Ieremia 1

1 Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul din preoţii din Anatot, din ţara lui Beniamin.
2 Cuvântul Domnului i-a vorbit pe vremea lui Iosia, fiul Amon, împăratul lui Iuda, în al treisprezecelea an al domniei lui,
3 şi pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până la sfârşitul anului al unsprezecelea al lui Zedechia, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până pe vremea când a fost dus Ierusalimul în robie, în luna a cincea.
4 „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
5 „Mai bine înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor.”
6 Eu am răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci Sunt un copil.”
7 Dar Domnul mi-a zis: „Nu zice: „Sunt un copil” căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite, şi vei spune tot ce-ţi voi porunci.
8 Nu te teme de ei; căci Eu Sunt cu tine ca să te scap, zice Domnul.
9 Apoi Domnul Şi-a întins mâna, şi mi-a atins gura. Şi Domnul mi-a zis: „Iată, pun cuvintele Mele în gura ta.
10 Iată, astăzi te pun peste neamuri şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărîmi, şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti.
11 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Ce vezi, Ieremio?” Eu am răspuns: „Văd un veghetor.”
12 Şi Domnul mi-a zis: „Bine ai văzut; căci Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-l împlinesc.”
13 „Cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară, astfel: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „Văd un cazan clocotind, dinspre miazănoapte.”
14 „Şi Domnul mi-a zis: „De la miazănoapte va izbucni nenorocirea peste toţi locuitorii ţării.
15 Căci iată, voi chema toate popoarele împărăţiilor de la miazănoapte, zice Domnul; ele vor veni, şi îşi vor aşeza fiecare scaunul de domnie la intrarea porţilor Ierusalimului, împotriva tuturor zidurilor lui de jur împrejur, şi împotriva tuturor cetăţilor lui Iuda.
16 Îmi voi rosti judecăţile împotriva lor, din pricina întregii lor răutăţi, pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei şi s-au închinat înaintea lucrării mânilor lor.
17 Dar tu, încinge-ţi coapsele, scoală-te, şi spune-le tot ce-ţi voi porunci. Nu tremura înaintea lor, ca nu cumva să te fac să tremuri înaintea lor.
18 Iată că în ziua aceasta te fac o cetate întărită, un stâlp din fier şi un zid din aramă, împotriva întregii ţări, împotriva împăraţilor lui Iuda, împotriva căpeteniilor lui, împotriva preoţilor lui şi împotriva poporului ţării.
19 Ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui; căci Eu Sunt cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu Sunt cu tine, ca să te scap, zice Domnul.”

Ieremia 2

1 „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2 „Du-te, şi strigă la urechile cetăţii Ierusalimului: „Aşa vorbeşte Domnul: „Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără, de iubirea ta, când erai logodită, când Mă urmai în pustie, într-un pământ nesemănat.
3 Atunci Israel era închinat Domnului, era cele dintâi roade ale lui; toţi cei ce mâncau din ele se făceau vinovaţi şi venea nenorocirea peste ei, zice Domnul.”
4 „Ascultaţi Cuvântul Domnului, casa lui Iacov, şi voi, toate familiile casei lui Israel!
5 Aşa vorbeşte Domnul: „Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în Mine, de s-au depărtat de Mine, şi au mers după nimicuri şi au ajuns ei înşişi de nimic?
6 Ei n-au întrebat: „Unde este Domnul, care ne-a scos din ţara Egiptului, care ne-a povăţuit prin pustie, printr-un pământ uscat şi plin de gropi, printr-un pământ unde domneşte seceta şi umbra morţii, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte nici un om?”
7 „V-am adus într-o ţară ca o livadă de pomi, ca să-i mâncaţi roadele şi bunătăţile; dar voi aţi venit, Mi-aţi spurcat ţara şi Mi-aţi prefăcut moştenirea într-o urîciune.
8 Preoţii n-au întrebat: „Unde este Domnul?” Păzitorii Legii nu M-au cunoscut, păstorii sufleteşti Mi-au fost necredincioşi, proorocii au proorocit prin Baal, şi au alergat după cei ce nu Sunt de nici un ajutor.”
9 De aceea, Mă voi mai certa cu voi, zice Domnul, şi Mă voi certa cu copiii copiilor voştri.
10 Treceţi în ostroavele Chitim, şi priviţi! Trimiteţi la Chedar, uitaţi-vă bine, şi vedeţi dacă s-a întâmplat acolo aşa ceva:
11 şi-a schimbat vreodată un popor dumnezeii, măcarcă ei nu Sunt dumnezei? Dar poporul Meu şi-a schimbat Slava, cu ceva care nu este de nici un ajutor!
12 Miraţi-vă de aşa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă şi groază, zice Domnul.”
13 „Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.”
14 „Este Israel un rob cumpărat sau fiu de rob născut în casă?” „Atunci pentru ce a ajuns de pradă?”
15 „Nişte pui de lei mugesc şi strigă împotriva lui, şi-i pustiesc ţara; cetăţile îi Sunt arse şi fără locuitori.
16 Chiar şi cei din Nof şi Tahpanes îţi vor zdrobi creştetul capului.
17 Nu ţi-ai făcut tu singur lucrul acesta pentru că ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău, când te îndrepta pe calea cea bună?
18 Şi acum, ce cauţi să te duci în Egipt, să bei apa Nilului? Ce cauţi să te duci în Asiria, să bei apa râului?
19 Tu singur te pedepseşti cu răutatea ta şi tu singur te loveşti cu necredincioşia ta, şi vei şti şi vei vedea ce rău şi amar este să părăseşti pe Domnul, Dumnezeu tău, şi să n-ai nici o frică de Mine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.”
20 „De mult ţi-ai sfărîmat jugul, ţi-ai rupt legăturile, şi ai zis: „Nu mai vreau să slujesc ca un rob!” Căci pe orice deal înalt şi sub orice copac verde, te-ai întins ca o curvă.
21 Te sădisem ca o vie minunată şi de cel mai bun soi: cum te-ai schimbat şi te-ai prefăcut într-o coardă de viţă sălbatică?
22 Chiar dacă te-ai spăla cu silitră, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămânea scrisă înaintea Mea, zice Domnul, Dumnezeu.”
23 „Cum poţi să zici: „Nu m-am spurcat, şi nu m-am dus după Baali?” Priveşte-ţi urma paşilor în vale, şi vezi ce ai făcut, dromaderă iute la mers şi care baţi drumurile şi le încrucişezi!
24 Măgăriţă sălbatică, deprinsă cu pustia, care gîfăie în aprinderea patimei ei, cine o va împiedeca să-şi facă pofta? Toţi cei ce o caută n-au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei.
25 Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ţi usca gâtlejul de sete! Dar tu zici: „Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii străini, şi vreau să merg după ei.”
26 Cum rămâne uluit un hoţ când este prins, aşa de uluiţi vor rămâne cei din casa lui Israel, ei, împăraţii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi proorocii lor.
27 Ei zic lemnului: „Tu eşti tatăl meu!” Şi pietrei: „Tu mi-ai dat viaţa!” Căci ei Îmi întorc spatele şi nu se uită la Mine. Dar când Sunt în nenorocire, zic: „Scoală-Te şi scapă-ne!”
28 Unde Sunt dumnezeii tăi pe care ţi i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape în vremea nenorocirii! Căci câte cetăţi ai, atîţia dumnezei ai, Iuda!”
29 „Pentru ce vă certaţi cu Mine? Toţi Mi-aţi fost necredincioşi, zice Domnul.” -
30 „Degeaba v-am lovit copiii; n-au luat seama la certare; sabia voastră a mâncat pe proorocii voştri, ca un leu nimicitor.
31 O, neam rău de oameni, uitaţi-vă bine la Cuvântul Domnului, care zice: „Am fost Eu o pustie pentru Israel sau o ţară plină de întuneric beznă? Pentru ce zice atunci poporul Meu: „Suntem slobozi, nu voim să ne întoarcem la Tine?”
32 Îşi uită fata podoabele sau mireasa brâul? Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr.
33 Ce bine ştii să-ţi întocmeşti căile când este vorba să cauţi ce iubeşti! Chiar şi la nelegiuire te deprinzi.
34 Până şi pe poalele hainei tale se află sângele sărmanilor nevinovaţi pe care nu i-ai prins făcând nici o spargere.
35 Şi cu toate acestea, tu zici: „Da, Sunt nevinovat! Să se întoarcă acum mânia Lui de la mine!” Iată, Mă voi certa cu tine, pentru că zici: „N-am păcătuit!”
36 Pentru ce atâta grabă ca să-ţi schimbi drumul? Din Egipt îţi va veni ruşinea, cum ţi-a venit şi din Asiria!
37 Tot de acolo vei ieşi, cu mâinile pe cap; căci Domnul leapădă pe aceia în care te încrezi, şi nu vei izbuti cu ei.”

Ieremia 3

1 „El zice: „Când se desparte un bărbat de nevastă-sa pe care o părăseşte, şi ea ajunge nevasta altuia, se mai întoarce bărbatul acesta la ea? N-ar fi chiar şi ţara aceea spurcată? şi tu, ai curvit cu mulţi ibovnici, şi să te întorci iarăşi la Mine? -zice Domnul.” -
2 „Ridică-ţi ochii spre înălţimi, şi priveşte: unde n-ai curvit? Te ţineai la drumuri, ca Arabul în pustie, şi ai spurcat ţara prin curviile tale şi cu răutatea ta!
3 Măcar că ploile au fost oprite, şi ploaia de primăvară a lipsit, totuşi tu ţi-ai păstrat fruntea de curvă, şi n-ai vrut să ai ruşine!
4 Acum, nu-i aşa? strigi la Mine: „Tată! Tu ai fost Prietenul tinereţii mele!”
5 Îşi va ţine El mânia pe vecie? „O va păstra El totdeuna?” Iată, aşa ai vorbit, şi totuşi ai făcut lucruri nelegiuite, cât ai putut!”
6 „Domnul mi-a zis, pe vremea împăratului Iosia: „Ai văzut ce a făcut necredincioasa Israel? S-a dus pe orice munte înalt şi sub orice copac verde, şi a curvit acolo.
7 Eu ziceam că după ce a făcut toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine. Dar nu s-a întors. Şi sora ei, vicleana Iuda, a fost martoră la aceasta.
8 Şi cu toate că a văzut că M-am despărţit de necredincioasa Israel, din pricina tuturor preacurviilor ei, şi i-am dat cartea ei de despărţenie, totuşi soră-sa, vicleana Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus să curvească la fel.
9 Şi astfel, prin necurăţia ei strigătoare, Israel a spurcat ţara, a preacurvit cu piatra şi lemnul.
10 Cu toate acestea, vicleana Iuda, sora ei, nu s-a întors la Mine din toată inima ei, ci cu prefăcătorie, zice Domnul.”
11 Domnul mi-a zis: „Necredincioasa Israel pare nevinovată faţă de vicleana Iuda.
12 Du-te de strigă aceste cuvinte spre miazănoapte, şi zi: Întoarce-te, necredincioasa Israel, zice Domnul.” „Nu voi arunca o privire întunecoasă împotriva voastră, căci Sunt milostiv, zice Domnul, şi nu ţin mânie pe vecie.
13 Recunoaşte-ţi numai nelegiuirea, recunoaşte că ai fost necredincioasă Domnului, Dumnezeului tău, că ai alergat încoace şi încolo la dumnezei străini, sub orice copac verde, şi că n-ai ascultat glasul Meu, zice Domnul.”
14 „Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, zice Domnul; căci Eu Sunt Stăpânul vostru, Eu vă voi lua, pe unul dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie, şi vă voi aduce înapoi în Sion.
15 Vă voi da păstori după inima Mea, şi vă vor paşte cu pricepere şi cu înţelepciune.
16 Când vă veţi înmulţi şi veţi creşte în ţară, în zilele acelea, zice Domnul, nu se va mai vorbi de chivotul legământului Domnului, şi nu-i va mai veni nimănui în gând, nu-şi vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simţi lipsa, şi nici nu vor mai face altul.
17 În vremea aceea, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim, în Numele Domnului, şi nu vor mai urma pornirile inimii lor rele.
18 În zilele acelea, casa lui Iuda va umbla cu casa lui Israel şi vor veni împreună din ţara de la miazănoapte, în ţara pe care am dat-o în stăpânire părinţilor voştri.
19 Eu ziceam: „Cum să te pun printre copiii Mei, şi să-ţi dau o ţară plăcută, o moştenire, podoabă între podoabele neamurilor? Mă gândeam că Mă vei chema: „Tată!” Şi nu te vei mai abate de la Mine.
20 Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, aşa Mi-aţi fost necredincioşi voi, casa lui Israel, zice Domnul!”
21 „Un vuiet se aude pe înălţimi: Sunt plânsetele şi rugăminţile de iertare ale copiilor lui Israel; căci şi-au sucit calea, şi au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor.
22 „Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi vă voi ierta abaterile.” -,Iată-ne, venim la Tine, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul nostru.”
23 „În adevăr, zădarnic se aşteaptă mântuire de la dealuri şi de la mulţimea munţilor; în adevăr, în Domnul, Dumnezeul nostru, este mântuirea lui Israel.
24 Idolii, dimpotrivă, au mâncat rodul muncii părinţilor noştri, din tinereţea noastră, oile şi boii lor, fiii şi fiicele lor.
25 Să ne culcăm în ruşinea noastră, şi să ne învelim cu ocara noastră, căci am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului nostru, noi şi părinţii noştri, din tinereţea noastră şi până în ziua de azi, şi n-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru.”

Ieremia 4

1 „Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce la Mine, zice Domnul, dacă vei scoate urîciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci.
2 Dacă vei jura: „Viu este Domnul!” cu adevăr, cu neprihănire şi cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvântate în El, şi se vor făli cu El
3 „Căci aşa vorbeşte Domnul către oamenii din Iuda şi din Ierusalim: „Desţeleniţi-vă un ogor nou, şi nu semănaţi între spini!
4 Tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul, tăiaţi-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc, şi să se aprindă, fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre!”
5 „Daţi de ştire în Iuda, vestiţi la Ierusalim, şi spuneţi: „Sunaţi din trâmbiţă în ţară!” „Strigaţi în gura mare, şi ziceţi: „Strângeţi-vă şi haidem în cetăţile întărite!”
6 „Înălţaţi un steag spre Sion, fugiţi şi nu vă opriţi! Căci de la miazănoapte aduc nenorocirea şi un mare prăpăd.
7 Leul se aruncă din tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, şi-a părăsit locul, ca să-ţi pustiiască ţara, să-ţi dărîme cetăţile, şi nimeni să nu mai locuiască în ele.
8 De aceea, acoperiţi-vă cu saci, plângeţi şi gemeţi; căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi.
9 „În ziua aceea, zice Domnul, împăratul şi căpeteniile îşi vor pierde inima, preoţii vor rămâne încremeniţi, şi proorocii uimiţi.
10 „Eu am zis: „Ah! Doamne, Dumnezeule! Ai înşelat într-adevăr pe poporul acesta şi Ierusalimul, când ai zis: „Veţi avea pace!” Şi totuşi sabia le ameninţă viaţa.
11 În vremea aceea, se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului: „Un vânt arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture nici ca să cureţe grâul.
12 Ci un vânt năpraznic vine de acolo până la Mine! Acum le voi rosti Hotărârea!”
13 „Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele lui Sunt ca un vârtej, caii lui Sunt mai uşori decât vulturii.” „Vai de noi, căci Suntem prăpădiţi!” -
14 „Curăţeşte-ţi inima de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?”
15 „Căci un glas care porneşte de la Dan şi vesteşte nenorocirea, o vesteşte de la muntele lui Efraim.
16 „Spuneţi lucrul acesta neamurilor, faceţi-l cunoscut Ierusalimului. „Vin nişte împresurători dintr-o ţară depărtată, şi strigă împotriva cetăţilor lui Iuda.
17 Ca cei ce păzesc un ogor, ei înconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.” -
18 „Acesta este rodul căilor şi faptelor tale, este vina răutăţii tale, dacă este aşa de amar, şi te pătrunde până la inimă.”
19 „Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiţei, şi strigătul de război.
20 Se vesteşte dărîmare peste dărîmare, căci toată ţara este pustiită; colibele îmi Sunt pustiite deodată, şi corturile într-o clipă!
21 Până când voi vedea steagul fîlfăind şi voi auzi sunetul trâmbiţei?” -
22 „Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaşte; Sunt nişte copii fără minte şi lipsiţi de pricepere; Sunt meşteri să facă răul, dar nu ştiu să facă binele.” -
23 „Mă uit la pământ, şi iată că este pustiu şi gol; mă uit la ceruri, şi lumina lor a pierit!
24 Mă uit la munţi, şi iată că Sunt zguduiţi; şi toate dealurile se clatină!
25 Mă uit, şi iată că nu este nici un om; şi toate păsările cerurilor au fugit!
26 Mă uit, şi iată, Carmelul este un pustiu; şi toate cetăţile sale Sunt nimicite înaintea Domnului, şi înaintea mâniei Lui aprinse!”
27 „Căci aşa vorbeşte Domnul: „Toată ţara va fi pustiită; dar nu o voi nimici de tot.
28 Din pricina aceasta, ţara este în jale, şi cerurile sus Sunt întunecate; căci Eu am zis, am Hotărât lucrul acesta, şi nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi întoarce.” -
29 „La vuietul călăreţilor şi arcaşilor, toate cetăţile fug; se ascund în păduri şi se suie pe stânci; toate cetăţile Sunt părăsite, nu mai au locuitori.
30 Şi tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmîz, te vei împodobi cu podoabe din aur, îţi vei sulimeni ochii; dar degeaba te vei înfrumuseţa: ibovnici tăi te dispreţuiesc, şi vor să-ţi ia viaţa.
31 Căci Eu aud nişte ţipete ca ale unei femei în chinurile naşterii, ţipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină şi întinde mâinile, zicând: „Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigaşilor!”

Ieremia 5

1 „Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, întrebaţi şi căutaţi în pieţe, dacă se găseşte un om, dacă este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr, şi voi ierta Ierusalimul.
2 Chiar când zic: „Viu este Domnul!” ei jură strîmb.”
3 „Doamne, nu văd ochii Tăi adevărul? Tu-i loveşti şi ei nu simt nimic; îi nimiceşti, şi nu vor să ia învăţătură; iau o înfăţişare mai tare decât stânca, nu vor să se întoarcă la Tine.”
4 „Eu ziceam: „Numai cei mici Sunt aşa; ei lucrează fără minte, pentru că nu cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!
5 Mă voi duce, deci, la cei mari, şi le voi vorbi; căci ei cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!” „Dar toţi au sfărîmat jugul, şi au rupt legăturile.
6 De aceea îi omoară leul din pădure, şi-i nimiceşte lupul din pustie. Stă la pândă pardosul înaintea cetăţilor lor: toţi cei ce vor ieşi din ele vor fi sfîşiaţi; căci fărădelegile lor Sunt multe, abaterile lor s-au înmulţit!”
7 „Cum să te iert? -zice Domnul-Copiii tăi M-au părăsit, şi jură pe dumnezei care n-au fiinţă. Şi după ce le-am primit jurămintele, se dedau la preacurvie, şi aleargă cu grămada în casa curvei!
8 Ca nişte cai bine hrăniţi, care aleargă încoace şi încolo, fiecare nechează după nevasta aproapelui său.”
9 „Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor?”
10 „Suiţi-vă pe zidurile ei şi dărîmaţi, dar nu nimiciţi de tot! Luaţi-i butucii aceştia, căci nu Sunt ai Domnului!
11 Căci casa lui Israel şi casa lui Iuda Mi-au fost necredincioase, zice Domnul.”
12 „Ei tăgăduiesc pe Domnul şi zic: „Nu este El! Şi nu va veni nenorocirea peste noi; nu vom vedea nici sabia nici foametea.
13 Proroocii Sunt vânt, şi nu Dumnezeu vorbeşte în ei. Aşa să li se facă şi lor!”
14 „De aceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: „Pentru că aţi zis lucrul acesta, iată, Cuvântul Meu îl fac foc în gura ta, şi poporul acesta lemne, ca să-i ardă focul acesta.
15 Iată, aduc de departe un neam împotriva voastră, casă a lui Israel, zice Domnul-un neam tare, un neam străvechi, un neam a cărui limbă n-o cunoşti, şi ale cărui vorbe nu le pricepi.
16 Tolba lui cu săgeţi este ca un mormânt deschis; toţi Sunt nişte viteji.
17 El îţi va mânca secerişul şi pâinea, îţi va mânca fiii şi fiicele, îţi va mânca oile şi boii, îţi va mânca via şi smochinul; şi îţi va trece prin sabie cetăţile întărite, în care te încrezi.
18 Dar, şi în zilele acelea, zice Domnul, nu vă voi nimici de tot.
19 Dacă veţi întreba atunci: „Pentru ce ne-a făcut toate acestea Domnul, Dumnezeul nostru?” „Aşa le vei răspunde: „După cum voi M-aţi părăsit şi aţi slujit unor dumnezei străini în ţara voastră, tot aşa, acum veţi sluji unor străini într-o ţară care nu este a voastră!”
20 „Spuneţi lucrul acesta casei lui Iacov, vestiţi-l în Iuda, şi ziceţi:
21 „Ascultaţi lucrul acesta, popor fără minte, şi fără inimă, care are ochi şi nu vede, urechi şi n-aude!
22 „Nu voiţi să vă temeţi de Mine, zice Domnul, nu voiţi să tremuraţi înaintea Mea?” Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar veşnic pe care nu trebuie să-l treacă. Şi chiar dacă valurile ei se înfurie, totuşi Sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec.
23 Poporul acesta însă are o inimă dîrză şi răzvrătită; se răscoală, şi pleacă,
24 şi nu zic în inima lor: „Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, care dă ploaie la vreme, ploaie timpurie şi tîrzie, şi ne păstrează săptămânile Hotărâte pentru seceriş.
25 „Din pricina nelegiuirilor voastre n-au loc aceste orânduiri, păcatele voastre vă lipsesc de aceste bunătăţi.
26 Căci în poporul Meu Sunt oameni răi; ei pândesc ca păsărarul care întinde laţuri, întind curse, şi prind oameni.
27 Cum se umple o colivie de păsări, aşa se umplu casele lor prin vicleşug; aşa ajung ei puternici şi bogaţi.
28 Se îngraşă, lucesc de grăsime; întrec orice măsură în rău, nu apără pricina, pricina orfanului, ca să le meargă bine, nu fac dreptate celor lipsiţi.
29 „Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor?”
30 „Grozave lucruri, urîcioase lucruri se fac în ţară.
31 Proorocii proorocesc neadevăruri, preoţii stăpânesc cu ajutorul lor, şi poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veţi face la urmă?

Ieremia 6

1 „Fugiţi, copii ai lui Beniamin, fugiţi din mijlocul Ierusalimului, sunaţi din trâmbiţă la Tecoa, ridicaţi un semn la Bet-Hacherem! Căci de la miazănoapte se vede venind o nenorocire şi un mare prăpăd.
2 Pe frumoasa şi supţirica fiică a Sionului, o nimicesc!
3 La ea vin păstorii cu turmele lor, îşi întind corturile în jurul ei, şi îşi pasc fiecare partea lui.” -
4 „Pregătiţi-vă s-o bateţi! Haide! Să ne suim ziua nameaza mare!”... Vai de noi, căci ziua scade, şi umbrele de seară se lungesc.”
5 Haide să ne suim noaptea! Şi să-i dărîmăm casele împărăteşti!” -
6 „Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Tăiaţi copaci, şi ridicaţi şanţuri împotriva Ierusalimului! Aceasta este cetatea care trebuie pedepsită; căci în mijlocul ei este numai apăsare.
7 Cum ţîşnesc apele dintr-o fântână, aşa ţîşneşte răutatea ei din ea; nu se aude în ea decât silnicie şi prăpăd; durerea şi rănile Îmi izbesc fără curmare privirile.
8 Ia învăţătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă depărtez de tine, şi să fac din tine un pustiu, o ţară nelocuită!”
9 „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Vor culege rămăşiţele lui Israel cum se culeg ciorchinile rămase dintr-o vie. Puneţi din nou mâna pe ea, ca şi culegătorul pe mlădiţe.” -
10 „Cui să vorbesc, şi pe cine să iau martor ca să mă asculte?” Urechea lor este netăiată împrejur, şi nu Sunt în stare să ia aminte. Iată, Cuvântul Domnului este o ocară pentru ei, şi nu le place de el.
11 Eu Sunt aşa de plin de mânia Domnului, că n-o pot opri.” -„Toarn-o peste copilul de pe uliţă, şi peste adunările tinerilor. Căci şi bărbatul şi nevasta vor fi prinşi, şi bătrânul şi cel încărcat de zile.
12 Casele lor vor trece în stăpânirea altora, ogoarele şi nevestele lor de asemenea, când Îmi voi întinde mâna asupra locuitorilor ţării, zice Domnul.”
13 „Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi Sunt lacomi de câştig; de la prooroc până la preot, toţi înşală.
14 Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: „Pace! Pace!” Şi totuşi nu este pace!
15 Sunt daţi de ruşine, căci săvârşesc urîciuni; şi totuşi nu roşuesc, şi nu ştiu de ruşine. De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad, vor fi răsturnaţi, când îi voi pedepsi, zice Domnul.”
16 Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi care Sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!” Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!”
17 „Am pus nişte străjeri peste voi: „Fiţi cu luare aminte la sunetul trâmbiţei!” Dar ei răspund: „Nu vrem să fim cu luare aminte!”
18 „De aceea, ascultaţi, neamuri, şi luaţi seama la ce li se va întâmpla, adunare a poporelor!
19 Ascultă şi tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul gândurilor lui; căci n-au luat aminte la Cuvintele Mele, şi au nesocotit Legea Mea.
20 Ce nevoie am Eu de tămâia care vine din Seba, de trestia mirositoare dintr-o ţară depărtată? Arderile voastre de tot nu-Mi plac, şi jertfele voastre nu-Mi Sunt plăcute.”
21 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi pune înaintea poporului acestuia nişte pietre de poticnire, de care se vor lovi împreună părinţi şi fii, vecini şi prieteni, şi vor pieri.”
22 „Aşa vorbeşte Domnul: „Iată că vine un popor din ţara de la miazănoapte, un neam mare se ridică de la marginile pământului.
23 Ei poartă arc şi suliţă; Sunt cumpliţi şi fără milă; glasul lor urlă ca marea; Sunt călări pe cai, şi gata de luptă ca un om pregătit de război, împotriva ta, fiică a Sionului!”
24 La vuietul apropierii lor, mâinile ni se slăbesc, ne apucă groaza, ca durerea unei femei care naşte.”
25 „Nu ieşiţi în ogoare, şi nu mergeţi pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmaşului, răspândind spaima de jur împrejur!
26 Fiica poporului meu, acopere-te cu un sac şi tăvăleşte-te în cenuşă, jăleşte-te ca după singurul tău fiu, varsă lacrămi, lacrămi amare! Căci pe neaşteptate vine pustiitorul peste noi.”
27 „Te pusesem de pază peste poporul Meu, ca o cetăţuie, ca să le cunoşti şi să le cercetezi calea.
28 Toţi Sunt nişte răzvrătiţi, nişte bîrfitori, aramă şi fier, toţi Sunt nişte stricaţi.
29 Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curăţesc, căci zgura nu se deslipeşte.”
30 „De aceea se vor numi argint lepădat, căci Domnul i-a lepădat.”

