Habacuc 1

1 Proorocia descoperită proorocului Habacuc.
2 Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-Asculţi? Până când mă voi tângui Ţie, fără să dai ajutor?
3 Pentru ce mă laşi să văd nelegiuirea, şi Te uiţi la nedreptate? Asuprirea şi sîlnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri, şi se stîrneşte gîlceavă.
4 De aceea legea este fără putere, şi dreptatea nu se vede, căci cel rău biruieşte pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăţi nedrepte.
5 Aruncaţi-vă ochii printre neamuri, şi priviţi, uimiţi-vă, şi îngroziţi-vă! Căci în zilele voastre voi face o lucrare pe care n-aţi crede-o dacă v-ar povesti-o cineva!
6 Iată, voi ridica pe Haldei, popor turbat şi iute, care străbate întinderi mari de ţări, ca să pună mâna pe locuinţe care nu Sunt ale lui.
7 El este grozav şi înfricoşat; numai din el însuşi îi iese dreptul şi mărirea lui.
8 Caii lui Sunt mai iuţi decât leoparzii, mai sprinteni decât lupii de seară, şi călăreţii lui înaintează în galop de departe, sboară ca vulturul care se repede asupra prăzii.
9 Tot poporul acesta vine numai ca să jefuiască; privirile lui lacome caută înainte, şi strânge prinşi de război ca nisipul.
10 Îşi bate joc de împăraţi, şi voievozii Sunt o nimica pentru el, rîde de toate întăriturile, căci grămădeşte pământ, şi le ia.
11 Apoi aprinderea i se îndoieşte, întrece măsura şi se face vinovat, căci puterea lui o ia ca dumnezeu al lui!
12 Doamne, nu eşti Tu din veşnicie, Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să-Ţi împlineşti judecăţile Tale; Tu, Stânca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale!
13 Ochii Tăi Sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul, şi nu poţi să priveşti nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mişei, şi să taci, când cel rău mănâncă pe cel mai neprihănit decât el?
14 Vei face Tu omului ca peştilor mării, ca târâtoarei, care n-are stăpân?
15 El îi scoate pe toţi cu undiţa, îi trage în mreaja sa, îi strânge în năvodul său. De aceea se bucură şi se veseleşte.
16 De aceea aduce jertfe mrejei sale, aduce tămâie năvodului său; căci lor le datoreşte partea lui cea grasă şi bucatele lui gustoase!
17 Pentru aceasta îşi va goli el într-una mreaja, şi va înjunghia fără milă pe neamuri?

