n-a fost nici o cetate prea tare
pentru noi: Domnul, Dumnezeul nostru, ni le-a dat pe toate în mână.
37 Dar de
ţara copiilor lui Amon nu te-ai apropiat, de toate malurile pârâului Iaboc, de
cetăţile de la munte, şi de toate locurile pe care te-a oprit Domnul, Dumnezeul
tău, să le loveşti.
Deuteronom 3
1 Ne-am întors, şi ne-am suit pe drumul care duce la Basan. Og, împăratul
Basanului, ne-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră
la Edrei.
2 Domnul mi-a zis: „Nu te teme de el; căci îl dau în mâinile tale,
pe el şi tot poporul lui, şi ţara lui; să te porţi cu el cum te-ai purtat cu
Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon.”
3 Şi Domnul, Dumnezeul
nostru, a mai dat în mâinile noastre şi pe Og, împăratul Basanului, cu tot
poporul lui; l-am bătut şi n-am lăsat să scape nici unul din oamenii lui.
4
I-am luat atunci toate cetăţile, şi n-a fost una care să nu cadă în stăpânirea
noastră: şaizeci de cetăţi, tot ţinutul Argob, împărăţia lui Og din Basan.
5
Toate cetăţile acestea erau întărite, cu ziduri înalte, cu porţi şi zăvoare, în
afară de cetăţile fără ziduri care erau foarte multe la număr.
6 Lo-am
nimicit cu desăvârşire, cum făcusem cu Sihon, împăratul Hesbonului; am nimicit
cu desăvârşire toate cetăţile împreună cu bărbaţii, femeile şi pruncii.
7 Iar
toate vitele şi prada din cetăţi le-am luat pentru noi.
8 Astfel în vremea
aceea am cucerit de la cei doi împăraţi ai Amoriţilor ţara de dincoace de
Iordan, de la pârâul Arnon până la muntele Hermon,
9 (Sidoniţii zic
Hermonului Sirion, şi Amoriţii îl numesc Senir),
10 toate cetăţile din
câmpie, tot Galaadul şi tot Basanul până la Salca şi Edrei, cetăţi din împărăţia
lui Og în Basan.
11 (Numai Og, împăratul Basanului, mai rămăsese din neamul
Refaimiţilor. Patul lui, un pat din fier, este la Raba, cetatea copiilor lui
Amon. Lungimea lui este de nouă coţi, şi lăţimea de patru coţi, după cotul unui
om.)
12 Atunci am luat în stăpânire ţara aceasta. Am dat Rubeniţilor şi
Gadiţilor ţinutul de la Aroer, care este pe pârâul Arnon, şi jumătatea muntelui
Galaad cu cetăţile lui.
13 Am dat la jumătate din seminţia lui Manase ce mai
rămânea din Galaad şi toată împărăţia lui Og din Basan: tot ţinutul Argob, cu
tot Basanul, care purta numele de ţara Refaimiţilor.
14 Iair, fiul lui
Manase, a luat tot ţinutul Argob până la hotarul Gheşuriţilor şi Maacatiţilor,
şi a pus numele lui tîrgurilor Basanului, numite şi azi tîrgurile lui
Iair.
15 Am dat Galaadul lui Machir.
16 Rubeniţilor şi Gadiţilor le-am dat
o parte din Galaad până la pârâul Arnon, al cărui mijloc slujeşte ca hotar, şi
până la pârâul Iaboc, hotarul copiilor lui Amon;
17 le-am mai dat câmpia,
mărginită de Iordan, de la Chineret până la marea câmpiei, Marea Sărată, la
picioarele muntelui Pisga spre răsărit.
18 În vremea aceea, v-am dat porunca
aceasta: „Domnul, Dumnezeul vostru, vă dă în mână ţara aceasta ca s-o stăpâniţi.
Voi toţi, cei buni de luptă, să mergeţi înarmaţi înaintea copiilor lui
Israel.
19 Numai femeile voastre, pruncii şi vitele voastre-ştiu că aveţi
multe vite-să rămână în cetăţile pe care vi le-am dat,
20 până ce Domnul va
da odihnă fraţilor voştri ca şi vouă, şi vor lua şi ei în stăpânire ţara pe care
le-o dă Domnul, Dumnezeul vostru, dincolo de Iordan. După aceea vă veţi întoarce
fiecare în moştenirea pe care v-am dat-o.
21 În vremea aceea, am poruncit lui
Iosua, şi i-am zis: „Ochii tăi au văzut tot ce a făcut Domnul, Dumnezeul vostru,
acestor doi împăraţi: aşa va face Domnul tuturor împărăţiilor împotriva cărora
vei merge.
22 Nu te teme de ei; căci Domnul, Dumnezeul vostru, va lupta El
însuşi pentru voi.”
23 În vremea aceea, m-am rugat Domnului, şi am zis:
24
„Stăpâne Doamne! Tu ai început să arăţi robului Tău mărirea Ta şi mâna Ta cea
puternică; căci care este dumnezeul acela, în cer şi pe pământ, care să poată
face lucrări ca ale Tale şi să aibă o putere ca a Ta?
25 Lasă-mă, Te rog, să
trec, şi să văd ţara aceea bună de dincolo de Iordan, munţii aceia frumoşi şi
Libanul!”
26 Dar Domnul S-a mâniat pe mine, din pricina voastră, şi nu m-a
ascultat. Domnul mi-a zis: „Destul! Nu-Mi mai vorbi de lucrul acesta.
27
Suie-te pe vârful muntelui Pisga, uită-te spre apus, spre miazănoapte, spre
miazăzi şi spre răsărit, şi priveşte-o doar cu ochii; căci nu vei trece Iordanul
acesta.
28 Dă porunci lui Iosua, întăreşte-l, şi îmbărbătează-l; căci el va
merge înaintea poporului acestuia şi-l va pune în stăpânirea ţării pe care o vei
vedea.”
29 Şi am rămas astfel în vale, îndreptul Bet-Peorului.
Deuteronom 4
1 Acum, Israele, ascultă legile şi poruncile pe care vă învăţ să le păziţi.
Împliniţi-le, ca să trăiţi, şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care v-o dă
Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri.
2 Să n-adăugaţi nimic la cele ce vă
poruncesc eu, şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului,
Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu.
3 Aţi văzut cu ochii voştri ce a
făcut Domnul cu prilejul faptei lui Baal-Peor: Domnul, Dumnezeul tău, a nimicit
din mijlocul tău pe ţoti aceia care se duseseră după Baal-Peor.
4 Iar voi,
care v-aţi alipit de Domnul, Dumnezeul vostru, Sunteţi toţi vii astăzi.
5
Iată, v-am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca
să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.
6 Să le păziţi şi să
le împliniţi; căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea
popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: „Acest
neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!”
7 Care este, în
adevăr, neamul acela aşa de mare încît să fi avut pe dumnezeii lui aşa de
aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl
chemăm?
8 Şi care este neamul acela aşa de mare încît să aibă legi şi porunci
aşa de drepte, cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?
9
Numai, ia seama asupra ta, şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în
toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe care ţi le-au văzut
ochii, şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi şi copiilor copiilor
tăi.
10 Adu-ţi aminte de ziua când te-ai înfăţişat înaintea Domnului,
Dumnezeului tău, la Horeb, când Domnul mi-a zis: „Strânge poporul la Mine! Căci
vreau să-i fac să audă cuvintele Mele, ca să înveţe să se teamă de Mine tot
timpul cât vor trăi pe pământ; şi să înveţe şi pe copiii lor să le
păzească.”
11 Voi v-aţi apropiat şi aţi stătut la poalele muntelui. Muntele
era aprins, şi flacările se ridicau până în inima cerului. Era întuneric, nori
şi negură deasă.
12 Şi Domnul v-a vorbit din mijlocul focului; voi aţi auzit
sunetul cuvintelor Lui, dar n-aţi văzut nici un chip, ci aţi auzit doar un
glas.
13 El Şi-a vestit legământul Său pe care v-a poruncit să-l păziţi, cele
zece porunci; şi le-a scris pe două table din piatră.
14 În vremea aceea,
Domnul mi-a poruncit să vă învăţ legi şi porunci, ca să le împliniţi în ţara pe
care o veţi lua în stăpânire.
15 Fiindcă n-aţi văzut nici un chip în ziua
când v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheaţi cu luare aminte
asupra sufletelor voastre,
16 ca nu cumva să vă stricaţi, şi să vă faceţi un
chip cioplit sau o înfăţişare a vreunui idol sau chipul vreunui om sau chipul
vreunei femei,
17 sau chipul vreunui dobitoc de pe pământ sau chipul vreunei
păsări care sboară în ceruri,
18 sau chipul vreunui dobitoc care se târăşte
pe pământ sau chipul vreunui peşte care trăieşte în apele dedesubtul
pământului.
19 Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicându-ţi
ochii spre cer, şi văzând soarele, luna şi stelele, toată oştirea cerurilor, să
fii târât să te închini înaintea lor şi să le slujeşti: căci acestea Sunt
lucruri pe care Domnul, Dumnezeul tău, le-a făcut şi le-a împărţit ca să
slujească tuturor popoarelor, sub cerul întreg.
20 Dar pe voi, Domnul v-a
luat, şi v-a scos din cuptorul din fier al Egiptului, ca să-I fiţi un popor pus
de o parte, cum Sunteţi azi.
21 Şi Domnul S-a mâniat pe mine, din pricina
voastră: şi a jurat că eu să nu trec Iordanul, şi să nu intru în ţara aceea bună
pe care ţi-o dă ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău.
22 Eu voi muri, deci, în
ţara aceasta de aici, nu voi trece Iordanul; dar voi îl veţi trece, şi veţi
stăpâni ţara aceea bună.
23 Vegheaţi asupra voastră, ca să nu daţi uitării
legământul pe care l-a încheiat cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, şi să nu faceţi
vreun chip cioplit, nici vreo înfăţişare oarecare pe care ţi-a oprit Domnul,
Dumnezeul tău, s-o faci.
24 Căci Domnul, Dumnezeul tău, este un foc
mistuitor, un Dumnezeu gelos.
25 Când vei avea copii, şi copii din copiii
tăi, şi vei fi de multă vreme în ţară, dacă vă veţi strica, dacă vă veţi face
chipuri cioplite, înfăţişeri ale vreunui lucru, dacă veţi face ce este rău
înaintea Domnului Dumnezeului vostru, ca să-L mâniaţi,
26 iau astăzi martor
împotriva voastră cerul şi pământul, că veţi peri de o moarte repede din ţara pe
care o veţi lua în stăpânire dincolo de Iordan, şi nu veţi avea zile multe în
ea, căci veţi fi nimiciţi de tot.
27 Domnul vă va împrăştia printre popoare,
şi nu veţi rămânea decât un mic număr în mijlocul neamurilor unde vă va duce
Domnul.
28 Şi acolo veţi sluji unor dumnezei, care Sunt o lucrare făcută de
mâni omeneşti, din lemn şi din piatră, care nu pot nici să vadă, nici să audă,
nici să mănânce, nici să miroasă.
29 Şi dacă de acolo vei căuta pe Domnul,
Dumnezeul tău, Îl vei găsi dacă-L vei căuta din toată inima ta şi din tot
sufletul tău.
30 Şi după ce ţi se vor întâmpla toate aceste lucruri în
strîmtorarea ta, în zilele de pe urmă, te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău,
şi vei asculta glasul Lui;
31 căci Domnul, Dumnezeul tău, este un Dumnezeu
plin de îndurare, care nu te va părăsi şi nu te va nimici; El nu va uita
legământul pe care l-a încheiat prin jurământ cu părinţii tăi.
32 Întreabă
vremurile străvechi, care au fost înaintea ta, din ziua când a făcut Dumnezeu pe
om pe pământ, şi cercetează de la o margine a cerului la cealaltă: a fost
vreodată vreo întâmplare aşa de mare, şi s-a auzit vreodată aşa ceva?
33 A
fost vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din
mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, şi să fi rămas viu?
34 A fost vreodată
vreun dumnezeu care să fi căutat să ia un neam din mijlocul altui neam, prin
încercări, semne, minuni şi lupte, cu mână tare şi braţ întins, şi cu minuni
înfricoşate, cum a făcut cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, în Egipt şi sub ochii
voştri?
35 Numai tu ai fost martor la aceste lucruri, ca să cunoşti că numai
Domnul este Dumnezeu şi că nu este alt Dumnezeu în afară de El.
36 Din cer,
te-a făcut să auzi glasul Lui, ca să te înveţe; şi, pe pământ, te-a făcut să
vezi focul Lui cel mare, şi ai auzit cuvintele Lui din mijlocul focului.
37
El a iubit pe părinţii tăi, şi de aceea a ales sămânţa lor după ei; El însuşi
te-a scos din Egipt, prin puterea Lui cea mare.
38 El a izgonit dinaintea ta
neamuri mai mari la număr şi mai tari decât tine, ca să te ducă în ţara lor, şi
să ţi-o dea în stăpânire, cum vezi azi.
39 Să ştii, deci, în ziua aceasta, şi
pune-ţi în inimă că numai Domnul este Dumnezeu, sus în cer şi jos pe pământ, şi
că nu este alt Dumnezeu în afară de El.
40 Păzeşte, deci, legile şi poruncile
Lui pe care ţi le dau azi, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine, şi să
ai zile multe în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, pe vecie.”
41
Atunci Moise a ales trei cetăţi dincoace de Iordan, la răsărit,
42 ca să
slujească de scăpare ucigaşului care ar fi omorât fără voie pe aproapele lui,
fără să-i fi fost vrăjmaş mai dinainte, şi să-şi poată scăpa astfel viaţa,
fugând într-una din aceste cetăţi.
43 Aceste cetăţi erau: Beţer, în pustie,
în câmpie, la Rubeniţi; Ramot, în Galaad, la Gadiţi, şi Golan, în Basan, la
Manasiţi.
44 Aceasta este legea pe care a dat-o Moise copiilor lui
Israel.
45 Iată învăţăturile, legile şi poruncile pe care le-a dat Moise
copiilor lui Israel, după ieşirea lor din Egipt.
46 Aceasta era dincoace de
Iordan, în vale, faţă în faţă cu Bet-Peor, în ţara lui Sihon, împăratul
Amoriţilor, care locuia la Hesbon, şi care a fost bătut de Moise şi copiii lui
Israel, după ieşirea lor din Egipt.
47 Ei au pus mâna pe ţara lui şi pe ţara
lui Og, împăratul Basanului. Aceşti doi împăraţi ai Amoriţilor erau dincoace de
Iordan, la răsărit.
48 Ţinutul lor se întindea de la Aroer, care este pe
malurile pârâului Arnon, până la muntele Sionului care este Hermonul,
49 şi
cuprindea toată câmpia de dincoace de Iordan, la răsărit, până la marea câmpiei,
sub poalele muntelui Pisga.
Deuteronom 5
1 Moise a chemat pe tot Israelul, şi i-a zis: „Ascultă, Israele, legile şi
poruncile pe care vi le spun astăzi în auzul vostru. Învăţaţi-le, şi
împliniţi-le cu scumpătate.
2 Domnul, Dumnezeul nostru, a încheiat cu noi un
legământ la Horeb.
3 Nucu părinţii noştri a încheiat Domnul legământul
acesta, ci cu noi, care Suntem toţi vii astăzi aici.
4 Domnul v-a vorbit faţă
în faţă pe munte, din mijlocul focului.
5 Eu am stat atunci între Domnul şi
voi, ca să vă vestesc cuvântul Domnului; căci vă era frică de foc, şi nu v-aţi
suit pe munte. El a zis:
6 „Eu Sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos
din ţara Egiptului, din casa robiei.
7 Să n-ai alţi dumnezei în afară de
Mine.
8 Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care
Sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în ape sub pământ.
9 Să nu te
închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, Sunt
un Dumnezeu gelos, care pedepsesc fărădelegea părinţilor în copii până la al
treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc;
10 şi Mă îndur până la
al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
11 Să nu iei în
deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe
cel ce va lua în deşert Numele Lui.
12 Ţine ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti,
cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău.
13 Şase zile să lucrezi, şi să-ţi
faci toate treburile.
14 Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului,
Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici
fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici
vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru
ca şi robul şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine.
15 Adu-ţi aminte
că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din
ea cu mână tare şi cu braţ întins: de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău,
să ţii ziua de odihnă.
16 Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a
poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ca să ai zile multe şi să fii fericit în ţara pe
care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
17 Să nu ucizi.
18 Să nu
preacurveşti.
19 Să nu furi.
20 Să nu mărturiseşti strîmb împotriva
aproapelui tău.
21 Să nu pofteşti nevasta aproapelui tău; să nu pofteşti casa
aproapelui tău, nici ogorul lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui,
nici măgarul lui, nici un alt lucru care este al aproapelui tău.”
22 Acestea
Sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul
focului din nori şi din negură deasă, şi le-a spus la toată adunarea voastră,
fără să adauge ceva. Le-a scris pe două table din piatră, şi mi le-a dat.
23
Când aţi auzit glasul acela din mijlocul întunericului, şi pe când tot muntele
era aprins, căpeteniile seminţiilor voastre şi bătrânii voştri s-au apropiat
toţi de mine,
24 şi aţi zis: „Iată că Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a arătat
slava şi mărimea Lui şi noi I-am auzit glasul din mijlocul focului; astăzi, am
văzut că Dumnezeu a vorbit unor oameni, şi totuşi au rămas vii.
25 Şi acum
pentru ce să murim? Căci acest foc mare ne va mistui; dacă vom auzi şi mai
departe glasul Domnului, Dumnezeului nostru, vom muri.
26 Cine este, în
adevăr, omul acela, care să fi auzit vreodată, ca noi, glasul Dumnezeului celui
viu vorbind din mijlocul focului, şi totuşi să fi rămas viu?
27 Apropie-te
mai bine, tu, şi ascultă tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru; apoi să ne
spui tu însuţi tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru, şi noi vom asculta,
şi vom face.”
28 Domnul a auzit cuvintele pe care mi le-aţi spus. Şi Domnul
mi-a zis: „Am auzit cuvintele pe care ţi le-a spus poporul acesta: tot ce au zis
este bine.
29 O! de ar rămânea ei cu aceeaşi inimă ca să se teamă de Mine şi
să păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiţi pe vecie, ei şi copiii
lor!
30 Du-te de spune-le: „Întoarceţi-vă în corturile voastre.”
31 Dar
tu, rămâi aici cu Mine, şi-ţi voi spune toate poruncile, legile şi rânduielile
pe care să-i înveţi să le împlinească în ţara pe care le-o dau în
stăpânire.”
32 Luaţi seama, deci, să faceţi aşa cum v-a poruncit Domnul,
Dumnezeul vostru; să nu vă abateţi de la cele ce a poruncit El nici la dreapta,
nici la stânga.