Ieremia 7

1 Iată cuvântul vorbit lui Ieremia din partea Domnului:
2 „Şezi la poarta Casei Domnului, vesteşte acolo cuvântul acesta, şi spune: „Ascultaţi Cuvântul Domnului, toţi bărbaţii lui Iuda, care intraţi pe aceste porţi, ca să vă închinaţi înaintea Domnului!”
3 „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Îndreptaţi-vă căile şi faptele, şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta.
4 Nu vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare, zicând: „Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!”
5 „Căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi înfăptui dreptatea unii faţă de alţii,
6 dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta, şi dacă nu veţi merge după alţi dumnezei, spre nenorocirea voastră,
7 numai aşa vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, din veşnicie în veşnicie.
8 Dar iată că voi vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare, care nu slujesc la nimic.
9 Cum? Furaţi, ucideţi, preacurviţi, juraţi strîmb, aduceţi tămâie lui Baal, mergeţi după alţi dumnezei pe care nu-i cunoaşteţi!...
10 Şi apoi veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu şi ziceţi: „Suntem izbăviţi!”... ca iarăşi să faceţi toate aceste urîciuni!
11 „Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu, o peşteră de tîlhari înaintea voastră?” „Eu însumi văd lucrul acesta, zice Domnul!”
12 „Duceţi-vă, deci, la locul care-Mi fusese închinat la Silo, unde pusesem să locuiască odinioară Numele Meu, şi vedeţi ce i-am făcut, din pricina răutăţii poporului Meu Israel!
13 „Şi acum, fiindcă aţi făcut toate aceste fapte, zice Domnul, fiindcă v-am vorbit dis-de-dimineaţă, şi n-aţi ascultat, fiindcă v-am chemat şi n-aţi răspuns,
14 voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, în care vă puneţi încrederea, şi locului pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, le voi face întocmai cum am făcut lui Silo.
15 Şi vă voi lepăda de la Faţa Mea, cum am lepădat pe toţi fraţii voştri, pe toată sămânţa lui Efraim!”
16 „Tu însă nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru ei, şi nu stărui pe lângă Mine; căci nu te voi asculta!
17 Nu vezi ce fac ei în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului?
18 Copiii strâng lemne, părinţii aprind focul, şi femeile frământă plămădeala, ca să pregătească turte împărătesei cerului, şi să toarne jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mânie.”
19 „Pe Mine Mă mânie ei oare? zice Domnul; nu pe ei înşişi, spre ruşinea lor?”
20 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată, mânia şi urgia Mea se vor vărsa peste locul acesta, peste oameni şi dobitoace, peste copacii de pe câmp şi peste roadele pământului; şi va arde, şi nu se va stinge.”
21 „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Adăugaţi arderile voastre de tot la jertfele voastre, şi mâncaţi-le carnea!
22 Căci n-am vorbit nimic cu părinţii voştri şi nu le-am dat nici o poruncă, cu privire la arderi de tot şi jertfe, în ziua când i-am scos din ţara Egiptului.
23 Ci iată porunca pe care le-am dat-o: „Ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi.”
24 Dar ei n-au ascultat, şi n-au luat aminte, ci au urmat sfaturile şi pornirile inimii lor rele, au dat înapoi şi n-au mers înainte.
25 Din ziua când au ieşit părinţii voştri din Egipt, până în ziua de azi, v-am trimis pe toţi slujitorii Mei, proorocii, i-am trimis în fiecare zi, de dimineaţă.
26 Dar ei nu M-au ascultat, n-au luat aminte; şi-au înţepenit gâtul, şi au făcut mai rău decât părinţii lor.
27 Şi chiar dacă le vei spune toate aceste lucruri, tot nu te vor asculta; şi dacă vei striga la ei, nu-ţi vor răspunde.
28 De aceea, spune-le: „Acesta este poporul care n-ascultă glasul Domnului, Dumnezeului său, şi care nu vrea să ia învăţătură; s-a dus adevărul, a fugit din gura lor.”
29 „Acum, tunde-ţi părul, Ierusalime, şi aruncă-l departe; suie-te pe înălţimi, şi fă o cântare de jale! Căci Domnul lapădă şi îndepărtează neamul de oameni, care I-a aţîţat urgia.
30 Căci copiii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea Mea, zice Domnul; şi-au aşezat urîciunile lor în Casa peste care este chemat Numele Meu, ca s-o spurce.
31 Au zidit şi locuri înalte la Tofet, în valea Ben-Hinom, ca să-şi ardă în foc pe fiii şi fiicele lor: lucru pe care Eu nu-l poruncisem, şi nici nu-Mi trecuse prin minte.”
32 „De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice Tofet şi valea Ben-Hinom, ci se va zice valea măcelului, şi se vor îngropa morţii la Tofet, din lipsă de loc.
33 Trupurile moarte ale acestui popor vor fi hrana păsărilor cerului şi a fiarelor pământului; şi nimeni nu le va speria.
34 Voi face astfel să înceteze în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului, strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei, căci ţara va ajunge un pustiu!”

Ieremia 8

1 „În vremea aceea, zice Domnul, se vor scoate din mormintele lor oasele împăraţilor lui Iuda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoţilor, oasele proorocilor, şi oasele locuitorilor Ierusalimului.
2 Le vor întinde în faţa soarelui, în faţa lunii, şi în faţa întregii oştiri a cerurilor pe care i-au iubit ei, cărora le-au slujit pe care i-au urmat pe care i-au căutat şi înaintea cărora s-au închinat. Nu le vor mai strânge, nici nu le vor mai îngropa, şi se vor face gunoi pe pământ.
3 Toţi cei ce vor rămâne din acest neam rău, vor dori mai degrabă moartea decât viaţa, în toate locurile unde îi voi izgoni, zice Domnul oştirilor.”
4 „Spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul: „Cine cade şi nu se mai scoală?” „Sau cine se abate fără se se întoarcă iarăş?”
5 „Pentru ce, deci, poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri, stăruiesc în înşelătorie, şi nu vor să se întoarcă la Dumnezeu?
6 „Căci Eu Sunt cu luare aminte, şi aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; nici unul nu se căieşte de răutatea lui, şi nu zice: „Ce am făcut?” Ci toţi îşi încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă la luptă.
7 Chiar şi cocostîrcul îşi cunoaşte vremea pe ceruri; turtureaua, rândunica şi cocorul îşi păzesc vremea venirii lor; dar poporul Meu nu cunoaşte Legea Domnului!”
8 Cum puteţi voi să ziceţi: „Suntem înţelepţi, şi Legea Domnului este cu noi?” „Cu adevărat, degeaba s-a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor.
9 Înţelepţii Sunt daţi de ruşine, Sunt uimiţi, Sunt prinşi; căci au nesocotit Cuvântul Domnului, şi ce înţelepciune au ei?
10 De aceea, pe nevestele lor le voi da altora, şi ogoarele lor altor stăpâni. Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi Sunt lacomi de câştig mîrşav, de la prooroc până la preot, toţi înşală!
11 Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: „Pace! Pace!” Şi totuşi pace nu este.
12 Vor fi daţi de ruşine, căci săvârşesc astfel de urîciuni; nu roşuesc, şi nu ştiu de ruşine; de aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad, şi vor fi răsturnaţi, când îi voi pedepsi, zice Domnul.”
13 „Vreau să isprăvesc cu ei, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie, nici smochine în smochin, şi frunzele se vor vesteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele.” -
14 „Pentru ce şedem jos?” „Strângeţi-vă, şi haidem în cetăţile întărite, ca să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne sorteşte la moarte, ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit împotriva Domnului.
15 Aşteptam pacea, şi nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, şi iată groaza!” -
16 „Sforăitul cailor săi se aude dinspre Dan şi de vuietul nechezatului lor se cutremură toată ţara; vin, mănâncă ţara şi ce cuprinde ea, cetatea şi pe cei ce o locuiesc.”
17 „Căci iată că trimit între voi nişte şerpi, nişte basilici, împotriva cărora nu este nici un descântec, şi vă vor muşca, zice Domnul.”
18 „Aş vrea să-mi alin durerea; dar mă doare inima în mine.
19 Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr-o ţară depărtată.” „Nu mai este Domnul în Sion?” „Nu mai este în ea împăratul ei?” -„Pentru ce M-au mâniat ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?” -
20 „Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi tot nu Suntem mântuiţi!” -
21 „Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare, m-apucă groaza.
22 Nu este nici un leac alinător în Galaad? Nu este nici un doctor acolo? Pentru ce nu se face, deci, vindecarea fiicei poporului meu?” -

Ieremia 9

1 „O! de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrămi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!
2 O! dac-aş avea un han de călători în pustie, aş părăsi pe poporul meu, şi m-aş depărta de el! Căci toţi Sunt nişte preacurvari şi o ceată de mişei.” -
3 „Au limba întinsă ca un arc şi aruncă minciuna; şi nu prin adevăr Sunt ei puternici în ţară; căci merg din răutate în răutate, şi nu Mă cunosc, zice Domnul.”
4 „Fiecare să se păzească de prietenul lui, şi să nu se încreadă în nici unul din fraţii săi; căci orice frate caută să înşele, şi orice prieten umblă cu bîrfeli.
5 Se trag pe sfoară unii pe alţii, şi nu spun adevărul; îşi deprind limba să mintă, şi se trudesc să facă rău.” -
6 „Locuinţa ta este în mijlocul făţărniciei, şi, de făţarnici ce Sunt, nu vor să Mă cunoască, zice Domnul.” -
7 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, îi voi topi în cuptor, şi îi voi încerca. Căci cum aş putea să mă port altfel cu fiica poporului Meu?
8 Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, şi în fundul inimii îi întind curse.
9 Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, să nu-mi răzbun Eu pe un asemenea popor?”
10 „Munţii vreau să-i plâng şi să gem pentru ei, pentru câmpiile pustiite vreau să fac o jălanie; căci Sunt arse de tot, şi nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului şi dobitoacele au fugit şi au pierit.
11 Voi face şi Ierusalimul un morman de pietre, o vizuină de şacali, şi cetăţile lui Iuda le voi preface într-un pustiu fără locuitori.
12 Unde este omul înţelept care să înţeleagă aceste lucruri? Să spună acela, căruia i-a vorbit gura Domnului, pentru ce este nimicită ţara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni?
13 Domnul zice: „Pentru că au părăsit Legea Mea pe care le-o pusesem înainte; pentru că n-au ascultat glasul Meu, şi nu l-au urmat;
14 ci au umblat după aplecările inimii lor, şi au mers după Baali, cum i-au învăţat părinţii lor.”
15 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin, şi-i voi da să bea ape otrăvite.
16 Îi voi risipi printre nişte neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor, şi voi trimite sabia în urma lor, până-i voi nimici.”
17 „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Căutaţi, şi chemaţi plângătoarele să vină! Trimiteţi la femeile iscusite, ca să vină!
18 Să se grăbească să facă o cântare de jale asupra noastră ca să ne curgă lacrămile din ochi, şi să curgă apa din pleoapele noastre!
19 Căci strigăte de jale se aud din Sion: „Cît Suntem de prăpădiţi! cât de jalnic Suntem acoperiţi de ruşine! Trebuie să părăsim ţara, căci ne-au surpat locuinţele!” -
20 „Ascultaţi, femeilor, cuvântul Domnului, şi să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învăţaţi pe copiii voştri cântece de jale, învăţaţi-vă plângeri unele pe altele!
21 Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărăteşti; a nimicit pe copii pe uliţă, şi pe tineri în pieţe.”
22 „Spune: „Aşa vorbeşte Domnul: „Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul pe câmpii, cum cade înapoia secerătorului un snop pe care nu-l strânge nimeni!”
23 „Aşa vorbeşte Domnul: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui.
24 Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu Sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.”
25 „Iată, vin zilele, zice Domnul, când voi pedepsi pe toţi cei tăiaţi împrejur, care nu Sunt tăiaţi împrejur cu inima,
26 pe Egipteni, pe Iudei, pe Edomiţi, pe Amoniţi, pe Moabiţi, pe toţi cei ce îşi rad colţurile bărbii, pe cei ce locuiesc în pustie; căci toate neamurile Sunt netăiate împrejur, şi toată casa lui Israel are inima netăiată împrejur.”

Ieremia 10

1 „Ascultaţi Cuvântul pe care vi-l vorbeşte Domnul, casa lui Israel!
2 „Aşa vorbeşte Domnul: „Nu vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor, şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele.
3 Căci obiceiurile popoarelor Sunt deşerte. Taie un lemn din pădure; mâna meşterului îl lucrează cu securea;
4 îl împodobeşte cu argint şi aur, şi ei îl ţintuiesc cu cuie şi ciocane, ca să nu se clatine.
5 Dumnezeii aceştia Sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveţi1 (Sau: ca un stâlp tras la strung), şi nu vorbesc; Sunt duşi de alţii, pentru că nu pot să meargă.” „Nu vă temeţi de ei, căci nu pot să facă nici un rău, şi nu Sunt în stare să facă nici un bine.”
6 „Nici unul nu este ca Tine, Doamne! Mare eşti Tu, şi mare este Numele Tău prin puterea Ta.
7 Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ţie se cuvine teama; căci între toţi înţelepţii neamurilor şi în toate împărăţiile lor, nici unul nu este ca Tine.
8 Toţi laolaltă, Sunt proşti şi fără minte, ştiinţa idolilor nu este decât deşertăciune, e lemn!
9 Ei aduc din Tarsis foiţe din argint şi aur din Ufaz; meşterul şi mâna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei Sunt de pânze vopsite în albastru şi în purpură, toate Sunt lucrate de meşteri iscusiţi.
10 Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un Împărat veşnic. Pământul tremură de mânia Lui, şi neamurile nu pot să sufere urgia lui.”
11 „Aşa să le vorbiţi: „Dumnezeii, care n-au făcut nici cerurile, nici pământul, vor pieri de pe pământ şi de sub ceruri.
12 Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui.
13 La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere fulgerelor şi ploii, şi scoate vântul din cămările Lui.
14 Atunci se arată omul cât este de prost cu ştiinţa lui, şi orice argintar rămâne de ruşine cu chipul lui cioplit; căci idolii lui nu Sunt decât minciună, şi nu este nici o suflare în ei;
15 Sunt un lucru de nimic, o lucrare înşelătoare, şi vor pieri, când va veni pedeapsa.
16 Dar Cel ce este partea lui Iacov, nu este ca ei; căci El a întocmit totul, şi Israel este seminţia moştenirii Lui: Domnul oştirilor este Numele Lui.”
17 „Ia din ţară legătura cu ce este al tău, tu, care eşti în strîmtorare!”
18 „Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată, de data aceasta, voi arunca departe pe locuitorii ţării. Îi voi strânge de aproape, ca să simtă.” -
19 „Vai de mine! Sunt zdrobită! Mă doare rana!” „Dar eu zic: „O nenorocire a dat peste mine şi o voi suferi!
20 Cortul îmi este dărîmat, toate funiile îmi Sunt rupte, fiii mei m-au părăsit, nu mai Sunt; n-am pe nimeni, care să-mi întindă cortul din nou sau să-mi ridice pânzele!
21 Păstorii s-au prostit, n-au căutat pe Domnul; pentru aceea n-au propăşit, şi li se risipesc toate turmele.
22 Iată, se aude un vuiet! O mare zarvă vine de la miazănoapte să prefacă cetăţile lui Iuda într-un pustiu, într-o vizuină de şacali.
23 „Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii spre ţintă.
24 Pedepseşte-mă, Doamne, dar cu măsură, şi nu în mânia Ta, ca să nu mă nimiceşti!
25 Varsă-Ţi urgia peste neamurile care nu Te cunosc, şi peste popoarele care nu cheamă Numele Tău! Căci mănâncă pe Iacov, îl înghit, îl topesc, şi-i pustiesc locuinţa.”

Ieremia 11

1 „Iată Cuvântul Domnului care a vorbit lui Ieremia din partea Domnului, astfel:
2 „Ascultaţi cuvintele acestui legământ, şi spuneţi-le oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului!
3 „Zi-le: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Blestemat să fie omul care n-ascultă cuvintele legământului acestuia,
4 pe care l-am poruncit părinţilor voştri, în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din cuptorul din fier, zicând: „Ascultaţi glasul Meu, şi faceţi tot ce vă voi porunci; şi veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru;
5 atunci voi împlini jurământul pe care l-am făcut părinţilor voştri, că le voi da o ţară în care curge lapte şi miere, cum vedeţi astăzi.” -„Şi eu am răspuns: „Amin, Doamne!”
6 Domnul mi-a zis iarăşi: „Vesteşte toate cuvintele acestea în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului, şi zi: „Ascultaţi cuvintele legământului acestuia, şi împliniţi-le!
7 Căci am înştiinţat pe părinţii voştri, din ziua când i-am scos din ţara Egiptului şi până în ziua de azi; i-am înştiinţat în toate dimineţile, zicând: „Ascultaţi glasul Meu!”
8 „Dar ei n-au ascultat, n-au luat aminte, ci au urmat fiecare pornirile inimii lor rele. De aceea am împlinit asupra lor toate cuvintele legământului acestuia pe care le poruncisem să-l păzească, şi pe care nu l-au păzit.”
9 „Domnul mi-a zis: „Este o uneltire între bărbaţii lui Iuda şi între locuitorii Ierusalimului.
10 S-au întors la nelegiuirile celor dintâi părinţi ai lor, care n-au vrut să asculte cuvintele Mele, şi s-au dus şi ei după alţi dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel şi casa lui Iuda au călcat legământul Meu, pe care-l făcusem cu părinţii lor.”
11 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi aduce peste ei nişte nenorociri din care nu vor putea să scape. Vor striga la Mine, dar nu-i voi asculta!
12 Cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului se vor duce să cheme pe dumnezeii cărora le aduc tămâie, dar nu-i vor scăpa la vremea nenorocirii lor.
13 Căci câte cetăţi ai, atîţia dumnezei ai, Iuda! Şi câte uliţi are Ierusalimul, atâtea altare aţi ridicat idolilor, altare ca să aduceţi tămâie lui Baal!...”
14 „Tu însă, nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri nici rugăciuni pentru ei; căci nu-i voi asculta nicidecum, când Mă vor chema din pricina nenorocirii lor.
15 Ce ar putea să facă prea iubitul Meu popor în Casa Mea? Să facă o mulţime de nelegiuiri în ea? Vor îndepărta juruinţele şi carnea Sfântă, răutatea dinaintea ta? Atunci ai putea să te bucuri!
16 „Măslin verde, gras şi cu roade frumoase şi plăcute” este numele pe care ţi-l dăduse Domnul, dar cu vuietul unei mari troznituri, îl arde cu foc, şi ramurile lui Sunt sfărîmate.
17 Căci Domnul oştirilor, care te-a sădit, cheamă nenorocirea peste tine, din pricina răutăţii casei lui Israel şi a casei lui Iuda pe care au făcut-o ca să Mă mânie, aducând tămâie lui Baal.”
18 „Domnul mi-a dat de ştire, şi am ştiut; atunci Tu mi-ai arătat faptele lor.
19 Dar eu eram ca un miel blând pe care-l duci la măcelărie, şi nu ştiam planurile rele pe care le urzeau ei împotriva mea, zicând: „Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stîrpim din pământul celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele.” -
20 „O, Doamne, Dumnezeul oştirilor, Tu, care eşti un judecător drept, care cercetezi rinichii şi inimile: fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ţie îţi încredinţez pricina mea!”
21 „De aceea aşa vorbeşte Domnul împotriva oamenilor din Anatot, care vor să-ţi ia viaţa, şi zic: „Nu prooroci în Numele Domnului, căci vei muri ucis de mâna noastră!”
22 „De aceea aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, îi voi pedepsi; tinerii vor muri ucişi de sabie, iar fiii şi fiicele lor vor muri de foamete.
23 Şi nici unul din ei nu va scăpa, căci voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot, în anul când îi voi pedepsi.”

Ieremia 12

1 „Tu eşti prea drept, Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuşi să Te întreb asupra orânduirilor Tale. Pentru ce propăşeşte calea celor răi, şi toţi mişeii trăiesc în pace?
2 I-ai sădit, au prins rădăcină, cresc, fac rod. Ce-i drept, eşti aproape de gura lor, dar departe de inima lor!
3 Totuş, Tu, Doamne, mă cunoşti, mă vezi, îmi cercetezi inima şi vezi că este cu Tine. Ia-i ca pe nişte oi, care trebuiesc tăiate, şi pregăteşte-i pentru ziua măcelului!
4 Până când să se jelească ţara, şi să se usuce iarba de pe toate câmpiile? Pier vitele şi păsările din pricina răutăţii locuitorilor. Căci ei zic: „El, (Ieremia) n-are să ne vadă sfârşitul!” -
5 „Dacă alergând cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu nişte cai? Şi dacă nu te crezi la adăpost decât într-o ţară liniştită, ce vei face pe malurile îngîmfate ale Iordanului?
6 Căci chiar fraţii tăi şi casa tatălui tău te vând, ei înşişi strigă în gura mare după tine. Nu-i crede când îţi vor spune vorbe prietenoase.”
7 „Mi-am părăsit casa, şi Mi-am lăsat moştenirea, Mi-am dat pe iubita Mea în mâinile vrăjmaşilor ei.
8 Moştenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure, a mugit împotriva Mea; şi de aceea o urăsc.
9 A ajuns oare moştenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriţă, în jurul căreia se strâng păsările de pradă?” „Duceţi-vă, şi strângeţi toate fiarele câmpului, şi aduceţi-le ca s-o mănânce!”
10 „Un mare număr de păstori îmi pustiesc via, îmi calcă ogorul în picioare; ogorul meu cel plăcut îl prefac într-un pustiu părăsit.
11 Îl pustiesc, şi el stă trist şi pustiit înaintea mea. Toată ţara este pustiită, căci nimeni nu ia seama la ea.
12 Peste toate înălţimile pustiei vin pustiitori, căci sabia Domnului mănâncă ţara de la un capăt la altul; şi nimeni nu-i lăsat în pace.
13 Au semănat grâu, şi seceră spini, s-au ostenit fără folos.” „Să vă fie ruşine de ce culegeţi, în urma mâniei aprinse a Domnului!”
14 „Aşa vorbeşte Domnul despre toţi vecinii mei cei răi, care se ating de moştenirea pe care am dat-o poporului Meu Israel: „Iată, îi voi smulge din ţara lor, şi voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor.
15 Dar după ce-i voi smulge, voi avea iarăşi milă de ei, şi-i voi aduce înapoi pe fiecare în moştenirea lui, şi pe fiecare în ţara lui.
16 Şi dacă vor învăţa căile poporului Meu, dacă vor jura pe Numele Meu, zicând: „Viu este Domnul!” cum au învăţat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi fericiţi în mijlocul poporului Meu.
17 Dar dacă nu vor asculta nimic, voi nimici cu desăvârşire pe un astfel de popor, îl voi nimici şi îl voi pierde, zice Domnul.”

Ieremia 13

1 „Aşa mi-a vorbit Domnul: „Du-te de cumpără-ţi un brâu de in, şi pune-l în jurul coapselor tale; dar să nu-l moi în apă!”
2 Am cumpărat brâul, după porunca Domnului, şi l-am pus în jurul coapselor mele.
3 Apoi Cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară, astfel:
4 „Ia brâul pe care l-ai cumpărat, şi pe care l-ai pus în jurul coapselor tale, scoală-te, du-te la Eufrat, şi ascunde-l acolo în crăpătura unei stânci.”
5 M-am dus, şi l-am ascuns la Eufrat, cum îmi poruncise Domnul.
6 După mai multe zile, Domnul mi-a zis: „Scoală-te, du-te la Eufrat, şi ia de acolo brâul, pe care-ţi poruncisem să-l ascunzi acolo!”
7 M-am dus la Eufrat, am săpat, şi am luat brâul din locul în care-l ascunsesem; dar iată că brâul era stricat şi nu mai era bun de nimic.
8 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
9 „Aşa vorbeşte Domnul: „Aşa voi nimici mândria lui Iuda şi mândria peste măsură de mare a Ierusalimului.
10 Poporul acesta este un popor rău: nu vrea să asculte cuvintele Mele, urmează pornirile inimii lui, şi merge după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor; de aceea va ajunge întocmai ca brâul acesta, care nu mai este bun de nimic!
11 Căci, cum se lipeşte brâul de coapsele unui om, aşa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să fie poporul Meu, Numele Meu, lauda Mea şi slava Mea; dar nu M-au ascultat.
12 De aceea spune-le cuvintele acestea: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Toate vasele se vor umple cu vin!” Şi ei îţi vor zice: „Crezi că noi nu ştim, că toate vasele se vor umple cu vin?”
13 Atunci spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi umplea pe toţi locuitorii ţării acesteia, pe împăraţii care stau pe scaunul de domnie al lui David, pe preoţi, pe prooroci, şi pe toţi locuitorii Ierusalimului, îi voi umplea de beţie.
14 Îi voi sfărîma pe unii de alţii, pe părinţi şi pe fii laolaltă, zice Domnul. „Nu-i voi cruţa, nu voi avea milă de ei, nu Mă voi îndura de ei, nimic nu Mă va împiedica să-i nimicesc.”
15 „Ascultaţi şi luaţi aminte! Nu fiţi mândri, căci Domnul vorbeşte!
16 Daţi slavă Domnului, Dumnezeului vostru, până nu vine întunericul, până nu vi se lovesc picioarele de munţii nopţii! Veţi aştepta lumina, dar El o va preface în umbra morţii, şi o va preface în negură adâncă.
17 Iar dacă nu vreţi să ascultaţi, voi plânge în ascuns, pentru mândria voastră; mi se vor topi ochii în lacrămi, pentru că turma Domnului va fi dusă în robie.
18 Spune împăratului şi împărătesei: „Şedeţi pe pământ! Căci v-a căzut de pe cap cununa împărărtească ce vă slujea ca podoabă.”
19 „Cetăţile de la miazăzi Sunt închise, şi nu-i cine să deschidă. Tot Iuda este dus în robie, da, în întregime este dus în robie.”
20 „Ridică-ţi ochii şi priveşte pe cei ce vin de la miazănoapte. Unde este turma care-ţi fusese dată, turma de care erai aşa de mândru?
21 Ce vei zice când va pune mai mari peste tine pe străinii aceia pe care i-ai obişnuit să-ţi fie prieteni de aproape? Nu te vor apuca durerile, cum apucă pe o femeie la naştere?
22 Şi dacă vei zice în inima ta: „Pentru ce mi se întâmplă lucrul acesta?” -„Din pricina mulţimii nelegiuirilor tale, ţi s-au ridicat poalele hainelor, şi ţi se dezgolesc călcâile cu sila.
23 Poate un Etiopian să-şi schimbe pielea sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi, care Sunteţi deprinşi să faceţi răul?
24 De aceea, îi voi risipi, ca pleava luată de vântul pustiei.
25 Iată-ţi soarta, partea pe care ţi-o măsor, zice Domnul, pentru că M-ai uitat, şi ţi-ai pus încrederea în minciună.
26 De aceea îţi voi ridica poalele şi ţi le voi da peste cap, ca să ţi se vadă ruşinea.
27 Am văzut preacurviile şi nechezăturile tale, curviile nelegiuite pe dealuri şi în ogoare, ţi-am văzut urîciunile! Vai de tine, Ierusalime! Nu vrei să te curăţi? cât vei mai zăbovi?”