Habacuc 2

1 M-am dus la locul meu de strajă, şi stam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul, şi ce-mi va răspunde la plângerea mea.
2 Domnul mi-a răspuns şi a zis: „Scrie proorocia, şi sap-o pe table, ca să se poată citi uşor!
3 Căci este o proorocie, a cărei vreme este Hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.
4 Iată, i s-a îngîmfat sufletul, nu este fără prihană în el; dar cel neprihănit va trăi prin credinţa lui.
5 Ca şi cel beat şi semeţ, cel mândru nu stă liniştit; ci îşi lărgeşte gura ca locuinţa morţilor, este nesăţios ca moartea aşa că pe toate neamurile vrea să le strângă la el, şi toate popoarele le trage la el.
6 Nu va fi el de batjocura tuturor acestora, de râs şi de pomină? Se va zice: „Vai de cel ce adună ce nu este al lui! Până când se va împovăra cu datorii?
7 Nu se vor ridica deodată cei ce te-au împrumutat? Nu se vor trezi asupritorii tăi, şi vei ajunge prada lor?
8 Fiindcă ai jefuit multe neamuri, toată rămăşiţa popoarelor te va jefui, din pricina vărsării sângelui oamenilor, din pricina sîlniciilor făcute în ţară şi împotriva cetăţii tuturor locuitorilor ei.”
9 Vai de cel ce strânge câştiguri nelegiuite pentru casa lui, ca să-şi aşeze apoi cuibul într-un loc înalt, şi să scape din mâna nenorocirii!
10 Ruşinea casei tale ţi-ai croit, nimicind o mulţime de popoare, şi împotriva ta însuţi ai păcătuit.
11 Căci piatra din mijlocul zidului strigă, şi lemnul care leagă grinda îi răspunde.
12 Vai de cel ce zideşte o cetate cu sânge, care întemeiază o cetate cu nelegiuire!
13 Iată, când Domnul oştirilor a Hotărât lucrul acesta, popoarele se ostenesc pentru foc, şi neamurile se trudesc degeaba.
14 Căci pământul va fi plin de cunoştinţa salvei Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr.
15 Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care îi torni băutură spumoasă şi-l ameţeşti, ca să-i vezi goliciunea!
16 Te vei sătura de ruşine în loc de slavă; bea şi tu, şi desveleşte-te! Îţi va veni şi ţie rândul să iei paharul din dreapta Domnului, şi va veni ruşinea peste slava ta.
17 Căci sîlniciile făcute împotriva Libanului vor cădea asupra ta, şi pustiirile fiarelor te vor îngrozi, pentru vărsarea sângelui oamenilor, şi sîlniciile făcute în ţară, împotriva cetăţii şi împoriva tuturor locuitorilor ei.
18 La ce ar putea folosi un chip cioplit, pe care-l ciopleşte lucrătorul? La ce ar putea folosi un chip turnat, care învaţă pe oameni minciuni, pentru ca lucrătorul care l-a făcut să-şi pună încrederea în el, pe când el făureşte numai nişte idoli muţi?
19 Vai de cel ce zice lemnului: „Scoală-te” şi unei pietre mute: „Trezeşte-te”! Poate ea să dea învăţătură? Iată că este împodobită cu aur şi argint, dar în ea nu este un duh care s-o însufleţească.
20 Domnul însă este în Templul Lui cel Sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!

Habacuc 3

1 Rugăciunea proorocului Habacuc. (De cântat în felul cântecelor de jale).
2 Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-ţi aminte de îndurările Tale!
3 Dumnezeu vine din Teman, şi Cel Sfânt vine din muntele Paran... (Oprire.) -Măreţia Lui acopere cerurile, şi slava Lui umple pământul.
4 Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mâna Lui pornesc raze, şi acolo este ascunsă tăria Lui.
5 Înaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele lui.
6 Se opreşte, şi măsoară pământul cu ochiul; priveşte, şi face pe neamuri să tremure; munţii cei veşnici se sfărîmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări veşnice.
7 Văd corturile Etiopiei, pline de groază, şi se cutremură colibele din ţara Madianului.
8 S-a mâniat oare Domnul pe râuri? Împotriva râurilor se aprinde mânia Ta sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi, şi Te-ai suit în carul Tău de biruinţă?
9 Arcul Tău este desvelit; blestemele Sunt săgeţile Cuvântului Tău... (Oprire.) -Tu despici pământul ca să dai drumul râurilor.
10 La vederea Ta, se cutremură munţii; se năpustesc râuri de apă; adâncul îşi ridică glasul, şi îşi înalţă valurile în sus.
11 Soarele şi luna se opresc în locuinţa lor, de lumina săgeţilor Tale care pornesc, de strălucirea suliţei Tale care luceşte.
12 Tu cutreieri pământul în urgia ta, zdrobeşti neamurile în mânia Ta.
13 Ieşi ca să izbăveşti pe poporul Tău, să izbăveşti pe unsul Tău; sfărîmi acoperişul casei celui rău, o nimiceşti din temelii până în vârf. (Oprire.) -
14 Străpungi cu săgeţile Tale capul căpeteniilor lui, care se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoţînd strigăte de bucurie, ca şi cum ar fi şi mâncat pe cel nenorocit în culcuş.
15 Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari.
16 Când am auzit... lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase, şi-mi tremură genunchii. Căci aş putea oare aştepta în tăcere ziua necazului, ziua când asupritorul va merge împotriva poporului?
17 Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri,
18 eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!
19 Domnul Dumnezeul este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor, şi mă face să merg pe înălţimile mele. Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu instrumente cu coarde.