33 Să urmaţi în totul calea pe care v-a poruncit Domnul
Dumnezeul vostru, să umblaţi, ca să trăiţi şi să fiţi fericiţi, şi să aveţi zile
multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.
Deuteronom 6
1 Iată poruncile, legile şi rânduielile pe care a poruncit Domnul, Dumnezeul
vostru, să vă învăţ să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în
stăpânire;
2 ca să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, păzind, în toate zilele
vieţii tale, tu, fiul tău, şi fiul fiului tău, toate legile şi toate poruncile
Lui pe care ţi le dau, şi să ai zile multe.
3 Ascultă-le, deci, Israele, şi
caută să le împlineşti, ca să fii fericit şi să vă înmulţiţi mult, cum ţi-a spus
Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi, când ţi-a făgăduit ţara în care curge lapte şi
miere.
4 Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.
5
Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi
cu toată puterea ta.
6 Şi poruncile acestea pe care ţi le dau astăzi, să le
ai în inima ta.
7 Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de
ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te
vei scula.
8 Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâni, şi să-ţi fie ca
nişte fruntarii între ochi.
9 Să le scrii pe uşiorii casei tale şi pe porţile
tale.
10 Domnul, Dumnezeul tău, te va face să intri în ţara pe care a jurat
părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, că ţi-o va da. Vei stăpâni
cetăţi mari şi bune pe care nu tu le-ai zidit,
11 case pline de tot felul de
bunuri pe care nu tu le-ai umplut, puţuri de apă săpate pe care nu tu le-ai
săpat, vii şi măslini pe care nu tu i-ai sădit. Când vei mânca şi te vei
sătura,
12 vezi să nu uiţi pe Domnul, care te-a scos din ţara Egiptului, din
casa robiei.
13 Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să-I slujeşti, şi pe
Numele Lui să juri.
14 Să nu vă duceţi după alţi dumnezei, dintre dumnezeii
popoarelor din jurul vostru;
15 căci Domnul, Dumnezeul tău, este un Dumnezeu
gelos în mijlocul tău. Altfel, Domnul, Dumnezeul tău, S-ar aprinde de mânie
împotriva ta, şi te-ar nimici de pe faţa pământului.
16 Să nu ispitiţi pe
Domnul, Dumnezeul vostru, cum L-aţi ispitit la Masa.
17 Ci să păziţi
poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, poruncile Lui şi legile lui pe care vi
le-a dat.
18 Să faci ce este plăcut şi bine înaintea Domnului, ca să fii
fericit, şi să intri în stăpânirea ţării aceleia bune pe care Domnul a jurat
părinţilor tăi că ţi-o va da,
19 după ce va izgoni pe toţi vrăjmaşii tăi
dinaintea ta, cum a spus Domnul.
20 Când fiul tău te va întreba într-o zi:
„Ce înseamnă învăţăturile acestea, legile acestea şi poruncile acestea pe care
vi le-a dat Domnul, Dumnezeul nostru?”
21 să răspunzi fiului tău: „Noi eram
robi ai lui Faraon în Egipt, şi Domnul ne-a scos din Egipt cu mâna Lui cea
puternică.
22 Domnul a făcut, sub ochii noştri, minuni şi semne mari şi
nenorocite împotriva Egiptului, împotriva lui Faraon şi împotriva întregii lui
case;
23 şi ne-a scos de acolo, ca să ne aducă în ţara pe care jurase
părinţilor noştri că ne-o va da.
24 Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim
toate aceste legi şi să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, ca să fim
totdeauna fericiţi, şi să ne ţină în viaţă, cum face astăzi.
25 Vom avea
parte de îndurarea Lui, dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci
înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El.”
Deuteronom 7
1 Când Domnul, Dumnezeul tău, te va aduce în ţara în care vei intra şi o vei
lua în stăpânire, şi va izgoni dinaintea ta multe neamuri: pe Hetiţi, pe
Ghirgasiţi, pe Amoriţi, pe Canaaniţi, pe Fereziţi, pe Heviţi şi pe Iebusiţi,
şapte neamuri mai mari la număr şi mai puternice decât tine;
2 când Domnul,
Dumnezeul tău, ţi le va da în mâni, şi le vei bate, să le nimiceşti cu
desăvârşire, să nu închei legământ cu ele, şi să n-ai milă de ele.
3 Să nu te
încuscreşti cu popoarele acestea, să nu măriţi pe fetele tale după fiii lor, şi
să nu iei pe fetele lor de neveste pentru fiii tăi;
4 căci ar abate de la
Mine pe fiii tăi, şi ar sluji astfel altor dumnezei; Domnul S-ar aprinde de
mânie împotriva voastră şi te-ar nimici îndată.
5 Dimpotrivă, iată cum să vă
purtaţi cu ele: să le surpaţi altarele, să le sfărîmaţi stâlpii idoleşti, să le
tăiaţi pomii închinaţi dumnezeilor lor şi să ardeţi în foc chipurile lor
cioplite.
6 Căci tu eşti un popor Sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul
Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe
faţa pământului.
7 Nu doar pentru că întreceţi la număr pe toate celelalte
popoare S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi Sunteţi cel mai mic
dintre toate popoarele.
8 Ci, pentru că Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut
să ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri, pentru aceea v-a scos
Domnul cu mâna Lui puternică, şi v-a izbăvit din casa robiei, din mâna Lui
Faraon, împăratul Egiptului.
9 Să ştii, deci, că Domnul, Dumnezeul tău, este
singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios şi Îşi ţine legământul şi
îndurarea până la al miilea neam de oameni faţă de cei ce-L iubesc şi păzesc
poruncile Lui.
10 Dar răsplăteşte îndată pe cei ce-L urăsc, şi-i perde; nu dă
nici o păsuire celui ce-L urăşte, ci-i răsplăteşte îndată.
11 De aceea
păzeşte poruncile, legile şi rânduielile pe care ţi le dau azi, şi
împlineşte-le.
12 Dacă veţi asculta aceste porunci, dacă le veţi păzi şi
împlini, Domnul, Dumnezeul tău, va ţine faţă de tine legământul şi îndurarea cu
care S-a jurat părinţilor tăi.
13 El te va iubi, te va binecuvânta şi te va
înmulţi; va binecuvânta rodul trupului tău şi rodul pământului tău, grâul tău,
mustul şi untdelemnul tău, rodul cirezilor tale de vite şi rodul turmelor tale
de oi, în ţara pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da.
14 Vei fi
binecuvântat mai mult decât toate popoarele; şi la tine nu va fi nici bărbat,
nici femeie stearpă, nici vită stearpă în turmele tale.
15 Domnul va depărta
de tine orice boală; nu-ţi va trimite nici una din acele molime rele din Egipt
pe care le cunoşti, ci va lovi cu ele pe toţi cei ce te urăsc.
16 Să
nimiceşti toate popoarele pe care ţi le va da în mână Domnul, Dumnezeul tău; să
n-arunci nici o privire de milă spre ele, şi să nu slujeşti dumnezeilor lor,
căci aceasta va fi o cursă pentru tine.
17 Poate că vei zice în inima ta:
„Neamurile acestea Sunt mai mari la număr decât mine; cum voi putea să le
izgonesc?”
18 Să nu te temi de ele. Adu-ţi aminte ce a făcut Domnul,
Dumnezeul tău, lui Faraon şi întregului Egipt;
19 adu-ţi aminte de marile
încercări pe care ţi le-au văzut ochii, de minunile şi semnele, de mâna tare şi
de braţul întins, cu care te-a scos Domnul, Dumnezeul tău. Aşa va face Domnul,
Dumnezeul tău, tuturor popoarelor de care te temi.
20 Domnul, Dumnezeul tău,
va trimite chiar şi vespii bondăreşti împotriva lor până la deplina nimicire a
celor ce vor scăpa şi se vor ascunde de tine.
21 Să nu te înspăimânţi de ei;
căci Domnul, Dumnezeul tău, este în mijlocul tău, Dumnezeul cel mare şi
înfricoşat.
22 Şi Domnul, Dumnezeul tău, va izgoni încetul cu încetul aceste
neamuri dinaintea ta: nu le vei putea nimici îndată, ca să nu se înmulţească
fiarele câmpului împotriva ta.
23 Dar Domnul, Dumnezeul tău, le va da în mâna
ta; şi le va pune cu totul pe fugă, până vor fi nimicite.
24 Pe împăraţii lor
îi va da în mâinile tale, şi le vei şterge numele de sub ceruri; nici unul din
aceste popoare nu va putea să stea împotriva ta, până le vei nimici.
25
Chipurile cioplite ale dumnezeilor lor să le ardeţi în foc. Să nu pofteşti şi să
nu iei pentru tine argintul şi aurul de pe ele, ca nu cumva aceste lucruri să
ajungă pentru tine o cursă; căci ele Sunt o urîciune înaintea Domnului,
Dumnezeului tău.
26 Să nu aduci nici un lucru urîcios în casa ta, ca să nu
fii nimicit cu desăvârşire, tu şi lucrul acela; să-ţi fie groază de el „să-ţi
fie scârbă de el, căci este un lucru blestemat.
Deuteronom 8
1 Să păziţi şi să împliniţi toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să
trăiţi, să vă înmulţiţi, şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care a jurat
Domnul că o va da părinţilor voştri.
2 Adu-ţi aminte de tot drumul pe care
te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în
pustie, ca să te smerească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii
şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.
3 Astfel, te-a smerit,
te-a lăsat să suferi de foame, şi te-a hrănit cu mană pe care nici tu n-o
cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu
trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte
omul.
4 Haina nu ţi s-a învechit pe tine, şi nici nu ţi s-au umflat
picioarele, în timpul acestor patruzeci de ani.
5 Recunoaşte, deci, în inima
ta că Domnul, Dumnezeul tău, te mustră cum mustră un om pe copilul lui.
6 Să
păzeşti poruncile Domnului, Dumnezeului tău, ca să umbli în căile Lui, şi să te
temi de El.
7 Căci Domnul, Dumnezeul tău, are să te ducă într-o ţară bună,
ţară cu pîraie de apă, cu izvoare şi cu lacuri, care ţîsnesc din văi şi
munţi;
8 ţară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smochini şi cu rodii; ţară cu
măslini şi cu miere;
9 ţară unde vei mânca pâine din belşug, unde nu vei duce
lipsă de nimic; ţară, ale cărei pietre Sunt din fier, şi din ai cărei munţi vei
scoate aramă.
10 Când vei mânca şi te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul,
Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o.
11 Vezi să nu uiţi pe
Domnul, Dumnezeul tău, până acolo încît să nu păzeşti poruncile, rânduielile şi
legile Lui pe care ţi le dau azi.
12 Când vei mânca şi te vei sătura, când
vei zidi şi vei locui în case frumoase,
13 când vei vedea înmulţindu-ţi-se
cirezile de boi şi turmele de oi, mărindu-ţi-se argintul şi aurul, şi
crescându-ţi tot ce ai,
14 ia seama să nu ţi se umfle inima de mândrie şi să
nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa
robiei;
15 care te-a dus în acea pustie mare şi grozavă, unde erau şerpi
înfocaţi şi scorpioni, în locuri uscate şi fără apă, care a făcut să-ţi
ţîşnească apă din stânca cea mai tare,
16 şi care ţi-a dat să mănânci în
pustie mana aceea necunoscută de părinţii tăi, ca să te smerească şi să te
încerce, şi să-ţi facă bine apoi.
17 Vezi să nu zici în inima ta: „Tăria mea
şi puterea mânii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.”
18 Ci adu-ţi aminte de
Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi, ca să întărească
legământul încheiat cu părinţii voştri prin jurământ, cum face astăzi.
19
Dacă vei uita pe Domnul, Dumnezeul tău, şi vei merge după alţi dumnezei, dacă le
vei sluji şi te vei închina înaintea lor, vă spun Hotărât azi că veţi
peri.
20 Veţi peri ca şi neamurile pe care le-a pierdut Domnul dinaintea
voastră, pentru că nu veţi asculta glasul Domnului, Dumnezeului vostru.
Deuteronom 9
1 Ascultă, Israele! Astăzi vei trece Iordanul, ca să te faci stăpân pe nişte
neamuri mai mari şi mai puternice decât tine, pe cetăţi mari şi întărite până la
cer,
2 pe un popor mare şi înalt la statură, pe copiii lui Anac, pe care-i
cunoşti şi despre care ai auzit zicându-se: „Cine va putea să stea împotriva
copiilor lui Anac!”
3 Să ştii azi că Domnul, Dumnezeul tău, va merge El
însuşi înaintea ta, ca un foc mistuitor; El îi va nimici, El îi va smeri
înaintea ta; şi tu îi vei izgoni, îi vei perde curând, cum ţi-a spus
Domnul.
4 Când îi va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta, să nu zici
în inima ta: „Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea ţării
acesteia.” Căci din pricina răutăţii neamurilor acelora le izgoneşte Domnul
dinaintea ta.
5 Nu, nu pentru bunătatea ta, nici pentru curăţia inimii tale
intri tu în stăpânirea ţării lor; ci din pricina răutăţii acestor neamuri le
izgoneşte Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta, şi ca să împlinească astfel
cuvântul prin care Domnul S-a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui
Iacov.
6 Să ştii, deci, că nu din pricina bunătăţii tale îţi dă Domnul,
Dumnezeul tău, acea ţară bună ca s-o stăpâneşti; căci tu eşti un popor tare
încăpăţînat.
7 Adu-ţi aminte, şi nu uita cum ai aţîţat mânia Domnului,
Dumnezeului tău, în pustie. Din ziua când ai ieşit din ţara Egiptului până la
sosirea voastră în locul acesta, tot răsvrătiţi împotriva Domnului aţi
fost!
8 La Horeb, atâta aţi aţîţat mânia Domnului, încît Domnul S-a mâniat pe
voi şi voia să vă nimicească.
9 Când m-am suit pe munte, ca să iau tablele
din piatră, tablele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi, am rămas pe
munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc pâine şi fără să
beau apă;
10 şi Domnul mi-a dat cele două table din piatră, scrise cu degetul
lui Dumnezeu, şi cuprinzând toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe
munte, din mijlocul focului, în ziua când tot poporul era adunat.
11 După
acele patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi Domnul mi-a dat cele două table
din piatră, tablele legământului.
12 Domnul mi-a zis atunci: „Scoală-te şi
pogoară-te în grabă de aici; căci poporul tău pe care l-ai scos din Egipt, s-a
stricat. S-au abătut curând de la calea pe care le-am arătat-o; şi-au făcut un
chip turnat.”
13 Domnul mi-a zis: „Eu văd că poporul acesta este un popor
tare încăpăţînat.
14 Lasă-mă să-i nimicesc şi să le şterg numele de sub
ceruri; iar pe tine te voi face un neam mai puternic şi mai mare la număr decât
poporul acesta.”
15 M-am întors şi m-am pogorât de pe munte care era tot
numai foc, cu cele două table ale legământului în amândouă mâinile mele.
16
M-am uitat, şi iată că păcătuiserăţi împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, vă
făcuserăţi un viţel turnat, vă depărtaserăţi curând de la calea pe care v-o
arătase Domnul.
17 Am apucat atunci cele două table, le-am aruncat din
mâinile mele, şi le-am sfărîmat sub ochii voştri.
18 M-am aruncat cu faţa la
pământ înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile şi patruzeci de
nopţi, fără să mănânc şi fără să beau apă, din pricina tuturor păcatelor pe care
le săvârşiserăţi, făcând ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mâniaţi.
19
Căci mă îngrozisem la vederea mâniei şi urgiei de care era cuprins Domnul
împotriva voastră, până acolo încît voia să vă nimicească. Dar Domnul m-a
ascultat şi de data aceasta.
20 Domnul, de asemenea, era foarte mâniat şi pe
Aaron, aşa încît voia să-l piardă, şi eu m-am rugat atunci şi pentru el.
21
Am luat viţelul pe care-l făcuserăţi, isprava păcatului vostru, l-am ars în foc,
l-am sfărîmat până s-a făcut praf, şi am aruncat praful acela în pârâul care
curgea din munte.
22 Apoi la Tabeera, la Masa, şi la Chibrot-Hataava, voi
iarăşi aţi aţîţat mânia Domnului.
23 Şi când v-a trimis Domnul de la
Cades-Barnea, zicând: „Suiţi-vă, şi luaţi în stăpânire ţara pe care v-o dau!”
voi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru, n-aţi avut
credinţă în El, şi n-aţi ascultat glasul Lui.
24 V-aţi tot răsvrătit
împotriva Domnului de când vă cunosc.
25 M-am aruncat cu faţa la pământ
înaintea Domnului: patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, m-am aruncat cu faţa
la pământ, pentru că Domnul spusese că vrea să vă nimicească.
26 M-am rugat
Domnului, şi am zis: „Stăpâne Doamne, nu nimici pe poporul Tău, moştenirea Ta pe
care ai răscumpărat-o, în mărimea Ta pe care ai scos-o din Egipt, prin mâna Ta
cea puternică.
27 Adu-ţi aminte de robii tăi, Avraam, Isaac şi Iacov. Nu
căuta la îndărătnicia acestui popor, la răutatea lui şi la păcatul lui,
28 ca
nu cumva ţara din care ne-ai scos să zică: „Pentru că Domnul n-avea putere să-i
ducă în ţara pe care le-o făgăduise şi pentru că-i ura, de aceea i-a scos ca
să-i omoare în pustie.”
29 Totuşi ei Sunt poporul Tău şi moştenirea Ta pe
care ai scos-o din Egipt cu mâna Ta cea puternică şi cu braţul Tău cel
întins.”
Deuteronom 10
1 „În vremea aceea, Domnul mi-a zis: „Taie două table din piatră ca cele
dintâi, şi suie-te la Mine pe munte; fă şi un chivot din lemn.
2 Eu voi scrie
pe aceste două table cuvintele care erau scrise pe tablele dintâi pe care le-ai
sfărîmat, şi să le pui în chivot.”
3 Am făcut un chivot din lemn de salcîm,
am tăiat două table din piatră ca cele dintâi, şi m-am suit pe munte cu cele
două table în mână.
4 Domnul a scris pe table ce fusese scris pe cele dintâi,
cele zece porunci care vă fuseseră spuse pe munte, din mijlocul focului, în ziua
adunării; şi Domnul mi le-a dat.
5 M-am întors apoi şi m-am pogorât de pe
munte, am pus tablele în chivotul pe care-l făcusem, şi ele au rămas acolo, cum
îmi poruncise Domnul.
6 Copiii lui Israel au plecat din Beerot-Bene-Iaacan la
Mosera. Acolo a murit Aaron, şi a fost îngropat; Eleazar, fiul lui, i-a urmat în
slujba preoţiei.
7 Apoi de acolo au pornit la Gudgoda, şi de la Gudgoda la
Iotbata, ţară unde Sunt pîraie de ape.