Ieremia 14

1 Cuvântul Domnului, spus lui Ieremia, cu prilejul secetei.
2 „Iuda jăleşte, cetăţile lui Sunt pustiite, triste, posomorâte, şi strigătele Ierusalimului se înalţă.”
3 Cei mari trimit pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, când se duc la fântâni, nu găsesc apă, şi se întorc cu vasele goale: ruşinaţi şi roşuiţi, îşi acopăr capul.
4 Pământul crapă, pentru că nu cade ploaie în ţară, şi plugarii, înşelaţi în nădejdea lor, îşi acopăr capul.
5 Chiar şi cerboaica de pe câmp naşte şi îşi părăseşte puii, pentru că nu găseşte verdeaţă.
6 Măgarii sălbatici stau pe locuri înalte şi pleşuve, trăgând aier ca nişte şerpi; li se topesc ochii, pentru că nu este iarbă.”
7 „Dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează, pentru Numele Tău, Doamne! Căci abaterile noastre Sunt multe, am păcătuit împotriva Ta.
8 Tu, care eşti nădejdea lui Israel, mântuitorul lui la vreme de nevoie: pentru ce să fii ca un străin în ţară, ca un călător, care intră doar să petreacă noaptea în ea?
9 De ce să fii ca un om încremenit, ca un viteaz, care nu ne poate ajuta? Şi totuş, Tu eşti în mijlocul nostru, Doamne, şi Numele Tău este chemat peste noi. De aceea nu ne părăsi!”
10 Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place să alerge încoace şi încolo. Nu-şi cruţă picioarele; de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum îşi aduce aminte de nelegiuirile lor, şi le pedepseşte păcatele!”
11 Şi Domnul mi-a zis: „Nu mijloci pentru poporul acesta!
12 Căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta rugăciunile, şi chiar dacă vor aduce arderi de tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi; ci vreau să-i nimicesc cu sabia, cu foametea şi cu ciuma.”
13 „Eu am răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule! Iată că proorocii lor le zic: „Nu veţi vedea sabie, şi nu veţi avea foamete; ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.”
14 Dar Domnul mi-a răspuns: „Proorocii lor proorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă, şi nu le-am vorbit; ci ei vă proorocesc nişte vedenii mincinoase, proorociri deşerte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor.
15 De aceea aşa vorbeşte Domnul despre proorocii care cu toate că nu i-am trimis Eu, proorocesc totuşi în Numele Meu, şi zic: Nu va fi nici sabie, nici foamete în ţara aceasta.” -,Proorocii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete!
16 Iar aceia, cărora le proorocesc ei, vor fi întinşi pe uliţele Ierusalimului, de foamete şi sabie; nu va avea cine să-i îngroape, nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.”
17 „Spune-le lucrul acesta: „Îmi varsă lacrămi ochii zi şi noapte, şi nu se opresc. Căci fecioara, fiica poporului meu este greu lovită cu o rană foarte usturătoare.
18 Dacă ies la câmp, dau peste oameni străpunşi de sabie. Dacă intru în cetate, dau peste nişte fiinţe sleite de foamete; chiar şi proorocul şi preotul cutreieră ţara, fără să ştie unde merg.”
19 „Ai lepădat Tu de tot pe Iuda, şi a urât suflet Tău atât de mult Sionul? Pentru ce ne loveşti aşa, că nu mai este nici o vindecare pentru noi? Trăgeam nădejde de pace, şi nu vine nimic bun, aşteptam o vreme de vindecare, şi nu-i decât groază!”
20 „Doamne, ne recunoaştem răutatea noastră, şi nelegiuirea părinţilor noştri; căci am păcătuit împotriva Ta.
21 Pentru Numele Tău, nu nesocoti, nu necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita, nu rupe legământul Tău cu noi!
22 Este oare printre idolii neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea ploaie? Nu dai Tu ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi nădăjduim în Tine, căci Tu ai făcut toate aceste lucruri!”

Ieremia 15

1 „Domnul mi-a zis: „Chiar dacă Moise şi Samuel s-ar înfăţişa înaintea Mea, tot n-aş fi binevoitor faţă de poporul acesta. Izgoneşte-l dinaintea Mea, ducă-se!
2 Şi dacă-ţi vor zice: „Unde să ne ducem?” să le răspunzi: „Aşa vorbeşte Domnul: „La moarte cei sortiţi la moarte, la sabie cei sortiţi săbiei, la foamete cei sortiţi foametei, la robie, cei sortiţi robiei!
3 Căci voi trimite împotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia, ca să-i ucidă, cînii ca să-i sfîşie, păsările cerului şi fiarele pământului, ca să-i mănânce şi să-i nimicească.
4 Îi voi face de pomină pentru toate împărăţiile pământului, din pricina lui Manase, fiul lui Ezechia, împăratul lui Iuda, şi pentru tot ce a făcut el în Ieruslim.
5 Căci cine să aibă milă de tine, Ierusalime, cine să te plângă? Cine să meargă să te întrebe de sănătate?”
6 „M-ai părăsit, zice Domnul, ai dat înapoi; de aceea Îmi întind mâna împotriva ta şi te nimicesc: Sunt sătul de milă.
7 Îi vântur cu lopata, la porţile ţării; îi lipsesc de copii, pierd pe poporul Meu, căci nu s-au abătut de la căile lor.
8 Văduvele lor Sunt mai multe decât boabele de nisip din mare; peste mama tânărului, aduc un pustiitor ziua nameaza mare; fac să cadă deodată peste ea necazul şi groaza.
9 Cea care născuse şapte fii tânjeşte, îşi dă sufletul; soarele ei apune când este încă ziuă: este roşuie, acoperită de ruşine. Pe cei ce mai rămân, îi dau pradă săbiei înaintea vrăjmaşilor lor, zice Domnul.”
10 „Vai de mine, mamă, că m-ai născut, pe mine, om de ceartă şi de pricină pentru toată ţara! Nu iau cu împrumut, nici nu dau cu împrumut, şi totuşi toţi mă blastămă!
11 Domnul a răspuns: „Da, vei avea un viitor fericit; da, voi sili pe vrăjmaş să te roage, la vreme de nenorocire şi la vreme de necaz!
12 Poate ferul să frângă ferul de la miazănoapte şi arama?
13 Averile şi comorile tale le voi da pradă fără despăgubire, din pricina tuturor păcatelor tale, pe tot ţinutul tău.
14 Te voi duce rob la vrăjmaşul tău într-o ţară pe care n-o cunoşti, căci focul mâniei Mele s-a aprins şi arde peste voi!”
15 „Tu ştii tot, Doamne! Adu-ţi aminte de mine, nu mă uita, răzbună-mă pe prigonitorii mei! Nu mă lua, după îndelunga Ta răbdare. Gândeşte-Te că sufăr ocara din pricina Ta!
16 Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău Sunt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor!
17 N-am şezut în adunarea celor ce petrec, ca să mă veselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte, căci mă umplusei de mânie.
18 Pentru ce nu mai conteneşte suferinţa mea? Pentru ce mă ustură rana şi nu vrea să se vindece? Să fii Tu pentru mine ca un izvor înşelător, ca o apă, care seacă?”
19 „De aceea aşa vorbeşte Domnul: „Dacă te vei lipi iarăşi de Mine, îţi voi răspunde iarăşi, şi vei sta înaintea Mea; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei!
20 Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare din aramă; ei se vor război cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu voi fi cu tine, ca să te scap şi să te izbăvesc, zice Domnul.”
21 „Te voi izbăvi din mâna celor răi, şi te voi scăpa din mâna asupritorilor.”

Ieremia 16

1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2 „Să nu-ţi iei nevastă, şi să n-ai în locul acesta nici fii nici fiice!
3 Căci aşa vorbeşte Domnul despre fiii şi fiicele care se vor naşte în locul acesta, despre mamele care-i vor naşte, şi despre taţii lor care le vor da naştere în ţara aceasta:
4 vor muri doborîţi de boala rea. Nimeni nu-i va plânge, nici nu-i va îngropa, ci vor fi ca un gunoi pe pământ; vor pieri de sabie şi de foamete; şi trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului.”
5 „Căci aşa vorbeşte Domnul: „Să nu intri în nici o casă de jale, să nu plângi în ea, şi nici să nu te boceşti cu ei, căci Mi-am luat înapoi de la poporul acesta pacea Mea, zice Domnul, bunătatea şi îndurarea Mea.
6 Şi mari şi mici, toţi vor muri în ţara aceasta, şi nu vor fi îngropaţi: nimeni nu-i va plânge, nimeni nu-şi va face tăieturi din pricina lor, şi nu se va rade pentru ei.
7 Nimeni nu le va pune masa în timpul jelirii ca să-i mângîie pentru cel mort; şi nimeni nu le va întinde paharul mângîierii pentru tatăl sau pentru mama lor.
8 Să nu intri nici într-o casă de petrecere, ca să te aşezi cu ei, să mănânci şi să bei.”
9 „Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi face să înceteze în locul acesta, sub ochii voştri şi în zilele voastre, strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei.”
10 „Când vei vesti poporului acestuia toate aceste lucruri, ei îţi vor zice: „Pentru ce ne ameninţă Domnul cu toate aceste mari nenorociri? Ce nelegiuire şi ce păcat am făcut împotriva Domnului, Dumnezeului nostru?”
11 „Atunci să le răspunzi: „Părinţii voştri M-au părăsit, zice Domnul, s-au dus după alţi dumnezei, le-au slujit şi s-au închinat înaintea lor; iar pe Mine M-au părăsit, şi n-au păzit Legea Mea!
12 Şi voi aţi făcut şi mai rău decât părinţii voştri; căci iată că fiecare umblaţi după pornirile inimii voastre rele, şi nu m-ascultaţi.
13 De aceeea, vă voi muta din ţara aceasta într-o ţară pe care n-aţi cunoscut-o, nici voi, nici părinţii voştri; şi acolo, veţi sluji altor dumnezei, zi şi noapte, căci nu vă voi ierta!”
14 „De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: „Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!”
15 Ci se va zice: „Viu este Domnul, care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările unde-i izgonise!” Căci îi voi aduce înapoi în ţara lor pe care o dădusem părinţilor lor.”
16 „Iată, trimit o mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui; şi după aceea, voi trimite o mulţime de vânători, şi-i vor vâna pe toţi munţii şi pe toate dealurile, şi în crăpăturile stâncilor.
17 Căci ochii Mei Sunt cu luare aminte la toate căile lor; ele nu Sunt ascunse înaintea Feţii Mele, şi nelegiuirea lor nu este ascunsă de privirile Mele.
18 De aceea le voi răsplăti mai întâi îndoit nelegiuirea şi păcatul lor, pentru că Mi-au spurcat ţara, pentru că Mi-au umplut moştenirea cu trupurile moarte ale jertfelor aduse idolilor lor şi cu urîciunile lor.
19 Doamne, tăria, cetăţuia şi scăparea mea în ziua necazului! Neamurile vor veni la Tine de la marginile pământului, şi vor zice: „Părinţii noştri n-au moştenit decât minciună, idoli deşerţi, care nu Sunt de nici un ajutor!
20 Cum poate omul să-şi facă dumnezei, care nu Sunt dumnezei?” -
21 De aceea iată că le arăt, de data aceasta, şi-i fac să ştie puterea şi tăria Mea; şi vor cunoaşte că Numele Meu este Domnul.”

Ieremia 17

1 Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi din fier, cu un vârf de diamant; este săpat pe tabla inimii lor, şi pe coarnele altarelor lor.
2 Cum se gândesc la copiii lor, aşa se gândesc la altarele lor, şi la idolii şi Astartele lor lângă copacii verzi, pe dealurile înalte.
3 Eu dau la pradă muntele Meu şi ogoarele lui, avuţiile tale, toate vistieriile şi înălţimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ţinutul tău!
4 Din vina ta vei perde moştenirea pe care ţi-o dădusem; te voi fac să slujeşti vrăjmaşului tău într-o ţară pe care n-o cunoşti, căci aţi aprins focul mâniei Mele, care va arde totdeauna.”
5 „Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!
6 Căci este ca un nenorocit în pustie, şi nu vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat şi fără locuitori.
7 Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul!
8 Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme, şi nu încetează să aducă roadă.”
9 „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?
10 „Eu, Domnul, cercetez inima, şi cerc rinichii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui.”
11 Ca o potîrnichie, care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, şi la urmă nu este decât un nebun.
12 Scaun de domnie plin de slavă, înălţat de la început, loc al Sfântului nostru Locaş,
13 Doamne, nădejdea lui Israel! Toţi cei ce Te părăsesc vor fi acoperiţi de ruşine.” -„Cei ce se abat de la Mine vor fi scrişi pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie.”
14 Vindecă-mă, Tu, Doamne, şi voi fi vindecat; mântuieşte-mă Tu, şi voi fi mântuit; căci Tu eşti slava mea!
15 Iată, ei îmi zic: „Unde este Cuvântul Domnului? Să se împlinească dar!”
16 „Şi eu, ca să Te ascult, n-am vrut să nu fiu păstor; nici n-am dorit ziua nenorocirii, ştii; şi ce a ieşit din buzele mele, este descoperit înaintea Ta.
17 De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu eşti scăparea mea în ziua nenorocirii!
18 Prigonitorii mei să fie acoperiţi de ruşine, dar să nu fiu ruşinat eu; să tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, loveşte-i cu o îndoită urgie!”
19 „Aşa mi-a vorbit Domnul: „Du-te, şi stai la poarta copiilor poporului pe care intră şi ies împăraţii lui Iuda, şi la toate porţile Ierusalimului,
20 şi spune-le: „Ascultaţi Cuvântul Domnului, împăraţi ai lui Iuda, tot Iuda, şi toţi locuitorii Ierusalimului, care intraţi pe aceste porţi!”
21 „Aşa vorbeşte Domnul: „Luaţi seama, în sufletele voastre, să nu purtaţi nici o povară în ziua Sabatului, şi să n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului.
22 Să nu scoateţi din casele voastre nici o povară în ziua Sabatului, şi să nu faceţi nici o lucrare, ci sfinţiţi ziua Sabatului, cum am poruncit părinţilor voştri.”
23 Dar ei n-au ascultat şi n-au luat aminte: ci şi-au înţepenit gâtul, ca să n-asculte şi să nu ia învăţătură.
24 Dacă Mă veţi asculta în adevăr, zice Domnul, şi nu veţi aduce nici o sarcină înăuntru pe porţile acestei cetăţi, în ziua Sabatului, ci veţi sfinţi ziua Sabatului, şi nu veţi face nici o lucrare în ziua aceasta,
25 atunci pe porţile acestei cetăţi vor intra împăraţi şi voievozi, care vor şedea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni în care şi călări pe cai, ei şi voievozii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului, şi cetatea aceasta va fi locuită în veci.
26 Vor veni din cetăţile lui Iuda şi din împrejurimile Ierusalimului, din ţara lui Beniamin, din vale, de pe munte şi de la miazăzi, ca să aducă arderi de tot şi jertfe, să aducă daruri de mâncare şi tămâie, şi să aducă jertfe de mulţumire în Casa Domnului.
27 Dar dacă nu veţi asculta când vă poruncesc să sfinţiţi ziua Sabatului, să nu duceţi nici o povară, şi n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului, în ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc la porţile cetăţii, care va arde casele cele mari ale Ierusalimului şi nu se va stinge.”

Ieremia 18

1 Cuvântul vorbit de Ieremia din partea Domnului şi care sună astfel:
2 „Scoală-te şi pogoară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!”
3 Când m-am pogorât în casa olarului, iată că el lucra pe roată.
4 Vasul pe care-l făcea n-a izbutit, cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă.
5 Şi Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
6 „Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa Sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui Israel!
7 Deodată zic despre un neam, despre o împărăţie, că-l voi smulge, că-l voi surpa, şi că-l voi nimici.
8 dar dacă neamul acesta, despre care am vorbit astfel, se întoarce de la răutatea lui, atunci şi Mie Îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem în gând să i-l fac.
9 Tot aşa însă, deodată zic despre un neam sau despre o împărăţie, că-l voi zidi sau că-l voi sădi.
10 Dar dacă neamul acesta face ce este rău înaintea Mea, şi n-ascultă glasul Meu, atunci Îmi pare rău şi de binele pe care aveam de gând să i-l fac.”
11 „De aceea, vorbeşte acum oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului, şi zi: „Aşa vorbeşte Domnul: Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră, şi fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă umbletele şi faptele!”
12 „Dar ei zic: „Degeaba! Căci noi ne vom urma gândurile noastre, şi vom lucra fiecare după pornirile inimii noastre rele!”
13 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Întrebaţi pe neamuri! Cine a auzit vreodată asemenea lucruri? Fecioara lui Israel a făcut grozave blestemăţii.
14 Părăseşte zăpada Libanului stânca ogoarelor? Sau se văd secând apele care vin de departe proaspete şi curgătoare?
15 Totuşi poporul Meu M-a uitat şi aduce tămâie idolilor; s-a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări, şi a apucat pe cărări şi drumuri nebătute,
16 făcând astfel din ţara lor, o pustietate, o veşnică batjocură; toţi cei ce trec prin ea Sunt uimiţi şi dau din cap.
17 Ca vântul de la răsărit, îi voi risipi înaintea vrăjmaşului; iar în ziua necazului lor, le voi întoarce spatele şi nu Mă voi uita la ei!”
18 „Atunci ei au zis: „Veniţi, să urzim rele împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoţi, nici sfatul din lipsă de înţelepţi, nici cuvântul din lipsă de prooroci. Haide să-l ucidem cu vorba, şi să nu luăm seama la toate vorbirile lui!”
19 „Ascultă-mă, Doamne, şi auzi glasul potrivnicilor mei!
20 Cu rău se răsplăteşte binele? Căci au săpat o groapă ca să-mi ia viaţa. Adu-Ţi aminte că am stat înaintea Ta, ca să vorbesc bine pentru ei, şi să abat mânia Ta de la ei.
21 De aceea, dă pe copiii lor pradă foametei, şi doboară-i cu sabia! Nevestele lor să fie lipsite de copii şi să rămână văduve, şi bărbaţii lor să fie luaţi de ciumă; tinerii lor să fie ucişi de sabie în luptă!
22 Să se audă strigăte ieşind din casele lor, când cetele aduse de Tine vor cădea deodată peste ei! Căci au săpat o groapă, ca să mă prindă, şi mi-au întins laţuri sub picioare.
23 Dar Tu, Doamne, cunoşti toate uneltirile lor făcute ca să mă omoare. Nu le ierta nelegiuirea, şi nu le şterge păcatul dinaintea Ta: ci să fie doborîţi în Faţa Ta! Lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!”

Ieremia 19

1 Aşa a vorbit Domnul: „Du-te de cumpără de la un olar un vas de pământ, şi ia cu tine pe cîţiva din bătrânii poporului şi din bătrânii preoţilor.
2 Du-te în valea Ben-Hinom, care este la intrarea porţii olăriei, şi acolo să vesteşti cuvintele pe care ţi le voi spune.
3 Să spui: „Ascultaţi Cuvântul Domnului, împăraţi ai lui Iuda, şi locuitori ai Ierusalimului! Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi aduce peste locul acesta o nenorocire, care va face să ţiuie urechile oricui va auzi vorbindu-se de ea.
4 Pentru că M-au părăsit, au spurcat locul acesta, au adus în el tămâie altor dumnezei pe care nu-i cunoşteau nici ei, nici părinţii lor, nici împăraţii lui Iuda, şi au umplut locul acesta cu sânge nevinovat.
5 Au zidit şi înălţimi lui Baal, ca să ardă pe copiii lor în foc ca arderi de tot lui Baal: lucru pe care nici nu-l poruncisem, nici nu-l rânduisem, şi nici nu-Mi trecuse prin minte.”
6 „De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici Valea Ben-Hinom, ci se va numi Valea Măcelului!
7 În locul acesta voi zădărnici sfatul lui Iuda şi al Ierusalimului, îi voi face să cadă ucişi de sabie înaintea vrăjmaşilor lor, şi de mâna celor ce vor să le ia viaţa. Trupurile lor moarte le voi da hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului.
8 Voi face din cetatea aceasta o groază şi o batjocură; aşa că toţi cei ce vor trece pe lângă ea, se vor îngrozi şi vor şuera, când vor vedea toate rănile ei.
9 Îi voi face să mănânce carnea fiilor şi fiicelor lor, aşa că îşi vor mânca unii carnea altora, în mijlocul necazului şi strîmtorării, în care-i vor aduce vrăjmaşii lor, şi cei ce vor să le ia viaţa.
10 Să spargi apoi vasul, sub ochii oamenilor care vor merge cu tine.
11 Şi să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Tocmai aşa voi zdrobi pe poporul acesta şi cetatea aceasta cum se sparge vasul unui olar, fără să poată fi făcut la loc. Şi morţii vor fi îngropaţi în Tofet, din lipsă de loc pentru îngropare.
12 Aşa voi face locului acestuia-zice Domnul-şi locuitorilor lui, şi voi face cetatea aceasta ca Tofetul.
13 Casele Ierusalimului, şi casele împăraţilor lui Iuda vor fi necurate ca Tofetul, toate casele pe acoperişul cărora se aducea tămâie întregii oştiri a cerurilor, şi se turnau jertfe de băutură altor dumnezei!”
14 Ieremia s-a întors din Tofet, unde-l trimisese Domnul să proorocească. Apoi a stat în curtea Casei Domnului şi a zis întregului popor:
15 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi aduce peste cetatea aceasta şi peste toate cetăţile care ţin de ea, toate nenorocirile pe care i le-am vestit mai dinainte, pentru că şi-au înţepenit gâtul ca să n-asculte cuvintele Mele.”

Ieremia 20

1 Paşhur, fiul lui Imer, preot şi priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia proorocind aceste lucruri.
2 Şi Paşhur a lovit pe proorocul Ieremia, şi l-a aruncat în temniţa cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului.
3 Dar a doua zi, Paşhur a scos pe Ieremia din temniţă. Şi Ieremia i-a zis: „Domnul nu te mai numeşte Paşhur” (Noroc din toate părţile), ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părţile).
4 Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată, te voi face de groază, pe tine şi pe toţi prietenii tăi; ei vor cădea ucişi de sabia vrăjmaşilor lor, şi ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da, de asemenea, pe tot Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon şi-i va ucide cu sabia.
5 Toate bogăţiile cetăţii acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump, şi toate vistieriile împăraţilor lui Iuda le voi da în mâinile vrăjmaşilor lor; aceştia le vor jefui, le vor lua şi le vor duce la Babilon.
6 Chiar şi tu, Paşhur, şi toţi cei ce locuiesc în casa ta, veţi merge la Babilon în robie; acolo vei muri şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi, cărora le-ai proorocit minciuni.”
7 M-ai înduplecat, Doamne, şi m-am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decât mine îşi m-ai biruit! În fiecare zi Sunt o pricină de râs, toată lumea şi bate joc de mine.
8 Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig: „Silnicie şi apăsare!” Aşa încît cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua.
9 Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El, şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!” iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.
10 Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneşte împrejur. „Învinuiţi-l” strigă ei „haidem să-l învinuim!” Toţi cei ce trăiau în pace cu mine, pândesc să vadă dacă mă clatin, şi zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el, şi ne vom răzbuna pe el!”
11 Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; de aceea, prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui. Se vor umple de ruşine că n-au lucrat cu chibzuinţă: de o veşnică ruşine, care nu se va uita!
12 Şi acum, Doamne, Dumnezeul oştirilor, care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rinichii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ţie îmi încredinţez pricina.
13 Cântaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul! Căci El izbăveşte sufletul celui nenorocit din mâna celor răi.”
14 Blestemată să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama, să nu fie binecuvântată!
15 Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: „Ţi s-a născut un copil de parte bărbătească” şi l-a umplut de bucurie cu ea!
16 Omul acela să ajungă ca cetăţile pe care le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa, şi strigăte de război la amiază!
17 De ce n-am fost omorât în pântecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormântul meu!” De ce n-a rămas ea veşnic însărcinată cu mine?
18 Pentru ce am ieşit din pântecele mamei ca să văd numai suferinţă şi durere, şi să-mi isprăvesc zilele în ruşine?

Ieremia 21

1 Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, când i-a trimis împăratul Zedechia pe Paşhur, fiul lui Malchia, şi pe Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, ca să-i zică:
2 „Întreabă pe Domnul pentru noi; căci Nebucadneţar, împăratul Babilonului, este în război cu noi! Poate că Domnul va face pentru noi vreuna din minunile Lui, ca să-l depărteze de la noi.”
3 Ieremia le-a răspuns: „Să spuneţi lui Zedechia:
4 „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi întoarce armele de război care Sunt în mâinile voastre, şi cu care vă luptaţi în afară de ziduri, împotriva împăratului Babilonului şi împotriva Haldeilor care vă împresoară, şi le voi strânge în mijlocul cetăţii acesteia.
5 Apoi Eu însumi voi lupta împotriva voastră, cu mâna întinsă şi cu braţ tare, cu mânie, urgie, şi mare supărare.
6 Voi lovi pe locuitorii cetăţii acesteia, atât oameni cât şi dobitoace, şi vor muri de o ciumă grozavă.”
7 După aceea-zice Domnul-voi da pe Zedechia, împăratul lui Iuda, pe slujitorii lui, pe popor, şi pe cei ce vor scăpa în cetatea aceasta de ciumă, de sabie şi de foamete, îi voi da în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, în mâinile vrăjmaşilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viaţa; şi Nebucadneţar îi va trece prin ascuţişul săbiei, nu-i va cruţa, nu va avea nici o milă de ei, şi nu se va îndura de ei.
8 Iar poporului acestuia să-i spui: „Aşa vorbeşte Domnul: „Iată că vă pun înainte calea vieţii şi calea morţii.
9 Cine va rămâne în cetatea aceasta, va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cine va ieşi să se ducă la Haldeii, care vă împresoară, va scăpa cu viaţă, care va fi singura lui pradă.
10 Căci Eu Îmi îndrept privirile împotriva cetăţii acesteia că să-i fac rău, nu bine, zice Domnul; ea va fi dată în mâinile împăratului Babilonului, care o va arde cu foc.”
11 „Şi să spui casei împăratului lui Iuda: „Ascultaţi Cuvântul Domnului,
12 casă a lui David! Aşa vorbeşte Domnul: „Faceţi dreptate dis-de-dimineaţă, şi scoateţi pe cel asuprit din mâinile asupritorului, ca să nu izbucnească mânia Mea ca un foc, şi să se aprindă, fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre!
13 Iată, am necaz pe tine, cetate aşezată în vale, pe stânca din câmpie, zice Domnul, pe voi care ziceţi: „Cine se va pogorâ împotriva noastră? Cine va intra în locuinţele noastre?”
14 Vă voi pedepsi după rodul faptelor voastre, zice Domnul; -voi pune foc pădurii voastre, şi-i va mânca toate împrejurimile.”

Ieremia 22

1 „Aşa vorbeşte Domnul: „Pogoară-te în casa împăratului lui Iuda, şi acolo rosteşte cuvintele acestea.
2 Să spui: „Ascultă Cuvântul Domnului, împărat al lui Iuda, care stai pe scaunul de domnie al lui David, tu, slujitorii tăi, şi tot poporul, care intraţi pe porţile acestea!
3 Aşa vorbeşte Domnul: „Faceţi dreptate şi judecată; scoateţi pe cel asuprit din mâinile asupritorului; nu chinuiţi pe străin, pe orfan şi pe văduvă; nu apăsaţi, şi nu vărsaţi sânge nevinovat în locul acesta!
4 Căci dacă lucraţi după cuvântul acesta, vor intra pe porţile casei acesteia împăraţi care stau pe scaunul de domnie al lui David, suiţi în care şi călări pe cai, ei, slujitorii lor şi poporul lor.
5 Dar dacă nu veţi asculta cuvintele acestea, pe Mine însumi jur, zice Domnul că această casă va ajunge o dărîmătură!
6 Căci aşa vorbeşte Domnul asupra casei împăratului lui Iuda: „Tu eşti pentru Mine ca Galaadul, ca vârful Libanului; dar, cu adevărat, voi face din tine un pustiu, o cetate fără locuitori!
7 Pregătesc împotriva ta nişte nimicitori, fiecare cu armele lui: ei vor tăia cei mai frumoşi cedri ai tăi, şi-i vor arunca în foc.
8 Multe neamuri vor trece pe lângă cetatea aceasta, şi vor zice unul altuia: „Pentru ce a făcut Domnul aşa acestei cetăţi mari?”
9 Şi se va răspunde: „Pentru că au părăsit legământul Domnului, Dumnezeului lor, pentru că s-au închinat înaintea altor dumnezei şi le-au slujit!”
10 „Nu plângeţi pe cel mort, şi nu vă bociţi pentru el; ci plângeţi mai de grabă pe cel ce se duce, care nu se va mai întoarce, şi nu-şi va mai vedea ţara de naştere!
11 Căci aşa vorbeşte Domnul despre Şalum, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, care domnea în locul tatălui său Iosia, şi care a ieşit din locul acesta: „Nu se va mai întoarce în el;
12 ci va muri în locul unde este dus rob, şi nu va mai vedea ţara aceasta.”
13 „Vai de cel ce îşi zideşte casa cu nedreptate, şi odăile cu nelegiuire; care pune pe aproapele său să lucreze de geaba, fără să-i dea plata;
14 care zice: „Îmi voi zidi o casă mare, şi odăi încăpătoare;” şi-i face ferestre multe, o căptuşeşte cu cedru, şi o văpseşte cu roşu!”
15 „Împărat eşti tu oare, de te întreci în cedri?” Nu mânca tatăl tău, şi nu bea şi el?” Şi totuşi el făcea dreptate şi judecată, şi era fericit!
16 Judeca pricina săracului şi a celui lipsit, şi era fericit. Nu înseamnă lucrul acesta a Mă cunoaşte? zice Domnul.
17 Dar tu n-ai ochi şi inimă decât ca să te dedai la lăcomie, ca să verşi sânge nevinovat, şi să întrebuinţezi asuprire şi silnicie.
18 De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre Ioachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: „Nu-l vor plânge, zicând: „Vai, fratele meu! Vai, sora mea!” Nici nu-l vor plânge, zicând: „Vai doamne! Vai, măria sa!”
19 Ci va fi înmormântat ca un măgar, va fi târât şi aruncat afară din porţile Ierusalimului!”
20 „Suie-te pe Liban, şi strigă! Înalţă-ţi glasul de pe Basan! Şi strigă de pe înălţimea Abarim! Căci toţi cei ce te iubeau Sunt zdrobiţi!
21 „Ţi-am vorbit când îţi mergea bine; dar tu ziceai: „Nu pot s-ascult!” Aşa ai lucrat din tinereţea ta, şi n-ai ascultat glasul Meu.
22 Pe toţi păstorii tăi îi va paşte vântul, şi cei ce te iubesc vor merge în robie. Atunci vei fi acoperit de ruşine şi vei roşui, din pricina întregii tale răutăţi.
23 Tu, care locuieşti pe Liban acum, care îţi ai cuibul în cedri, cum vei geme când te vor ajunge durerile, dureri ca ale unei femei în munci.”
24 „Pe viaţa Mea, zice Domnul, că, şi chiar dacă Ieconia1 (sau Ioiachim) fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, ar fi un inel de pecetluit în mâna Mea cea dreaptă, te-aş scoate şi de acolo.
25 Te voi da în mâinile celor ce vor să-ţi ia viaţa, în mâinile acelora înaintea cărora tremuri, în mâinile lui Nebucadneţar, înpăratul Babilonului, în mâinile Haldeilor.
26 Te voi arunca, pe tine şi pe mamă-ta care te-a născut, într-o altă ţară, unde nu v-aţi născut, şi acolo veţi muri!
27 Dar în ţara în care vor dori să se întoarcă, nu se vor mai întoarce!
28 Este un vas dispreţuit, sfărîmat, acest Ieconia? Este el un lucru, căruia nu-i dai nici un preţ? Pentru ce Sunt aruncaţi oare, el şi sămânţa lui, şi asvârliţi într-o ţară pe care n-o cunosc?” -
29 Ţară, ţară, ţară, ascultă glasul Domnului!
30 Aşa vorbeşte Domnul: „Scrieţi pe omul acesta ca lipsit de copii, ca un om căruia nu-i va merge bine toată viaţa lui; căci nici unul din urmaşii lui nu va izbuti să şadă pe scaunul de domnie a lui David şi să domnească peste Iuda.”

Ieremia 23

1 „Vai de păstorii care nimicesc şi risipesc turma păşunei mele, zice Domnul.”
2 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, împotriva păstorilor care pasc pe poporul meu: „Pentru că Mi-aţi risipit oile, le-aţi izgonit, şi nu v-aţi îngrijit de ele, iată că vă voi pedepsi din pricina răutăţii faptelor voastre, zice Domnul.”
3 „Şi Eu însumi voi strânge rămăşiţa oilor Mele din toate ţările, în care le-am izgonit; le voi aduce înapoi în păşunea lor, şi vor creşte şi se vor înmulţi.
4 Voi pune peste ele păstori care le vor paşte; nu le va mai fi teamă, nici groază, şi nu va mai lipsi nici una din ele, zice Domnul.”
5 „Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă, neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune, şi va face dreptate şi judecată în ţară.
6 În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: „Domnul, Neprihănirea noastră!”
7 „De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: „Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!”
8 Ci se va zice: „Viu este Domnul, care a scos şi a adus înapoi sămânţa casei lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările în care îi risipisem! „Şi vor locui în ţara lor.”
9 Asupra proorocilor. „Inima îmi este zdrobită în mine, toate oasele îmi tremură; Sunt ca un om beat, ca un om ameţit de vin, din pricina Domnului şi din pricina sfintelor Lui cuvinte.
10 Căci ţara este plină de preacurvii, şi ţara se jăleşte din pricina jurămintelor; câmpiile pustiei Sunt uscate.” Toată alergătura lor ţinteşte numai la rău, şi toată vitejia lor este pentru nelegiuire!
11 Proorocii şi preoţii Sunt stricaţi „le-am găsit răutatea chiar şi în Casa Mea, zice Domnul.”
12 „De aceea, calea lor va fi lunecoasă şi întunecoasă, vor fi împinşi şi vor cădea; căci voi aduce nenorocirea peste ei în anul când îi voi pedepsi, zice Domnul.”
13 „În proorocii Samariei am văzut următoarea nebunie: au proorocit pe Baal, şi au rătăcit pe poporul Meu Israel!
14 Dar în proorocii Ierusalimului am văzut lucruri grozave. Sunt preacurvari, trăiesc în minciună; întăresc mâinile celor răi, aşa că nici unul nu se mai întoarce de la răutatea lui; toţi Sunt înaintea Mea ca Sodoma, şi locuitorii Ierusalimului ca Gomora.”
15 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor despre prooroci: iată, îi voi hrăni cu pelin, şi le voi da să bea ape otrăvite; căci prin proorocii Ierusalimului s-a răspândit nelegiuirea în toată ţara.”
16 „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „N-ascultaţi cuvintele proorocilor care vă proorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zădarnice; spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.
17 Ei spun celor ce Mă nesocotesc: „Domnul a zis: „Veţi avea pace;” şi zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: „Nu vi se va întâmpla nici un rău.”
18 Cine a fost de faţă la sfatul Domnului ca să vadă şi să asculte cuvântul Lui? Cine a plecat urechea la cuvântul Lui şi cine l-a auzit?
19 Iată că furtuna Domnului, urgia izbucneşte, se năpusteşte vijelia şi cade peste capul celor răi!
20 mânia Domnului nu se va potoli, până nu va împlini şi va înfăptui planurile inimii Lui. Veţi înţelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor.
21 Eu n-am trimis pe proorocii aceştia, şi totuşi ei au alergat; nu le-am vorbit, şi totuşi au proorocit.
22 Dacă ar fi fost faţă la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu, şi să-i întoarcă de la calea lor rea, de la răutatea faptelor lor!”
23 „Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, şi nu Sunt Eu şi un Dumnezeu de departe?
24 Poate cineva să stea într-un loc ascuns fără să-l văd Eu? zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile şi pământul? zice Domnul.
25 „Am auzit ce spun proorocii, care proorocesc minciuni în Numele Meu, zicând: „Am avut un vis! Am visat un vis!”
26 Până când vor prooroci aceştia să proorocescă minciuni, să proorocească înşelătoriile inimii lor?
27 Cred ei oare că pot face pe poporul Meu să uite Numele Meu prin visurile pe care le istoriseşte fiecare din ei aproapelui său, cum Mi-au uitat părinţii lor Numele din pricina lui Baal?
28 Proorocul, care a avut un vis, să istorisească visul acesta, şi cine a auzit Cuvântul Meu, să spună întocmai Cuvântul Meu! „Pentru ce să amesteci paiele cu grâul? zice Domnul.”
29 „Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărîmă stânca?”
30 „De aceea, iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii care îşi ascund unul altuia cuvintele Mele.”
31 „Iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii care iau cuvântul lor şi-l dau drept cuvânt al Meu.”
32 „Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce proorocesc visuri neadevărate, care le istorisesc şi rătăcesc pe poporul Meu, cu minciunile şi cu îndrăzneala lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă, şi nu Sunt de nici un folos poporului acestuia, zice Domnul.”
33 „Dacă poporul acesta sau un prooroc sau un preot te va întreba: „Care este ameninţarea Domnului?” să le spui care este această ameninţare: „Vă voi lepăda, zice Domnul.”
34 „Şi pe proorocul, pe preotul sau pe acela din popor care va zice: „O ameninţare a Domnului” îl voi pedepsi, pe el şi casa lui!
35 Aşa să spuneţi însă, fiecare aproapelui său, fiecare fratelui său: „Ce a răspuns Domnul?” Sau: „Ce a zis Domnul?”
36 Dar să nu mai ziceţi: „O ameninţare a Domnului” căci cuvântul fiecăruia va fi o ameninţare pentru el, dacă veţi suci astfel cuvintele Dumnezeului Celui viu, cuvintele Domnului oştirilor, Dumnezeului nostru!
37 Aşa să zici proorocului: „Ce ţi-a răspuns Domnul?” Sau: „Ce a zis Domnul?”
38 Dar dacă veţi mai zice: „O ameninţare a Domnului” atunci aşa vorbeşte Domnul: „Pentru că spuneţi cuvintele acestea: „O ameninţare a Domnului” cu toate că am trimis să vă spună: Să nu mai ziceţi: O ameninţare a Domnului,
39 din pricina aceasta, iată, vă voi uita, şi vă voi lepăda, pe voi şi cetatea pe care v-o dădusem vouă şi părinţilor voştri, vă voi arunca dinaintea Mea;
40 şi voi pune peste voi o veşnică ocară, şi o veşnică necinste, care nu se va uita.”

Ieremia 24

1 Domnul mi-a arătat două coşuri cu smochine, puse înaintea Templului Domnului, după ce Nebucadneţar, împăratul Babilonului, strămutase din Ierusalim şi dusese în Babilon, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, pe căpeteniile lui Iuda, pe lemnari şi ferari.
2 Unul din coşuri avea smochine foarte bune, ca smochinele care se coc întâi, iar celălalt coş avea smochine foarte rele, care nu se puteau mânca de rele ce erau.
3 Domnul mi-a zis: „Ce vezi, Ieremio?” Eu am răspuns: „Nişte smochine! Smochinele cele bune Sunt foarte bune, iar cele rele Sunt foarte rele şi, de rele ce Sunt, nu se pot mânca.”
4 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
5 „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Cum deosebeşti tu aceste smochine bune, aşa voi deosebi Eu, ca să le dau îndurare, pe prinşii de război ai lui Iuda pe care i-am trimis din locul acesta în ţara Haldeilor;
6 Îi voi privi cu un ochi binevoitor, şi-i voi aduce înapoi în ţara aceasta: îi voi aşeza şi nu-i voi mai nimici, îi voi sădi şi nu-i voi mai smulge.
7 Le voi da o inimă ca să înţeleagă că Eu Sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor întoarce la Mine cu toată inima lor.
8 „Şi ca smochinele cele rele cari, de rele ce Sunt, nu se pot mânca, zice Domnul, aşa voi face să ajungă Zedechia, împăratul lui Iuda, căpeteniile lui, şi rămăşiţa Ierusalimului, cei ce au rămas în ţara aceasta şi cei ce locuiesc în ţara Egiptului.
9 Îi voi face de pomină, o pricină de nenorocire pentru toate împărăţiile pământului, de ocară, de batjocură, de râs, şi de blestem, în toate locurile unde îi voi izgoni.
10 Voi trimite în ei sabia, foametea şi ciuma, până vor pieri din ţara pe care le-o dădusem lor şi părinţilor lor.”

Ieremia 25

1 Cuvântul, care a fost spus lui Ieremia despre tot poporul lui Iuda, în al patrulea an al Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda-acesta era cel dintâi an al lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului-
2 cuvânt pe care l-a rostit Ieremia înaintea întregului popor al lui Iuda şi înaintea tuturor locuitorilor Ierusalimului, zicând:
3 „De la al treisprezecelea an al lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, Sunt douăzeci şi trei de ani de când mi-a vorbit Cuvântul Domnului; v-am vorbit de dimineaţă, şi n-aţi ascultat.
4 Domnul v-a trimis pe toţi slujitorii Săi proorocii, i-a trimis dis-de-dimineaţă; şi n-aţi ascultat, n-aţi plecat urechea să ascultaţi.
5 Ei au zis: „Întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea şi de la răutatea faptelor voastre, şi veţi rămânea în ţara pe care v-am dat-o vouă şi părinţilor voştri, din veşnicie în veşnicie;
6 nu vă duceţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi şi să vă închinaţi înaintea lor, nu Mă mâniaţi prin lucrarea mânilor voastre, şi nu vă voi face nici un rău!”
7 Dar nu M-aţi ascultat, zice Domnul, ci M-aţi mâniat prin lucrarea mânilor voastre, spre nenorocirea voastră.”
8 De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Pentru că n-aţi ascultat cuvintele Mele,
9 iată, voi trimite să aducă toate popoarele de la miazănoapte, zice Domnul; şi voi trimite la robul Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului; îi voi aduce împotriva acestei ţări şi împotriva locuitorilor ei, şi împotriva tuturor acestor neamuri de jur împrejur, ca să le nimicească cu desăvârşire şi să facă din ele un pustiu şi o pricină de batjocură, nişte dărîmături veşnice.
10 Voi face să înceteze între ei strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei, uruitul morii şi lumina lămpii.
11 Toată ţara aceasta va fi o paragină, un pustiu, şi neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de şaptezeci de ani.
12 Dar când se vor împlini aceşti şaptezeci de ani, voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi pe neamul acela, zice Domnul, pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi ţara Haldeilor, şi o voi preface în nişte dărîmături veşnice.
13 Voi aduce peste ţara aceea toate lucrurile pe care le-am vestit despre ea, tot ce este scris în cartea aceasta, tot ce a proorocit Ieremia despre toate neamurile.
14 Căci neamuri puternice şi împăraţi mari le vor supune şi pe ele, şi le voi răsplăti după faptele şi lucrarea mânilor lor.”
15 Căci aşa mi-a vorbit Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Ia din mâna Mea, acest potir plin cu vinul mâniei Mele şi dă-l să bea toate neamurile la care te voi trimite.
16 Vor bea, şi se vor ameţi şi vor fi ca nişte nebuni, la vederea săbiei pe care o voi trimite în mijlocul lor!
17 Eu am luat potirul din mâna Domnului, şi l-am dat să-l bea toate neamurile la care mă trimitea Domnul:
18 Ierusalimului şi cetăţilor lui Iuda, împăraţilor şi căpeteniilor sale, ca să le prefacă în dărîmături, într-un pustiu, să-i facă de batjocură şi de blestem, cum se vede lucrul acesta astăzi;
19 lui Faraon, împăratul Egiptului, slujitorilor lui, căpeteniilor lui, şi tot poporului lui;
20 la toată Arabia, tuturor împăraţilor ţării Uţ, tuturor împăraţilor ţării Filistenilor, Ascalonului, Gazei, Ecronului, şi celor ce au mai rămas din Asdod;
21 Edomului, Moabului, şi copiilor lui Amon;
22 tuturor împăraţilor Tirului, tuturor împăraţilor Sidonului, şi împăraţilor ostroavelor care Sunt dincolo de mare;
23 Dedanului, Temei, Buzului, şi tuturor celor ce îşi rad colţurile bărbii,
24 tuturor împăraţilor Arabiei, şi tuturor împăraţilor Arabilor care locuiesc în pustie;
25 tuturor împăraţilor Zimrei, tuturor împăraţilor Elamului, şi tuturor împărăţilor Mediei;
26 tuturor împăraţilor de la miazănoapte, de aproape sau de departe, şi unora şi altora, şi tuturor împăraţiilor lumii care Sunt pe faţa pământului. Iar împăratul Şeşacului va bea după ei.
27 „Să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Beţi, îmbătaţi-vă, şi vărsaţi, şi cădeţi fără să vă mai ridicaţi, la vederea săbiei pe care o voi trimite în mijlocul vostru!”
28 „Şi dacă nu vor vrea să ia din mâna ta potirul ca să bea, spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor”: „Beţi!
29 Căci iată că în cetatea peste care se cheamă Numele Meu, încep să fac rău: şi voi să rămâneţi nepedepsiţi?” „Nu veţi rămânea nepedepsiţi, căci voi chema sabia peste toţi locuitorii pământului, zice Domnul oştirilor.”
30 „Şi tu, să le prooroceşti toate aceste lucruri, şi să le spui: „Domnul va răcni de sus; din Locaşul Lui cel Sfânt va face să-I răsune glasul; va răcni împotriva locului locuinţei Lui; va striga, ca cei ce calcă în teasc, împotriva tuturor locuitorilor pământului.
31 Vuietul ajunge până la marginea pământului; căci Domnul Se ceartă cu neamurile, intră la judecată împotriva oricărei făpturi, şi dă pe cei răi pradă săbiei, zice Domnul.”
32 „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, nenorocirea merge din popor în popor, şi o mare furtună se ridică de la marginile pământului.
33 Cei pe care-i va ucide Domnul în ziua aceea vor fi întinşi de la un capăt al pământului până la celalt; nu vor fi nici jeliţi, nici adunaţi, nici îngropaţi, ci vor fi un gunoi de pământ.
34 Gemeţi, păstori, şi strigaţi! Tăvăliţi-vă în cenuşă, povăţuitori ai turmelor! Căci au venit zilele junghierii voastre. Vă voi zdrobi, şi veţi cădea la pământ ca un vas de preţ.
35 Nu mai este nici un loc de adăpost pentru păstori! Nu mai este nici o scăpare pentru povăţuitorii turmelor!
36 Se aud strigătele păstorilor, şi gemetele povăţuitorilor turmelor, căci Domnul le pustieşte locul de păşune,
37 şi colibele cele liniştite Sunt nimicite de mânia aprinsă a Domnului.
38 El Şi-a părăsit locuinţa, ca un pui de leu vizuina; aşa că ţara le este prefăcută în pustie de urgia nimicitorului şi de mânia lui aprinsă.”

Ieremia 26

1 La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a fost rostit următorul cuvânt din partea Domnului:
2 „Aşa vorbeşte Domnul: „Stai în curtea Casei Domnului, şi spune acelora care vin din toate cetăţile lui Iuda să se închine în Casa Domnului, toate cuvintele pe cari-ţi poruncesc să li le spui; nu lăsa nici un cuvânt din ele.
3 Poate că vor asculta, şi se vor întoarce fiecare de la calea lui cea rea; atunci Mă voi căi de răul pe care mă gândisem să li-l fac din pricina răutăţii faptelor lor.”
4 „Să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă nu Mă ascultaţi când vă poruncesc să urmaţi Legea Mea pe care v-am pus-o înainte;
5 dacă nu ascultaţi cuvintele robilor Mei prooroci pe care vi-i trimit pe care vi i-am trimis disde dimineaţă, şi pe care nu i-aţi ascultat,
6 atunci voi face Casei acesteia ca lui Silo, şi voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem pentru toate neamurile pământului.”
7 Preoţii, proorocii, şi tot poporul, au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte în Casa Domnului.
8 Şi când a isprăvit de spus Ieremia tot ce-i poruncise Domnul să spună întregului popor, preoţii, proorocii, şi tot poporul, au pus mâna pe el, şi au zis: „Trebuie să mori negreşit!”
9 Pentru ce prooroceşti în Numele Domnului, şi zici: „Casa aceasta va ajunge ca Silo, şi cetatea aceasta va fi pustiită şi lipsită de locuitori?” Tot poporul s-a îngrămădit în jurul lui Ieremia în Casa Domnului.
10 Când au auzit căpeteniile lui Iuda aceste lucruri, s-au suit din casa împăratului la Casa Domnului, şi au şezut la intrarea porţii celei noi a Casei Domnului.
11 Atunci preoţii şi proorocii au vorbit căpeteniilor şi întregului popor: „Omul acesta este vinovat de pedeapsa cu moartea; căci a proorocit împotriva cetăţii acesteia, cum aţi auzit voi înşivă cu urechile voastre!”
12 Ieremia a zis tuturor căpeteniilor şi întregului popor: „Domnul m-a trimis să proorocesc împotriva Casei acesteia şi împotriva cetăţii acesteia toate lucrurile pe care le-aţi auzit voi.
13 Acum îndreptaţi-vă căile şi faptele, ascultaţi glasul Domnului, Dumnezeului vostru, şi Domnul Se va căi de răul pe care l-a rostit împotriva voastră!
14 cât despre mine, iată-mă în mâinile voastre; faceţi-mi ce vi se va părea că este bine şi drept!
15 Numai să ştiţi că, dacă mă veţi omorî vă veţi face vinovaţi de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta şi locuitorii ei; căci Domnul m-a trimis într-adevăr la voi să rostesc în auzul vostru toate aceste cuvinte!”
16 Căpeteniile şi tot poporul au zis preoţilor şi proorocilor: „Omul acesta nu este vinovat de pedeapsa cu moartea; căci ne-a vorbit în Numele Domnului, Dumnezeului nostru!”
17 Şi unii din bătrânii ţării s-au sculat, şi au zis întregii adunări a poporului:
18 „Mica din Moreşet proorocea pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, şi spunea întregului popor al lui Iuda: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, şi muntele Casei Domnului o înălţime acoperită cu păduri.”
19 L-a omorât însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, şi tot Iuda? Nu s-a temut Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el Domnului? Şi atunci Domnul S-a căit de răul pe care-l rostise împotriva lor. Şi noi să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire aşa de mare?”
20 (A mai fost însă un om care proorocea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Şemaia, din Chiriat-Iearim. El a proorocit împotriva cetăţii acesteia şi împotriva ţării acesteia tocmai aceleaşi lucruri ca Ieremia.
21 Împăratul Ioiachim, toţi vitejii lui, şi toate căpeteniile lui, au auzit cuvintele lui, şi împăratul a căutat să-l omoare. Dar Urie, care a fost înştiinţat de lucrul acesta, s-a temut, a fugit, şi s-a dus în Egipt.
22 Împăratul Ioiachim a trimis nişte oameni în Egipt şi anume: Pe Elnatan, fiul lui Acbor, şi pe alţii împreună cu el în Egipt.
23 Aceştia au scos din Egipt pe Urie şi l-au adus la împăratul Ioiachim, care l-a omorât cu sabia, şi i-a aruncat trupul mort în mormintele copiilor poporului.) -
24 Totuşi mâna lui Ahicam, fiul lui Şafan, a fost cu Ieremia, şi el n-a lăsat să fie dat pe mâna poporului ca să fie omorât.

Ieremia 27

1 La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a fost rostit către Ieremia din partea Domnului, următorul cuvânt:
2 „Aşa mi-a vorbit Domnul: „Fă-ţi nişte legături şi nişte juguri, şi puneţi-le la gât.
3 Trimite-le împăratului Edomului, împăratului Moabului, împăratului copiilor lui Amon, împăratului Tirului şi împăratului Sidonului, prin trimeşii care au venit la Ierusalim la Zedechia, împăratul lui Iuda.
4 Şi spune-le să spună stăpânilor lor: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, împăratul lui Israel: „Iatăce să spuneţi stăpânilor voştri:
5 „Eu am făcut pământul, pe oameni, şi dobitoacele care Sunt pe pământ, cu puterea Mea cea mare şi cu braţul Meu întins, şi dau pământul cui Îmi place.
6 Acum dau toate aceste ţări în mâinile robului Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului; îi dau chiar şi fiarele câmpului ca să-i fie supuse.
7 Toate neamurile vor fi supuse lui, fiului său, şi fiului fiului său, până va veni şi vremea ţării lui, şi o vor supune neamuri puternice şi împăraţi mari.
8 Dar dacă un popor sau o împărăţie nu se va supune lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi nu-şi va pleca grumazul sub jugul împăratului Babilonului, voi pedepsi pe poporul acela cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, zice Domnul, până îl voi nimici prin mâna lui.
9 De aceea, să n-ascultaţi pe proorocii voştri, pe ghicitorii voştri, pe visătorii voştri, pe cititorii voştri în stele, şi pe vrăjitorii voştri, care vă zic: „Nu veţi fi supuşi împăratului Babilonului!”
10 Căci ei vă proorocesc minciuni, ca să fiţi depărtaţi din ţara voastră, ca să vă izgonesc şi să pieriţi.
11 Dar pe poporul care îşi va pleca grumazul sub jugul împăratului Babilonului, şi care-i va fi supus, îl voi lăsa în ţara lui, zice Domnul, ca s-o lucreze şi să locuiască în ea.”
12 „Am spus întocmai aceleaşi lucruri lui Zedechia, împăratul lui Iuda: „Plecaţi-vă grumazul sub jugul împăratului Babilonului, supuneţi-vă lui şi poporului lui, şi veţi trăi.
13 Pentru ce să muriţi, tu şi poporul tău, de sabie, de foamete şi de ciumă, cum a Hotărât Domnul asupra poporului care nu se va supune împăratului Babilonului?
14 N-ascultaţi de cuvintele proorocilor care vă zic: „Nu veţi fi supuşi împăratului Babilonului!” Căci ei vă proorocesc minciuni;
15 „Nu i-am trimis Eu, zice Domnul, ci proorocesc minciuni în Numele Meu, ca să izgonesc şi să pieriţi, voi şi proorocii care vă proorocesc!”
16 Am vorbit şi preoţilor şi întregului popor şi le-am spus: „Aşa vorbeşte Domnul: „N-ascultaţi de cuvintele proorocilor voştri, care vă proorocesc şi zic: „Iată că uneltele Casei Domnului vor fi aduse în curând din Babilon!” Căci ei vă proorocesc minciuni.
17 Nu-i ascultaţi; supuneţi-vă împăratului Babilonului, şi veţi trăi. Pentru ce să ajungă cetatea aceasta o dărîmătură?
18 Dacă Sunt ei prooroci şi dacă este cu ei Cuvântul Domnului, să mijlocească la Domnul oştirilor, pentru ca uneltele care au mai rămas în Casa Domnului, în casa împăratului lui Iuda, şi în Ierusalim, să nu se ducă în Babilon.
19 Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor cu privire la stâlpi, la marea din aramă, la temelii şi la toate celelalte unelte care au mai rămas în cetatea aceasta,
20 şi care n-au fost ridicate de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, când a luat robi din Ierusalim în Babilon pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi pe toţi mai marii lui Iuda şi Ierusalimului;
21 aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, despre uneltele, care au mai rămas în Casa Domnului, în casa împăratului lui Iuda, şi în Ierusalim:
22 „Ele vor fi duse în Babilon, şi vor rămâne acolo până în ziua, când le voi căuta Eu-zice Domnul-când le voi ridica iarăşi şi le voi aduce înapoi în locul acesta.”

Ieremia 28

1 În acelaşi an, la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, în luna a cincea a anului al patrulea, Hanania, fiul lui Azur, prooroc din Gabaon, mi-a zis în Casa Domnului, în faţa preoţilor şi a întregului popor:
2 „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Eu sfărîm jugul împăratului Babilonului!
3 Peste doi ani, voi aduce înapoi în locul acesta toate uneltele Casei Domnului pe care le-a ridicat Nebucadneţar, împăratul Babilonului, din locul acesta, şi le-a dus în Babilon.
4 Şi voi aduce înapoi în locul acesta, zice Domnul, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi pe toţi prinşii de război ai lui Iuda, care s-au dus în Babilon; căci voi sfărîma jugul împăratului Babilonului.”
5 Proorocul Ieremia a răspuns proorocului Hanania, în faţa preoţilor şi a întregului popor, care stăteau în Casa Domnului.
6 Ieremia, proorocul, a zis: „Amin! Aşa să facă Domnul! Să împlinească Domnul cuvintele pe care le-ai proorocit tu, şi să aducă înapoi din Babilon în locul acesta uneltele Casei Domnului şi pe toţi prinşii de război!
7 Numai ascultă cuvântul pe care-l rostesc eu în auzul tău şi în auzul întregului popor:
8 Proorocii, care au fost înaintea mea şi înaintea ta, din vremurile străvechi, au proorocit război, foamete şi ciumă împotriva unor ţări puternice şi unor împărăţii mari.
9 Dar, dacă un prooroc prooroceşte pacea, numai după împlinirea celor ce prooroceşte, se va cunoaşte că este cu adevărat trimis de Domnul.”
10 Atunci proorocul Hanania a ridicat jugul de pe grumazul proorocului Ieremia şi l-a sfărîmat.
11 Şi Hanania a zis în faţa întregului popor: „Aşa vorbeşte Domnul: „Aşa voi sfărîma, peste doi ani de pe grumazul tuturor neamurilor jugul lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului!” Proorocul Ieremia a plecat.
12 După ce a sfărîmat proorocul Hanania jugul de pe grumazul proorocului Ieremia, Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel:
13 „Du-te, şi spune lui Hanania: „Aşa vorbeşte Domnul: „Ai sfărîmat un jug din lemn, dar cu aceasta ai făcut în locul lui un jug de fer!
14 Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Pun un jug din fier pe grumazul tuturor acestor neamuri, ca să fie subjugate de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi-i vor sluji, şi-i dau chiar şi fiarele câmpului!”
15 Şi proorocul Ieremia a zis proorocului Hanania: „Ascultă, Hanania! Domnul nu te-a trimis, ci tu însufli poporului o încredere mincinoasă.
16 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, te izgonesc de pe pamânt, şi vei muri chiar în anul acesta; căci cuvintele tale Sunt o răzvrătire împotriva Domnului.”
17 Şi proorocul Hanania a murit chiar în anul acela, în luna a şaptea.