8 În vremea aceea, Domnul a despărţit
seminţia lui Levi, şi i-a poruncit să ducă chivotul legământului Domnului, să
stea înaintea Domnului ca să-I slujească, şi să binecuvânteze poporul în Numele
Lui; lucru pe care l-a făcut până în ziua de azi.
9 De aceea Levi n-are nici
parte de moşie, nici moştenire cu fraţii lui: Domnul este moştenirea lui, cum
i-a spus Domnul, Dumnezeul tău.
10 Eu am rămas pe munte, ca şi mai înainte,
patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Domnul m-a ascultat şi de data aceasta;
Domnul n-a voit să vă nimicească.
11 Domnul mi-a zis: „Scoală-te, du-te, şi
mergi în fruntea poporului. Să se ducă să ia în stăpânire ţara pe care am jurat
părinţilor lor că le-o voi da.”
12 Acum, Israele, ce alta cere de la tine
Domnul, Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în
toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului, Dumnezeului tău, din toată
inima ta şi din tot sufletul tău,
13 să păzeşti poruncile Domnului şi legile
Lui pe care ţi le dau astăzi, ca să fii fericit?
14 Iată, ale Domnului,
Dumnezeului tău, Sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce
cuprinde el.
15 Şi numai de părinţii tăi S-a alipit Domnul ca să-i iubească;
şi după ei, pe sămânţa lor, pe voi v-a ales El dintre toate popoarele, cum
vedeţi azi.
16 Să vă tăiaţi, deci, inima împrejur, şi să nu vă mai înţepeniţi
gâtul.
17 Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul
domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic şi înfricoşat, care nu caută la faţa
oamenilor şi nu primeşte daruri;
18 care face dreptate orfanului şi văduvei,
care iubeşte pe străin şi-i dă hrană şi îmbrăcăminte.
19 Să iubiţi pe străin,
căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.
20 Să te temi de Domnul,
Dumnezeul tău, să-I slujeşti, să te alipeşti de El, şi pe Numele Lui să
juri.
21 El este slava ta, El este Dumnezeul tău. El a făcut în mijlocul tău
aceste lucruri mari şi grozave pe care ţi le-au văzut ochii.
22 Părinţii tăi
s-au pogorât în Egipt în număr de şaptezeci de inşi; acum Domnul, Dumnezeul tău,
a făcut din tine o mulţime ca stelele cerului.”
Deuteronom 11
1 Să iubeşti, deci, pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să păzeşti totdeauna
învăţăturile Lui, legile Lui, rânduielile Lui şi poruncile Lui.
2
Recunoaşteţi astăzi-ce n-au putut recunoaşte şi vedea copiii voştri-pedepsele
Domnului, Dumnezeului vostru, mărimea Lui, mâna Lui cea tare şi braţul Lui cel
întins,
3 semnele Lui şi faptele pe care le-a săvârşit în mijlocul Egiptului
împotriva lui Faraon, împăratul Egiptului, şi împotriva întregii lui ţări.
4
Recunoaşteţi ce a făcut El oştirii Egiptului, cailor lui şi carelor lui, cum a
făcut să vină peste ei apele mării Roşii,
5 când vă urmăreau, şi i-a nimicit
pentru totdeauna;
6 ce v-a făcut în pustie, până la venirea voastră în locul
acesta; ce a făcut lui Datan şi lui Abiram, fiii lui Eliab, fiul lui Ruben, cum
pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit, cu casele şi corturile lor, şi cu
tot ce aveau în mijlocul întregului Israel.
7 Căci aţi văzut cu ochii voştri
toate lucrurile mari pe care le-a făcut Domnul.
8 Astfel, să păziţi toate
poruncile pe care vi le dau eu astăzi, ca să puteţi pune mâna pe ţara în care
veţi trece ca s-o luaţi în stăpânire,
9 şi să aveţi zile multe în ţara pe
care Domnul a jurat părinţilor voştri că le-o va da, lor şi seminţei lor, ţară
în care curge lapte şi miere.
10 Căci ţara în stăpânirea căreia vei intra, nu
este ca ţara Egiptului, din care aţi ieşit, unde îţi aruncai sămânţa în ogoare
şi le udai cu piciorul ca pe o grădină de zarzavat.
11 Ţara pe care o veţi
stăpâni este o ţară cu munţi şi văi, care se adapă din ploaia cerului;
12
este o ţară de care îngrijeşte Domnul, Dumnezeul tău, şi asupra căreia Domnul,
Dumnezeul tău, are neîncetat ochii, de la începutul până la sfârşitul
anului.
13 Dacă veţi asculta de poruncile mele pe care vi le dau astăzi, dacă
veţi iubi pe Domnul, Dumnezeul vostru, şi dacă-I veţi sluji din toată inima
voastră şi din tot sufletul vostru,
14 El va da ţării voastre ploaie la
vreme, ploaie timpurie şi ploaie tîrzie, şi-ţi vei strânge grâul, mustul şi
untdelemnul;
15 , de asemenea, va da iarbă în câmpiile tale pentru vite, şi
vei mânca şi te vei sătura.
16 Vedeţi să nu vi se amăgească inima, şi să vă
abateţi, ca să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor.
17
Căci atunci Domnul S-ar aprinde de mânie împotriva voastră; ar închide cerurile,
şi n-ar mai fi ploaie; pământul nu şi-ar mai da roadele, şi aţi pieri curând din
ţara aceea bună pe care v-o dă Domnul.
18 Puneţi-vă, deci, în inimă şi în
suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legaţi ca un semn de aducere
aminte pe mâinile voastre, şi să fie ca nişte fruntarii între ochii
voştri.
19 Să învăţaţi pe copiii voştri în ele, şi să le vorbeşti despre ele
când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca şi când te vei
scula.
20 Să le scrii pe uşiorii casei tale şi pe porţile tale.
21 Şi
atunci zilele voastre şi zilele copiilor voştri, în ţara pe care Domnul a jurat
părinţilor voştri că le-o va da, vor fi tot atât de multe cât vor fi zilele
cerurilor deasupra pământului.
22 Căci dacă veţi păzi toate aceste porunci pe
care vi le dau, şi dacă le veţi împlini, dacă veţi iubi pe Domnul, Dumnezeul
vostru, veţi umbla în toate căile Lui şi vă veţi alipi de El,
23 Domnul va
izgoni dinaintea voastră pe toate aceste neamuri, şi vă veţi face stăpâni pe
toate aceste neamuri care Sunt mai mari şi mai puternice decât voi.
24 Orice
loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, va fi al vostru: hotarul vostru
se va întinde din pustie până la Liban, şi de la râul Eufrat până la marea de
apus.
25 Nimeni nu va putea să stea împotriva voastră. Domnul, Dumnezeul
vostru, va răspândi, cum v-a spus, frica şi groaza de tine peste toată ţara în
care veţi merge.
26 Iată, pun azi înaintea voastră binecuvântarea şi
blestemul:
27 binecuvântarea, dacă veţi asculta de poruncile Domnului,
Dumnezeului vostru pe care vi le dau în ziua aceasta;
28 blestemul, dacă nu
veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, şi dacă vă veţi abate de
la calea pe care v-o dau în ziua aceasta, şi vă veţi duce după alţi dumnezei pe
care nu-i cunoaşteţi.
29 Şi când Domnul, Dumnezeul tău, te va aduce în ţara
pe care o vei lua în stăpânire, să rosteşti binecuvântarea pe muntele Garizim,
şi blestemul pe muntele Ebal.
30 Munţii aceştia Sunt dincolo de Iordan,
înapoia drumului care merge spre apus, în ţara Canaaniţilor care locuiesc în
câmpie, faţă în faţă cu Ghilgal, lângă stejarii More.
31 Căci veţi trece
Iordanul şi veţi intra în stăpânirea ţării pe care v-o dă Domnul, Dumnezeul
vostru, ca s-o stăpâniţi, şi să locuiţi în ea.
32 Să păziţi şi să împliniţi
toate legile şi poruncile pe care vi le dau eu astăzi.
Deuteronom 12
1 Iată legile şi poruncile pe care să le păziţi şi să le împliniţi, cât veţi
trăi, în ţara pe care v-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul părinţilor
voştri.
2 Să nimiciţi toate locurile în care slujesc dumnezeilor lor
neamurile pe care le veţi izgoni, fie pe munţi înalţi, fie pe dealuri, şi sub
orice copac verde.
3 Să le surpaţi altarele, să le sfărîmaţi stâlpii
idoleşti, să le ardeţi în foc copacii închinaţi idolilor lor, să dărîmaţi
chipurile cioplite ale dumnezeilor lor, şi să faceţi să le piară numele din
locurile acelea.
4 Voi să nu faceţi aşa faţă de Domnul, Dumnezeul
vostru!
5 Ci să-L căutaţi la locaşul Lui, şi să mergeţi la locul pe care-l va
alege Domnul Dumnezeul vostru, din toate seminţiile voastre, ca să-Şi aşeze
acolo Numele Lui.
6 Acolo să vă aduceţi arderile voastre de tot, jertfele
voastre, zeciuielile voastre, cele dintâi roade, darurile aduse ca împlinire a
unei juruinţe, darurile de bună voie, şi întâii-născuţi din cirezile şi turmele
voastre.
7 Acolo să mâncaţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, şi să vă
bucuraţi, împreună cu familiile voastre, de toate bunurile cu care vă va fi
binecuvântat Domnul, Dumnezeul vostru.
8 Să nu faceţi, deci, cum facem noi
acum aici, unde fiecare face ce-i place,
9 fiindcă n-aţi ajuns încă în locul
de odihnă şi în moştenirea pe care v-o dă Domnul, Dumnezeul vostru.
10 Dar
veţi trece Iordanul, şi veţi locui în ţara pe care v-o va da în stăpânire
Domnul, Dumnezeul vostru. El vă va da odihnă, după ce vă va izbăvi de toţi
vrăjmaşii voştri care vă înconjoară, şi veţi locui fără frică.
11 Atunci va
fi un loc, pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul vostru, ca să facă să locuiască
Numele Lui acolo. Acolo să aduceţi tot ce vă poruncesc, arderile voastre de tot,
jertfele, zeciuielile, cele dintâi roade, şi darurile alese pe care le veţi face
Domnului pentru împlinirea juruinţelor voastre.
12 Acolo să vă bucuraţi
înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, voi, fiii voştri şi fiicele voastre,
robii şi roabele voastre, şi Levitul care va fi în locurile voastre, căci el
n-are nici parte de moşie, nici moştenire cu voi.
13 Vezi să n-aduci arderile
tale de tot în toate locurile pe care le vei vedea;
14 ci să-ţi aduci
arderile-de-tot în locul pe care-l va alege Domnul în una din seminţiile tale,
şi acolo să faci tot ce-ţi poruncesc eu.
15 Totuş, când vei dori, vei putea
să junghii vite şi să mănânci carne în toate cetăţile tale, cât îţi va fi dat
prin binecuvântarea Domnului, Dumnezeului tău; cel ce va fi necurat şi cel ce va
fi curat vor putea să mănânce din ea, cum se mănâncă din căprioară şi din
cerb.
16 Numai sângele să nu-l mâncaţi, ci să-l vărsaţi pe pământ ca
apa.
17 Nu vei putea să mănânci în cetăţile tale zeciuiala din grâul tău, din
mustul tău şi din untdelemnul tău, nici întâii-născuţi din cirezile şi turmele
tale, nici vreunul din darurile aduse de tine pentru împlinirea unei juruinţe,
nici darurile tale de bună voie, nici cele dintâi roade ale tale.
18 Ci pe
acestea să le mănânci înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va
alege Domnul, Dumnezeul tău, tu, fiul tău şi fiica ta, robul şi roaba ta, şi
Levitul care va fi în cetăţile tale; şi să te bucuri înaintea Domnului,
Dumnezeului tău, de toate bunurile pe care le vei avea.
19 cât vei trăi în
ţara ta, vezi să nu cumva să părăseşti pe Levit.
20 Când Domnul, Dumnezeul
tău, îţi va lărgi hotarele, cum ţi-a făgăduit, şi dorinţa să mănânci carne te va
face să zici: „Aş vrea să mănânc carne!” vei putea să mănânci după dorinţa
ta.
21 Dacă locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi aşeze
acolo Numele, este departe de tine, vei putea să tai vite din cireadă şi din
turmă, cum ţi-am poruncit, şi vei putea să mănânci din ele în cetăţile tale,
după dorinţa ta.
22 Să mănânci din ele cum se mănâncă din căprioară şi cerb;
cel ce va fi necurat şi cel ce va fi curat vor mânca şi ei amândoi.
23 Numai,
vezi să nu cumva să mănânci sângele, căci sângele este viaţa (sufletul); şi să
nu mănânci sufletul împreună cu carnea.
24 Să nu-l mănânci, ci să-l verşi pe
pământ ca apa.
25 Să nu-l mănânci, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi după
tine, făcând ce este plăcut înaintea Domnului.
26 Dar lucrurile pe care vei
voi să le închini Domnului şi darurile pe care le vei aduce pentru împlinirea
unei juruinţe, să te duci să le aduci în locul pe care-l va alege Domnul.
27
Să-ţi aduci arderile-de-tot, carnea şi sângele, pe altarul Domnului, Dumnezeului
tău: în celelalte jertfe ale tale, sângele să fie vărsat pe altarul Domnului,
Dumnezeului tău, iar carnea s-o mănânci.
28 Păzeşte şi ascultă toate aceste
lucruri pe care ţi le poruncesc, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine,
pe vecie, făcând ce este bine şi ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului
tău.
29 După ce Domnul, Dumnezeul tău, va nimici toate neamurile pe care le
vei izgoni dinaintea ta, după ce le vei izgoni şi te vei aşeza în ţara
lor,
30 vezi să nu te laşi prins în cursă, călcând pe urmele lor, după ce vor
fi nimicite dinaintea ta. Fereşte-te să nu cercetezi despre dumnezeii lor şi să
zici: „Cum slujeau neamurile acestea dumnezeilor lor? Şi eu vreau să fac la
fel.”
31 Tu să nu faci aşa faţă de Domnul, Dumnezeul tău; căci ele slujeau
dumnezeilor lor, făcând toate urîciunile pe care le urăşte Domnul, şi ele chiar
îşi ardeau în foc fiii şi fiicele lor în cinstea dumnezeilor lor.
32 Voi să
păziţi şi să împliniţi toate lucrurile pe care vi le poruncesc eu; să n-adăugaţi
nimic la ele, şi să nu scoateţi nimic din ele.
Deuteronom 13
1 Dacă se va ridica în mijlocul tău un prooroc sau un visător de vise care-ţi
va vesti un semn sau o minune,
2 şi se va împlini semnul sau minunea aceea de
care ţi-a vorbit el zicând: „Haide după alţi dumnezei” -dumnezei pe care tu nu-i
cunoşti, „şi să le slujim”!
3 să n-asculţi cuvintele acelui prooroc sau
visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie
dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot
sufletul vostru.
4 Voi să mergeţi după Domnul, Dumnezeul vostru, şi de El să
vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I
slujiţi, şi de El să vă alipiţi.
5 Proorocul sau visătorul acela de vise să
fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răsvrătire împotriva Domnului,
Dumnezeului vostru, care v-a scos din ţara Egiptului şi v-a izbăvit din casa
robiei, şi a voit să te abată de la calea în care ţi-a poruncit Domnul,
Dumnezeul tău, să umbli. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.
6 Dacă
fratele tău, fiul mamei tale sau fiul tău sau fiica ta sau nevasta care se
odihneşte la sînul tău sau prietenul tău pe care-l iubeşti ca pe tine însuţi, te
aţîţă în taină, zicând: „Haide, şi să slujim altor dumnezei!” -dumnezei pe care
nici tu, nici părinţii tăi nu i-aţi cunoscut,
7 dintre dumnezeii popoarelor
care vă înconjoară, lângă tine sau departe de tine, de la o margine a pământului
până la cealaltă-
8 să nu te învoieşti şi să nu-l asculţi; să n-arunci spre
el o privire de milă, să nu-l cruţi, şi să nu-l ascunzi.
9 Ci să-l omori;
întăi mâna ta să se ridice asupra lui ca să-l omoare, şi apoi mâna întregului
popor;
10 să-l ucizi cu pietre, şi să moară, pentru că a căutat să te abată
de la Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa
robiei.
11 Să se facă aşa, pentru ca tot Israelul să audă şi să se teamă, şi
să nu se mai săvârşească o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău.
12 Dacă
vei auzi spunându-se despre una din cetăţile pe care ţi le-a dat ca locuinţă
Domnul, Dumnezeul tău:
13 „Nişte oameni răi au ieşit din mijlocul tău, şi au
amăgit pe locuitorii din cetatea lor zicând: „Haide şi să slujim altor
dumnezei!” -dumnezei pe care tu nu-i cunoşti-
14 să faci cercetări, să cauţi
şi să întrebi cu deamănuntul. Dacă este adevărat, dacă lucrul este întemeiat,
dacă urîciunea aceasta a fost făcută în mijlocul tău,
15 atunci să treci prin
ascuţişul săbiei pe locuitorii din cetatea aceea, s-o nimiceşti cu desăvârşire
împreună cu tot ce va fi în ea, şi să-i treci chiar şi vitele prin ascuţişul
săbiei.
16 Să strângi toată prada în mijlocul pieţei, şi să arzi de tot cu
foc cetatea şi toată prada ei, înaintea Domnului, Dumnezeului tău: să rămână
pentru totdeauna un morman de dărîmături, şi nici o dată să nu fie zidită din
nou.
17 Nimic din ce va fi blestemat ca să fie nimicit cu desăvârşire, să nu
se lipească de mâna te, pentru ca Domnul să Se întoarcă din iuţimea mâniei Lui,
să Se îndure de tine, să te ierte, şi să te înmulţească, după cum a jurat lucrul
acesta părinţilor tăi,
18 dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului
tău, păzind toate poruncile Lui pe care ţi le dau astăzi, şi făcând ce este
plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
Deuteronom 14
1 Voi Sunteţi copiii Domnului, Dumnezeului vostru. Să nu vă faceţi crestături
şi să nu vă radeţi între ochi pentru un mort.
2 Căci tu eşti un popor Sfânt
pentru Domnul, Dumnezeul tău, şi Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un
popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului.
3 Să nu mănânci
nici un lucru urîcios.
4 Iată dobitoacele pe care să le mâncaţi: boul, oaia
şi capra;
5 cerbul, căprioara şi bivolul; zimbrul, capra neagră, capra
sălbatică şi girafa.
6 Să mâncaţi din orice dobitoc care are copita
despicată, unghia despărţită în două şi rumegă.
7 Dar să nu mâncaţi din cele
ce rumegă numai sau care au numai copita despicată şi unghia despărţită în două.
Astfel, să nu mâncaţi cămila, iepurele şi iepurele de casă, care rumegă, dar
n-au copita despicată: să le priviţi ca necurate.