Ieremia 29

1 Iată cuprinsul epistolei pe care a trimis-o proorocul Ieremia, din Ierusalim, către rămăşiţa bătrânilor din robie, preoţilor, proorocilor, şi întregului popor, pe care-i dusese în robie Nebucadneţar, din Ierusalim la Babilon,
2 după ce împăratul Ieconia, împărăteasa, famenii dregători, căpeteniile lui Iuda şi ale Ierusalimului, lemnarii şi ferarii au părăsit Ierusalimul.
3 Le-a trimis-o prin Eleasa, fiul lui Şafan, şi prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, trimeşi la Babilon de Zedechia, împăratul lui Iuda, la Nebucadneţar, împăratul Babilonului. Ea cuprindea următoarele:
4 „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, către toţi prinşii de război pe care i-am dus din Ierusalim la Babilon:
5 „Zidiţi case, şi locuiţi-le; sădiţi grădini şi mâncaţi din roadele lor!
6 Luaţi-vă neveste, şi faceţi fii şi fiice; însuraţi-vă fiii, şi măritaţi-vă fetele, să facă fii şi fiice, ca să vă înmulţiţi acolo unde Sunteţi, şi să nu vă împuţinaţi.
7 Urmăriţi binele cetăţii, în care v-am dus în robie, şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atîrnă de fericirea ei!
8 Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Nu vă lăsaţi amăgiţi de proorocii voştri, care Sunt în mijlocul vostru, nici de ghicitorii voştri; n-ascultaţi nici de visătorii voştri, ale căror visuri voi le pricinuiţi!
9 Căci ei vă proorocesc minciuni în Numele Meu. Eu nu i-am trimis, zice Domnul.”
10 Dar iată ce zice Domnul: „De îndată ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi, şi voi împlini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta.
11 Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
12 Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta.
13 Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.
14 Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul, şi voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război; vă voi strânge din toate neamurile şi din toate locurile, în care v-am izgonit, zice Domnul, şi vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie.”
15 „Totuşi voi ziceţi: „Dumnezeu ne-a ridicat prooroci în Babilon!”
16 „Aşa vorbeşte Domnul asupra împăratului, care şade pe scaunul de domnie al lui David, asupra întregului popor, care locuieşte în cetatea aceasta, asupra fraţilor voştri, care n-au mers cu voi în robie:
17 aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, voi trimite între ei sabie, foamete şi ciumă, şi-i voi face ca nişte smochine grozave cari, de rele ce Sunt, nu se pot mânca.
18 Îi voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, îi voi face o pricină de spaimă pentru toate împărăţiile pământului, de blestem, de pustiire, de batjocură şi de ocară printre toate neamurile pe unde îi voi izgoni,
19 pentru că n-au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, ei, cărora în nenumărate rânduri le-am trimis pe robii Mei proorocii; dar n-aţi vrut să ascultaţi, zice Domnul.”
20 „Voi însă, ascultaţi Cuvântul Domnului, voi toţi, prinşii de război pe care v-am trimis din Ierusalim în Babilon!
21 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, despre Ahab, fiul lui Colaia, şi despre Zedechia, fiul lui Maaseia, care vă proorocesc minciuni în Numele Meu: „Iată, îi dau în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului; şi-i va omorî sub ochii voştri.
22 Vor sluji ca prilej de blestem, între toţi prinşii de război ai lui Iuda care Sunt la Babilon. Şi se va zice: „Să-ţi facă Domnul ca lui Zedechia şi ca lui Ahab pe care împăratul Babilonului i-a fript în foc!”
23 Şi lucrul acesta se va întâmpla pentru că au făcut o mişelie în Israel, preacurvind cu nevestele aproapelui lor, şi pentru că au spus minciuni în Numele Meu, când Eu nu le dădusem nici o poruncă. Ştiu lucrul acesta, şi Sunt martor, zice Domnul.”
24 „Iar lui Şemaia, Nehelamitul, să-i spui:
25 „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Tu ai trimis în numele tău întregului popor din Ierusalim, lui Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, şi tuturor preoţilor, o scrisoare cu următorul cuprins:
26 „Domnul te-a pus preot în locul preotului Iehoiada, ca să priveghezi în Casa Domnului peste toţi nebunii şi peste toţi cei ce se dau drept prooroci, că să-i arunci în butuci şi în fiare.
27 Acum, pentru ce nu pedepseşti pe Ieremia din Anatot, care prooroceşte printre voi?
28 Ba încă a trimis chiar să ne spună în Babilon: „Robia va fi lungă; zidiţi case, şi locuiţi-le; sădiţi grădini, şi mâncaţi din roadele lor!” -
29 (Preotul Ţefania citise într-adevăr scrisoarea aceasta în faţa proorocului Ieremia.) -
30 Şi Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel:
31 „Trimite să spună tuturor celor din robie: „Aşa vorbeşte Domnul despre Şemaia, Nehelamitul: „Pentru că Şemaia vă prooroceşte, fără să-l fi trimis Eu, şi vă însuflă o încredere mincinoasă,
32 iată ce zice Domnul: „Voi pedepsi pe Şemaia, Nehelamitul, şi sămânţa lui: nici unul din ai lui nu va locui în mijlocul poporului acestuia, şi nu va vedea binele pe care-l voi face poporului Meu, zice Domnul; căci el a propovăduit răzvrătire împotriva Domnului.”

Ieremia 30

1 Iată Cuvântul rostit lui Ieremia din partea Domnului:
2 „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Scrie într-o carte toate cuvintele pe care ţi le-am spus.
3 Iată, vin zile, zice Domnul, când voi aduce înapoi prinşii de război ai poporului Meu Israel şi Iuda, zice Domnul; îi voi aduce înapoi în ţara pe care am dat-o părinţilor lor, şi o vor stăpâni.”
4 Iată însă cuvintele pe care le-a rostit Domnul asupra lui Israel şi asupra lui Iuda.
5 „Aşa vorbeşte Domnul: „Auzim strigăte de groază; e spaimă, nu este pace!
6 Întrebaţi şi vedeţi dacă nu cumva naşte vreun bărbat! Pentru ce văd pe toţi bărbaţii cu mâinile pe coapse, ca o femeie la facere? Pentru ce s-au îngălbenit toate feţele?
7 Vai! căci ziua aceea este mare; nici una n-a fost ca ea? Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea.
8 În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, voi sfărîma jugul de pe grumazul lui, îi voi rupe legăturile şi străinii nu-l vor mai supune.
9 Ci vor sluji Domnului, Dumnezeului lor, şi împăratului lor David pe care li-l voi scula.
10 De aceea, nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul; şi nu te speria, Israele! Căci te voi izbăvi din ţara cea depărtată, şi îţi voi izbăvi sămânţa din ţara în care este roabă; Iacov se va întoarce iarăşi, va avea odihnă şi linişte; şi nu-l va mai tulbura nimeni.
11 Căci Eu Sunt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc; voi nimici pe toate neamurile printre care te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici; te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit.”
12 „Aşa vorbeşte Domnul: „Lovitura ta este de nevindecat, şi rana ta este usturătoare.
13 Nici unul nu-ţi apără pricina, ca să-ţi lege rana; nu-i nici un leac, nici un mijloc de vindecare!
14 Toţi cei ce te iubeau te uită, nici unuia nu-i pasă de tine; căci te-am lovit cum lovesc pe un vrăjmaş, te-am pedepsit cu putere, din pricina mulţimii nelegiuirilor tale, şi al marelui număr al păcatelor tale.
15 De ce te plângi de rana ta, de durerea pe care ţi-o pricinuieşte boala ta? Pentru mulţimea nelegiuirilor tale, pentru marele număr al păcatelor tale, te-am făcut să suferi aceste lucruri!
16 Totuş, toţi cei ce te mănâncă vor fi mâncaţi, şi toţi vrăjmaşii tăi, toţi, vor merge în robie; cei ce te jefuiesc vor fi jefuiţi, şi voi da pradă pe toţi cei ce te prădează.
17 Dar te voi vindeca, şi îţi voi lega rănile, zice Domnul. Căci ei te numesc: „Cel izgonit” „Sionul acela de care nimănui nu-i pasă.”
18 „Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, aduc înapoi pe prinşii de război ai corturilor lui Iacov, şi Mi-e milă de locaşurile lui; cetatea va fi zidită iarăşi pe dealurile ei, şi casa împărătească va fi locuită iarăşi cum era.
19 Din mijlocul lor se vor înălţa mulţumiri şi strigăte de bucurie; Îi voi înmulţi, şi nu se vor împuţina; îi voi cinsti, şi nu vor fi dispreţuiţi.
20 Fiii lui vor fi ca altădată, adunarea lui va rămâne înaintea Mea, şi voi pedepsi pe toţi asupritorii lui.
21 Căpetenia lui va fi din mijlocul lui, şi stăpânitorul lui va ieşi din mijlocul lui; îl voi apropia, şi va veni la Mine; căci cine ar îndrăzni să se apropie din capul lui de Mine? zice Domnul.”
22 „Voi veţi fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.”
23 „Iată, furtuna Domnului, urgia izbucneşte, se năpusteşte vijelia şi cade peste capul celor răi!
24 mânia aprinsă a Domnului nu se va potoli, până ce va împlini şi va înfăptui gândurile inimii Lui. Veţi înţelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor.”

Ieremia 31

1 „În vremea aceea, zice Domnul, Eu voi fi Dumnezeul tuturor seminţiilor lui Israel, şi ei vor fi poporul meu.”
2 Aşa vorbeşte Domnul: „Poporul celor ce-au scăpat de sabie, a căpătat trecere în pustie: Israel merge spre locul lui de odihnă.”
3 „Domnul mi Se arată de departe: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!
4 Te voi aşeza din nou, şi vei fi aşezată din nou, fecioara lui Israel! Te vei împodobi iarăşi cu timpanele tale, şi vei ieşi în mijlocul jocurilor voioase.
5 Vei sădi iarăşi vii pe înălţimile Samariei; cei ce le vor sădi, le vor culege şi roadele.
6 Căci vine ziua, când străjerii vor striga pe muntele lui Efraim: „Sculaţi-vă, să ne suim în Sion, la Domnul, Dumnezeul nostru!
7 Căci aşa vorbeşte Domnul: „Strigaţi de bucurie asupra lui Iacov, chiuiţi de veselie în fruntea neamurilor! Înălţaţi-vă glasurile, cântaţi laude, şi ziceţi: „Doamne, izbăveşte pe poporul Tău, pe rămăşiţa lui Israel!”
8 „Iată, îi aduc înapoi din ţara de la miazănoapte, îi adun de la marginile pământului: între ei este şi orbul şi şchiopul, femeia însărcinată şi cea în durerile naşterii; o mare mulţime se întoarce înapoi aici!
9 Plângând vin, şi îi duc în mijlocul rugăciunilor lor; îi duc la râuri de apă, pe un drum neted pe care nu se poticnesc. Căci Eu Sunt Tatăl lui Israel, şi Efraim este întâiul Meu născut.
10 „Ascultaţi Cuvântul Domnului, neamuri, şi vestiţi-l în ostroave depărtate! Spuneţi: „Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna, şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma.
11 Căci Domnul răscumpără pe Iacov, şi-l izbăveşte din mâna unuia mai tare decât el.
12 Ei vor veni, şi vor chiui de bucurie pe înălţimile Sionului; vor alerga la bunătăţile Domnului, la grâu, la must, la untuldelemn, la oi şi boi, sufletul le va fi ca o grădină bine udată, şi nu vor mai tânji.
13 Atunci fetele se vor veseli la joc, tinerii şi bătrânii se vor bucura şi ei; le voi preface jalea în veselie, şi-i voi mângîia, le voi da bucurie, după necazurile lor.
14 Voi sătura de grăsime sufletul preoţilor, şi poporul Meu se va sătura de bunătăţile Mele, zice Domnul.”
15 „Aşa vorbeşte Domnul: Un ţipăt se aude la Rama, plângeri şi lacrămi amare: Rahela îşi plânge copiii; şi nu vrea să se mângîie pentru copiii ei, căci nu mai Sunt!”
16 „Aşa vorbeşte Domnul: „Opreşte-ţi plânsul, opreşte-ţi lacrămile din ochi; căci truda îţi va fi răsplătită, zice Domnul; ei se vor întoarce iarăşi din ţara vrăjmaşului.
17 Este nădejde pentru urmaşii tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor!”
18 Aud pe Efraim bocindu-se: „M-ai pedepsit, şi am fost pedepsit, ca un junc nedeprins la jug; întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul meu!
19 După ce m-am întors, m-am căit; şi după ce mi-am recunoscut greşelele, mă bat pe pulpă; Sunt ruşinat şi roşu de ruşine, căci port ocara tinereţei mele.” -
20 „Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine?” „Căci când vorbesc de el, Îmi aduc aminte cu gingăşie de el, de aceea Îmi arde inima în Mine pentru el, şi voi avea milă negreşit de el, zice Domnul.
21 „Ridică semne pe drum, pune stâlpi, ia seama la calea, la drumul pe care l-ai urmat... Întoarce-te, fecioara lui Israel, întoarce-te în cetăţile acestea care Sunt ale tale!
22 Până când vei fi pribeagă, fiică rătăcită? Căci Domnul face un lucru nou pe pământ: femeia va peţi pe bărbat.
23 „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată ce se va zice iarăşi în ţara lui Iuda şi în cetăţile sale, când voi aduce înapoi pe prinşii lor de război: „Domnul să te binecuvânteze, locaş al neprihănirii, munte Sfânt!”
24 Iuda va locui acolo fără teamă în toate cetăţile lui, plugarii şi cei ce umblă cu turmele la păşune.
25 Căci voi răcori sufletul însetat, şi voi sătura orice suflet lihnit de foame.” -
26 La aceste lucruri m-am trezit, şi am privit; şi somnul îmi fusese dulce.
27 „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi însămânţa casa lui Israel şi casa lui Iuda cu o sămânţă de oameni şi o sămânţă de dobitoace.
28 Şi cum am vegheat asupra lor ca să-i smulg, să-i tai, să-i dărîm, să-i nimicesc şi să le fac rău, tot aşa voi veghea asupra lor că să-i zidesc şi să-i sădesc, zice Domnul.”
29 „În zilele acelea, nu se va mai zice: „Părinţii au mâncat aguridă, şi copiilor li s-au sterpezit dinţii”
30 ci fiecare va muri pentru nelegiuirea lui; oricărui om, care va mânca aguridă, i se vor sterpezi dinţii!
31 „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou.
32 Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână, să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcarcă aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul.”
33 „Ci iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.
34 Nici unul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său, zicând: „Cunoaşte pe Domnul!” Ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.
35 „Aşa vorbeşte Domnul, care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărîtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui Nume este Domnul oştirilor:
36 Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!”
37 „Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă cerurile sus pot fi măsurate, şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul.”
38 „Iată, vin zile, zice Domnul, când cetatea va fi zidită iarăşi în cinstea Domnului, de la turnul lui Hananeel până la poarta unghiului.
39 Frânghia de măsurat va trece încă pe dinaintea ei, până la dealul Gareb, şi de acolo va face un ocol înspre Goat.
40 Toată valea unde se aruncă trupurile moarte şi cenuşa, şi toate ogoarele până la pârâul Chedron, până la unghiul porţii cailor la răsărit, vor fi închinate Domnului şi nu vor mai fi niciodată nici surpate nici nimicite.”

Ieremia 32

1 Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, în al zecilea an al lui Zedechia, împăratul lui Iuda. Acesta era anul al optsprezecelea al lui Nebucadneţar.
2 Oastea împăratului Babilonului împresura pe atunci Ierusalimul, şi proorocul Ieremia era închis în curtea temniţei, care ţinea de casa împăratului lui Iuda.
3 Zedechia, împăratul lui Iuda, pusese să-l închidă, şi-i zisese: „Pentru ce prooroceşti, şi zici: „Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Babilonului, şi o va lua;
4 Zedechia, împăratul lui Iuda, nu va scăpa de Haldei, ci va fi dat în mâinile împăratului Babilonului, îi va vorbi gură către gură, şi se vor vedea faţă în faţă.
5 Împăratul Babilonului va duce pe Zedechia la Babilon, unde va rămâne până când Îmi voi aduce Eu aminte de el, zice Domnul. Chiar dacă vă bateţi împotriva Haldeilor, nu veţi avea izbîndă.”
6 Ieremia a zis: „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
7 „Iată că Hanameel, fiul unchiului tău Şalum, va veni la tine să-ţi spună: „Cumpără ogorul meu care este la Anatot, căci tu ai drept de răscumpărare ca să-l cumperi.”
8 Şi Hanameel, fiul unchiului meu, a venit la mine, după Cuvântul Domnului, în curtea temniţei, şi mi-a zis: „Cumpără ogorul meu, care este la Anatot, în ţara lui Beniamin, căci tu ai drept de moştenire şi de răscumpărare, cumpără-l!” Am cunoscut că era cuvântul Domnului.
9 Şi am cumpărat de la Hanameel, fiul unchiului meu, ogorul de la Anatot, şi i-am cântărit argintul, şaptesprezece sicli din argint.
10 Am scris un zapis pe care l-am pecetluit, am pus martori, şi am cântărit argintul într-o cumpănă.
11 Am luat apoi zapisul de cumpărare, pe cel care era pecetluit după lege şi obiceiuri, şi pe cel ce era deschis;
12 şi am dat zapisul de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, în faţa lui Hanameel, fiul unchiului meu, în faţa martorilor, care iscăliseră zapisul de cumpărare, şi în faţa tuturor Iudeilor care se aflau în curtea temniţei.
13 Şi am dat lui Baruc înaintea lor următoarea poruncă:
14 „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Ia zapisurile acestea de cumpărare, cel pecetluit şi cel deschis, şi pune-le într-un vas de pământ, ca să se păstreze multă vreme!
15 Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iarăş se vor mai cumpăra case, ogoare şi vii, în ţara aceasta.”
16 După ce am dat zapisul de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, am făcut Domnului această rugăciune:
17 „Ah! Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut cerurile şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins: nimic nu este de mirat din partea Ta!
18 Tu dai îndurare până la al miilea neam de oameni, şi pedepseşti nelegiuirea părinţilor în sînul copiilor lor după ei. Tu eşti Dumnezeul cel mare, cel puternic, al cărui Nume este Domnul oştirilor!
19 Tu eşti mare la sfat şi puternic la faptă, Tu ai ochii deschişi asupra tuturor căilor copiilor oamenilor, ca să dai fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui.
20 Tu ai făcut minuni şi semne mari în ţara Egiptului şi până în ziua de azi, şi în Israel şi printre oameni, şi Ţi-ai făcut un Nume aşa cum este astăzi.
21 Ai scos din ţara Egiptului pe poporul tău Israel, cu minuni şi semne mari, cu mână tare şi cu braţ întins, şi cu o mare groază.
22 Tu le-ai dat ţara aceasta pe care jurasei părinţilor lor că le-o vei da, ţară în care curge lapte şi miere.
23 Ei au venit, şi au luat-o în stăpânire. Dar n-au ascultat de glasul Tău, n-au păzit Legea Ta, şi n-au făcut tot ce le poruncisei să facă. Şi atunci ai trimis peste ei toate aceste nenorociri!
24 Iată, şanţurile de apărare se înalţă împotriva cetăţii şi o ameninţă; cetatea va fi dată în mâinile Haldeilor care luptă împotriva ei, biruită de sabie, de foamete şi de ciumă. Ce ai spus Tu s-a întâmplat: Tu însuţi vezi!
25 Şi totuş, Doamne, Dumnezeule, Tu mi-ai zis: „Cumpără-ţi un ogor cu argint, şi pune şi martori!”... când totuşi cetatea este dată în mâinile Haldeilor!”
26 Cuvântul Domnului a vorbit atunci lui Ieremia, astfel:
27 „Iată, Eu Sunt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?”
28 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, dau cetatea aceasta în mâinile Haldeilor, şi în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi o va lua.
29 Haldeii, care luptă împotriva cetăţii acesteia vor întra, îi vor pune foc, şi o vor arde, împreună cu casele pe acoperişul cărora au adus tămâie lui Baal şi au turnat jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mânie.
30 Căci copiii lui Israel şi copiii lui Iuda n-au făcut din tinereţea lor, decât ce este rău înaintea Mea; copiii lui Israel numai M-au mâniat într-una cu lucrarea mânilor lor, zice Domnul.”
31 „Căci cetatea aceasta Îmi aţîţă mânia şi urgia, din ziua când s-a zidit şi până azi; de aceea, vreau s-o iau dinaintea Feţei Mele,
32 din pricina tot răului pe care l-au făcut copiii lui Israel şi copiii lui Iuda ca să Mă mânie, ei, împăraţii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi proorocii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului.
33 Mi-au întors spatele, nu s-au uitat la Mine; i-am învăţat, i-am învăţat într-una, dar n-au ascultat şi nu s-au învăţat.
34 Ci şi-au pus urîciunile idoleşti în Casa peste care este chemat Numele Meu, şi au spurcat-o.
35 Au zidit înălţimi lui Baal în valea Ben-Hinom, ca să treacă prin foc lui Moloc pe fiii şi fiicele lor: lucru pe care nu li-l poruncisem; şi nici nu-Mi trecuse prin gând, că au să facă asemenea grozăvii ca să ducă pe Iuda în păcat.”
36 „Şi acum, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre cetatea aceasta, despre care ziceţi: „Va fi dată în mâinile împăratului Babilonului, biruită prin sabie, prin foamete şi prin ciumă”:
37 Iată, îi voi strânge din toate ţările unde i-am izgonit, în mânia Mea, în urgia Mea, şi în marea Mea supărare; îi voi aduce înapoi în locul acesta, şi-i voi face să locuiască în linişte acolo.
38 Ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor.
39 Le voi da o inimă şi o cale, ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericire lor şi a copiilor lor după ei.
40 Voi încheia cu ei un legământ veşnic, că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine, şi le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine.
41 Mă voi bucura să le fac bine, îi voi sădi cu adevărat în ţara aceasta, din toată inima şi din tot sufletul Meu.”
42 Căci aşa vorbeşte Domnul: „După cum am adus peste poporul acesta toate aceste mari nenorociri, tot aşa voi aduce peste ei tot binele pe care li-l făgăduiesc.
43 Se vor cumpăra iarăşi ogoare în ţara aceasta, despre care ziceţi că este o pustie fără oameni şi fără dobitoace, şi că este dată în mâinile Haldeilor.
44 Se vor cumpăra iarăşi ogoare pe argint, se vor scrie zapisuri, se vor pecetlui, se vor pune martori, în ţara lui Beniamin şi în împrejurimile Ierusalimului, în cetăţile lui Iuda, în cetăţile de la munte, în cetăţile de la câmpie şi în cetăţile de la miazăzi, căci voi aduce înapoi pe prinşii lor de război, zice Domnul.”

Ieremia 33

1 Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia a doua oară, pe când era încă închis în curtea temniţei:
2 „Aşa vorbeşte Domnul, care face aceste lucruri, Domnul, care le urzeşte şi le înfăptuieşte, El, al cărui Nume este Domnul:
3 „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti.
4 Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre casele cetăţii acesteia, şi despre casele împăraţilor lui Iuda, care vor fi surpate ca să facă loc pentru şanţurile de întărire şi pentru săbii,
5 când vor înainta să lupte împotriva Haldeilor, şi când se vor umple cu trupurile moarte ale oamenilor, pe care-i voi lovi în mânia Mea şi în urgia Mea, şi din pricina răutăţii cărora Îmi voi ascunde Faţa de această cetate:
6 Iată, îi voi da vindecare şi sănătate, îi voi vindeca, şi le voi deschide un izvor bogat în pace şi credincioşie.
7 Voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iuda şi pe prinşii de război ai lui Iuda şi pe prinşii de război ai lui Israel, şi-i voi aşeza iarăşi ca odinioară.
8 Îi voi curăţi de toate nelegiuirile pe care le-au săvârşit împotriva Mea, le voi ierta toate nelegiuirile prin care M-au supărat, şi prin care s-au răzvrătit împotriva Mea.
9 Cetatea aceasta va fi pentru Mine o pricină de laudă şi de slavă, printre toate neamurile pământului. Ele vor afla tot binele pe care li-l voi face, vor rămâne mirate şi uimite de toată fericirea, şi de toată propăşirea pe care le-o voi da.”
10 Aşa vorbeşte Domnul: „Se vor mai auzi iarăşi în locul acesta despre care ziceţi că este pustiu, că nu mai are oameni nici dobitoace, se vor mai auzi iarăşi în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului, pustiite, lipsite de oameni, de locuitori, de dobitoace,
11 strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei, glasul celor ce zic: „Lăudaţi pe Domnul oştirilor, căci Domnul este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!” Glasul celor ce aduc jertfe de mulţumire în Casa Domnului. Căci voi aduce înapoi pe prinşii de război ai ţării, şi îi voi aşeza iarăşi ca odinioară, zice Domnul.”
12 „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „În locul acesta pustiu, fără oameni şi fără dobitoace, şi în toate cetăţile lui, vor mai fi iarăşi locuinţe de păstori, cari-şi vor odihni turmele. În cetăţile de la munte,
13 în cetăţile din câmpie, în cetăţile de la miazăzi, în ţara lui Beniamin şi în împrejurimile Ierusalimului, şi în cetăţile lui Iuda, vor mai trece iarăşi oile pe sub mâna celui ce le numără, zice Domnul.”
14 „Iată, vin zile, zice Domnul” când voi împlini cuvântul cel bun pe care l-am spus despre casa lui Israel şi despre casa lui Iuda.
15 În zilele acelea şi în vremurile acelea voi face să răsară lui David o Odraslă neprihănită, care va înfăptui dreptatea şi judecata în ţară.
16 În zilele acelea, Iuda va fi mântuit, şi Ierusalimul va locui în linişte. Şi iată cum Îl vor numi: „Domnul, Neprihănirea1 (Sau: Starea noastră după voia lui Dumnezeu.) noastră.”
17 Căci aşa vorbeşte Domnul: „David nu va fi lipsit niciodată de un urmaş, care să stea pe scaunul de domnie al casei lui Israel.
18 Nici preoţii şi Leviţii, nu vor fi lipsiţi niciodată înaintea Mea de urmaşi care să aducă arderidetot, să ardă tămâie împreună cu darurile de mâncare, şi să aducă jertfe în toate zilele!”
19 Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel:
20 „Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă puteţi să rupeţi legământul Meu cu ziua, şi legământul Meu cu noaptea, aşa încît ziua şi noaptea să nu mai fie la vremea lor,
21 atunci se va putea rupe şi legământul Meu cu robul Meu David, aşa încît să nu mai aibă fii, care să domnească pe scaunul lui de domnie, şi legământul Meu cu Leviţii, preoţii, care Îmi fac slujba.
22 Ca oştirea cerurilor, care nu se poate număra, şi ca nisipul mării, care nu se poate măsura, aşa voi înmulţi sămânţa robului Meu David, şi pe Leviţii, cari-Mi slujesc.”
23 Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel:
24 „N-ai băgat de seamă ce zic oamenii aceştia: „A lepădat Domnul cele două familii pe care le alesese?” Atât de mult dispreţuiesc ei pe poporul Meu că nu-l mai privesc ca un popor.
25 Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă n-am făcut legământul Meu cu ziua şi cu noaptea, dacă n-am aşezat legile cerurilor şi ale pământului,
26 atunci voi lepăda şi sămânţa lui Iacov şi a robului Meu David, şi nu voi mai lua din sămânţa lui pe cei ce vor stăpâni peste urmaşii lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci voi aduce înapoi pe prinşii lor de război, şi voi avea milă de ei!”