8 Să nu mâncaţi porcul,
care are copita despicată, dar nu rumegă: să-l priviţi ca necurat. Să nu mâncaţi
din carnea lor, şi să nu vă atingeţi de trupurile lor moarte.
9 Iată
dobitoacele din care veţi mânca, din toate cele ce Sunt în ape: să mâncaţi din
toate cele ce au înotătoare şi solzi.
10 Dar să nu mâncaţi din nici unul din
cele ce n-au înotătoare şi solzi: să le priviţi ca necurate.
11 Să mâncaţi
orice pasăre curată.
12 Dar iată pe acelea pe care nu le puteţi mânca:
vulturul, gripsorul şi vulturul de mare;
13 şorecarul, şoimul, gaia şi tot ce
ţine de neamul său;
14 corbul şi toate soiurile lui;
15 struţul, bufniţa,
pescărelul, coroiul şi ce ţine de neamul lui;
16 huhurezul, cocostîrcul şi
lebăda;
17 pelicanul, corbul de mare şi heretele,
18 barza, bătlanul şi ce
ţine de neamul lui, pupăza şi liliacul.
19 Să priviţi ca necurată orice
târâtoare care sboară: să nu mâncaţi din ea.
20 Să mâncaţi orice pasăre
curată.
21 Să nu mâncaţi din nici o mortăciune; s-o dai străinului care va fi
în cetăţile tale, s-o mănânce sau s-o vinzi unui străin; căci tu eşti un popor
Sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău. Să nu fierbi iedul în laptele mamei
lui.
22 Să iei zeciuiala din tot ce-ţi va aduce sămânţa, din ce-ţi va aduce
ogorul în fiecare an.
23 Şi să mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău, în
locul pe care-l va alege ca să-Şi aşeze Numele acolo, zeciuiala din grâul tău,
din mustul tău şi din untdelemnul tău, şi întâii-născuţi din cireada şi turma
ta, ca să te înveţi să te temi totdeauna de Domnul, Dumnezeul tău.
24 Poate
când te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău, drumul va fi prea lung ca să-ţi
poţi duce zeciuiala acolo, din pricina depărtării tale de locul pe care-l va
alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi pună acolo Numele Lui.
25 Atunci, să-ţi
prefaci zeciuala în argint, să strângi argintul acela în mână, şi să te duci la
locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău.
26 Acolo, să cumperi cu
argintul acela tot ce vei dori: boi, oi, vin şi băuturi tari, tot ce-ţi va
place, să le mănânci înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi să te bucuri tu şi
familia ta.
27 Să nu părăseşti pe Levitul care va fi în cetăţile tale, căci
n-are nici parte de moşie, nici moştenire cu tine.
28 După trei ani, să scoţi
toată zeciuiala din venitul tău din anul al treilea, şi s-o pui în cetăţile
tale.
29 Atunci să vină Levitul, care n-are nici parte, nici moştenire cu
tine, străinul, orfanul şi văduva, care vor fi în cetăţile tale, şi să mănânce
şi să se sature, pentru că Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în toate
lucrările pe care le vei face cu mâinile tale.
Deuteronom 15
1 La fiecare şapte ani, să dai iertare.
2 Şi iată cum se va face iertarea.
Când se va vesti iertarea în cinstea Domnului, orice creditor care va fi
împrumutat pe aproapele său, să-i ierte împrumutul, să nu silească pe aproapele
său şi pe fratele său să-i plătească datoria.
3 Vei putea să sileşti pe
străin să-ţi plătească; dar să ierţi ce ai la fratele tău.
4 Totuş, la tine
să nu fie nici un sărac, căci Domnul te va binecuvânta în ţara pe care ţi-o va
da de moştenire Domnul, Dumnezeul tău;
5 numai să asculţi de glasul Domnului,
Dumnezeului tău, împlinind cu scumpătate toate aceste porunci pe care ţi le dau
astăzi.
6 Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta, cum ţi-a spus, aşa încît
vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut de la ele; tu
vei stăpâni peste multe neamuri, dar ele nu vor stăpâni peste tine.
7 Dacă va
fi la tine vreun sărac dintre fraţii tăi, în vreuna din cetăţile tale, în ţara
pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi
închizi mâna înaintea fratelui tău celui lipsit.
8 Ci să-i deschizi mâna, şi
să-l împrumuţi cu ce-i trebuie ca să facă faţă nevoilor lui.
9 Vezi să nu fii
aşa de rău ca să zici în inima ta: „Ah! se apropie anul al şaptelea, anul
iertării!” Vezi să n-ai un ochi fără milă pentru fratele tău cel lipsit şi să
nu-i dai. Căci atunci el ar striga către Domnul împotriva ta, şi te-ai face
vinovat de un păcat:
10 ci să-i dai şi să nu dai cu părere de rău în inimă;
căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău, în toate lucrările
de care te vei apuca.
11 Totdeauna vor fi săraci în ţară; de aceea îţi dau
porunca aceasta: „Să-ţi deschizi mâna faţă de fratele tău, fată de sărac şi faţă
de cel lipsit din ţara ta.”
12 Dacă unul din fraţii tăi evrei, bărbat sau
femeie, se vinde ţie, să-ţi slujească şase ani; dar în anul al şaptelea, să-i
dai drumul de la tine şi să fie slobod.
13 Şi când îi vei da drumul ca să se
ducă slobod de la tine, să nu-i dai drumul cu mâna goală;
14 să-i dai daruri
din cireada ta, din aria ta, din teascul tău, din ce vei avea, prin
binecuvântarea Domnului, Dumnezeului tău.
15 Să-ţi aduci aminte că şi tu ai
fost rob în ţara Egiptului, şi că Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat: de
aceea îţi dau astăzi porunca aceasta.
16 Dacă însă robul tău îţi va zice: „Nu
vreau să ies de la tine” -pentru că te iubeşte, pe tine şi casa ta, şi se simte
bine la tine,
17 atunci să iei o sulă şi să-i găureşti urechea de uşă, şi
să-ţi fie rob pentru totdeauna. Tot aşa să faci şi cu roaba ta.
18 Să nu-ţi
pară rău când îl vei lăsa să plece slobod de la tine, căci ţi-a slujit şase ani,
ceea ce face de două ori cât simbria unui om tocmit cu plată; şi Domnul,
Dumnezeul tău, te va binecuvânta în tot ce vei face.
19 Să închini Domnului,
Dumnezeului tău, pe orice întâi-născut de parte bărbătească din cireada şi turma
ta. Să nu munceşti cu întâiul-născut al vacii tale, să nu tunzi pe
întâiul-născut al oilor tale.
20 Să-l mănânci în fiecare an, tu şi familia ta
înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El.
21 Dacă
are vreun cusur, dacă este şchiop sau orb sau are vreo meteahnă trupească, să
nu-l aduci ca jertfă Domnului, Dumnezeului tău.
22 Să-l mănânci în cetăţile
tale: cel ce va fi necurat şi cel ce va fi curat vor putea să-l mănânce amândoi,
cum se mănâncă acum căprioara sau cerbul.
23 Numai sângele să nu i-l mănânci,
ci să-l verşi pe pământ ca apa.
Deuteronom 16
1 Păzeşte luna spicelor, şi prăznuieşte sărbătoarea Paştelor în cinstea
Domnului, Dumnezeului tău; căci în luna spicelor te-a scos Domnul, Dumnezeul
tău, din Egipt, noaptea.
2 Să jertfeşti Paştele în cinstea Domnului,
Dumnezeului tău, jertfele tale de oi şi boi, în locul pe care-l va alege Domnul
ca să-Şi aşeze Numele acolo.
3 În timpul sărbătorii, să nu mănânci pâine
dospită, ci şapte zile să mănânci azimi, pâinea întristării, căci ai ieşit în
grabă din ţara Egiptului: aşa să faci, ca să-ţi aduci aminte toată viaţa ta de
ziua când ai ieşit din ţara Egiptului.
4 Să nu se vadă aluat la tine, pe
toată întinderea ţării tale, timp de şapte zile; şi nici o parte din vitele pe
care le vei jertfi în seara celei dintâi zile să nu fie păstrată peste noapte
până dimineaţa.
5 Nu vei putea să jertfeşti Paştele în vreunul din locurile
pe care ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, ca locuinţă;
6 ci în locul pe care-l
va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi aşeze Numele în el, acolo să jertfeşti
Paştele, seara, la apusul soarelui, pe vremea ieşirii tale din Egipt.
7 Să
fierbi vita tăiată, şi s-o mănânci în locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul
tău. Şi dimineaţa, vei putea să te întorci şi să te duci în corturile tale.
8
Şase zile, să mănânci azimi, şi a şaptea zi să fie o adunare de sărbătoare în
cinstea Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea.
9 Să
numeri şapte săptămâni; de când vei începe seceratul grâului, să începi să
numeri şapte săptămâni.
10 Apoi să prăznuieşti sărbătoarea săptămânilor, şi
să aduci daruri de bună voie, după binecuvântarea pe care ţi-o va da Domnul,
Dumnezeul tău.
11 Să te bucuri înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul
pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să locuiască Numele Lui acolo, tu,
fiul tău şi fiica ta, robul şi roaba ta, Levitul care va fi în cetăţile tale, şi
străinul, orfanul şi văduva care vor fi în mijlocul tău.
12 Să-ţi aduci
aminte că ai fost rob în Egipt, şi să păzeşti şi să împlineşti legile
acestea.
13 Să prăznuieşti sărbătoarea corturilor şapte zile, după ce îţi vei
strânge roadele din arie şi din teasc.
14 Să te bucuri la sărbătoarea
aceasta, tu, fiul tău şi fiica ta, robul şi roaba ta, şi Levitul, străinul,
orfanul şi văduva care vor fi în cetăţile tale.
15 Să prăznuieşti sărbătoarea
şapte zile în cinstea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege
Domnul; căci Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în toate rodurile tale şi
în tot lucrul mânilor tale, şi de aceea să fii vesel.
16 De trei ori pe an,
toţi bărbaţii să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe
care-l va alege El: la sărbătoarea azimilor, la sărbătoarea săptămânilor, şi la
sărbătoarea corturilor. Să nu se înfăţişeze cu mâinile goale înaintea
Domnului.
17 Fiecare să dea ce va putea, după binecuvântarea pe care i-o va
da Domnul, Dumnezeul tău.
18 Să pui judecători şi dregători în toate cetăţile
pe care ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, după seminţiile tale; şi ei să judece
poporul cu dreptate.
19 Să n-atingi nici un drept, să nu cauţi la faţa
oamenilor, şi să nu iei daruri, căci darurile orbesc ochii înţelepţilor şi
sucesc cuvintele celor drepţi.
20 Să urmezi cu scumpătate dreptatea, ca să
trăieşti şi să stăpâneşti ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
21 Să
nu-ţi aşezi nici un idol din lemn lângă altarul pe care-l vei ridica Domnului,
Dumnezeului tău.
22 Să nu ridici nici stâlpi idoleşti, care Sunt urîţi de
Domnul, Dumnezeul tău.
Deuteronom 17
1 Să n-aduci jertfă Domnului, Dumnezeului tău, vreun bou sau vreun miel care
să aibă vreun cusur sau vreo meteahnă trupească; căci ar fi o urîciune înaintea
Domnului, Dumnezeului tău.
2 Se va găsi poate în mijlocul tău, într-una din
cetăţile pe care ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, un bărbat sau o femeie care să
facă ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi care să calce legământul
Lui;
3 care să meargă după alţi dumnezei ca să le slujească şi să se închine
înaintea lor, după soare, lună sau toată oştirea cerurilor, aşa cum eu n-am
poruncit.
4 De îndată ce vei lua cunoştinţă şi vei afla lucrul acesta, să
faci cercetări amănunţite. Dacă lucrul este adevărat, dacă faptul este
întemeiat, dacă urîciunea aceasta a fost săvârşită în Israel,
5 atunci să
aduci la porţile cetăţii tale pe bărbatul sau femeia care va fi vinovat de
această faptă rea, şi să ucizi cu pietre sau să pedepseşti cu moartea pe
bărbatul acela sau pe femeia aceea.
6 Cel vinovat de moarte să fie omorât pe
mărturia a doi sau trei martori; să nu fie omorât pe mărturia unui singur
martor.
7 Întăi mâna martorilor să se ridice asupra lui ca să-l omoare, şi
apoi mâna întregului popor. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.
8 Dacă ţi
se va părea prea greu de judecat o pricină privitoare la un omor, la o
neînţelegere sau la o rănire, şi va da prilej la ceartă în lăuntrul cetăţii
tale, să te scoli şi să te sui la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul
tău.
9 Să te duci la preoţi, Leviţi, şi la cel ce va împlini atunci slujba de
judecător; să-i întrebi, şi ei îţi vor spune Hotărârea legii.
10 Să faci cum
îţi vor spune ei în locul pe care-l va alege Domnul, şi să ai grijă să faci cum
te vor învăţa ei.
11 Să faci după legea pe care te vor învăţa şi după
Hotărârea pe care o vor rosti ei, să nu te abaţi de la ce-ţi vor spune ei, nici
la dreapta nici la stânga.
12 Omul care, din mândrie, nu va asculta de
preotul pus acolo ca să slujească Domnului, Dumnezeului tău sau care nu va
asculta de judecător, omul acela să fie pedepsit cu moartea. Să scoţi astfel
răul din mijlocul lui Israel,
13 pentru ca tot poporul să audă şi să se
teamă, şi să nu se mai îngîmfe.
14 După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă
Domnul, Dumnezeul tău, şi o vei stăpâni, după ce-ţi vei aşeza locuinţa, şi vei
zice: „Vreau să pun peste mine un împărat, ca toate neamurile care mă
înconjoară” -
15 să pui peste tine ca împărat pe acela pe care-l va alege
Domnul, Dumnezeul tău, şi anume să iei un împărat din mijlocul fraţilor tăi; nu
vei putea să pui împărat pe un străin, care să nu fie fratele tău.
16 Dar să
n-aibă mulţi cai, şi să nu întoarcă pe popor în Egipt ca să aibă mulţi cai; căci
Domnul v-a zis: „Să nu vă mai întoarceţi pe drumul acela.”
17 Să n-aibă un
mare număr de neveste, ca să nu i se abată inima; şi să nu strângă mari grămezi
din argint şi aur.
18 Când se va aşeza pe scaunul de domnie al împărăţiei
lui, să scrie pentru el, într-o carte, o copie a acestei legi pe care s-o ia de
la preoţii din neamul Leviţilor.
19 Va trebui s-o aibă cu el şi s-o citească
în toate zilele vieţii lui, ca să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul lui,
să păzească şi să împlinească toate cuvintele din legea aceasta şi toate
poruncile acestea,
20 pentru ca inima lui să nu se înalţe mai presus de
fraţii lui, şi să nu se abată de la poruncile acestea nici la dreapta nici la
stânga, şi să aibă astfel multe zile în împărăţia lui, el şi copiii lui, în
mijlocul lui Israel.
Deuteronom 18
1 Preoţii, Leviţii, şi toată seminţia lui Levi, să n-aibă nici parte de
moşie, nici moştenire în Israel; să se hrănească din jertfele mistuite de foc în
cinstea Domnului şi din darurile aduse Domnului.
2 Să n-aibă moştenire în
mijlocul fraţilor lor: Domnul va fi moştenirea lor, cum le-a spus.
3 Iată
care va fi dreptul preoţilor de la popor: cei ce vor aduce o jertfă, fie bou,
fie miel, să dea preotului spata, fălcile şi pântecele.
4 Să-i dai cele
dintâi roade din grâul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, şi pîrga din
lîna oilor tale;
5 căci pe el l-a ales Domnul, Dumnezeul tău, dintre toate
seminţiile, ca să facă slujba în Numele Domnului, el şi fiii lui, în toate
zilele.
6 Când va pleca un Levit din una din cetăţile tale, din locul unde
locuieşte el în Israel, ca să se ducă, după deplina dorinţă a sufletului său, în
locul pe care-l va alege Domnul,
7 şi va face slujbă în Numele Domnului,
Dumnezeului tău, ca toţi fraţii lui Leviţi care stau înaintea Domnului:
8 va
primi ca hrană o parte la fel cu a lor, şi, pe lângă ea, se va bucura şi de
veniturile ieşite din vânzarea averii lui părinteşti.
9 După ce vei intra în
ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după
urîciunile neamurilor acelora.
10 Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă
pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor,
de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor,
11 de
descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu
ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi.
12 Căci oricine face aceste lucruri
este o urîciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni
Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta.
13 Tu să te ţii în
totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău.
14 Căci neamurile acelea pe
care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie,
Domnul, Dumnezeul tău, nu-ţi îngăduie lucrul acesta.
15 Domnul, Dumnezeul
tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un prooroc ca mine: să
ascultaţi de el!
16 Astfel el va răspunde la cererea pe care ai făcut-o
Domnului, Dumnezeului tău, la Horeb, în ziua adunării poporului, când ziceai:
„Să nu mai aud glasul Domnului, Dumnezeului meu, şi să nu mai văd acest foc
mare, ca să nu mor.”
17 Atunci Domnul mi-a zis: „Ce au zis ei, este
bine.
18 Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un prooroc ca tine, voi pune
cuvintele Mele în gura lui, şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu.
19 Şi
dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele pe care le va spune el în Numele
Meu, Eu îi voi cere socoteală.
20 Dar proorocul care va avea îndrăzneala să
spună în Numele Meu un cuvânt pe care nu-i voi porunci să-l spună sau care va
vorbi în numele altor dumnezei, proorocul acela să fie pedepsit cu
moartea.”
21 Poate că vei zice în inima ta: „Cum vom cunoaşte cuvântul pe
care nu-l va spune Domnul?”
22 Când ceea ce va spune proorocul acela în
Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu
l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de
el.
Deuteronom 19
1 După ce Domnul, Dumnezeul tău, va nimici toate neamurile acelea a căror
ţară ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, după ce le vei izgoni şi vei locui în
cetăţile şi în casele lor,
2 să desparţi trei cetăţi în mijlocul ţării pe
care ţi-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul tău.
3 Să faci drumuri, şi să
împarţi în trei părţi ţinutul ţării pe care ţi-o va da ca moştenire Domnul,
Dumnezeul tău. Să faci aşa, pentru ca orice ucigaş să poată fugi în cetăţile
acestea.
4 Legea aceasta să fie pentru ucigaşul care va fugi acolo ca să-şi
scape viaţa, când va omorî fără voie pe aproapele său, fără să-i fi fost vrăjmaş
mai înainte.
5 Aşa, de pildă, un om se va duce să taie lemne în pădure cu un
alt om; ridică securea cu mâna, ca să taie copacul, ferul scapă din coadă,
loveşte pe tovarăşul său, şi-l omoară. Atunci el să fugă într-una din cetăţile
acestea ca să-şi scape viaţa;
6 pentru ca nu cumva răzbunătorul sângelui,
aprins de mânie şi urmărind pe ucigaş, să-l ajungă, fiind prea lung drumul, şi
să lovească de moarte pe cel ce nu era vinovat de moarte, fiindcă mai înainte nu
fusese vrăjmaş aproapelui său.
7 De aceea îţi dau porunca aceasta: Să
desparţi trei cetăţi.
8 Când Domnul, Dumnezeul tău, îţi va lărgi hotarele,
cum a jurat părinţilor tăi, şi-ţi va da toată ţara pe care a făgăduit părinţilor
tăi că ţi-o va da,
9 -numai să păzeşti şi să împlineşti toate aceste porunci
pe care ţi le dau astăzi, ca să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să umbli
totdeauna pe căile Lui-atunci să mai adaugi trei cetăţi la cele trei,
10 ca
să nu fie vărsat sângele celui nevinovat în mijlocul ţării pe care ţi-o dă de
moştenire Domnul, Dumnezeul tău, şi astfel să fii vinovat de omor.
11 Dar
dacă un om fuge într-una din aceste cetăţi, după ce a întins laţuri aproapelui
său din vrăjmăşie împotriva lui, după ce s-a aruncat asupra lui şi l-a lovit aşa
încît i-a pricinuit moartea,
12 bătrânii din cetatea lui să trimeată să-l
prindă şi să-l dea în mâinile răzbunătorului sângelui, ca să moară.
13 Să
n-ai milă de el, şi să ştergi din Israel sângele celui nevinovat, ca să fii
fericit.
14 Să nu muţi hotarele aproapelui tău, puse de strămoşii tăi, în
moştenirea pe care vei avea-o în ţara pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul,
Dumnezeul tău.
15 Un singur Martor nu va fi deajuns împotriva unui om, ca să
adeverească vreo nelegiuire sau vreun păcat oarecare; un fapt nu va putea fi
întemeiat decât pe mărturia a doi sau trei Martori.
16 Când un martor
mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să-l învinuiască de vreo
nelegiuire,
17 cei doi oameni cu pricina să se înfăţişeze înaintea Domnului,
înaintea preoţilor şi judecătorilor care vor fi atunci în slujbă.
18
Judecătorii să facă cercetări amănunţite. Dacă se va afla că martorul acela este
un martor mincinos, şi că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui
său,
19 atunci să-i faceţi cum avea el de gând să facă fratelui său. Să scoţi
astfel răul din mijlocul tău.
20 În felul acesta, ceilalţi vor auzi şi se vor
teme, şi nu se va mai face o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău.
21 Să
n-ai nici o milă, ci să ceri: viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru
dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.
Deuteronom 20
1 Când vei merge la război împotriva vrăjmaşilor tăi, şi vei vedea cai şi
care, şi un popor mai mare la număr decât tine, să nu te temi de ei, căci
Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, este cu tine.
2 La
apropierea luptei, preotul să vină şi să vorbească poporului.
3 Să le spună:
„Ascultă, Israele! Voi astăzi Sunteţi aproape de luptă împotriva vrăjmaşilor
voştri. Să nu vi se turbure inima, fiţi fără teamă, nu vă înspăimântaţi, nu vă
îngroziţi dinaintea lor.
4 Căci Domnul, Dumnezeul vostru, merge cu voi, ca să
bată pe vrăjmaşii voştri, ca să vă mântuiască.
5 Mai marii oştirii să
vorbească apoi poporului şi să zică: „Cine a zidit o casă nouă, şi nu s-a aşezat
încă în ea, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi să se
aşeze altul în ea.
6 Cine a sădit o vie, şi n-a mâncat încă din ea, să plece
şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi să mănânce altul din
ea.
7 Cine s-a logodit cu o femeie, şi n-a luat-o încă, să plece şi să se
întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi s-o ia altul”.
8 Mai marii oştirii
să vorbească mai departe poporului, şi să spună: „Cine este fricos şi slab la
inimă, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moaie inima fraţilor
lui”.
9 După ce mai marii oştirii vor isprăvi de vorbit poporului, să aşeze
pe căpeteniile oştirii în fruntea poporului.
10 Când te vei apropia de o
cetate ca să te baţi împotriva ei, s-o îmbii cu pace.
11 Dacă primeşte pacea
şi-ţi deschide porţile, tot poporul care se va afla în ea să-ţi dea bir şi să-ţi
fie supus.
12 Dacă nu primeşte pacea cu tine şi vrea să facă război cu tine,
atunci s-o împresori.
13 Şi după ce Domnul, Dumnezeul tău, o va da în mâinile
tale, să treci prin ascuţişul săbiei pe toţi cei de parte bărbătească.
14 Dar
să iei pentru tine nevestele, copiii, vitele, şi tot ce va mai fi în cetate,
toată prada, şi să mănânci toată prada vrăjmaşilor tăi pe care ţi-i va da în
mână Domnul, Dumnezeul tău.
15 Aşa să faci cu toate cetăţile care vor fi
foarte departe de tine, şi care nu fac parte din cetăţile neamurilor
acestora.
16 Dar în cetăţile popoarelor acestora, a căror ţară ţi-o dă ca
moştenire Domnul, Dumnezeul tău, să nu laşi cu viaţă nimic care suflă.
17 Ci
să nimiceşti cu desăvârşire popoarele acelea, pe Hetiţi, pe Amoriţi, pe
Canaaniţi, pe Fereziţi, pe Heviţi, şi Iebusiţi, cum ţi-a poruncit Domnul,
Dumnezeul tău,
18 ca să nu vă înveţe să faceţi după toate urîciunile pe care
le fac ele pentru dumnezeii lor, şi să păcătuiţi astfel împotriva Domnului,
Dumnezeului vostru.
19 Dacă vei împresura multe zile o cetate cu care eşti în
război, ca s-o cucereşti, pomii să nu-i strici, tăindu-i cu securea; să mănânci
din ei şi să nu-i tai; căci pomul de pe câmp este oare un om ca să fie nimicit
prin împresurare de tine?
20 Numai copacii pe care-i vei şti că nu Sunt pomi
buni de mâncat, vei putea să-i strici şi să-i tai, şi vei putea să faci cu ei
întărituri împotriva cetăţii care este în război cu tine, până va cădea.
Deuteronom 21
1 Dacă, în ţara pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul tău, se
găseşte întins în mijlocul unui câmp un om ucis, fără să se ştie cine l-a
lovit,
2 bătrânii şi judecătorii tăi să se ducă să măsoare depărtarea de la
trupul mort până în cetăţile de primprejur.
3 Când se va Hotărâ cetatea cea
mai apropiată de trupul mort, bătrânii din cetatea aceea să ia o viţea care să
nu fi fost pusă la muncă şi care să nu fi tras la jug.
4 Să ducă viţeaua
aceea într-o vale cu apă care nu seacă niciodată şi unde nu se ară nici nu se
seamănă; şi acolo, să taie capul viţelei în vale.
5 Atunci să se apropie
preoţii, fiii lui Levi; căci pe ei i-a ales Domnul, Dumnezeul tău, ca să-I
slujească şi să binecuvânteze în Numele Domnului, şi ei trebuie să hotărască în
orice ceartă şi în orice rănire.
6 Toţi bătrânii din cetatea aceea cea mai
apropiată de trupul mort să-şi spele mâinile pe viţeaua căreia i-au tăiat capul
în vale.
7 Şi, luînd cuvântul, să zică: „Mânile noastre n-au vărsat sângele
acesta, şi ochii noştri nu l-au văzut vărsîndu-se.
8 Iartă, Doamne, pe
poporul Tău Israel pe care l-ai răscumpărat; nu pune sângele nevinovat în
socoteala poporului Tău Israel.” Şi sângele acela nu-i va fi pus în
socoteală.
9 Astfel trebuie să curăţi din mijlocul tău sângele nevinovat,
făcând ce este plăcut înaintea Domnului.
10 Când vei merge la război
împotriva vrăjmaşilor tăi, dacă Domnul îi dă în mâinile tale, şi vei lua prinşi
din ei,
11 poate că printre cei prinşi vei vedea o femeie frumoasă, şi vei
dori s-o iei de nevastă.
12 Atunci s-o aduci înăuntrul casei tale. Ea să-şi
radă capul şi să-şi taie unghiile,
13 să-şi lepede hainele pe care le purta
când a fost prinsă, să locuiască în casa ta, şi să plângă pe tatăl şi pe mama ei
o lună de zile. După aceea să te duci la ea, să-i fii bărbat, şi ea să-ţi fie
nevastă.
14 Dacă nu-ţi va mai place, s-o laşi să plece unde va voi, dar nu
vei putea s-o vinzi pe argint, nici să te porţi cu ea ca cu o roabă, pentru că
ai înjosit-o.
15 Dacă un om, care are două neveste, iubeşte pe una şi nu
iubeşte pe cealaltă, şi dacă are copii cu ele, din care întâiul-născut este de
la nevasta pe care n-o iubeşte,
16 când îşi va împărţi averile între fiii
lui, nu va putea face întâi-născut pe fiul aceleia pe care o iubeşte, în locul
fiului aceleia pe care n-o iubeşte, şi care este întâiul-născut.
17 Ci să
recunoască de întâi-născut pe fiul aceleia pe care n-o iubeşte, şi să-i dea o
parte îndoită din averea lui; căci fiul acesta este cel dintâi rod al puterii
lui, şi lui i se cuvine dreptul de întâi-născut.
18 Dacă un om are un fiu
neascultător şi îndărătnic, care n-ascultă nici de glasul tatălui său, nici de
glasul mamei lui, şi nu-i ascultă nici chiar după ce l-au pedepsit,
19 tatăl
şi mama să-l ia, şi să-l ducă la bătrânii cetăţii lui şi la poarta locului în
care locuieşte.
20 Să spună bătrânilor cetăţii lui: „Iată, fiul nostru este
neascultător şi îndărătnic, n-ascultă de glasul nostru, şi este lacom şi
beţiv.”
21 Şi toţi oamenii din cetatea lui să-l ucidă cu pietre, şi să moară.
Astfel să curăţi răul din mijlocul tău, pentru ca tot Israelul s-audă şi să se
teamă.
22 Dacă se va omorî un om care a săvârşit o nelegiuire vrednică de
pedeapsa cu moartea, şi l-ai spânzurat de un lemn,
23 trupul lui mort să nu
stea noaptea pe lemn; ci să-l îngropi în aceeaşi zi, căci cel spânzurat este
blestemat înaintea lui Dumnezeu, şi să nu spurci ţara pe care ţi-o dă de
moştenire Domnul, Dumnezeul tău.
Deuteronom 22
1 Dacă vezi rătăcindu-se boul sau oaia fratelui tău, să nu le ocoleşti, ci să
le aduci la fratele tău.
2 Dacă fratele tău nu locuieşte lângă tine, şi nu-l
cunoşti, să iei dobitocul la tine acasă, şi să rămână la tine până ce-l cere
fratele tău; şi atunci să i-l dai.
3 Tot aşa să faci şi cu măgarul lui, tot
aşa să faci şi cu haina lui, şi tot aşa să faci cu orice lucru pierdut de el şi
găsit de tine: să nu le ocoleşti.
4 Dacă vezi măgarul fratelui tău sau boul
lui căzut pe drum, să nu-l ocoleşti, ci să-i ajuţi să-l ridice.
5 Femeia să
nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine
femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urîciune înaintea
Domnului, Dumnezeului tău.
6 Dacă întâlneşti pe drum un cuib de pasăre,
într-un copac sau pe pământ, cu pui sau ouă şi mama lor şezând peste pui sau
peste ouă, să nu iei şi pe mama şi pe puii ei,
7 ci să dai drumul mamei şi să
nu iei decât puii, ca să fii fericit şi să ai zile multe.
8 Când zideşti o
casă nouă, să-ţi faci un pălimar împrejurul acoperişului, ca să nu aduci vină de
sânge asupra casei tale, dacă s-ar întâmpla să cadă cineva de pe ea.
9 Să nu
semeni în via ta două feluri de seminţe, ca nu cumva să întinezi şi rodul
seminţei pe care ai semănat-o şi rodul viei.
10 Să nu ari cu un bou şi un
măgar înjugaţi împreună.
11 Să nu porţi o haină ţesută din felurite fire, din
lînă şi in unite împreună.
12 Să faci ciucuri la cele patru colţuri ale
hainei cu care te vei înveli.
13 Dacă un om, care şi-a luat o nevastă şi s-a
împreunat cu ea, o urăşte
14 apoi, o învinuieşte de lucruri nelegiuite şi-i
scoate nume rău, zicând: „Am luat pe femeia aceasta, m-am apopiat de ea, şi n-am
găsit-o fecioară” -
15 atunci tatăl şi mama fetei să ia semnele fecioriei ei
şi să le aducă înaintea bătrânilor cetăţii, la poartă.
16 Tatăl fetei să
spună bătrânilor: „Am dat pe fiică-mea de nevastă omului acestuia, şi el a
început s-o urască;
17 acum o învinuieşte de lucruri nelegiuite, zicând:
„N-am găsit fecioară pe fiică-ta.” Dar iată semnele fecioriei fetei mele.” Şi să
desfacă haina ei înaintea bătrânilor cetăţii.
18 Bătrânii cetăţii să ia
atunci pe omul acela şi să-l pedepsească;
19 şi, pentru că a scos nume rău
unei fecioare din Israel, să-l osîndească la o gloabă de o sută sicli din argint
pe care să-i dea tatălui fetei. Ea să rămână nevasta lui, şi el nu va putea s-o
gonească toată viaţa lui.
20 Dar dacă faptul este adevărat, dacă fata nu s-a
găsit fecioară,
21 să scoată pe fată la uşa casei tatălui ei; să fie ucisă cu
pietre de oamenii din cetate, şi să moară, pentru că a săvârşit o mişelie în
Israel, curvind în casa tatălui ei. Să curăţi astfel răul din mijlocul
tău.
22 Dacă se va găsi un bărbat culcat cu o femeie măritată, să moară
amândoi: şi bărbatul care s-a culcat cu femeia, şi femeia. Să curăţi astfel răul
din mijlocul lui Israel.
23 Dacă o fată fecioară este logodită, şi o
întâlneşte un om în cetate şi se culcă cu ea,
24 să-i aduceţi pe amândoi la
poarta cetăţii, să-i ucideţi cu pietre, şi să moară amândoi: fata, pentru că n-a
ţipat în cetate, şi omul, pentru că a necinstit pe nevasta aproapelui său. Să
curăţi astfel răul din mijlocul tău.
25 Dar dacă omul acela întâlneşte în
câmp pe fata logodită, o apucă cu sila şi se culcă cu ea, numai omul care s-a
culcat cu ea să fie pedepsit cu moartea.
26 Fetei să nu-i faci nimic; ea nu
este vinovată de o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moarte, căci e ca şi cu un
om care se aruncă asupra aproapelui lui şi-l omoară.
27 Fata logodită pe care
a întâlnit-o omul acela pe câmp, a putut să strige fără să fie cineva să-i sară
în ajutor.
28 Dacă un om întâlneşte o fată fecioară nelogodită, o apucă cu
sila şi se culcă cu ea, şi se întâmplă să fie prinşi,
29 omul care s-a culcat
cu ea să dea tatălui fetei cincizeci de sicli din argint; şi, pentru că a
necinstit-o, s-o ia de nevastă, şi nu va putea s-o gonească, toată viaţa
lui.
30 Nimeni să nu ia pe nevasta tatălui său, şi nici să nu ridice
învelitoarea tatălui său.
Deuteronom 23
1 Cel scopit sau famenul să nu intre în adunarea Domnului.
2 Cel născut
din curvie să nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecilea neam al lui
să nu intre în adunarea Domnului.
3 Amonitul şi Moabitul să nu intre în
adunarea Domnului, nici chiar al zecilea neam, pe vecie,
4 pentru că nu v-au
ieşit înainte cu pâine şi apă, pe drum, la ieşirea voastră din Egipt, şi pentru
că au adus, pe preţ din argint, împotriva ta pe Balaam, fiul lui Beor, din Petor
din Mesopotamia, ca să te blesteme.
5 Dar Domnul, Dumnezeul tău, n-a voit
să-l asculte pe Balaam; şi Domnul, Dumnezeul tău, a schimbat blestemul acela în
binecuvântare, pentru că tu eşti iubit de Domnul, Dumnezeul tău.
6 Să nu-ţi
pese nici de propăşirea lor, nici de bună starea lor, toată viaţa ta, pe
vecie.
7 Să nu urăşti pe Edomit, căci este fratele tău; să nu urăşti pe
Egiptean, căci ai fost străin în ţara lui:
8 fiii care li se vor naşte, în al
treilea neam, să intre în adunarea Domnului.
9 Când vei ieşi cu oastea
împotriva vrăjmaşilor tăi, fereşte-te de orice lucru rău.
10 Dacă va fi la
tine cineva care să nu fie curat, în urma vreunei întâmplări din timpul nopţii,
să iasă din tabără, şi să nu intre în tabără;
11 spre seară, să se scalde în
apă, şi după asfinţitul soarelui va putea să se întoarcă în tabără.
12 Să ai
un loc afară din tabără, şi acolo să ieşi afară.
13 Între uneltele tale să ai
o lopată, cu care să sapi şi să-ţi acoperi murdăriile ieşite din tine, când vei
ieşi afară.
14 Căci Domnul Dumnezeul tău, merge în milocul taberei tale, ca
să te ocrotească şi să-ţi dea în mână pe vrăjmaşii tăi dinaintea ta; tabăra ta
va trebui, deci, să fie Sfântă, pentru ca Domnul să nu vadă la tine nimic
necurat, şi să nu Se abată de la tine.
15 Să nu dai înapoi stăpânului său pe
un rob care va fugi la tine după ce l-a părăsit.
16 Să rămână la tine, în
mijlocul tău, în locul pe care-l va alege el, într-una din cetăţile tale, unde
îi va place: să nu-l asupreşti.
17 Să nu fie nici o curvă din fetele lui
Israel, şi să nu fie nici un sodomit din fiii lui Israel.
18 Să n-aduci în
casa Domnului, Dumnezeului tău, câştigul unei curve, nici preţul unui cîine, ca
împlinire a unei juruinţe oarecare; căci şi unul şi altul Sunt o urîciune
înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
19 Să nu ceri nici o dobîndă de la
fratele tău: nici pentru argint, nici pentru merinde, pentru nimic care se
împrumută cu dobîndă.
20 de la străin vei putea să iei dobîndă, dar de la
fratele tău să nu iei, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în
tot ce vei face în ţara pe care o vei lua în stăpânire.
21 Dacă faci o
juruinţă Domnului, Dumnezeului tău, să nu pregeţi s-o împlineşti; căci Domnul,
Dumnezeul tău, îţi va cere socoteala, şi te vei face vinovat de un păcat.