Ieremia 34

1 Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, când Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cu toată oştirea sa, şi toate împărăţiile pământului de sub stăpânirea lui, şi toate popoarele, făceau război împotriva Ierusalimului şi împotriva tuturor cetăţilor care ţineau de el:
2 „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Du-te de spune lui Zedechia, împăratul lui Iuda, şi zi-i: „Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Babilonului, şi o va arde cu foc.
3 Şi tu nu vei scăpa din mâinile lui, ci vei fi luat şi dat în mâna lui, vei da ochi cu împăratul Babilonului, el îţi va vorbi gură către gură, şi vei merge la Babilon.
4 Numai, ascultă Cuvântul Domnului, Zedechia, împăratul lui Iuda! Aşa vorbeşte Domnul despre tine: „Nu vei muri ucis de sabie,
5 ci vei muri în pace: şi cum au ars mirezme pentru părinţii tăi, vechii împăraţi, care au fost înaintea ta, tot aşa vor arde şi pentru tine, şi te vor jeli, zicând: „Vai, doamne!” Căci Eu am rostit cuvântul acesta, zice Domnul.”
6 Proorocul Ieremia a spus toate aceste cuvinte lui Zedechia, împăratul lui Iuda, la Ierusalim,
7 pe când oastea împăratului Babilonului lupta împotriva Ierusalimului şi împotriva tuturor celorlalte cetăţi ale lui Iuda, împotriva Lachisului şi Azechei, căci acestea erau cetăţile, care mai rămăseseră din toate cetăţile întărite ale lui Iuda.
8 Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce împăratului Zedechia făcuse o învoială cu tot poporul Ierusalimului, ca să vestească slobozenia robilor,
9 pentru ca fiecare să lase slobozi pe robul şi roaba sa, pe Evreu şi pe Evreică, şi nimeni să nu mai ţină în robie pe fratele său Iudeu.
10 Toate căpeteniile şi tot poporul, care făcuseră învoiala, s-au legat să lase slobozi fiecare pe robul şi roaba lui, şi să nu-i mai ţină în robie. Ei au ascultat, şi le-au dat drumul.
11 Dar mai pe urmă s-au răsgândit, au luat înapoi pe robii şi roabele, pe care-i sloboziseră, şi i-au silit să le fie iarăşi robi şi roabe.
12 Atunci cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia din partea Domnului, astfel:
13 „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Eu am făcut un legământ cu părinţii voştri, în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei şi le-am zis:
14 „După şapte ani, fiecare din voi să lase slobod pe fratele său evreu care i se vinde lui; şase ani să-ţi slujească, şi apoi să-l laşi slobod de la tine. Dar părinţii voştri nu M-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine.
15 Voi v-aţi întors astăzi în voi înşivă, aţi făcut ce este bine înaintea Mea, vestind fiecare slobozenia pentru aproapele său, şi aţi făcut o învoială înaintea Mea, în Casa peste care este chemat Numele Meu.
16 Dar pe urmă v-aţi luat vorba îndărăt, şi Mi-aţi pângărit Numele, luînd iarăşi înapoi fiecare pe robii şi roabele, pe care-i sloboziserăţi, şi-i lăsaserăţi în voia lor, şi i-aţi silit să vă fie iarăşi robi şi roabe.”
17 „De aceea aşa vorbeşte Domnul: „Nu M-aţi ascultat ca să vestiţi slobozenia fiecare pentru fratele său, fiecare pentru aproapele său. Iată, Eu vestesc împotriva voastră, zice Domnul, slobozenia săbiei, ciumii şi foametei, şi vă voi face de pomină printre toate împărăţiile pământului.
18 Şi pe oamenii, care au călcat legământul Meu, care n-au păzit îndatoririle învoielii pe care o făcuseră înaintea Mea, tăind un viţel în două şi trecând printre cele două jumătăţi ale lui,
19 şi anume pe căpeteniile lui Iuda şi pe căpeteniile Ierusalimului, pe famenii dregători, pe preoţi, şi pe tot poporul ţării, care au trecut printre bucăţile viţelului,
20 îi voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, şi trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului şi fiarelor câmpului.
21 Dar pe Zedechia, împăratul lui Iuda, şi pe căpeteniile lui, îi voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, în mâinile oştirii împăratului Babilonului, care a plecat de la voi!
22 Iată, voi da poruncă, zice Domnul, şi-i voi aduce înapoi împotriva cetăţii acesteia; o vor bate, o vor lua, şi o vor arde cu foc. Şi voi preface cetăţile lui Iuda într-un pustiu fără locuitori.”

Ieremia 35

1 Cuvântul rostit către Ieremia din partea Domnului, pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, sună astfel:
2 „Du-te la casa Recabiţilor, vorbeşte cu ei, şi adu-i în Casa Domnului, în una din chilii şi dă-le să bea vin!”
3 Am luat pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habazinia, pe fraţii săi, pe toţi fiii săi, şi toată casa Recabiţilor,
4 şi i-am dus la Casa Domnului, în chilia fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu, lângă chilia căpeteniilor, deasupra chiliei lui Maaseia, fiul lui Şalum, uşierul.
5 Am pus înaintea fiilor casei Recabiţilor nişte vase pline cu vin, şi pahare, şi le-am zis: „Beţi vin!”
6 Dar ei au răspuns: „Noi nu bem vin! Căci Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a dat următoarea poruncă: „Să nu beţi niciodată vin, nici voi, nici fiii voştri;
7 şi nici să nu zidiţi case, să nu semănaţi nici o sămânţă, să nu sădiţi vii, nici să nu stăpâniţi vii, ci toată viaţa voastră să locuiţi în corturi, ca să trăiţi multă vreme în ţara, în care Sunteţi străini.”
8 Astfel, noi ascultăm tot ce ne-a poruncit Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru; nu bem vin toată viaţa noastră, nici noi, nici nevestele noastre, nici fiii, nici fiicele noastre;
9 nu zidim nici case ca locuinţe pentru noi, şi nu stăpânim nici vii, nici ogoare, nici pământuri însămânţate:
10 ci locuim în corturi, şi urmăm şi împlinim tot ce ne-a poruncit tatăl nostru Ionadab.
11 Când s-a suit însă Nebucadneţar, împăratul Babilonului, împotriva ţării acesteia, am zis: „Haide, să fugim la Ierusalim, de oastea Haldeilor şi de oastea Siriei.” Aşa se face că acum locuim la Ierusalim.”
12 Atunci Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel:
13 „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Du-te şi spune oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului: „Nu voiţi să luaţi învăţătură ca să ascultaţi de cuvintele Mele? zice Domnul.
14 „Cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, care a poruncit fiilor săi să nu bea vin, Sunt păzite; căci ei nu beau vin până în ziua de azi, şi ascultă astfel de porunca tatălui lor. Iar Eu v-am vorbit, şi de vreme şi tîrziu, şi nu M-aţi ascultat!
15 V-am trimis pe toţi slujitorii Mei proorocii, i-am trimis într-una la voi, să vă spună: „Întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă faptele, nu mergeţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi, şi veţi rămânea în ţara pe care v-am dat-o vouă şi părinţilor voştri! Dar voi n-aţi luat aminte şi nu M-aţi ascultat.
16 Da, fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, păzesc porunca pe care le-a dat-o tatăl lor, însă poporul acesta nu M-ascultă!”
17 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi aduce peste Iuda şi peste toţi locuitorii Ierusalimului toate nenorocirile, pe cari, le-am vestit cu privire la ei, pentru că le-am vorbit şi nu M-au ascultat, pentru că i-am chemat şi n-au răspuns!” -
18 Şi Ieremia a zis casei Recabiţilor: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Pentru că aţi ascultat de poruncile tatălui vostru Ionadab, pentru că aţi păzit toate orânduirile lui şi aţi făcut tot ce v-a poruncit el;
19 pentru aceasta, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Ionadab, fiul lui Recab, nu va fi lipsit niciodată de urmaşi care să stea înaintea Mea!”

Ieremia 36

1 În al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, următorul cuvânt a fost rostit către Ieremia din partea Domnului:
2 „Ia un sul de carte, şi scrie în ea toate cuvintele pe care ţi le-am spus cu privire la Israel şi cu privire la Iuda, şi cu privire la toate neamurile, din ziua când ţi-am vorbit, pe vremea lui Iosia, până în ziua de azi!
3 Poate că dacă va auzi casa lui Iuda tot răul pe care am de gând să i-l fac, se vor întoarce fiecare de la calea lor cea rea, şi le voi ierta astfel nelegiuirea şi păcatul.”
4 Ieremia a chemat pe Baruc, fiul lui Neriia; şi Baruc a scris într-o carte dupăcum spunea Ieremia, toate cuvintele pe care le spusese lui Ieremia Domnul.
5 Apoi Ieremia a dat următoarea poruncă lui Baruc: „Eu Sunt închis, şi nu pot să merg la Casa Domnului.
6 De aceea, du-te tu însuţi, şi citeşte din carte ce ai scris în ea după spusele mele, şi anume, cuvintele Domnului, citeşte-le în auzul poporului, în Casa Domnului, în ziua postului: să le citeşti şi în auzul tuturor acelora din Iuda, care vor veni din cetăţile lor.
7 Poate că se vor smeri cu rugăciuni înaintea Domnului, şi se vor întoarce fiecare de la calea sa cea rea. Căci mare este mânia şi urgia, cu care a ameninţat Domnul pe poporul acesta!”
8 Baruc, fiul lui Neriia, a făcut tot ce-i poruncise proorocul Ieremia, şi a citit din carte cuvintele Domnului, în Casa Domnului.
9 În al cincilea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, în luna a noua, au chemat la un post înaintea Domnului pe tot poporul Ierusalimului şi pe tot poporul venit din cetăţile lui Iuda la Ierusalim.
10 Atunci Baruc a citit din carte cuvintele lui Ieremia, în auzul întregului popor, în Casa Domnului, în chilia lui Ghemaria, fiul lui Şafan, logofătul, în curtea de sus, la intrarea porţii celei noi a Casei Domnului.
11 Însă Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Şafan, auzind toate cuvintele Domnului cuprinse în carte,
12 s-a pogorât la casa împăratului, în odaia de scris a logofătului, unde stăteau toate căpeteniile, logofătul Elişama, Delaia, fiul lui Şemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Şafan, Zedechia, fiul lui Hanania, şi toate celelalte căpetenii.
13 Şi Mica le-a spus toate cuvintele pe care le auzise, când citea Baruc în carte, în auzul poporului.
14 Atunci toate căpeteniile au trimis la Baruc pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Şelemia, fiul lui Cuşi, să-i spună: „Ia în mână cartea din care ai citit, în auzul poporului, şi vino!” Baruc, fiul lui Neriia, a luat cartea în mână, şi s-a dus la ei.
15 Ei i-au zis: „Şezi şi citeşte-o în auzul nostru.” Astfel Baruc a citit-o în auzul lor.
16 Când au auzit ei toate cuvintele, s-au uitat cu groază unii la alţii, şi i-au zis lui Baruc: „Vom spune împăratului toate cuvintele acestea.”
17 Şi au mai pus lui Baruc următoarea întrebare: „Spune-ne cum ai scris toate cuvintele acestea după spusele lui!”
18 Baruc le-a răspuns: „El îmi spunea cu gura lui toate cuvintele acestea, şi eu le-am scris în cartea aceasta cu cerneală.”
19 Căpeteniile i-au zis lui Baruc: „Du-te de te ascunde, tu şi Ieremia, ca să nu ştie nimeni unde Sunteţi.”
20 Ei s-au dus apoi la împăratul în curte, lăsînd cartea în odaia de scris a logofătului Elişama, şi au spus toate cuvintele din ea în auzul împăratului.
21 Împăratul a trimis pe Iehudi să ia cartea, Iehudi a luat-o din odaia logofătului Elişama, şi a citit-o în auzul împăratului şi în auzul tuturor căpeteniilor care stăteau împrejurul împăratului.
22 Împăratul şedea în casa de iarnă, căci era în luna a noua-şi înaintea lui era un foc de cărbuni aprinşi.
23 După ce Iehudi a citit trei sau patru foi, împăratul a tăiat cartea cu briceagul logofătului, şi a aruncat-o în jăratecul de cărbuni, unde a fost arsă de tot.
24 Împăratul şi toţi slujitorii lui, care au auzit toate cuvintele acelea, nu s-au înspăimântat şi nu şi-au sfîşiat hainele.
25 Elnatan, Delaia şi Ghemaria stăruiseră de împărat să nu ardă cartea; dar el nu i-a ascultat.
26 Ci împăratul a poruncit lui Ierahmeel, fiul împăratului, lui Seraia, fiul lui Azriel, şi lui Şelemia, fiul lui Abdel, să pună mâna pe logofătul Baruc şi pe proorocul Ieremia. Dar Domnul i-a ascuns.
27 După ce a ars împăratul cartea, care cuprindea cuvintele pe care le scrisese Baruc după spusele lui Ieremia, cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ieremia:
28 „Ia din nou o altă carte, şi scrie în ea toate cuvintele, care erau în cea dintâi carte pe care a ars-o Ioiachim, împăratul lui Iuda.
29 Şi despre Ioiachim, împăratul lui Iuda, spune: „Aşa vorbeşte Domnul: „Tu ai ars cartea aceasta, zicând: „Pentru ce ai scris în ea cuvintele acestea: „Împăratul Babilonului va veni, va nimici ţara aceasta, şi va nimici din ea oamenii şi dobitoacele?”
30 De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre Ioiachim, împăratul lui Iuda: „Nici unul din ai lui nu va şedea pe scaunul de domnie al lui David. Trupul lui mort va fi lăsat la căldură ziua şi la frig noaptea.
31 Îl voi pedepsi, pe el, sămânţa lui, şi pe slujitorii lui, pentru nelegiuirea lor, şi voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului şi peste oamenii lui Iuda, toate nenorocirile cu care i-am ameninţat, fără ca ei să fi vrut să Mă asculte!”
32 Ieremia a luat o altă carte şi a dat-o lui Baruc, fiul lui Neriia, logofătul. Baruc a scris în ea, după spusele lui Ieremia, toate cuvintele din cartea pe care o arsese în foc Ioiachim, împăratul lui Iuda. Multe alte cuvinte de felul acesta au mai fost adăugate la ea.

Ieremia 37

1 În locul lui Ieconia, fiul lui Ioiachim a început să domnească Zedechia, fiul lui Iosia. El a fost pus împărat în ţara lui Iuda de Nebucadneţar, împăratul Babilonului.
2 Dar nici el, nici slujitorii lui, nici poporul din ţară, n-au ascultat cuvintele pe care le-a rostit Domnul prin proorocul Ieremia.
3 Împăratul Zedechia a trimis pe Iucal, fiul lui Şelemia, şi pe Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, la proorocul Ieremia, să-i spună „Mijloceşte pentru noi la Domnul, Dumnezeul nostru.”
4 Pe atunci Ieremia umbla slobod prin popor: nu-l aruncaseră încă în temniţă.
5 Oastea lui Faraon ieşise din Egipt; şi Haldeii, care împresurau Ierusalimul, când auziseră vestea aceasta, plecaseră din Ierusalim.
6 Atunci cuvântul Domnului a vorbit proorocului Ieremia astfel:
7 „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Iată ce să spuneţi împăratului lui Iuda, care v-a trimis la Mine să Mă întrebaţi: „Iată că oastea lui Faraon, care pornise să vă ajute, se întoarce în ţara ei, în Egipt;
8 iar Haldeii se vor întoarce, vor bate iarăşi cetatea aceasta, o vor lua, şi o vor arde cu foc.”
9 „Aşa vorbeşte Domnul: „Nu vă înşelaţi, zicând: „Haldeii se vor depărta de la noi!” Căci nu se vor depărta!
10 Şi chiar dacă aţi bate toată oastea Haldeilor, care se războiesc cu voi, chiar dacă n-ar mai rămânea din ei decât vreo cîţiva oameni răniţi, tot s-ar ridica fiecare din cortul lui, şi ar arde cetatea aceasta cu foc.”
11 Pe când se depărtase oastea Haldeilor de Ierusalim, de frica oastei lui Faraon,
12 Ieremia a vrut să iasă din Ierusalim, ca să se ducă în ţara lui Beniamin, şi să scape din mijlocul poporului.
13 Când a ajuns însă la poarta lui Beniamin, căpitanul străjerilor, numit Ireia, fiul lui Şelemia, fiul lui Hanania, era acolo, şi a pus mâna pe proorocul Ieremia, zicând: „Tu vrei să treci la Haldei!”
14 Ieremia a răspuns: „Nu este adevărat! Nu vreau să trec la Haldei!” Dar Ireia n-a vrut să-l creadă, ci a apucat pe Ieremia şi l-a dus înaintea căpeteniilor.
15 Căpeteniile, mâniate pe Ieremia, l-au lovit, şi l-au aruncat în temniţă în casa logofătului Ionatan, căci o prefăcuseră în temniţă.
16 Aşa a intrat Ieremia în temniţă şi în gherlă, unde a stat multă vreme.
17 Împăratul Zedechia a trimis să-l aducă, şi l-a întrebat în taină la el acasă. El a zis: „Ai vreun cuvânt din partea Domnului?” Ieremia a răspuns: „Da”. Şi a a dăugat: „Vei fi dat în mâinile împăratului Babilonului!”
18 Ieremia a mai spus împăratului Zedechia: „Cu ce am păcătuit eu împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, şi împotriva poporului acestuia, de m-aţi aruncat în temniţă?
19 Şi unde Sunt proorocii voştri, care vă prooroceau, şi ziceau: „Împăratul Babilonului nu va veni împotriva voastră, nici împotriva ţării acesteia?”
20 Acum ascultă, te rog, împărate, domnul meu! Fie bine primite înaintea ta rugăminţile mele! Nu mă trimite iarăşi în casa logofătului Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!”
21 Împăratul Zedechia a poruncit să păzească pe Ieremia în curtea temniţei, şi să-i dea în fiecare zi o pâine din uliţa brutarilor, până s-a sfârşit toată pâinea din cetate. Astfel Ieremia a rămas în curtea temniţei.

Ieremia 38

1 Şefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Paşhur, Iucal, fiul lui Şelemia, şi Paşhur, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele pe care le spunea Ieremia întregului popor, zicând:
2 „Aşa vorbeşte Domnul: „Cine va rămâne în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cine va ieşi şi se va duce la Haldei, va scăpa cu viaţă, va avea ca pradă viaţa lui, şi va trăi.
3 Aşa vorbeşte Domnul: „Cetatea aceasta va fi dată în mâna oştirii împăratului Babilonului, şi o va lua!”
4 Atunci căpeteniile au zis împăratului: „Omul acesta ar trebui omorât! Căci moaie inima oamenilor de război care au mai rămas în cetatea aceasta, şi a întregului popor, ţinându-le asemenea cuvântări; omul acesta nu urmăreşte binele poporului acestuia, şi nu-i vrea decât nenorocirea.”
5 Împăratul Zedechia a răspuns: „Iată-l că este în mâinile voastre; căci împăratul nu poate nimic împotriva voastră!”
6 Atunci ei au luat pe Ieremia, şi l-au aruncat în groapa lui Machia, fiul împăratului, care se afla în curtea temniţei, şi au pogorât în ea pe Ieremia cu funii. În groapă nu era apă, dar era noroi; şi Ieremia s-a afundat în noroi.
7 Ebed-Melec, Etiopianul, famen-dregător la curtea împăratului, a auzit că Ieremia fusese aruncat în groapă. Împăratul stătea la poarta lui Beniamin.
8 Ebed-Melec a ieşit din casa împăratului, şi a vorbit împăratului astfel:
9 „Împărate, domnul meu, oamenii aceştia au făcut rău de s-au purtat aşa cu proorocul Ieremia, aruncându-l în groapă; are să moară de foame acolo unde este, căci în cetate nu este pâine!”
10 Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ebed-Melec, Etiopianul: „Ia de aici treizeci de oameni cu tine, şi scoate din groapă pe proorocul Ieremia, până nu moare!”
11 Ebed-Melec a luat cu el pe oamenii aceia, şi s-a dus la casa împăratului, într-un loc dedesubtul vistieriei; a luat de acolo nişte petece de haine purtate şi nişte trenţe de haine vechi, şi le-a pogorât lui Ieremia în groapă, cu nişte funii.
12 Ebed-Melec, Etiopianul, i-a zis lui Ieremia: „Pune aceste petece purtate şi aceste trenţe sub subsiori, sub funii.” Şi Ieremia a făcut aşa.
13 Au tras astfel pe Ieremia cu funiile, şi l-au scos afară din groapă. Ieremia a rămas în curtea temniţei.
14 Împăratul Zedechia a trimis după proorocul Ieremia, şi l-a adus la el la intrarea a treia a Casei Domnului. Şi împăratul i-a zis lui Ieremia: „Am să te întreb ceva, să nu-mi ascunzi nimic!”
15 Ieremia a răspuns lui Zedechia: „Dacă ţi-l voi spune, mă vei omorâ; iar dacă-ţi voi da un sfat, nu mă vei asculta.”
16 Împăratul Zedechia a jurat în taină lui Ieremia şi a zis: „Viu este Domnul, care ne-a dat viaţa, că nu te voi omorî şi nu te voi lăsa în mâinile oamenilor acestora, care vor să-ţi ia viaţa!”
17 Ieremia a zis atunci lui Zedechia: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Dacă te vei supune căpeteniilor împăratului Babilonului, vei scăpa cu viaţă, şi nici cetatea aceasta nu va fi arsă cu foc, iar tu vei trăi împreună cu casa ta.
18 Dar dacă nu te vei supune căpeteniilor împăratului Babilonului, cetatea aceasta va fi dată în mâinile Haldeilor, care o vor arde cu foc; iar tu nu vei scăpa din mâinile lor!”
19 Împăratul Zedechia i-a zis lui Ieremia: „Mă tem de Iudeii care au trecut la Haldei; mă tem să nu mă dea în mâinile lor, şi să mă batjocorească.”
20 Ieremia a răspuns: „Nu te vor da.” Ascultă glasul Domnului în ce-ţi spun, căci o vei duce bine, şi vei scăpa cu viaţă.
21 Dar dacă nu vrei să ieşi, iată ce mi-a descoperit Domnul:
22 „Toate nevestele care au mai rămas în casa împăratului lui Iuda, vor fi luate de căpeteniile împăratului Babilonului, şi vor zice jelind: „Prietenii tăi cei buni te-au înşelat şi te-au înduplecat; dar când ţi s-au afundat picioarele în noroi, ei au fugit!”
23 Toate nevestele tale şi copiii tăi vor fi luaţi de Haldei; şi nu vei scăpa de mâinile lor, ci vei fi prins de mâna împăratului Babilonului, şi cetatea aceasta va fi arsă cu foc.”
24 Zedechia i-a zis lui Ieremia: „Să nu ştie nimeni nimic din cuvintele acestea, şi nu vei muri!
25 Dar dacă vor auzi căpeteniile că ţi-am vorbit, şi dacă vor veni şi-ţi vor zice: „Spune-ne ce ai spus împăratului, şi ce ţi-a spus împăratul, nu ne ascunde nimic, şi nu te vom omorâ” -
26 să le răspunzi: „Am rugat pe împărat să nu mă trimeată iarăşi, în casa lui Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!”
27 Toate căpeteniile au venit la Ieremia şi l-au întrebat. El le-a răspuns întocmai cum poruncise împăratul. Ei au tăcut atunci, şi au plecat, căci nimeni n-auzise nimic.
28 Ieremia însă a rămas în curtea temniţei până în ziua luării Ierusalimului.”

Ieremia 39

1 Ierusalimul a fost luat. În al nouălea an al lui Zedechia, împăratul lui Iuda, în luna a zecea, a venit Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cu toată oştirea lui înaintea Ierusalimului, şi l-a împresurat;
2 iar în anul al unsprezecelea al lui Zedechia, în ziua a noua a lunii a patra, au pătruns în cetate.
3 Atunci au înaintat toate căpeteniile împăratului Babilonului, şi au cuprins poarta de la mijloc. Erau: Nergal-Şareţer, Samgar-Nebu, Sarsechim, căpetenia famenilor dregători, Nergal-Şareţer, căpetenia magilor, şi toate celelalte căpetenii ale împăratului Babilonului.
4 Zedechia, împăratul lui Iuda, şi toţi oamenii de război, cum i-au văzut, au fugit, şi au ieşit noaptea din cetate, pe drumul grădinii împăratului, pe poarta dintre cele două ziduri, şi au apucat pe drumul câmpiei.
5 Dar oastea Haldeilor i-a urmărit, şi a ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului. L-au luat, şi l-au dus la Nebucadneţar, împăratul Babilonului, la Ribla, în ţara Hamatului; el a dat o Hotărâre împotriva lui.
6 Împăratul Babilonului a pus să junghie la Ribla pe fiii lui Zedechia înaintea lui, împreună cu toţi mai marii lui Iuda.
7 Apoi a pus să scoată ochii lui Zedechia, şi a pus să-l lege cu lanţuri din aramă, ca să-l ducă la Babilon.
8 Haldeii au ars cu foc casa împăratului şi casele poporului, şi au dărîmat zidurile Ierusalimului.
9 Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat robi la Babilon, pe aceia din popor care rămăseseră în cetate, pe cei ce se supuseseră lui, şi pe rămăşiţa poporului.
10 Dar Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a lăsat în ţara lui Iuda pe unii din cei mai săraci din popor, pe cei ce n-aveau nimic; şi le-a dat atunci vii şi ogoare.
11 Nebucadneţar, împăratul Babilonului, dăduse porunca următoare cu privire la Ieremia, prin Nebuzaradan, căpetenia străjerilor:
12 „Ia-l, poartă grijă de el, şi nu-i face nici un rău, ci fă-i ce-ţi va cere!”
13 Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, Nebuşazban, căpetenia famenilor-dregători, Nergal-Şareţer, căpetenie magilor, şi toate căpeteniile împăratului Babilonului,
14 au trimis să aducă pe Ieremia din curtea temniţei, şi l-au încredinţat lui Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, ca să-l ducă acasă. Şi a rămas în mijlocul poporului.
15 Cuvântul Domnului vorbise astfel lui Ieremia, pe când era închis în curtea temniţei:
16 „Du-te de vorbeşte lui Ebed-Melec, Etiopianul, şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi aduce peste cetatea aceasta lucrurile pe care le-am vestit în rău şi nu în bine; în ziua aceea ele se vor întâmpla înaintea ochilor tăi.
17 Dar pe tine te voi izbăvi în ziua aceea, zice Domnul, şi nu vei fi dat în mâinile oamenilor de care temi.
18 Te voi scăpa, şi nu vei cădea sub sabie, ci viaţa îţi va fi prada ta de război, pentru că ai avut încredere în Mine, zice Domnul.”