22
Dacă te fereşti să faci o juruinţă, nu faci un păcat.
23 Dar să păzeşti şi să
împlineşti ce-ţi va ieşi de pe buze, şi anume juruinţele pe care le vei face de
bună voie Domnului, Dumnezeului tău, şi pe care le vei rosti cu gura ta.
24
Dacă intri în via aproapelui tău, vei putea să mănânci struguri, după plac, până
te vei sătura; dar în vas să nu iei.
25 Dacă intri în holdele aproapelui tău,
vei putea să culegi spice cu mâna, dar secerea în holdele aproapelui tău, să n-o
pui.
Deuteronom 24
1 Când cineva îşi va lua o nevastă şi se va însura cu ea, şi s-ar întâmpla ca
ea să nu mai aibă trecere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva ruşinos în
ea, să-i scrie o carte de despărţire, şi, după ce-i va da-o în mână, să-i dea
drumul din casa lui.
2 Ea să iasă de la el, să plece, şi va putea să se
mărite după un alt bărbat.
3 Dacă şi acesta din urmă începe s-o urască, îi
scrie o carte de despărţire, şi după ce i-o dă în mână, îi dă drumul din casa
lui; sau, dacă acest bărbat din urmă care a luat-o de nevastă, moare,
4
atunci bărbatul dintâi, care îi dăduse drumul, nu va putea s-o ia iarăşi de
nevastă, după ce s-a pângărit ea, căci lucrul acesta este o urîciune înaintea
Domnului, şi să nu faci vinovată de păcat ţara pe care ţi-o dă de moştenire
Domnul, Dumnezeul tău.
5 Când un om va fi însurat de curând, să nu se ducă la
oaste, şi să nu se pună nici o sarcină peste el; să fie scutit, din pricina
familiei, timp de un an, şi să veselească astfel pe nevasta pe care şi-a
luat-o.
6 Să nu iei zălog cele două pietre de rîşniţă, nici chiar piatra de
rîşniţă de deasupra; căci ar însemna că iei zălog însăşi viaţa cuiva.
7 Dacă
se va găsi cineva care să fi furat pe vreunul din fraţii lui, pe vreunul din
copiii lui Israel, şi să-l fi făcut rob sau să-l fi vândut, hoţul acela să fie
pedepsit cu moartea. Să curăţi astfel răul din mijlocul tău.
8 Ia seama bine
şi păzeşte-te de rana leprei; şi să faceţi tot ce vă vor învăţa preoţii dintre
Leviţi, să aveţi grijă să lucraţi după poruncile pe care li le-am dat.
9
Adu-ţi aminte ce a făcut Domnul, Dumnezeul tău, Mariei, pe drum, la ieşirea
voastră din Egipt.
10 Dacă ai vreo datorie la aproapele tău, să nu intri în
casa lui ca să-i iei lucrul pus zălog;
11 ci să stai afară, şi cel pe care
l-ai împrumutat să-ţi aducă afară lucrul pus zălog.
12 Dacă omul acela este
sărac, să nu te culci cu lucrul luat zălog de la el la tine;
13 să i-l dai
înapoi la apusul soarelui, ca să se culce în haina lui, şi să te binecuvânteze;
şi lucrul acesta ţi se va socoti ca un lucru bun înaintea Domnului, Dumnezeului
tău.
14 Să nu nedreptăţeşti pe simbriaşul sărac şi nevoiaş, fie că este unul
din fraţii tăi, fie că este unul din străinii care locuiesc în ţara ta, în
cetăţile tale.
15 Să-i dai plata pentru ziua lui înainte de apusul soarelui;
căci e sărac, şi o doreşte mult. Altfel, ar striga către Domnul împotriva ta, şi
te-ai face vinovat de un păcat.
16 Să nu omori pe părinţi pentru copii, şi să
nu omori pe copii pentru părinţi; fiecare să fie omorât pentru păcatul
lui.
17 Să nu te atingi de dreptul străinului şi al orfanului, şi să nu iei
zălog haina văduvei.
18 Să-ţi aduci aminte că ai fost rob în Egipt, şi că
Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat de acolo; de aceea îţi dau aceste
porunci ca să le împlineşti.
19 Când îţi vei secera ogorul, şi vei uita un
snop pe câmp, să nu te întorci să-l iei: să fie al străinului, al orfanului şi
al văduvei, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în tot lucrul
mânilor tale.
20 Când îţi vei scutura măslinii, să nu culegi a două oară
roadele rămase pe ramuri: ele să fie ale străinului, ale orfanului şi ale
văduvei.
21 Când îţi vei culege via, să nu culegi a doua oară ciorchinele
care rămân pe urma ta: ele să fie ale străinului, ale orfanului şi ale
văduvei.
22 Adu-ţi aminte că ai fost rob în ţara Egiptului; de aceea îţi dau
poruncile acestea, ca să le împlineşti.
Deuteronom 25
1 Când doi oameni vor avea o ceartă între ei, şi se vor înfăţişa înaintea
judecăţii ca să fie judecaţi, celui nevinovat să-i dea drumul, iar pe cel
vinovat să-l osîndească.
2 Dacă cel vinovat este osîndit să fie bătut,
judecătorul să pună să-l întindă la pământ şi să-i dea în faţa lui un număr de
lovituri potrivit cu greutatea vinei lui.
3 Să nu pună să-i dea mai mult de
patruzeci de lovituri, ca nu cumva, dîndu-i mai multe lovituri decât atât,
fratele tău să fie înjosit înaintea ta.
4 Să nu legi gura boului, când
treieră grâul.
5 Când fraţii vor locui împreună, şi unul din ei va muri fără
să lase copii, nevasta mortului să nu se mărite afară cu un străin, ci cumnatul
ei să se ducă la ea, s-o ia de nevastă, şi să se însoare cu ea ca cumnat.
6
Întâiul născut, pe care-l va naşte, să moştenească pe fratele cel mort şi să-i
poarte numele, pentru ca numele acesta să nu fie şters din Israel.
7 Dacă
omul acesta nu vrea să ia pe cumnată-sa, ea să se suie la poarta cetăţii, la
bătrâni, şi să spună: „Cumnatul-meu nu vrea să ridice în Israel numele fratelui
său, nu vrea să mă ia de nevastă după dreptul de cumnat.”
8 Bătrânii cetăţii
să-l cheme, şi să-i vorbească. Dacă el stăruieşte, şi zice: „Nu vreau s-o
iau”
9 atunci cumnată-sa să se apropie de el în faţa bătrânilor, să-i scoată
încălţămintea din picior, şi să-l scuipe în faţă. Şi luînd cuvântul, să zică:
„Aşa să se facă omului care nu voieşte să ridice casa fratelui său.”
10 Şi
casa lui se va numi în Israel „casa celui descălţat”.
11 Când doi oameni se
vor certa unul cu altul, şi nevasta unuia se va apropia să scoată pe bărbatul
său din mâna celui ce-l loveşte, dacă întinde mâna şi apucă pe acesta din urmă
de părţile ruşinoase,
12 să-i tai mâna: să n-ai nici o milă de ea.
13 Să
n-ai în sacul tău două feluri de greutăţi, una mare şi alta mică.
14 Să n-ai
în casă două feluri de efă, una mare şi alta mică.
15 Ci să ai o greutate
adevărată şi dreaptă, să ai o efă adevărată şi dreaptă, ca să ai zile multe în
ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
16 Căci oricine face aceste
lucruri, oricine săvârşeşte o nedreptate, este o urîciune înaintea Domnului,
Dumnezeului tău.
17 Adu-ţi aminte ce ţi-a făcut Amalec pe drum, la ieşirea
voastră din Egipt:
18 cum te-a întâlnit pe drum, şi, fără nici o teamă de
Dumnezeu, s-a aruncat asupra ta pe dinapoi, asupra tuturor celor ce se tîrau la
coadă, când erai obosit şi sleit de puteri.
19 Când îţi va da Domnul,
Dumnezeul tău, odihnă, după ce te va izbăvi de toţi vrăjmaşii care te
înconjoară, în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-o dă ca moştenire şi spre
stăpânire, să ştergi pomenirea lui Amalec de sub ceruri: să nu uiţi lucrul
acesta.
Deuteronom 26
1 Când vei intra în ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău,
când o vei stăpâni şi te vei aşeza în ea,
2 să iei cele dintâi roade din
toate rodurile pe care le vei scoate din pământ, în ţara pe care ţi-o dă Domnul
Dumnezeul tău, să le pui într-un coş, şi să te duci la locul pe care-l va alege
Domnul, Dumnezeul tău, ca să facă să locuiască Numele Lui acolo.
3 Să te duci
la preotul care va fi în zilele acelea, şi să-i spui: „Mărturisesc astăzi
înaintea Domnului, Dumnezeului tău, că am intrat în ţara pe care Domnul a jurat
părinţilor noştri că ne-o va da.”
4 Preotul să ia coşul din mâna ta, şi să-l
pună înaintea altarului Domnului, Dumnezeului tău.
5 Apoi să iei iarăşi
cuvântul, şi să spui înaintea Domnului, Dumnezeului tău: „Tatăl meu era un
Arameu pribeag, gata să piară; s-a pogorât în Egipt cu puţini inşi, şi s-a
aşezat acolo pentru o vreme. Acolo, a ajuns un neam mare, puternic şi mare la
număr.
6 Egiptenii ne-au chinuit, ne-au asuprit, şi ne-au supus la grea
robie.
7 Noi am strigat către Domnul, Dumnezeul părinţilor noştri. Domnul
ne-a auzit glasul, şi a văzut asuprirea, chinurile şi necazurile noastre.
8
Şi Domnul ne-a scos din Egipt, cu mână tare şi cu braţ întins, cu arătări
înfricoşătoare, cu semne şi minuni.
9 El ne-a adus în locul acesta, şi ne-a
dat ţara aceasta, ţară în care curge lapte şi miere.
10 Acum iată, aduc cele
dintâi roade din rodurile pământului pe care mi l-ai dat Tu, Doamne!” Să le pui
înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi să te închini înaintea Domnului
Dumnezeului tău.
11 Apoi să te bucuri, cu Levitul şi cu străinul care va fi
în mijlocul tău, de toate bunurile pe care ţi le-a dat Domnul, Dumnezeul tău,
ţie şi casei tale.
12 După ce vei isprăvi de luat toată zeciuiala din
rodurile tale, în anul al treilea, anul zeciuielii, s-o dai Levitului,
străinului, orfanului şi văduvei; şi ei să mănânce şi să se sature, în cetăţile
tale.
13 Să spui înaintea Domnului, Dumnezeului tău: „Am scos din casa mea ce
este sfinţit, şi l-am dat Levitului, străinului, orfanului şi văduvei, după
toate poruncile pe care mi le-ai dat Tu; n-am călcat, nici n-am uitat nici una
din poruncile Tale.
14 N-am mâncat nimic din aceste lucruri în timpul meu de
jale, n-am îndepărtat nimic din ele pentru vre o întrebuinţare necurată, şi n-am
dat nimic din ele cu prilejul unui mort; am ascultat de glasul Domnului,
Dumnezeului meu, am lucrat după toate poruncile pe care mi le-ai dat.
15
Priveşte din locaşul Tău cel Sfânt, din ceruri, şi binecuvântează pe poporul Tău
Israel, şi ţara pe care ne-ai dat-o, cum ai jurat părinţilor noştri, ţara
aceasta în care curge lapte şi miere.”
16 Astăzi, Domnul, Dumnezeul tău, îţi
porunceşte să împlineşti legile şi poruncile acestea; să le păzeşti şi să le
împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
17 Astăzi, tu ai
mărturisit înaintea Domnului că El va fi Dumnezeul tău, că vei umbla în căile
Lui, vei păzi legile, poruncile şi rânduielile Lui, şi vei asculta de glasul
Lui.
18 Şi azi, Domnul ţi-a mărturisit că vei fi un popor al Lui, cum ţi-a
spus, dacă vei păzi toate poruncile Lui,
19 şi îţi va da asupra tuturor
neamurilor pe care le-a făcut: întâietate în slavă, în faimă şi în măreţie, şi
vei fi un popor Sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău, cum ţi-a spus.”
Deuteronom 27
1 Moise şi bătrânii lui Israel au dat următoarea poruncă poporului: „Păziţi
toate poruncile pe care vi le dau astăzi.
2 După ce veţi trece Iordanul, ca
să intraţi în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să ridici nişte pietre
mari, şi să le tencuieşti cu var.
3 Să scrii pe pietrele acestea toate
cuvintele din legea aceasta, după ce vei trece Iordanul, ca să intri în ţara pe
care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, ţară în care curge lapte şi miere, cum ţi-a
spus Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi.
4 După ce veţi trece Iordanul, să
ridicaţi pe muntele Ebal pietrele acestea pe care vă poruncesc azi să le
ridicaţi, şi să le tencuiţi cu var.
5 Acolo, să zideşti un altar Domnului,
Dumnezeului tău, un altar de pietre, peste care să nu treacă ferul;
6 din
pietre întregi să zideşti altarul Domnului, Dumnezeului tău. Să aduci pe altarul
acesta arderi de tot Domnului, Dumnezeului tău;
7 să aduci jertfe de
mulţumire, şi să mănânci acolo şi să te bucuri înaintea Domnului, Dumnezeului
tău.
8 Să scrii pe aceste pietre toate cuvintele legii acesteia, săpându-le
foarte desluşit.”
9 Moise şi preoţii din neamul Leviţilor au vorbit
întregului Israel, şi au zis: „Israele, ia aminte şi ascultă! Astăzi, tu te-ai
făcut poporul Domnului, Dumnezeului tău.
10 Să asculţi de glasul Domnului,
Dumnezeului tău, şi să împlineşti poruncile şi legile Lui pe care ţi le dau
astăzi.”
11 În aceeaşi zi, Moise a mai dat următoarea poruncă
poporului:
12 „După ce veţi trece Iordanul, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif
şi Beniamin, să stea pe muntele Garizim, ca să binecuvânteze poporul;
13 iar
Ruben, Gad, Aşer, Zabulon, Dan şi Neftali, să stea pe muntele Ebal, ca să
rostească blestemul.
14 Şi Leviţii să ia cuvântul, şi să spună cu glas tare
întregului Israel:
15 „Blestemat să fie omul care va face un chip cioplit sau
un chip turnat, căci este o urîciune înaintea Domnului, un lucru ieşit din mâni
de meşter, şi care-l va pune într-un loc ascuns!” --Şi tot poporul să răspundă:
„Amin!”
16 „Blestemat să fie cel ce va nesocoti pe tatăl său şi pe mama sa!”
-Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”
17 „Blestemat să fie cel ce va muta
hotarele aproapelui său!” -Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”
18 „Blestemat
să fie cel ce va face pe un orb să rătăcească pe drum!” -Şi tot poporul să
răspundă: „Amin!”
19 „Blestemat să fie cel ce se atinge de dreptul
străinului, orfanului şi văduvei!” -Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”
20
„Blestemat să fie cel ce se va culca cu nevasta tatălui său, căci ridică
învelitoarea tatălui său!” --Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”
21
„Blestemat să fie cel ce se va culca cu vreo vită oarecare!” --Şi tot poporul să
răspundă: „Amin!”
22 „Blestemat să fie cel ce se va culca cu soră-sa, fiica
tatălui său sau fiica mamei sale!” -Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”
23
„Blestemat să fie cel ce se va culca cu soacră-sa!” -Şi tot poporul să răspundă:
„Amin!”
24 „Blestemat să fie cel ce va lovi pe aproapele lui în ascuns!” -Şi
tot poporul să răspundă: „Amin!”
25 „Blestemat să fie cel ce va primi un dar
ca să verse sângele celui nevinovat!” -Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”
26
„Blestemat să fie cine nu va împlini cuvintele legii acesteia, şi cine nu le va
face!” --Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”
Deuteronom 28
1 Dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind şi împlinind
toate poruncile Lui pe care ţi le dau astăzi, Domnul, Dumnezeul tău, îţi va da
întâietate asupra tuturor neamurilor de pe pământ.
2 Iată toate
binecuvântările care vor veni peste tine şi de care vei avea parte, dacă vei
asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău:
3 Vei fi binecuvântat în cetate,
şi vei fi binecuvântat la câmp.
4 Rodul pântecelui tău, rodul pământului tău,
rodul turmelor tale, fătul vacilor şi oilor tale, toate acestea vor fi
binecuvântate.
5 Coşniţa şi postava ta vor fi binecuvântate.
6 Vei fi
binecuvântat la venirea ta, şi vei fi binecuvântat la plecarea ta.
7 Domnul
îţi va da biruinţă asupra vrăjmaşilor tăi care se vor ridica împotriva ta; pe un
drum vor ieşi împotriva ta, dar pe şapte drumuri vor fugi dinaintea ta.
8
Domnul va face ca binecuvântarea să fie cu tine în grînarele tale şi în toate
lucrurile pe care vei pune mâna. Te va binecuvânta în ţara pe care ţi-o dă
Domnul, Dumnezeul tău.
9 Vei fi pentru Domnul un popor Sfânt, cum ţi-a jurat
El, dacă vei păzi poruncile Domnului, Dumnezeului tău, şi vei umbla pe căile
Lui.
10 Toate popoarele vor vedea că tu porţi Numele Domnului, şi se vor teme
de tine.
11 Domnul te va copleşi cu bunătăţi, înmulţind rodul trupului tău,
rodul turmelor tale şi rodul pământului tău, în ţara pe care Domnul a jurat
părinţilor tăi că ţi-o va da.
12 Domnul îţi va deschide comoara Lui cea bună,
cerul, ca să trimeată ţării tale ploaie la vreme şi ca să binecuvânteze tot
lucrul mânilor tale: vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu
împrumut.
13 Domnul te va face să fii cap, nu coadă; totdeauna vei fi sus, şi
niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului tău
pe care ţi le dau astăzi, dacă le vei păzi şi le vei împlini,
14 şi nu te vei
abate nici la dreapta nici la stânga de la toate poruncile pe care vi le dau
astăzi, ca să vă duceţi după alţi dumnezei şi să le slujiţi.
15 Dar dacă nu
vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei
împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui pe care ţi le dau astăzi, iată
toate blestemurile care vor veni peste tine şi de care vei avea parte.
16 Vei
fi blestemat în cetate, şi vei fi blestemat pe câmp.
17 Coşniţa şi postava ta
vor fi blestemate.
18 Rodul trupului tău, rodul pământului tău, fătul vacilor
tale şi fătul oilor tale, toate vor fi blestemate.
19 Vei fi blestemat la
venirea ta, şi vei fi blestemat la plecarea ta.
20 Domnul va trimite
împotriva ta blestemul, tulburarea şi ameninţarea, în mijlocul tuturor
lucrurilor de care te vei apuca, până vei fi nimicit, până vei pieri curând, din
pricina răutăţii faptelor tale, care te-a făcut să Mă părăseşti.