Ieremia 40

1 Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a dat drumul din Rama. Când a trimis să-l aducă, Ieremia era încă legat cu lanţuri, împreună cu toţi prinşii de război din Ierusalim şi din Iuda, care aveau să fie duşi în Babilon.
2 Căpetenia străjerilor a trimis să aducă pe Ieremia, şi i-a zis: „Domnul, Dumnezeul tău, a vestit mai dinainte aceste nenorociri împotriva locului acestuia;
3 Domnul a adus şi a împlinit ce spusese; şi lucrurile acestea vi s-au întâmplat pentru că aţi păcătuit împotriva Domnului şi n-aţi ascultat glasul Lui.
4 Acum, iată, te izbăvesc astăzi din lanţurile pe care le ai la mâni; dacă vrei să vii cu mine la Babilon, vino, şi voi îngriji de tine. Dar, dacă nu-ţi place să vii cu mine la Babilon, nu veni. Iată, toată ţara este înaintea ta, du-te unde vei crede, şi unde-ţi place să te duci!”
5 Însă fiindcă el zăbovea să răspundă „Întoarce-te” a adăugat el „la Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan pe care l-a pus împăratul Babilonului peste cetăţile lui Iuda, şi rămâi cu el în mijlocul poporului; sau, du-te ori unde vei vrea să te duci!” Căpetenia străjerilor i-a dat merinde şi daruri, şi i-a dat drumul.
6 Ieremia s-a dus la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Miţpa, şi a rămas cu el în mijlocul poporului, care rămăsese în ţară.
7 Când au aflat toate căpeteniile oştirilor care rămăseseră pe câmp, cu oamenii lor, că împăratul Babilonului a pus ca dregător al ţării pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, şi că i-a încredinţat bărbaţii, femeile, copii, şi pe aceia din săracii ţării, care nu fuseseră luaţi robi în Babilon,
8 s-au dus la Ghedalia la Miţpa; şi anume: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan şi Ionatan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, fiii lui Efai din Netofa, şi Iezania, fiul unui Maacatit, ei şi oamenii lor.
9 Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, le-a jurat, lor şi oamenilor lor, zicând: „Nu vă temeţi să slujiţi Haldeilor; rămâneţi în ţară, slujiţi împăratului Babilonului, şi o veţi duce bine!
10 Iată că eu rămân la Miţpa, ca să fiu la porunca Haldeilor, care vor veni la noi. Voi strângeţi, deci, vinul, poamele de vară şi untdelemnul, puneţi-le în vasele voastre, şi locuiţi în cetăţile, în care vă aflaţi!”
11 Toţi Iudeii care erau în ţara Moabului, la Amoniţi, în ţara Edomului, şi în toate ţările, au auzit că împăratul Babilonului lăsase o rămăşiţă în Iuda, şi că le dăduse ca dregător pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan.
12 Şi toţi Iudeii aceştia, s-au întors din toate locurile, pe unde erau împrăştiaţi, au venit în ţara lui Iuda la Ghedalia, la Miţpa, şi au avut un mare belşug de vin şi de poame de vară.
13 Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştilor care mai erau pe câmp, au venit la Ghedalia, la Miţpa,
14 şi i-au zis: „Ştiţi că Baalis, împăratul Amoniţilor, a însărcinat pe Ismael, fiul lui Netania, să te omoare?” Dar Ghedalia, fiul lui Ahicam, nu i-a crezut.
15 Şi Iohanan, fiul lui Careah, a spus în taină lui Ghedalia, la Miţpa: „Dă-mi voie să mă duc să omor pe Ismael, fiul lui Netania. Nimeni n-are să ştie. Pentru ce să te omoare el, şi să se risipească toţi cei din Iuda, care s-au strâns la tine, şi să piară rămăşiţa lui Iuda?”
16 Ghedalia, fiul lui Ahicam, a răspuns lui Iohanan, fiul lui Careah: „Nu face lucrul acesta: căci ce spui tu despre Ismael, nu este adevărat!”

Ieremia 41

1 În luna a şaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din neamul împăratului, a venit cu mai marii împăratului şi cu zece oameni la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Miţpa. Şi au mâncat împreună acolo, la Miţpa.
2 Atunci Ismael, fiul lui Netania, s-a sculat cu cei zece oameni de care era însoţit, şi au lovit cu sabia pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, şi au omorât astfel pe acela pe care îl pusese împăratul Babilonului dregător peste ţară.
3 Ismael a mai omorât pe toţi Iudeii, care erau cu Ghedalia la Miţpa, şi pe Haldeii, care se aflau acolo, oameni de război.
4 A doua zi, după omorârea lui Ghedalia, pe când nimeni nu ştia nimic,
5 au venit din Sihem, din Silo şi din Samaria, optzeci de oameni, cu barba rasă şi cu haine sfîşiate, care îşi făcuseră tăieturi în piele; aveau daruri de mâncare şi tămâie, ca să le aducă la Casa Domnului.
6 Ismael, fiul lui Netania, le-a ieşit înainte din Miţpa, şi mergea plângând. Când i-a întâlnit, le-a zis: „Veniţi la Ghedalia, fiul lui Ahicam!”
7 Şi când au ajuns ei în mijlocul cetăţii, Ismael, fiul lui Netania, i-a junghiat şi i-a aruncat în groapă, cu ajutorul oamenilor, care-l însoţeau.
8 Dar s-au găsit printre ei zece oameni care i-au zis lui Ismael: „Nu ne omorâ, căci mai avem merinde ascunse în câmp: grâu, orz, untdelemn şi miere!” Atunci el i-a cruţat, şi nu i-a omorât împreună cu fraţii lor.
9 Groapa în care a aruncat Ismael toate trupurile moarte ale oamenilor pe care i-a ucis, în afară de Ghedalia, este groapa aceea mare pe care o făcuse împăratul Asa, când se temea de Baeşa, împăratul lui Israel; groapa aceasta a umplut-o Ismael, fiul lui Netania, cu cei ucişi.
10 Ismael a luat prinşi de război pe toi cei ce mai rămăseseră la Miţpa din popor, pe fiicele împăratului şi pe toţi aceia din popor, care locuiau acolo, şi pe care-i încredinţase Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, lui Ghedalia, fiul lui Ahicam; Ismael fiul lui Netania, i-a luat prinşi de război, şi a plecat ca să treacă la Amoniţi.
11 Dar Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştirilor, care erau cu el, au fost înştiinţaţi de tot răul, pe care-l făcuse Ismael, fiul lui Netania.
12 Au luat pe toţi oamenii, şi au pornit să bată pe Ismael, fiul lui Netania pe care l-au găsit lângă apele cele mari ale Gabaonului.
13 Când a văzut tot poporul, care era cu Ismael, pe Iohanan, fiul lui Careah, şi pe toate căpeteniile oştirilor, care erau cu el, s-a bucurat;
14 şi tot poporul, pe care-l luase Ismael din Miţpa, s-a întors şi a venit de s-a unit cu Iohanan, fiul lui Careah.
15 Dar Ismael, fiul lui Netania, a scăpat de Iohanan cu opt oameni, şi s-a dus la Amoniţi.
16 Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştirilor, care erau cu el, au luat toată rămăşiţa poporului pe care l-au izbăvit din mâinile lui Ismael, fiul lui Netania, când îl ducea din Miţpa, după ce ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam. Şi anume pe oamenii de război, pe femei, pe copii, pe famenii-dregători pe care i-a adus Iohanan înapoi din Gabaon.
17 Au pornit, şi s-au oprit la hanul lui Chimham lângă Betleem, ca să plece apoi în Egipt,
18 departe de Haldei, de care se temeau, pentru că Ismael, fiul lui Netania, ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, pe care-l pusese împăratul Babilonului dregător peste ţară.

Ieremia 42

1 Toate căpeteniile oştilor, Iohanan, fiul lui Careah, Iezania, fiul lui Hosea, şi tot poporul de la cel mai mic până la cel mai mare, au înaintat,
2 şi au zis proorocului Ieremia: „Fie bine primită înaintea ta rugămintea noastră! Mijloceşte pentru noi la Domnul, Dumnezeul tău, pentru toţi cei ce au mai rămas, căci eram mulţi, dar am mai rămas numai un mic număr, cum bine vezi tu însuţi cu ochii tăi.
3 Binevoiască Domnul, Dumnezeul tău, să ne arate drumul pe care trebuie să mergem şi să ne spună ce avem de făcut!”
4 Proorocul Ieremia le-a zis: „Am auzit! Iată că mă voi ruga Domnului Dumnezeului vostru, după cererea voastră, şi vă voi face cunoscut, fără să vă ascund ceva, tot ce vă va răspunde Domnul!”
5 Atunci ei i-au zis lui Ieremia: „Domnul să fie un martor adevărat şi credincios împotriva noastră, dacă nu vom face tot ce-ţi va porunci Domnul, Dumnezeul tău, să ne spui!
6 Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului, Dumnezeului nostru, la care te trimitem, ca să fim fericiţi, ascultând de glasul Domnului, Dumnezeului nostru!”
7 După zece zile, cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia.
8 Şi Ieremia a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, pe toate căpeteniile oştilor, care erau cu el, şi pe tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare,
9 şi le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, la care m-aţi trimis, să-I aduc înainte rugăciunile voastre:
10 „Dacă veţi rămânea în ţara aceasta, vă voi face să propăşiţi în ea, şi nu vă voi nimici, vă voi sădi şi nu vă voi smulge; căci Îmi pare rău de răul pe care vi l-am făcut!
11 Nu vă temeţi de împăratul Babilonului, de care vă este frică; nu vă temeţi de el, zice Domnul, căci Eu Sunt cu voi, ca să vă scap şi să vă scot din mâna lui.
12 Îi voi insufla milă de voi, şi se va îndura de voi, şi vă va lăsa să locuiţi în ţara voastră.”
13 Dar dacă nu veţi asculta de glasul Domnului, Dumnezeului vostru, şi dacă veţi zice: „Nu vrem să rămânem în ţara aceasta,
14 nu, ci vom merge în ţara Egiptului, unde nu vom vedea nici războiul, nici nu vom auzi glasul trâmbiţei, nici nu vom duce lipsă de pâine, şi acolo vom locui!” -
15 atunci, ascultaţi Cuvântul Domnului, rămăşiţe ale lui Iuda: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Dacă vă veţi îndrepta faţa să mergeţi în Egipt, dacă vă veţi duce să locuiţi pentru o vreme acolo,
16 sabia de care vă temeţi vă va ajunge acolo, în ţara Egiptului, foametea de care vă este frică se va lipi de voi acolo în Egipt şi veţi muri acolo.
17 Toţi cei ce îşi vor îndrepta faţa să meargă în Egipt ca să locuiască pentru o vreme acolo, vor muri de sabie, de foamete sau de ciumă; nici unul nu va rămâne, şi nu va scăpa de nenorocirile pe care le voi aduce peste ei!”
18 Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Cum s-a vărsat mânia şi urgia Mea peste locuitorii Ierusalimului, aşa se va vărsa urgia Mea şi peste voi, dacă veţi merge în Egipt; veţi fi o pricină de afurisenie, de groază, de blestem şi de ocară, şi nu veţi mai vedea niciodată locul acesta!”
19 Rămăşiţe ale lui Iuda, Domnul vă zice: „Nu vă duceţi în Egipt!” „Băgaţi bine de seamă că vă opresc lucrul acesta astăzi.
20 Căci vă înşelaţi singuri, dacă m-aţi trimis la Domnul, Dumnezeul vostru, zicând: „Mijloceşte pentru noi la Domnul, Dumnezeul nostru, fă-ne cunoscut tot ce va spune Domnul, Dumnezeul nostru, şi vom face!”
21 Eu v-am spus astăzi; dar voi n-ascultaţi glasul Domnului, Dumnezeului vostru, nici tot ce m-a însărcinat El să vă spun.
22 De aceea să ştiţi că veţi muri de sabie, de foamete sau de ciumă, în locul unde voiţi să vă duceţi să locuiţi!”

Ieremia 43

1 Când a isprăvit Ieremia de spus întregului popor toate cuvintele Domnului, Dumnezeului lor, toate cuvintele pe care-l însărcinase Domnul, Dumnezeul lor, să le spună,
2 Azaria, fiul lui Hosea, Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi oamenii aceia îngîmfaţi, i-au zis lui Ieremia: „Minţi! Nu Domnul, Dumnezeul nostru, te-a însărcinat să ne spui: „Nu vă duceţi în Egipt ca să locuiţi acolo pentru o vreme!”
3 Ci Baruc, fiul lui Neriia, te aţîţă împotriva noastră, ca să ne dai în mâinile Haldeilor, să ne omoare sau să ne ducă robi la Babilon!”
4 Astfel, Iohanan, fiul lui Careah, toate căpeteniile oştilor, şi tot poporul, n-au ascultat de glasul Domnului, care le poruncea să rămână în ţara lui Iuda.
5 Şi Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştilor, au luat pe toate rămăşiţele lui Iuda, care din împrăştiaţi cum erau printre toate neamurile, se întorseseră să locuiască în ţara lui Iuda,
6 şi anume pe bărbaţii, femeile, copiii, fiicele împăratului, şi pe toate sufletele pe care le lăsase Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, cu Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, precum şi pe proorocul Ieremia, şi pe Baruc, fiul lui Neriia.
7 Au plecat, deci, în ţara Egiptului, căci n-au ascultat de porunca Domnului, şi au ajuns până la Tahpanes.
8 Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia, la Tahpanes, astfel:
9 „Ia în mână nişte pietre mari, şi ascunde-le, în faţa Iudeilor, în lutul cuptorului de cărămizi care este la intrarea casei lui Faraon din Tahpanes.
10 Şi spune Iudeilor: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi trimite să aducă pe robul Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi voi pune scaunul lui de domnie peste aceste pietre pe care le-am ascuns, şi îşi va întinde covorul peste ele.
11 El va veni, şi va lovi ţara Egiptului: va omorî pe cei sortiţi să moară, va duce în robie pe cei sortiţi robiei, şi va ucide cu sabia pe cei sortiţi la sabie!
12 Voi pune foc caselor dumnezeilor Egiptului; Nebucadneţar le va arde, va duce robi pe idoli, se va înveli cu ţara Egiptului cum se înveleşte păstorul cu haina lui, şi va ieşi în pace din ea.
13 Va sfărîma stâlpii din Bet-Şemeş, din ţara Egiptului, şi va arde cu foc casele dumnezeilor Egiptului.”

Ieremia 44

1 Iată cuvântul spus lui Ieremia cu privire la toţi Iudeii, care locuiau în ţara Egiptului, la Migdol, la Tahpanes, la Nof şi în ţara Patros:
2 „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Aţi văzut toate nenorocirile pe care le-am adus asupra Ierusalimului şi asupra tuturor cetăţilor lui Iuda: iată că astăzi ele nu mai Sunt decât nişte dărîmături, şi nimeni nu mai locuieşte în ele,
3 din pricina răutăţii, cu care au lucrat, ca să Mă mânie, ducându-se să tămâieze şi să slujească altor dumnezei, care nu erau cunoscuţi nici de ei, nici de voi, nici de părinţii voştri.
4 V-am trimis într-una pe toţi slujitorii Mei proorocii, ca să vă spună: „Nu faceţi aceste urîciuni pe care le urăsc.”
5 Dar ei n-au vrut s-asculte, n-au luat aminte, nu s-au întors de la răutatea lor, şi n-au încetat să aducă tămâie altor dumnezei.
6 De aceea s-a vărsat urgia Mea şi a izbucnit mânia Mea, şi în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului, care nu mai Sunt decât nişte dărîmături şi un pustiu, cum se vede astăzi.
7 „Acum, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Pentru ce vă faceţi voi singuri un rău atât de mare, ca să se nimicească din mijlocul lui Iuda bărbaţi, femei, copii şi prunci, şi să nu mai rămână nici o rămăşiţă din voi?
8 Pentru ce Mă mâniaţi voi prin lucrările mânilor voastre, aducând tămâie altor dumnezei ai ţării Egiptului, unde aţi venit să locuiţi pentru o vreme, ca să fiţi nimiciţi şi să ajungeţi o pricină de blestem şi de ocară printre toate neamurile pământului?
9 Aţi uitat nelegiuirile părinţilor voştri, nelegiuirile împăraţilor lui Iuda, nelegiuirile nevestelor lor, nelegiuirile voastre şi nelegiuirile nevestelor voastre, săvârşite în ţara lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului?
10 Ei nu s-au smerit nici până în ziua de azi, n-au frică, nu urmează Legea Mea şi poruncile Mele pe care le-am pus înaintea voastră şi înaintea părinţilor voştri.
11 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, Îmi întorc Faţa împotriva voastră, ca să vă fac rău, şi să nimicesc pe tot Iuda.
12 Voi lua rămăşiţele lui Iuda, care şi-au îndreptat faţa ca să meargă în ţara Egiptului, să locuiască acolo pentru o vreme: toţi vor fi nimiciţi, şi vor cădea în ţara Egiptului; vor fi nimiciţi de sabie, de foamete, de la cel mai mic până la cel mai mare; vor pieri de sabie şi de foamete; şi vor fi o pricină de afurisenie, de spaimă, de blestem şi de ocară.
13 Voi pedepsi astfel pe cei ce locuiesc în ţara Egiptului, cum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie, cu foamete şi cu ciumă.
14 Nu va rămâne şi nu va scăpa nici unul din rămăşiţele lui Iuda, care au venit să locuiască pentru o vreme în ţara Egiptului, cu gând să se întoarcă iarăşi în ţara lui Iuda, unde doresc să se întoarcă iarăşi să se aşeze: nu se vor mai întoarce decât vreo cîţiva, care vor scăpa!”
15 Toţi bărbaţii, care ştiau că nevestele lor aduceau tămâie altor dumnezei, toate femeile care se aflau acolo în mare număr, şi tot poporul care locuia în ţara Egiptului, la Patros, au răspuns aşa lui Ieremia:
16 „Nu te vom asculta în nimic din cele ce ne-ai spus în Numele Domnului.
17 Ci voim să facem cum am spus cu gura noastră, şi anume: să aducem tămâie împărătesei cerului, şi să-i turnăm jertfe de băutură, cum am făcut, noi şi părinţii noştri, împăraţii noştri şi căpeteniile noastre, în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului. Atunci aveam pâine de ne săturam, eram fericiţi, şi nu treceam prin nici o nenorocire!
18 Dar, de când am încetat să aducem tămâie împărătesei cerului, şi să-i turnăm jertfe de băutură, am dus lipsă de toate, şi am fost nimiciţi de sabie şi de foamete...”
19 „De altfel, când aducem tămâie împărătesei cerului şi-i turnăm jertfe de băutură, oare fără voia bărbaţilor noştri îi pregătim noi turte ca s-o cinstim făcându-i chipul, şi-i aducem jertfe de băutură?”
20 Ieremia a zis atunci întregului popor, bărbaţilor, femeilor şi tuturor celor ce-i dăduseră răspunsul acesta:
21 „Nu Şi-a adus aminte Domnul, şi nu I-a venit Lui în minte tămâia pe care aţi ars-o în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului, voi şi părinţii voştri, împăraţii voştri şi căpeteniile voastre, şi poporul din ţară?
22 Domnul n-a putut să mai sufere lucrul acesta, din pricina răutăţii faptelor voastre, din pricina urîciunilor pe care le-aţi săvârşit; şi de aceea ţara voastră a ajuns o paragină, un pustiu, o pricină de blestem, cum vedeţi astăzi.
23 Tocmai pentru că aţi ars tămâie şi aţi păcătuit împotriva Domnului, pentru că n-aţi ascultat glasul Domnului, şi n-aţi păzit Legea, poruncile şi învăţăturile Lui, tocmai pentru aceea vi s-au întâmplat aceste nenorociri, cum se vede astăzi.” -
24 Ieremia a mai zis întregului popor şi tuturor femeilor: „Ascultaţi Cuvântul Domnului, voi toţi cei din Iuda, care Sunteţi în ţara Egiptului!
25 Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Voi şi nevestele voastre aţi mărturisit cu gurile voastre şi aţi împlinit cu mâinile voastre ce spuneţi: „Vrem să împlinim juruinţele pe care le-am făcut, să aducem tămâie împărătesei cerului, şi să-i turnăm jertfe de băutură!”
26 De aceea, acum, după ce v-aţi împlinit juruinţele, şi v-aţi înfăptuit făgăduinţele, ascultaţi Cuvântul Domnului, voi toţi cei din Iuda, care locuiţi în ţara Egiptului! „Iată, jur pe Numele Meu cel mare, zice Domnul, că Numele Meu nu va mai fi chemat de gura nici unuia din oamenii lui Iuda, şi în toată ţara Egiptului nici unul nu va zice: „Viu este Domnul, Dumnezeu!”
27 Iată, voi veghea asupra lor ca să le fac rău şi nu bine; şi toţi oamenii lui Iuda, care Sunt în ţara Egiptului, care Sunt în ţara Egiptului, vor fi nimiciţi de sabie şi de foamete până vor pieri de tot.
28 Aceia, în mic număr, care vor scăpa de sabie, se vor întoarce din ţara Egiptului în ţara lui Iuda. Dar toată rămăşiţa lui Iuda, toţi cei ce au venit să locuiască în ţara Egiptului, vor vedea dacă se va împlini Cuvântul Meu sau al lor.”
29 „Şi iată, zice Domnul, un semn, după care veţi cunoaşte că vă voi pedepsi în locul acesta, ca să ştiţi că vorbele Mele se vor împlini peste voi, spre nenorocirea voastră.”
30 Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi da pe Faraon Hofra, împăratul Egiptului, în mâinile vrăjmaşilor lui, în mâinile celor ce vor să-l omoare, cum am dat pe Zedechia, împăratul lui Iuda, în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, vrăjmaşul său, care voia să-l omoare.”

Ieremia 45

1 Cuvântul pe care l-a spus proorocul Ieremia către Baruc, fiul lui Neriia, când a scris într-o carte cuvintele acestea, după spusele lui Ieremia, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, sună astfel:
2 „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre tine, Baruc:
3 „Tu zici: „Vai de mine! căci Domnul a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinând, şi nu găsesc odihnă!”
4 Spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul: „Iată că ce am zidit, voi dărîma; ce am sădit, voi smulge, şi anume ţara aceasta.
5 Şi tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele! Căci iată, voi aduce nenorocirea peste orice făptură, zice Domnul, dar ţie îţi voi da ca pradă de război viaţa ta, în toate locurile unde vei merge.”

Ieremia 46

1 Cuvântul Domnului spus proorocului Ieremia asupra neamurilor:
2 asupra Egiptului, împotriva oastei lui Faraon Neco, împăratul Egiptului, care era lângă râul Eufratului, la Carchemiş, şi care a fost bătută de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda:
3 „Pregătiţi scutul şi pavăza, şi mergeţi la luptă;
4 înhămaţi caii, şi încălecaţi, călăreţi; arătaţi-vă cu coifurile voastre, lustruiţi-vă suliţele, îmbrăcaţi-vă cu platoşa!...
5 Ce văd? Li-i frică, dau înapoi; vitejii lor Sunt bătuţi; fug fără să se mai uite înapoi... Groaza se răspândeşte în toate părţile-zice Domnul.
6 Cel mai iute nu scapă prin fugă, cel mai viteaz nu poate scăpa! La miazănoapte, pe malurile Eufratului, se clatină şi cad!
7 Cine este acela care înaintează ca Nilul, şi ale cărui ape se rostogolesc ca râurile?
8 Este Egiptul. El se umflă ca Nilul, şi apele lui se rostogolesc ca râurile. El zice: „Mă voi sui, voi acoperi ţara, voi nimici cetăţile şi pe locuitorii lor.
9 Suiţi-vă, cai! Năpustiţi-vă, cară! Să iasă vitejii, cei din Etiopia şi din Put, care mânuiesc scutul, şi cei din Lud, care mânuiesc şi întind arcul!
10 Această zi este a Domnului, Dumnezeului oştirilor; este o zi de răzbunare, în care Se răzbună El pe vrăjmaşii Săi. Sabia mănâncă, se satură, şi se îmbată cu sângele lor. Căci Domnul, Dumnezeul oştirilor, are o jertfă în ţara de la miazănoapte, pe malurile Eufratului.
11 Suie-te în Galaad, şi adu leac alinător, fecioară, fiica Egiptului! Degeaba întrebuinţezi atâtea leacuri, căci nu este vindecare pentru tine!
12 Neamurile aud ruşinea ta, şi este plin pământul de strigătele tale; căci războinicii se poticnesc unul de altul, cad cu toţii laolaltă.”
13 Iată cuvântul spus de Domnul către proorocul Ieremia, despre venirea lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, ca să lovească ţara Egiptului:
14 „Daţi de ştire în Egipt, daţi de veste la Migdol, şi vestiţi la Nof şi la Tahpanes! Ziceţi: „Scoală-te, pregăteşte-te, căci sabia mănâncă în jurul tău!
15 Pentru ce ţi-au căzut vitejii tăi? Nu pot să ţină piept, căci Domnul îi răstoarnă!
16 El face pe mulţi să se poticnească; cad unul peste altul, şi zic: „Haide să ne întoarcem la poporul nostru, în ţara noastră de naştere, departe de sabia nimicitorului!”
17 Acolo strigă: „Faraon, împăratul Egiptului, nu este decât un pustiu, căci a lăsat să treacă clipa potrivită.”
18 „Pe viaţa Mea!” zice Împăratul, al cărui Nume este Domnul oştirilor: „Ca Taborul printre munţi, cum înaintează Carmelul în mare, aşa va veni.
19 Fă-ţi calabalîcul pentru robie, locuitoare, fiica Egiptului! Căci Noful va ajunge un pustiu, va fi pustiit şi nu va mai avea locuitori.
20 Egiptul este o juncană foarte frumoasă... Nimicitorul vine de la miazănoapte peste ea...
21 Simbriaşii lui, de asemenea, Sunt ca nişte viţei îngrăşaţi în mijlocul lui. Dar şi ei dau dosul, fug toţi fără să poată ţine pept. Căci vin peste ei ziua nenorocirii lor, ziua pedepsirii lor!
22 I se aude glasul ca fîşiitul unui şarpe! Căci ei înaintează cu o oştire, şi vin cu topoare împotriva lui, ca nişte tăietori din lemne.”
23 „Tăiaţi-i pădurea, zice Domnul, cu toate că este fără capăt! Căci Sunt mai mulţi decât lăcustele, şi nu-i poţi număra!
24 Fiica Egiptului este acoperită de ruşine, şi este dată în mâinile poporului de la miazănoapte.
25 Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, zice: „Iată, voi pedepsi pe Amon din No, pe Faraon şi Egiptul, pe dumnezeii şi împăraţii lui, pe Faraon şi pe cei ce se încred în el.
26 Îi voi da în mâinile celor ce vor să-i omoare, în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi în mâinile slujitorilor lui. După aceea însă, Egiptul va fi locuit ca în zilele de altă dată, zice Domnul.”
27 „Iar tu, robul Meu Iacov, nu te teme, şi nu te înspăimânta, Israele! Căci te voi izbăvi din pământul depărtat, şi-ţi voi izbăvi sămânţa din ţara în care este roabă. Iacov se va întoarce iarăşi, va locui liniştit şi fără teamă; şi nu-l va mai tulbura nimeni.”
28 „Nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul; căci Eu Sunt cu tine. Voi nimici toate neamurile printre care te-am împrăştiat, dar pe tine nu te voi nimici; ci Te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit.”

Ieremia 47

1 Iată cuvântul Domnului, spus proorocului Ieremia cu privire la Filisteni, înainte ca Faraon să bată Gaza.
2 „Aşa vorbeşte Domnul: Iată, se ridică nişte ape de la miazănoapte, cresc ca un râu ieşit din matcă; îneacă ţara şi ce cuprinde ea, cetatea şi locuitorii ei. Ţipă oamenii, şi se bocesc toţi locuitorii ţării.
3 de tropăitul copitelor cailor lui puternici, de uruitul carelor lui şi de scîrţăitul roţilor; părinţii nu se mai întorc spre copiii lor, atât le Sunt de slăbite mâinile,
4 pentru că vine ziua când vor fi nimiciţi toţi Filistenii, şi stîrpiţi toţi cei ce slujeau ca ajutoare Tirului şi Sidonului. Căci Domnul va nimici pe Filisteni, rămăşiţele ostrovului Caftor.
5 Gaza a ajuns pleşuvă, Ascalonul piere cu rămăşiţa văilor lui!” „Până când îţi vei face tăieturi de jale în piele?” -
6 „Ah! Sabie a Domnului, când te vei odihni odată? Întoarce-te în teacă, opreşte-te şi fii liniştită!” -
7 „Dar cum ar putea să se odihnească? Când Domnul doar îi porunceşte, şi o îndreaptă împotriva Ascalonului şi coastei mării.”