21 Domnul va
trimite peste tine ciuma, până te va nimici în ţara pe care o vei lua în
stăpânire.
22 Domnul te va lovi cu lingoare, cu friguri, cu obrinteală, cu
căldură arzătoare, cu secetă, cu rugină în grâu şi cu tăciune, care te vor
urmări până vei pieri.
23 Cerul deasupra capului tău va fi din aramă, şi
pământul sub tine va fi din fier.
24 Domnul va trimite ţării tale în loc de
ploaie praf şi pulbere, care va cădea din cer peste tine până vei fi
nimicit.
25 Domnul te va face să fii bătut de vrăjmaşii tăi; pe un drum vei
ieşi împotriva lor, dar pe şapte drumuri vei fugi dinaintea lor; şi vei fi o
groază pentru toate împărăţiile pământului.
26 Trupul tău mort va fi hrana
tuturor păsărilor cerului şi fiarelor pământului; şi nu va fi nimeni care să le
sperie.
27 Domnul te va bate cu buba rea a Egiptului, cu bube rele la şezut,
cu rîie şi cu pecingine, de care nu vei putea să te vindeci.
28 Domnul te va
lovi cu nebunie, cu orbire, cu rătăcire a minţii,
29 şi vei bîjbăi pe
întuneric ziua nameaza mare, ca orbul pe întuneric; nu vei avea noroc în
treburile tale, şi în toate zilele vei fi apăsat, prădat, şi nu va fi nimeni
care să-ţi vină în ajutor.
30 Vei avea logodnică, şi altul se va culca cu ea;
vei zidi casă, şi n-o vei locui; vei sădi vie, şi nu vei mânca din ea.
31
Boul tău va fi junghiat sub ochii tăi, şi nu vei mânca din el; ţi se va răpi
măgarul dinaintea ta, şi nu ţi se va da înapoi; oile tale vor fi date
vrăjmaşilor tăi, şi nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor.
32 Fiii tăi şi
fiicele tale vor fi date ca roabe pe mâna altui popor; ţi se vor topi ochii de
dor, uitându-te toată ziua după ei, şi mâna ta va fi fără putere.
33 Un popor
pe care nu-l cunoşti, va mânca rodul pământului tău şi tot venitul lucrului tău,
şi în toate zilele vei fi apăsat şi sdrobit.
34 Priveliştea pe care o vei
avea sub ochi te va face să înebuneşti.
35 Domnul te va lovi cu o bubă rea la
genunchi şi la coapse, şi nu te vei putea vindeca de ea, te va lovi de la talpa
piciorului până în creştetul capului.
36 Domnul te va duce, pe tine şi
împăratul pe care-l vei pune peste tine, la un neam pe care nu l-ai cunoscut,
nici tu, nici părinţii tăi. Şi acolo, vei sluji altor dumnezei, din lemn şi din
piatră.
37 Şi vei fi de pomină, de batjocură şi de râs, printre toate
popoarele la care te va duce Domnul.
38 Vei semăna multă sămânţă pe câmpul
tău, şi vei strânge puţin; căci o vor mânca toate lăcustele.
39 Vei sădi vii
şi le vei lucra, dar vin nu vei bea, ba nici n-o vei culege, căci o vor mânca
viermii.
40 Vei avea măslini, pe toată întinderea ţării tale: şi nu te vei
unge cu untdelemn, căci măslinele vor cădea.
41 Vei naşte fii şi fiice; dar
nu vor fi ai tăi, căci se vor duce în robie.
42 Omizile îţi vor mânca toţi
pomii şi rodul pământului.
43 Străinul care va fi în mijlocul tău se va
ridica tot mai sus peste tine, iar tu te vei pogorâ tot mai jos;
44 el îţi va
da cu împrumut, şi tu nu-i vei da cu împrumut; el va fi fruntea şi tu vei fi
coada.
45 Toate blestemurile acestea vor veni peste tine, te vor urmări şi te
vor ajunge până vei fi nimicit, pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului,
Dumnezeului tău, pentru că n-ai păzit poruncile Lui şi legile Lui pe care ţi
le-a dat.
46 Ele vor fi veşnic ca nişte semne şi minuni pentru tine şi
sămânţa ta.
47 Pentrucă, în mijlocul belşugului tuturor lucrurilor, n-ai
slujit Domnului, Dumnezeului tău, cu bucurie şi cu dragă inimă,
48 vei sluji
în mijlocul foamei, setei, goliciunii şi lipsei de toate, vrăjmaşilor tăi, pe
care-i va trimite Domnul împotriva ta. El îţi va pune pe grumaz un jug din fier,
până te va nimici.
49 Domnul va aduce de departe, de la marginile pământului,
un neam care va cădea peste tine cu zbor de vultur, un neam a cărui limbă n-o
vei înţelege,
50 un neam cu înfăţişarea sălbatică, şi care nu se va sfii de
cel bătrân, nici nu va avea milă de copii.
51 El va mânca rodul turmelor tale
şi rodul pământului tău, până vei fi nimicit; nu-ţi va lăsa nici grâu, nici
must, nici untdelemn, nici viţeii de la vaci, nici mieii de la oi, până te va
face să pieri.
52 Te va împresura în toate cetăţile tale, până îţi vor cădea
zidurile, aceste ziduri înalte şi tari, în care îţi pusesei încrederea pe toată
întinderea ţării tale; te va împresura în toate cetăţile tale, în toată ţara pe
care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
53 În strîmtorarea şi necazul în care te
va aduce vrăjmaşul tău, vei mânca rodul trupului tău, carnea fiilor şi fiicelor
tale pe care ţi-i va da Domnul, Dumnezeul tău.
54 Omul cel mai gingaş şi cel
mai milos dintre voi se va uita rău la fratele său, la nevasta care se odihneşte
pe sînul lui, la copiii pe care i-a cruţat:
55 nu va da nici unuia din ei din
carnea copiilor lui cu care se hrăneşte, fiindcă nu-i va mai rămâne nimic în
mijlocul strîmtorării şi necazului în care te va aduce vrăjmaşul tău în toate
cetăţile tale.
56 Femeia cea mai gingaşă şi cea mai miloasă dintre voi, care,
de gingaşă şi miloasă ce era, nu ştia să calce mai uşor cu piciorul pe pământ,
va privi fără milă pe bărbatul care se odihneşte la sînul ei, pe fiul şi pe
fiica ei:
57 nu le va da nimic din pieliţa noului născut, pieliţă ieşită
dintre picioarele ei şi din copiii pe care-i va naşte, căci, ducând lipsă de
toate, îi va mânca în ascuns, din pricina strîmtorării şi necazului în care te
va aduce vrăjmaşul tău în cetăţile tale.
58 Dacă nu vei păzi şi nu vei
împlini toate cuvintele legii acesteia, scrise în cartea aceasta, dacă nu te vei
teme de acest Nume slăvit şi înfricoşat, adică de Domnul, Dumnezeul tău,
59
Domnul te va lovi în chip minunat, pe tine şi sămânţa ta, cu răni mari şi
îndelungate, cu boli grele şi necurmate.
60 Va aduce peste tine toate bolile
Egiptului de care tremurai, şi ele se vor lipi de tine.
61 Ba încă, Domnul va
aduce peste tine, până vei fi nimicit, toate felurile de boli şi de răni care nu
Sunt pomenite în cartea legii acesteia.
62 După ce aţi fost atât de mulţi ca
stelele cerului, nu veţi mai rămâne decât un mic număr, pentru că n-ai ascultat
de glasul Domnului, Dumnezeului tău.
63 După cum Domnul Se bucura să vă facă
bine şi să vă înmulţească, tot aşa Domnul Se va bucura să vă piardă şi să vă
nimicească; şi veţi fi smulşi din ţara pe care o vei lua în stăpânire.
64
Domnul te va împrăştia printre toate neamurile, de la o margine a pământului
până la cealaltă: şi acolo, vei sluji altor dumnezei pe care nu i-ai cunoscut
nici tu, nici părinţii tăi, dumnezei din lemn şi din piatră.
65 Între aceste
neamuri, nu vei fi liniştit, şi nu vei avea un loc de odihnă pentru talpa
picioarelor tale. Domnul îţi va face inima fricoasă, ochii lîncezi, şi sufletul
îndurerat.
66 Viaţa îţi va sta neHotărâtă înainte, vei tremura zi şi noapte,
nu vei fi sigur de viaţa ta.
67 În groaza care-ţi va umplea inima şi în faţa
lucrurilor pe care ţi le vor vedea ochii, dimineaţa vei zice: „O, de ar veni
seara!” şi seara vei zice: „O, de ar veni dimineaţa!”
68 Şi Domnul te va
întoarce pe corăbii în Egipt, şi vei face drumul acesta despre care-ţi spusesem:
„Să nu-l mai vezi!” Acolo, vă veţi vinde vrăjmaşilor voştri, ca robi şi roabe:
şi nu va fi nimeni să vă cumpere.”
Deuteronom 29
1 Iată cuvintele legământului pe care a poruncit lui Moise Domnul să-l
încheie cu copiii lui Israel în ţara Moabului, în afară de legământul pe care-l
încheiase cu ei la Horeb.
2 Moise a chemat pe tot Israelul şi le-a zis: „Aţi
văzut tot ce a făcut Domnul sub ochii voştri, în ţara Egiptului, lui Faraon,
tuturor supuşilor lui, şi întregii lui ţări:
3 marile încercări pe care ţi
le-au văzut ochii, minunile şi semnele acelea mari
4 Dar Domnul nu v-a dat
minte să pricepeţi, nici ochi să vedeţi, nici urechi să auziţi, până în ziua de
azi.
5 Totuşi El zice: „Eu v-am călăuzit patruzeci de ani în pustie; hainele
nu vi s-au învechit pe voi, şi încălţămintea nu vi s-a învechit în picior:
6
pâine n-aţi mâncat, şi n-aţi băut nici vin, nici băutură tare, ca să cunoaşteţi
că Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”
7 Aţi ajuns în locul acesta; Sihon,
împăratul Hesbonului, şi Og, împăratul Basanului, ne-au ieşit înainte, ca să ne
bată, şi i-am bătut.
8 Le-am luat ţara, şi am dat-o în stăpânire Rubeniţilor,
Gadiţilor şi la jumătate din seminţia Manasiţilor.
9 Să păziţi, deci,
cuvintele legământului acestuia, şi să le împliniţi, ca să izbutiţi în tot ce
veţi face.
10 Astăzi staţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, voi toţi,
căpeteniile seminţiilor voastre, bătrânii voştri, mai marii oştirii voastre,
toţi bărbaţii din Israel,
11 copiii voştri, nevestele voastre, şi străinul
care este în mijlocul taberii tale, de la cel ce-ţi taie lemne, până la cel
ce-ţi scoate apă.
12 Stai ca să intri în legământ cu Domnul, Dumnezeul tău,
în legământul acesta încheiat cu jurământ, şi pe care Domnul, Dumnezeul tău, îl
încheie cu tine în ziua aceasta,
13 ca să te facă azi poporul Lui şi El să
fie Dumnezeul tău, cum ţi-a spus, şi cum a jurat părinţilor tăi, Avraam, Isaac
şi Iacov.
14 Nu numai cu voi închei legământul acesta încheiat cu
jurământ,
15 ci atât cu cei ce Sunt aici printre noi, de faţă în ziua aceasta
înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cât şi cu cei ce nu Sunt aici printre noi
în ziua aceasta.
16 Ştiţi cum am locuit în ţara Egiptului şi cum am trecut
prin mijlocul neamurilor pe care le-aţi străbătut.
17 Aţi văzut urîciunile şi
idolii lor, lemnul şi piatra, argintul şi aurul, care erau la ele.
18 Să nu
fie între voi nici bărbat, nici femeie, nici familie, nici seminţie, a căror
inimă să se abată azi de la Domnul, Dumnezeul nostru, ca să se ducă să slujească
dumnezeilor neamurilor acelora. Să nu fie printre voi nici o rădăcină care să
aducă otravă şi pelin.
19 Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului
acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: „Voi avea
pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele, şi chiar dacă aş adăuga
beţia la sete.”
20 Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci mânia şi gelozia
Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemurile scrise în
cartea aceasta vor veni peste el, şi Domnul îi va şterge numele de sub
ceruri.
21 Domnul îl va despărţi, spre peirea lui, din toate seminţiile lui
Israel, şi-i va face după toate blestemurile legământului scris în această carte
a legii.
22 Vârsta de oameni care va veni, copiii voştri care se vor naşte
după voi şi străinul care va veni dintr-o ţară depărtată, la vederea urgiilor şi
bolilor cu care va lovi Domnul ţara aceasta,
23 la vederea pucioasei, sării,
şi arderii întregului ţinut, unde nu va fi nici sămânţă, nici rod, nici o iarbă
care să crească, întocmai ca la surparea Sodomei, Gomorei, Admei şi Ţeboimului
pe care le-a nimicit Domnul, în mânia şi urgia Lui,
24 toate neamurile vor
zice: „Pentru ce a făcut Domnul astfel ţării acesteia? Pentru ce această mânie
aprinsă, această mare urgie?”
25 Şi li se va răspunde: „Pentru că au părăsit
legământul încheiat cu ei de Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, când i-a scos din
ţara Egiptului;
26 pentru că s-au dus să slujească altor dumnezei şi să se
închine înaintea lor, dumnezei pe care ei nu-i cunoşteau şi pe care nu li-i
dăduse Domnul.
27 De aceea S-a aprins Domnul de mânie împotriva acestei ţări,
şi a adus peste ea toate blestemurile scrise în cartea aceasta.
28 Domnul i-a
smuls din ţara lor cu mânie, cu urgie, cu o mare iuţime, şi i-a aruncat într-o
altă ţară, cum se vede azi.”
29 Lucrurile ascunse Sunt ale Domnului,
Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite Sunt ale noastre şi ale copiilor
noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia.
Deuteronom 30
1 „Când se vor întâmpla toate aceste lucruri, binecuvântarea şi blestemul pe
care le pun înaintea ta, dacă le vei pune la inimă în mijlocul tuturor
neamurilor între care te va risipi Domnul, Dumnezeul tău,
2 dacă te vei
întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi dacă vei asculta de glasul Lui din toată
inima ta şi din tot sufletul tău, tu şi copiii tăi, potrivit cu tot ce-ţi
poruncesc azi,
3 atunci Domnul, Dumnezeul tău, va aduce înapoi robii tăi şi
va avea milă de tine, te va strânge iarăşi din mijlocul tuturor popoarelor la
care te va împrăştia Domnul, Dumnezeul tău.
4 Chiar dacă ai fi risipit până
la cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va strânge Domnul, Dumnezeul
tău, şi acolo Se va duce să te caute.
5 Domnul, Dumnezeul tău, te va aduce în
ţara pe care o stăpâneau părinţii tăi, şi o vei stăpâni; îţi va face bine, şi te
va înmulţi mai mult decât pe părinţii tăi.
6 Domnul, Dumnezeul tău, îţi va
tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale, şi vei iubi pe Domnul Dumnezeul
tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să trăieşti.
7 Domnul,
Dumnezeul tău, va face ca toate aceste blestemuri să cadă peste vrăjmaşii tăi,
peste cei ce te vor urî şi te vor prigoni.
8 Şi tu, te vei întoarce la
Domnul, vei asculta de glasul Lui, şi vei împlini toate aceste porunci pe care
ţi le dau astăzi.
9 Domnul, Dumnezeul tău, te va umplea de bunătăţi, făcând
să propăşească tot lucrul mânilor tale, rodul trupului tău, rodul turmelor tale
şi rodul pământului tău; căci Domnul se va bucura din nou de fericirea ta, cum
se bucura de fericirea părinţilor tăi,
10 dacă vei asculta de glasul
Domnului, Dumnezeului tău, păzind poruncile şi rânduielile Lui scrise în cartea
aceasta a legii, dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima
ta şi din tot sufletul tău.
11 Porunca aceasta pe care ţi-o dau eu azi, nu
este mai pesus de puterile tale, nici departe de tine.
12 Nu este în cer, ca
să zici: „Cine se va sui pentru noi în cer şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim
şi s-o împlinim?”
13 Nu este nici dincolo de mare, ca să zici: „Cine va trece
pentru noi dincolo de mare şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o
împlinim?”
14 Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima
ta, ca s-o împlineşti.
15 Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea
şi răul.
16 Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să
umbli pe căile Lui, şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui,
ca să trăieşti şi să te înmulţeşti, şi ca Domnul, Dumnezeul tău să te
binecuvânteze în ţara pe care o vei lua în stăpânire.
17 Dar dacă inima ta se
va abate, dacă nu vei asculta, şi te vei lăsa amăgit să te închini înaintea
altor dumnezei şi să le slujeşti,
18 vă spun astăzi că veţi peri, şi nu veţi
avea zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece
Iordanul.
19 Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus
înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să
trăieşti, tu şi sămânţa ta,
20 iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând de
glasul Lui, şi lipindu-te de El: căci de aceasta atîrnă viaţa ta şi lungimea
zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o
va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov”.
Deuteronom 31
1 Moise s-a dus şi a mai spus următoarele cuvinte întregului Israel:
2
„Astăzi” le-a zis el „eu Sunt în vârstă de o sută douăzeci de ani: nu voi mai
putea merge în fruntea voastră şi Domnul mi-a zis: „Tu să nu treci
Iordanul!”
3 Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuşi înaintea ta, va nimici
neamurile acestea dinaintea ta, şi vei pune stăpânire pe ele. Iosua va merge
înaintea ta, cum a spus Domnul.
4 Domnul va face neamurilor acestora cum a
făcut lui Sihon şi Og, împăraţii Amoriţilor şi ţării lor pe care i-a
nimicit.
5 Domnul vi le va da în mână, şi le veţi face după poruncile pe care
vi le-am dat.
6 Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă
înspăimântaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuşi cu tine, nu
te va părăsi şi nu te va lăsa”.
7 Moise a chemat pe Iosua, şi i-a zis în faţa
întregului Israel: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu
poporul acesta în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor lor că le-o va da, şi
tu îi vei pune în stăpânirea ei.
8 Domnul însuşi va merge înaintea ta, El
însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te
înspăimânta!”
9 Moise a scris legea aceasta, şi a încredinţat-o preoţilor,
fiii lui Levi, care duceau chivotul legământului Domnului, şi tuturor bătrânilor
lui Israel.
10 Moise le-a dat porunca aceasta: „La fiecare şapte ani, pe
vremea anului iertării, la sărbătoarea corturilor,
11 când tot Israelul va
veni să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va
alege El, să citeşti legea aceasta înaintea întregului Israel, în auzul
lor.
12 Să strângi poporul, bărbaţii, femeile, copiii şi străinul care va fi
în cetăţile tale, ca să audă, şi să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul
vostru, să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.
13
Pentruca şi copiii lor, care n-o vor cunoaşte, s-o audă, şi să înveţe să se
teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, în tot timpul cât veţi trăi în ţara pe care o
veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.”
14 Domnul i-a zis lui
Moise: „Iată că se apropie clipa când vei muri. Cheamă pe Iosua, şi
înfăţişaţi-vă în Cortul Întâlnirii. Eu voi da poruncile Mele.” Moise şi Iosua
s-au dus şi s-au înfăţişat în Cortul Întâlnirii.
15 Şi Domnul S-a arătat în
cort, într-un stâlp de nor: şi stâlpul de nor s-a oprit la uşa cortului.
16
Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, tu vei adormi împreună cu părinţii tăi. Şi
poporul acesta se va scula şi va curvi după dumnezeii străini ai ţării în care
intră. Pe Mine Mă va părăsi, şi va călca legământul Meu pe care l-am încheiat cu
el.
17 În ziua aceea, Mă voi aprinde de mânie împotriva lui. Îi voi părăsi,
şi-Mi voi ascunde Faţa de ei. El va fi prăpădit, şi-l vor ajunge o mulţime de
rele şi necazuri; şi atunci va zice: „Oare nu m-au ajuns aceste rele din pricină
că Dumnezeul meu nu este în mijlocul meu?”
18 Şi Eu Îmi voi ascunde Faţa în
ziua aceea, din pricina tot răului pe care-l va face, întorcându-se spre alţi
dumnezei.
19 Acum, scrieţi-vă cântarea aceasta. Învaţă pe copiii din Israel
s-o cânte, pune-le-o în gură, şi cântarea aceasta să-Mi fie martoră împotriva
copiilor lui Israel.
20 Căci voi duce pe poporul acesta în ţara pe care am
jurat părinţilor lui că i-o voi da, ţară unde curge lapte şi miere; el va mânca,
se va sătura şi se va îngrăşa; apoi se va întoarce la alţi dumnezei şi le va
sluji, iar pe Mine Mă va nesocoti şi va călca legământul Meu.
21 Când va fi
lovit atunci cu o mulţime de rele şi necazuri, cântarea aceasta, care nu va fi
uitată şi pe care uitarea n-o va şterge din gura urmaşilor, va sta ca martoră
împotriva acestui popor. Căci Eu îi cunosc pornirile, care se arată şi azi,
înainte chiar ca să-l fi dus în ţara pe care am jurat că i-o voi da”.
22 În
ziua aceea, Moise a scris cântarea aceasta, şi a învăţat pe copiii lui Israel
s-o cânte.
23 Domnul a poruncit lui Iosua, fiul lui Nun şi a zis:
„Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, căci tu vei duce pe copiii lui Israel în ţara
pe care am jurat că le-o voi da; şi Eu însumi voi fi cu tine”.
24 După ce a
isprăvit Moise în totul de scris într-o carte cuvintele legii acesteia,
25 a
dat următoarea poruncă Leviţilor, care duceau chivotul legământului
Domnului:
26 „Luaţi cartea aceasta a legii, şi puneţi-o lângă chivotul
legământului Domnului, Dumnezeului vostru, ca să fie acolo ca martoră împotriva
ta.
27 Căci eu îţi cunosc duhul tău de răzvrătire şi încăpăţînarea ta cea
mare. Dacă vă răzvrătiţi voi împotriva Domnului cât trăiesc eu încă în mijlocul
vostru, cu cât mai răzvrătiţi veţi fi după moartea mea!
28 Strângeţi înaintea
mea pe toţi bătrânii seminţiilor voastre şi pe căpeteniile oştirii voastre; voi
spune cuvintele acestea în faţa lor, şi voi lua martor împotriva lor cerul şi
pământul.
29 Căci ştiu că după moartea mea vă veţi strica, şi vă veţi abate
de la calea pe care v-am arătat-o; şi în cele din urmă vă va ajunge nenorocirea,
dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului, până acolo încît să-L mâniaţi prin
lucrul mânilor voastre”.
30 Moise a rostit toate cuvintele cântării acesteia,
în faţa întregii adunări a lui Israel:
Deuteronom 32
1 „Luaţi aminte ceruri, şi voi vorbi; Ascultă, pământule, cuvintele gurii
mele.
2 Ca ploaia să curgă învăţăturile mele, Ca roua să cadă cuvântul meu,
Ca ploaia repede pe verdeaţă, Ca picăturile de ploaie pe iarbă!
3 Căci voi
vesti Numele Domnului. Daţi slavă Dumnezeului nostru!
4 El este Stânca;
lucrările Lui Sunt desăvârşite, Căci toate căile Lui Sunt drepte; El este un
Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat.
5 Ei s-au
stricat; Netrebnicia copiilor Lui, este ruşinea lor! Neam îndărătnic şi
stricat!
6 Pe Domnul îl răsplătiţi astfel! Popor nechibzuit şi fără
înţelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, Te-a întocmit, şi ţi-a
dat fiinţă?
7 Adu-ţi aminte de zilele din vechime, Socoteşte anii, vârstă de
oameni după vârstă de oameni, Întreabă pe tatăl tău, şi te va învăţa, Pe
bătrânii tăi, şi îţi vor spune.
8 Când Cel Prea Înalt a dat o moştenire
neamurilor, Când a despărţit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor, După
numărul copiilor lui Israel,
9 Căci partea Domnului, este poporul Lui, Iacov
este partea Lui de moştenire.
10 El l-a găsit într-un ţinut pustiu, Într-o
singurătate plină de urlete înfricoşate; L-a înconjurat, l-a îngrijit, şi l-a
păzit ca lumina ochiului Lui.
11 Ca vulturul care îşi scutură cuibul, Sboară
deasupra puilor, Îşi întinde aripile, îi ia, Şi-i poartă pe penele lui:
12
Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, şi nu era nici un dumnezeu străin
cu El.
13 L-a suit pe înălţimile ţării, şi Israel a mâncat roadele câmpului,
I-a dat să sugă miere din stâncă, Untdelemnul care iese din stânca cea mai
tare,
14 Untul de la vaci şi laptele oilor, Cu grăsimea mieilor, A berbecilor
din Basan şi a ţapilor, Cu grăsimea grâului, şi ai băut vinul, sângele
strugurelui.
15 Israel s-a îngrăşat, şi a asvârlit din picior; -Te-ai
îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul
lui, A nesocotit Sînca mântuirii lui,
16 L-au întărîtat la gelozie prin
dumnezei străini, L-au mâniat prin urîciuni;
17 Au adus jertfe dracilor, unor
idoli care nu Sunt dumnezei, Unor dumnezei pe care nu-i cunoşteau, Dumnezei noi,
veniţi de curând, De care nu se temuseră părinţii voştri.
18 Ai părăsit
Stânca cea care te-a născut, şi ai uitat pe Dumnezeul, care te-a întocmit.
19
Domnul a văzut lucrul acesta, şi S-a mâniat, S-a supărat pe fiii şi fiicele
Lui.
20 El a zis: „Îmi voi ascunde Faţa de ei, şi voi vedea care le va fi
sfârşitul, Căci Sunt un neam stricat, Şînt nişte copii necredincioşi.
21
Mi-au întărîtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au mâniat prin idolii
lor deşerţi; Şi Eu îi voi întărîta la gelozie printr-un popor care nu este un
popor. Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.
22 Căci focul mâniei Mele
s-a aprins, şi va arde până în fundul locuinţei morţilor, Va nimici pământul şi
roadele lui, Va arde temeliile munţilor.
23 Voi îngrămădi toate nenorocirile
peste ei, Îmi voi arunca toate săgeţile împotriva lor.
24 Vor fi topiţi de
foame, stinşi de friguri, şi de boli cumplite; Voi trimite în ei dinţii fiarelor
sălbatice Şi otrava şerpilor.
25 Afară, vor pieri de sabie, şi înăuntru, vor
pieri de groază: Şi tânărul şi fata, şi copilul de ţîţă ca şi bătrânul.
26
Voiam să zic: „Îi voi lua cu o suflare” Le voi şterge pomenirea dintre
oameni!
27 Dar Mă tem de ocările vrăjmaşului, Mă tem ca nu cumva vrăjmaşii
lor să se amăgească, şi să zică: „Mână noastră cea puternică, şi nu Domnul a
făcut toate aceste lucruri”.
28 Ei nu Sunt un neam care şi-a perdut bunul
simţ, şi nu-i pricepere în ei.
29 Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege, şi
s-ar gândi la ce li se va întâmpla.
30 Cum ar urmări unul singur o mie din
ei, şi cum ar pune doi pe fugă zece mii, Dacă nu i-ar fi vândut Stânca, Dacă nu
i-ar fi vândul Domnul?
31 Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră,
Vrăjmaşii noştri înşişi Sunt judecători în această privinţă.
32 Ci viţa lor
este din sadul Sodomei Şi din ţinutul Gomorei; Strugurii lor Sunt struguri
otrăviţi, Bobiţele lor Sunt amare;
33 Vinul lor este venin de şerpi, Este
otravă cumplită de aspidă.
34 Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine,
Pecetluit în comorile Mele?
35 A Mea este răzbunarea şi Eu voi răsplăti, Când
va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape, şi
ceea ce-i aşteaptă nu va zăbovi.” -
36 Domnul va judeca pe poporul Său, Dar
va avea milă de robii Săi, Văzând că puterea le este sleită, şi că nu mai este
nici rob nici slobod.
37 El va zice: „Unde Sunt dumnezeii lor, Stânca aceea
care le slujea de adăpost,
38 Dumnezeii aceia care mâncau grăsimea jertfelor
lor, care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale, să vă ajute, şi să
vă ocrotească!
39 Să ştiţi, deci, că Eu Sunt Dumnezeu, şi că nu este alt
dumnezeu în afară de Mine; Eu dau viaţă şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu tămăduiesc,
şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea.
40 Căci Îmi ridic mâna spre
cer, şi zic: „Cît este de adevărat că trăiesc în veci,
41 Atât este de
adevărat că atunci când voi ascuţi fulgerul săbiei Mele, şi voi pune mâna să fac
judecată, Mă voi răzbuna împotriva potrivnicilor Mei, şi voi pedepsi pe cei ce
Mă urăsc;
42 Sabia Mea le va înghiţi carnea, Şi-Mi voi îmbăta săgeţile de
sânge, De sângele celor ucişi şi prinşi, Din capetele fruntaşilor
vrăjmaşului.”
43 Neamuri, cântaţi laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună
sângele robilor Săi, El Se răzbună împotriva potrivnicilor Săi, şi face ispăşire
pentru ţara Lui, pentru poporul Lui.”
44 Moise a venit şi a rostit toate
cuvintele cântării acesteia în faţa poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu
el.
45 După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea
întregului Israel,
46 le-a zis: „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care
vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească
toate cuvintele legii acesteia.
47 Căci nu este un lucru fără însemnătate
pentru voi; este viaţa voastră, şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe
care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.
48 În aceeaşi zi,
Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
49 „Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe
muntele Nebo în ţara Moabului, în faţa Ierihonului; şi priveşte ţara Canaanului
pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel.
50 Tu vei muri pe muntele pe
care te vei sui, şi vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău,
a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui,
51 pentru că aţi
păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la
Cades, în pustia Ţin, şi nu M-aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel.
52
Tu vei vedea doar de departe ţara dinaintea ta; dar nu vei intra în ţara pe cre
o dau copiilor lui Israel.”
Deuteronom 33
1 Iată binecuvântarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, a binecuvântat pe
copiii lui Israel, înainte de a muri.
2 El a zis: „Domnul a venit din Sinai,
şi a răsărit peste ei din Seir, A strălucit din muntele Paran, şi a ieşit din
mijlocul zecilor de mii de sfinţi, Având în dreapta Lui focul legii.
3 Da, El
iubeşte popoarele; Toţi sfinţii Sunt în mâna Ta. Ei au stat la picioarele Tale,
Au primit cuvintele Tale.
4 Moise ne-a dat legea, Moştenirea adunării lui
Iacov.
5 El era împărat în Israel, Când se adunau căpeteniile poporului Şi
seminţiile lui Israel.
6 Trăiască Ruben şi să nu moară, şi bărbaţii lui să
fie mulţi la număr!”
7 Iată ce a zis despre Iuda: „Ascultă, Doamne, glasul
lui Iuda, şi adu-l la poporul lui. Puternice să-i fie mâinile, şi să-i fii în
ajutor împotriva vrăjmaşilor lui!”
8 Despre Levi a zis: „Tumim şi urim au
fost încredinţaţi bărbatului Sfânt, Pe care l-ai ispitit la Masa, şi cu care
Te-ai certat la apele Meriba.”
9 Levi a zis despre tatăl său şi despre mama
sa: „Nu i-am văzut!” Şi despre fraţii lui: „Nu vă cunosc!” Iar de copii n-a vrut
să mai ştie.” Căci ei păzesc Cuvântul Tău, şi ţin legământul Tău;
10 Ei
învaţă pe Iacov poruncile Tale, şi pe Israel legea Ta; Ei pun tămâie sub nările
Tale, şi ardere de tot pe altarul Tău.
11 Binecuvântează tăria lui, Doamne!
Primeşte lucrarea mânilor lui! Frânge şalele potrivnicilor lui, şi vrăjmaşii lui
să nu se mai scoale!”
12 Despre Beniamin a zis: „El este prea iubitul
Domnului, El va locui la adăpost lângă Dînsul. Domnul îl va ocroti totdeauna, şi
se va odihni între umerii Lui.”
13 Despre Iosif a zis: „Ţara lui va primi de
la Domnul, ca semn de binecuvântare, Cel mai bun dar al cerului, roua, Cele mai
bune ape care Sunt jos,
14 Cele mai bune roade ale soarelui, Cele mai bune
roade ale fiecărei luni,
15 Cele mai bune roade din munţii cei vechi, Cele
mai bune roade de pe dealurile cele veşnice,
16 Cele mai bune roade ale
pământului şi din tot ce cuprinde el. Bunăvoinţa Celui ce S-a arătat în rug Să
vină peste capul lui Iosif, Pe creştetul capului domnului fraţilor lui!
17 El
are frumuseţea întâiului născut al taurului; Coarnele lui Sunt cum Sunt coarnele
bivolului; Cu ele va împunge pe toate popoarele, Până la marginile pământului:
Ele Sunt zecile de mii ale lui Efraim, Ele Sunt miile lui Manase.”
18 Despre
Zabulon a zis: „Bucură-te, Zabuloane, de alergările tale, şi tu, Isahar, de
corturile tale!
19 Ei vor chema popoarele pe munte; Acolo, vor aduce jertfe
de dreptate, Căci vor suge bogăţia mării, şi comorile ascunse în nisip.”
20
Despre Gad a zis: „Binecuvântat să fie cine lărgeşte pe Gad: Gad se odihneşte ca
un leu, şi sfîşie la braţe şi capete.
21 El a ales cea dintâi parte a ţării,
Căci acolo stă ascunsă moştenirea legiuitorului; El a mers cu fruntaşii
poporului, A adus la îndeplinire dreptatea Domnului, şi poruncile Lui faţă de
Israel.”
22 Despre Dan a zis: „Dan este un pui de leu, care s-aruncă din
Basan.”
23 Despre Neftali a zis: „Neftali, sătul de bunăvoinţă, şi copleşit
cu binecuvântări de la Domnul, Ia în stăpânire partea de apus şi miazăzi!”
24
Despre Aşer a zis: „Binecuvântat să fie Aşer între copiii lui Israel! Plăcut să
fie fraţilor lui, şi să-şi moaie piciorul în untdelemn!
25 Zăvoarele tale să
fie din fier şi din aramă, şi puterea ta să ţină cât zilele tale!”
26 Nimeni
nu este ca Dumnezeul lui Israel, El trece pe ceruri ca să-ţi vină în ajutor,
Trece cu măreţie pe nori.
27 Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, şi
sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare. El a izgonit pe vrăjmaş
dinaintea ta şi a zis: „Nimiceşte-l.”
28 Israel este fără frică în locuinţa
lui, Isvorul lui Iacov este deoparte Într-o ţară plină de grâu şi de must, şi
cerul lui picură roua.
29 Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, Un
popor mântuit de Domnul, Scutul care îţi dă ajutor, şi sabia care te face
slăvit? Vrăjmaşii tăi vor face pe prietenii înaintea ta, şi tu vei călca peste
înălţimile lor.”
Deuteronom 34
1 Moise s-a suit din câmpia Moabului pe muntele Nebo, pe vârful muntelui
Pisga, în faţa Ierihonului. Şi Domnul i-a arătat toată ţara: de la Galaad până
la Dan,
2 tot ţinutul lui Neftali, ţara lui Efraim şi Manase, toată ţara lui
Iuda până la marea de apus,
3 partea de miazăzi, împrejurimile Iordanului,
valea Ierihonului, cetatea finicilor, până la Ţoar.
4 Domnul i-a zis:
„Aceasta este ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui
Iacov, zicând: „O voi da seminţei tale.” Ţi-am arătat ca s-o vezi cu ochii tăi;
dar nu vei intra în ea.”
5 Moise, robul Domnului, a murit acolo, în ţara
Moabului, după porunca Domnului.
6 Şi Domnul l-a îngropat în vale, în ţara
Moabului, faţă în faţă cu Bet-Peor. Nimeni nu i-a cunoscut mormântul până în
ziua de azi.
7 Moise era în vârstă de o sută douăzeci de ani când a murit;
vederea nu-i slăbise, şi puterea nu-i trecuse.
8 Copiii lui Israel au plâns
pe Moise treizeci de zile, în câmpia Moabului; şi zilele acelea de plâns şi de
jale pentru Moise s-au sfârşit.
9 Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul
înţelepciunii, căci Moise îşi pusese mâinile peste el. Copiii lui Israel au
ascultat de el, şi au făcut potrivit cu poruncile pe care le dăduse lui Moise
Domnul.
10 În Israel nu s-a mai ridicat prooroc ca Moise pe care Domnul să-l
fi cunoscut faţă în faţă.
11 Nici unul nu poate fi pus alături de el, în ce
priveşte toate semnele şi minunile pe care a trimis Dumnezeu să le facă în ţara
Egiptului împotriva lui Faraon, împotriva supuşilor lui şi împotriva întregii
ţări,
12 şi în ce priveşte toate semnele înfricoşătoare pe care le-a făcut
Moise cu mână tare înaintea întregului Israel.
|
Serviciile de Închinare
Duminica
Rugaciune: 10:00-11:00
Serviciu divin: 11:00-12:00
Copii şi tineri: 18:00-19:00
Serviciu divin: 19:00-20:00
Miercuri
Rugaciune: 18:00-19:00
Studiu Biblic: 19:00-19:30
Vineri
Repetiţii de cor: 17:00-18:30
Sâmbăta
Întâlnire tineret: 18:00-20:00
|
|