Ieremia 48

1 Asupra Moabului. „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Vai de Nebo, căci este pustiit! Chiriataimul este acoperit de ruşine, este luat; cetăţuia este acoperită de ruşine şi zdrobită!
2 S-a dus fala Moabului, la Hesbon i se pune la cale pieirea: „Haide, să-l nimicim din mijlocul neamurilor!” „Şi tu vei fi nimicit Madmenule, sabia va merge după tine!”
3 Se aud strigăte din Horonaim: prăpăd şi nimicire!
4 Moabul este zdrobit! Chiar şi cei mici ai lui strigă.
5 Căci într-un plâns necurmat suie suişul Luhitului, şi se aud strigăte de durere la pogorâşul Horonaimului, din pricina nimicirii!”
6 „Fugiţi, scăpaţi-vă viaţa, şi fiţi ca un nevoiaş desţărat în pustie!
7 Căci, pentru că te-ai încrezut în faptele şi în vistieriile tale, vei fi luat şi tu, şi Chemoşul va merge în robie, cu preoţii şi căpeteniile lui.
8 Pustiitorul va intra în fiecare cetate, şi nici o cetate nu va scăpa. Valea va pieri şi câmpia va fi nimicită, cum a spus Domnul.
9 Daţi aripi Moabului, să plece în zbor! Cetăţile lui Sunt prefăcute în pustie, nu vor mai avea locuitori.
10 Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului, blestemat să fie cel ce îşi opreşte sabia de la măcel!
11 Moabul, era netulburat din tinereţea lui, şi se odihnea fără teamă pe drojdiele lui, nu era turnat dintr-un vas în altul, şi nu era dus în robie. De aceea i s-a păstrat gustul, şi nu i s-a schimbat mirosul.”
12 „De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi trimite oameni care-l vor pritoci; îi vor goli vasele şi vor face să-i plesnească burdufurile.
13 Moabul va fi dat de ruşine cu Chemoş, cum a fost dat de ruşine casa lui Israel cu Betel, în care îşi punea încrederea.
14 Cum puteţi să ziceţi: „Suntem viteji, ostaşi gata de luptă?”
15 „Moabul este pustiit, cetăţile lui se înalţă în fum, floarea tinerimii lui este junghiată, zice Împăratul, al cărui Nume este Domnul oştirilor.”
16 „Peirea Moabului este aproape să vină, nenorocirea lui vine în graba mare.
17 Bociţi-l, toţi ceice-l înconjuraţi, toţi care-i cunoaşteţi numele! Şi ziceţi: „Cum a fost sfărîmat acest puternic toiag de cârmuire, acest toiag măreţ!”
18 „Pogoară-te din locaşul slavei, şezi jos pe pământul uscat, locuitoare, fiica Dibonului! Căci pustiitorul Moabului se suie împotriva ta, şi-ţi nimiceşte cetăţuile.
19 Stai pe drum şi pândeşte, locuitoarea Aroerului! Întreabă pe fugar şi pe cel scăpat, şi zi: „Ce s-a întâmplat?”
20 Moabul este acoperit de ruşine, căci este zdrobit. Gemeţi şi strigaţi! Vestiţi în Arnon că Moabul este pustiit!
21 A venit pedeapsa şi peste ţara câmpiei, peste Holon, peste Iahaţ, peste Mefaat,
22 peste Dibon, peste Nebo, peste Bet-Diblataim,
23 peste Chiriataim, peste Bet-Gamul, peste Bet-Meon,
24 peste Cheriiot, peste Boţra, peste toate cetăţile din ţara Moabului, fie depărtate, fie apropiate.
25 Tăria Moabului este frîntă, şi braţul lui zdrobit, zice Domnul.”
26 „Îmbătaţi-l, căci s-a semeţit împotriva Domnului! De aceea, prăvălească-se Moabul în vărsătura lui, şi să ajungă de râs şi el!
27 N-a fost Israel de râsul tău? A fost prins el oare printre hoţi, de dai din cap, ori de câte ori vorbeşti de el?
28 Părăsiţi cetăţile, şi locuiţi în stânci, locuitori ai Moabului! Şi fiţi ca porumbeii, care îşi fac cuibul pe marginea peşterilor!
29 Am auzit de fudulia mândrului Moab, de înfumurarea lui, de trufia lui, de semeţirea lui, şi de inima lui îngîmfată.”
30 „Cunosc, zice Domnul, înfumurarea lui, lăudăroşeniile lui deşarte, şi faptele lui de nimic.”
31 „De aceea gem pentru Moab, şi mă jelesc pentru tot Moabul; oamenii suspină pentru cei din Chir-Heres.
32 Vie din Sibma, te plâng mai mult decât Iaezerul; ramurile tale se întindeau dincolo de mare, se întindeau până la marea Iaezerului; dar pustiitorul s-a aruncat peste strângerea roadelor tale şi peste culesul viilor tale.
33 Şi astfel, s-a dus bucuria şi veselia din câmpiile şi din ţara roditoare a Moabului.” „Am secat vinul din teascuri-zice Domnul-;nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie; Sunt strigăte de război, nu strigăte de bucurie.
34 Strigătele Hesbonului răsună până la Eleale, şi glasul lor se aude până la Iahaţ, de la Ţoar până la Horonaim, până la Eglat-Şelişia; căci şi apele Nimrimului Sunt prefăcute în pustiu.
35 „Vreau s-o isprăvesc în Moab, zice Domnul, cu cel ce se suie pe înălţimile de jerfă, şi aduce tămâie dumnezeului său.
36 De aceea îmi jăleşte inima ca un fluer pentru Moab, îmi jăleşte inima ca un fluer pentru oamenii din Chir-Heres pentru că toate avuţiile pe care le-au strâns, Sunt perdute.
37 Căci toate capetele Sunt rase, toate bărbile Sunt tăiate; pe toate mâinile Sunt tăieturi de jale, şi pe coapse saci.”
38 „Pe toate acoperişurile Moabului şi în pieţe, Sunt numai bocete, pentru că am sfărîmat Moabul ca pe un vas fără preţ, zice Domnul.”
39 „Cît este de sfărîmat Moabul! Gemeţi! cât de ruşinos întoarce Moabul spatele! Moabul ajunge astfel de râs şi de pomină pentru toţi cei ce-l înconjoară.
40 Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată că vrăjmaşul sboară ca vulturul, şi îşi întinde aripile asupra Moabului!
41 Cheriiotul este luat, cetăţuile Sunt cucerite, şi în ziua aceea, inima vitejilor Moabului este ca inima unei femei în durerile naşterii.
42 Astfel Moabul va fi nimicit de tot, şi nu va mai fi un popor, căci s-a semeţit împotriva Domnului.
43 Groaza, groapa şi laţul Sunt peste tine, locuitor al Moabului, zice Domnul.”
44 „Cel ce fuge de groază, cade în groapă, şi cel ce se ridică din groapă, se prinde în laţ; căci aduc asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui, zice Domnul.”
45 „Fugarii se opresc sleiţi de puteri la umbra Hesbonului; dar din Hesbon iese un foc, o flacără iese din mijlocul Sihonului, şi mistuie laturile Moabului şi creştetul capului celor ce se fălesc.”
46 „Vai de tine, Moabule! Poporul din Chemoş este pierdut! Căci fiii tăi Sunt luaţi prinşi de război, şi fiicele tale prinse de război.
47 Dar în vremurile de apoi, voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Moabului, zice Domnul.” Aceasta este judecata asupra Moabului.

Ieremia 49

1 Asupra copiiilor lui Amon. Aşa vorbeşte Domnul: „N-are Israel fii? Şi n-are moştenitori? Atunci pentru ce stăpâneşte Malcom Gadul, şi locuieşte poporul lui în cetăţile lui?
2 De aceea, iată că vin zile, zice Domnul, când voi face să răsune strigătul de război împotriva Rabei copiilor lui Amon. Ea va ajunge un morman de dărîmături, şi satele sale vor fi arse de foc. Atunci Israel va izgoni, pe cei ce-l izgoniseră, zice Domnul.”
3 „Gemi, Hesbonule, căci Ai este pustiit! Strigaţi, fiicele Rabei, îmbrăcaţi-vă cu saci, şi bociţi-vă alergând încoace şi încolo dealungul zidurilor! Căci Malcom se duce în robie, cu preoţii şi căpeteniile sale!
4 „Ce te lauzi cu văile?” „Valea ta se scurge, fiică răzvrătită, care te încredeai în vistieriile tale, şi ziceai: „Cine va veni împotriva mea?”
5 „Iată, voi aduce groaza peste tine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor; ea va veni din toate împrejurimile tale, fiecare din voi va fi izgonit drept înainte, şi nimeni nu va strânge pe fugari!
6 Dar după aceea, voi aduce înapoi pe prinşii de război ai copiilor lui Amon, zice Domnul.”
7 Asupra Edomului. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Nu mai este înţelepciune în Teman? A pierit chibzuinţa de la oamenii pricepuţi? S-a dus înţelepciunea lor?”
8 „Fugiţi, daţi dosul, plecaţi în peşteri, locuitori ai Dedanului! Căci voi aduce nenorocirea peste Esau, la vremea când îl voi pedepsi.”
9 „Oare, dacă ar veni nişte culegători de struguri la tine, nu ţi-ar lăsa nimic de cules pe urma culegătorilor?” „Dacă ar veni nişte hoţi noaptea, n-ar pustii decât până s-ar sătura!
10 Dar Eu însumi voi despoia pe Esau, îi voi descoperi ascunzătorile, şi nu va putea să se ascundă. Copiii lui, fraţii lui, vecinii lui, vor pieri, şi el nu va mai fi!
11 Lasă pe orfanii tăi! Eu îi voi ţine în viaţă, şi văduvele tale să se încreadă în Mine!”
12 Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată că cei ce nu trebuiau să bea potirul totuşi îl vor bea; şi tu să rămâi nepedepsit? Nu, nu vei rămânea nepedepsit, ci îl vei bea şi tu!
13 Căci pe Mine însumi jur, zice Domnul, că Boţra va fi dată pradă pustiirii, ocării, nimicirii şi blestemului, şi toate cetăţile ei se vor preface în nişte dărîmături veşnice.”
14 Am auzit o veste de la Domnul, şi un sol a fost trimis printre neamuri: „Strângeţi-vă, şi porniţi împotriva ei! Sculaţi-vă pentru război!
15 „Căci iată, te voi face mic printre neamuri, dispreţuit printre oameni.
16 Înfumurarea ta, îngîmfarea inimii tale te-a rătăcit, pe tine care locuieşti în crăpăturile stâncilor, şi care stai pe vârful dealurilor. Dar chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul tot atât de sus ca al vulturului, şi de acolo te voi prăbuşi, zice Domnul.”
17 „Edomul va fi pustiit; toţi cei ce vor trece pe lângă el se vor mira şi vor fluera pentru toate rănile lui.
18 Ca şi Sodoma şi Gomora şi cetăţile vecine, care au fost nimicite, zice Domnul, nici el nu va mai fi locuit, şi nimeni nu se va mai aşeza acolo...
19 Iată, vrăjmaşul se suie ca un leu de pe malurile îngîmfate ale Iordanului împotriva locuinţei tale tari; deodată voi face Edomul să fugă de acolo şi voi pune peste el pe acela pe care l-am ales. Căci cine este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Cine-Mi va sta împotrivă?”
20 „De aceea, ascultaţi Hotărârea pe care a luat-o Domnul împotriva Edomului, şi planurile pe care le-a făcut împotriva locuitorilor din Teman: „Cu adevărat, îi vor tîrî ca pe nişte oi slabe, cu adevărat li se va pustii locuinţa!
21 De vuietul căderii lor se cutremură pământul; strigătul lor se aude până la marea Roşie...
22 Iată, ca vulturul înaintează vrăjmaşul şi sboară, îşi întinde aripile peste Boţra, şi în ziua aceea inima vitejilor Edomului este ca inima unei femei în durerile naşterii.”
23 Asupra Damascului. Hatmanul şi Arpadul Sunt roşui de ruşine, căci au auzit o veste rea şi tremură; frica lor este ca o mare înfuriată, care nu se poate potoli.
24 Damascul este topit, se întoarce să fugă, îl ia groaza, îl apucă neliniştea şi durerile, ca pe o femeie în durerile naşterii.
25 „Ah! cum nu este cruţată cetatea slăvită, cetatea bucuriei mele!” -
26 „De aceea tinerii ei vor cădea pe uliţe, şi toţi bărbaţii ei de război vor pieri în ziua aceea, zice domnul oştirilor.”
27 „Voi pune foc zidurilor Damascului, şi va mistui casele împărăteşti din ben-Hadad.”
28 Asupra Chedarului şi împărăţiilor Haţorului pe care le-a bătut Nebucadneţar, împăratul Babilonului. Aşa vorbeşte Domnul: „Sculaţi-vă, suiţi-vă împotriva Chedarului, şi nimiciţi pe fiii Răsăritului!
29 Le vor lua corturile şi turmele, le vor ridica pânzele, tot calabalîcul şi cămilele, şi le vor striga: „Spaimă, de jur împrejur!”
30 Fugiţi, fugiţi din toate puterile voastre, căutăţi o locuinţă deoparte, locuitori ai Haţorului! zice Domnul: căci Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a luat o Hotărâre împotriva voastră, a făcut un plan împotriva voastră.”
31 „Sculaţi-vă, suiţi-vă împotriva unui neam liniştit, care locuieşte fără teamă, zice Domnul; n-are nici porţi, nici zăvoare, şi locuieşte singur.
32 Cămilele lor vor fi de jaf, şi mulţimea turmelor lor vor fi o pradă. Voi risipi în toate vânturile pe ei cei ce-şi rad colţurile bărbii, şi le voi aduce pieirea din toate părţile, zice Domnul.
33 Haţorul va fi astfel vizuina şacalilor, un pustiu pe vecie; nimeni nu va locui în el, şi nici un om nu va şedea în el.”
34 Cuvântul Domnului, care a fost spus proorocului Ieremia, asupra Elamului, la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, sună astfel:
35 „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, voi sfărîma arcul Elamului, puterea lui de căpetenie.
36 Voi aduce asupra Elamului cele patru vânturi de la cele patru margini ale cerului, îi voi risipi în toate vânturile acestea, şi nu va fi nici un popor, la care să n-ajungă fugari din Elam.
37 Voi face ca locuitorii Elamului să tremure înaintea vrăjmaşilor lor, şi înaintea celor ce vor să-i omoare. Voi aduce nenorociri peste ei, mânia Mea aprinsă, zice Domnul, şi-i voi urmări cu sabia, până ce îi voi nimici.”
38 Îmi voi aşeza scaunul de domnie în Elam, şi-i voi nimici împăratul şi căpeteniile, zice Domnul.”
39 „Dar în zilele de apoi voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Elamului, zice Domnul.”

Ieremia 50

1 „Iată cuvântul rostit de Domnul asupra Babilonului, asupra ţării Haldeilor, prin proorocul Ieremia:
2 „Daţi de ştire printre neamuri, daţi de veste şi înălţaţi un steag! Vestiţi, n-ascundeţi nimic! Spuneţi: „Babilonul este luat! Bel este acoperit de ruşine, Merodac este zdrobit! Idolii lui Sunt acoperiţi de ruşine, idolii lui Sunt sfărîmaţi!
3 Căci împotriva lui se suie un neam de la miazănoapte, care-i va preface ţara într-o pustie, şi nu va mai fi locuită: atât oamenii cât şi dobitoacele fug şi se duc.”
4 „În zilele acelea, în vremurile acelea, zice Domnul, copiii lui Israel şi copiii lui Iuda se vor întoarce împreună; vor merge plângând şi vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor.
5 Vor întreba de drumul Sionului, îşi vor întoarce privirile spre el, şi vor zice: „Veniţi să ne alipim de Domnul, printr-un legământ veşnic care să nu fie uitat niciodată!”
6 „Poporul Meu era o turmă de oi pierdute; păstorii lor îi rătăceau, îi făceau să cutreiere munţii; treceau de pe munţi pe dealuri, uitându-şi staulul.
7 Toţi cei ce-i găseau îi mâncau, şi vrăjmaşii lor ziceau: „Noi nu Suntem vinovaţi, fiindcă au păcătuit împotriva Domnului, Locaşul neprihănirii, împotriva Domnului, Nădejdea părinţilor lor.”
8 „Fugiţi din Babilon, ieşiţi din ţara Haldeilor, şi mergeţi ca nişte ţapi în fruntea turmii!
9 Căci iată că voi ridica şi voi aduce împotriva Babilonului o mulţime de neamuri mari din ţara de la miazănoapte; se vor înşirui în şiruri de bătaie împotriva lui, şi vor pune stăpânire pe el; săgeţile lui Sunt ca ale unui războinic iscusit, care nu se întoarce cu mâinile goale.
10 Astfel va fi dată pradă jafului, Haldea, şi toţi cei ce o vor jefui se vor sătura de jaf, zice Domnul.”
11 „Căci voi v-aţi bucurat şi v-aţi veselit, când Mi-aţi jefuit moştenirea Mea! Da, săreaţi ca o juncană în iarbă, nechiezaţi ca nişte armăsari focoşi!”
12 „Mama voastră este acoperită de ruşine, cea care v-a născut roşueşte de ruşine; iată, ea este coada neamurilor, este un pustiu, un pământ uscat şi fără apă!
13 Din pricina mâniei Domnului nu va mai fi locuită, şi va fi o pustietate. Toţi cei ce vor trece pe lângă Babilon, se vor mira şi vor fluiera pentru toate rănile lui.
14 Înşiruiţi-vă de bătaie împrejurul Babilonului, voi toţi, arcaşii! Trageţi împotriva lui, nu faceţi economie de săgeţi! Căci a păcătuit împotriva Domnului.
15 Scoateţi din toate părţile un strigăt de război împotriva lui! El întinde mânile; temeliile i se prăbuşesc; zidurile i se surpă. Căci este răzbunarea Domnului. Răzbunaţi-vă pe el! Faceţi-i cum a făcut şi el!
16 Nimiciţi cu desăvârşire din Babilon pe cel ce semenă, şi pe cel ce mânuieşte secerea la vremea secerişului! Înaintea săbiei nimicitorului, fiecare să se întoarcă la poporul său, fiecare să fugă spre ţara lui.
17 Israel este o oaie rătăcită pe care au gonit-o leii; împăratul Asiriei a mâncat-o cel dintâi; şi acesta din urmă i-a zdrobit oasele, acest Nebucadneţar, împăratul Babilonului.”
18 „De aceea aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi ţara lui, cum am pedepsit pe împăratul Asiriei.
19 Voi aduce înapoi pe Israel în păşunea lui; va paşte pe Carmel şi pe Basan, şi îşi va potoli foamea pe muntele lui Efraim şi în Galaad.
20 În zilele acelea, în vremea aceea, zice Domnul-se va căuta nelegiuirea lui Israel, şi nu va mai fi, şi păcatul lui Iuda, şi nu se va mai găsi; căci voi ierta rămăşiţa pe care o voi lăsa.”
21 „Suie-te împotriva ţării de două ori răzvrătită, împotriva locuitorilor ei, şi pedepseşte-i! Urmăreşte, măcelăreşte, nimiceşte-i! zice Domnul-şi împlineşte în totul poruncile Mele!
22 Strigăte de război răsună în ţară, şi prăpădul este mare.
23 Cum s-a rupt şi s-a sfărîmat ciocanul întregului pământ! Babilonul este nimicit în mijlocul neamurilor!
24 Ţi-am întins o cursă, şi ai fost prins, Babilonule, fără să te aştepţi.” „Ai fost ajuns, apucat, pentru că ai luptat împotriva Domnului.
25 Domnul Şi-a deschis casa de arme, şi a scos din ea armele mâniei Lui; căci aceasta este o lucrare a Domnului, Dumnezeul oştirilor, în ţara Haldeilor.”
26 „Pătrundeţi din toate părţile în Babilon, deschideţi-i grînarele, faceţi-le nişte mormane ca nişte grămezi de snopi, şi nimiciţi-le. Nimic să nu mai rămână din el!
27 Ucideţi-i toţi taurii şi junghiaţi-i! Vai de ei! Căci le-a venit ziua, vremea pedepsirii lor!
28 Ascultaţi strigătele fugarilor, ale celor ce scapă din ţara Babilonului, ca să vestească în Sion răzbunarea Domnului, Dumnezeului nostru, răzbunarea pentru Templul Său!
29 Chemaţi împotriva Babilonului pe arcaşi, voi toţi care încordaţi arcul! Tăbărâţi în jurul lui, ca nimeni să nu scape, răsplătiţi-i după faptele lui, faceţi-i întocmai cum a făcut şi el! Căci s-a semeţit împotriva Domnului, împotriva Sfântului lui Israel!”
30 „De aceea, tinerii lui vor cădea pe uliţe, şi toţi oamenii lui de război vor pieri în ziua aceea, zice Domnul.”
31 „Iată, am necaz pe tine, îngîmfatule! zice Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci ţi-a sosit ziua, vremea pedepsirii tale!
32 Îngîmfatul acela se va poticni şi va cădea, şi nimeni nu-l va ridica, voi pune foc cetăţilor lui, şi-i va mistui toate împrejurimile.”
33 „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Copiii lui Israel şi copiii lui Iuda Sunt apăsaţi împreună; toţi cei ce i-au dus robi îi opresc şi nu vor să le dea drumul.
34 Dar puternic este Răzbunătorul lor, El, al cărui Nume este Domnul oştirilor. El le va apăra pricina, ca să dea odihnă ţării, şi să facă pe locuitorii Babilonului să tremure.”
35 Sabia împotriva Haldeilor! zice Domnul, împotriva locuitorilor Babilonului, împotriva căpeteniilor şi înţelepţilor lui!
36 Sabia împotriva proorocilor minciunii, ca să ajungă ca nişte oameni fără minte! Sabia împotriva vitejilor lui, ca să rămână încremeniţi!
37 Sabia împotriva cailor şi carelor lui, împotriva oamenilor de tot felul care Sunt în mijlocul lui, ca să ajungă ca femeile! Sabia împotriva vistieriilor lui, ca să fie jefuite!
38 Seceta peste apele lui, ca să sece! Căci este o ţară de idoli, şi au înebunit cu idolii lor.
39 De aceea fiarele pustiei se vor aşeza acolo împreună cu şacalii, şi struţii vor locui acolo; nu va mai fi locuit niciodată, ci veşnic va rămâne nelocuit.
40 Ca şi Sodoma şi Gomora şi cetăţile vecine pe care le-a nimicit Dumnezeu, zice Domnul, aşa nu va mai fi locuit nici el, şi nimeni nu se va mai aşeza acolo.
41 Iată, vine un popor de la miazănoapte, şi un neam mare şi nişte împăraţi puternici se ridică de la marginile pământului.
42 Poartă arc şi suliţă, Sunt necruţători şi fără milă; glasul le mugeşte ca marea; Sunt călări pe cai, ca un om gata de luptă, împotriva ta, fiica Babilonului!
43 Împăratul Babilonului aude vestea, mâinile i se slăbesc, şi îl apucă groaza, ca durerea pe o femeie care naşte...
44 Iată, vrăjmaşul se suie ca un leu, de pe malurile îngîmfate ale Iordanului împotriva locuinţei tale tari; deodată îi voi izgoni de acolo, şi voi pune peste ei pe acela pe care l-am ales. Căci cine este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Şi care căpetenie Îmi va sta împotrivă?”
45 De aceea, ascultaţi Hotărârea pe care a luat-o Domnul împotriva Babilonului, şi planurile pe care le-a făcut El împotriva ţării Haldeilor! „Cu adevărat, îi vor tîrî ca pe nişte oi slabe, cu adevărat, le vor pustii locuinţa.
46 De strigătul luării Babilonului se cutremură pământul, şi se aude un strigăt de durere printre neamuri.”

Ieremia 51

1 Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, ridic împotriva Babilonului, şi împotriva locuitorilor Haldeii, un vânt nimicitor.
2 Trimet împotriva Babilonului nişte vânturători care-l vor vântura, şi-i vor goli ţara. Vor veni din toate părţile asupra lui, în ziua nenorocirii.
3 Să se întindă arcul împotriva celui ce îşi întinde arcul, împotriva celui ce se mândreşte în platoşa lui!” „Nu cruţaţi pe tinerii lui! Nimiciţi cu desăvârşire toată oştirea lui!
4 Să cadă ucişi în ţara Haldeilor, străpunşi de lovituri pe uliţele Babilonului!
5 Căci Israelul şi Iuda nu Sunt părăsiţi de Dumnezeul lor, de Domnul oştirilor, şi ţara Haldeilor este plină de nelegiuiri împotriva Sfântului lui Israel.
6 Fugiţi din Babilon, şi fiecare să-şi scape viaţa, ca nu cumva să pieriţi în pieirea lui! Căci aceasta este o vreme de răzbunare pentru Domnul! El îi va răsplăti după faptele lui.
7 Babilonul era în mâna Domnului un potir din aur, care îmbăta tot pământul; Neamurile au băut din vinul lui; de aceea au fost neamurile ca într-o nebunie.
8 Deodată cade Babilonul şi este zdrobit! Văitaţi-l, aduceţi leac alinător pentru rana lui; poate că se va vindeca!” -
9 „Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Părăsiţi-l, şi haidem fiecare în ţara noastră, căci pedeapsa lui a ajuns până la ceruri, şi se înalţă până la nori.”
10 „Domnul scoate la lumină dreptatea pricinii noastre: veniţi să istorisim în Sion lucrarea Domnului, Dumnezeului nostru.”
11 „Ascuţiţi săgeţile, prindeţi scuturile! Domnul a aţîţat duhul împăraţilor Mediei, pentru că vrea să nimicească Babilonul; căci aceasta este răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru Templul Său.
12 Înălţaţi un steag împotriva zidurilor Babilonului! Întăriţi-i străjile, puneţi caraule, întindeţi curse! Căci Domnul a luat o Hotărâre, şi aduce la îndeplinire ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului.”
13 „Tu, care locuieşti lângă ape mari, şi care ai vistierii nemărginite, ţi-a venit sfârşitul şi lăcomia ta a ajuns la capăt!”
14 Domnul oştirilor a jurat pe Sine însuş: „Da, te voi umplea de oameni ca de nişte lăcuste, şi vor scoate strigăte de război împotriva ta.”
15 El a făcut pământul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înţelepciunea Lui, a întins cerurile cu priceperea Lui.
16 De glasul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere la fulgere şi ploaie, şi scoate vântul din cămările lui.
17 Atunci orice om se vede cât este de prost cu ştiinţa lui, orice argintar rămâne ruşinat de chipurile lui cioplite; căci idolii lui nu Sunt decât minciună, şi n-au nici o suflare în ei!
18 Sunt o nimica toată şi o lucrare de râs: când le vine pedeapsa, pier cu desăvârşire!
19 Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei; căci El a întocmit totul, şi Israel este seminţia moştenirii Lui: Domnul oştirilor, este Numele Lui.
20 „Tu Mi-ai fost un ciocan şi o unealtă de război. Am zdrobit neamuri prin tine, am nimicit împărăţii prin tine.
21 Prin tine am sfărîmat pe cal şi pe călăreţul lui;
22 prin tine am sfărîmat carul şi pe cel ce şedea în el. Prin tine am sfărîmat pe bărbat şi pe femeie; prin tine am sfărîmat pe bătrân şi pe copil; prin tine am sfărîmat pe tânăr şi pe fată.
23 Prin tine am sfărîmat pe păstor şi turma lui; prin tine am sfărîmat pe plugar şi boii lui; prin tine am sfărîmat pe cârmuitori şi pe căpeteniile lui.
24 Dar acum, voi răsplăti Babilonului şi tuturor locuitorilor Haldeii, tot răul pe care l-au făcut Sionului, sub ochii voştri, zice Domnul.”
25 „Iată, am necaz pe tine, munte nimicitor, zice Domnul, pe tine, care nimiceai tot pământul! Îmi voi întinde mâna peste tine, te voi prăvăli de la înălţimea stâncilor, şi te voi preface într-un munte aprins.
26 Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului clădirii, nici pietre pentru temelii; căci vei fi o dărîmătură veşnică, zice Domnul...
27 „Înălţaţi un steag pe pământ! Sunaţi din trâmbiţă printre neamuri! Pregătiţi neamurile împotriva lui, chemaţi împotriva lui împărăţiile Araratului, Miniului şi Aşchenazului! Puneţi căpetenii de oaste împotriva lui! Faceţi să înainteze caii ca nişte lăcuste sbîrlite!
28 Pregătiţi împotriva lui pe neamuri, pe împăraţii Mediei, pe cârmuitorii lui şi pe toate căpeteniile lui, şi toată ţara sub stăpânirea lor!
29 Se clatină pământul, se cutremură; căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlineşte; şi El va face din ţara Babilonului un pustiu nelocuit.
30 Vitejii Babilonului nu mai luptă, ci stau în cetăţui; puterea le este sleită, şi au ajuns ca nişte femei. Vrăjmaşii pun foc locuinţelor lor şi le sfărîmă zăvoarele!
31 Se întâlnesc alergătorii, se încrucişează solii, ca să vestească împăratului Babilonului, că cetatea lui este luată din toate părţile,
32 că trecătorile Sunt luate, bălţile cu trestie Sunt uscate de foc, şi oamenii de război îngroziţi.
33 Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Fiica Babilonului este ca o arie pe vremea când este călcată cu picioarele: încă o clipă, şi va veni pentru ea vremea secerişului.”
34 „Nebucadneţar, împăratul Babilonului, m-a mâncat, m-a nimicit; m-a făcut ca un vas gol; m-a înghiţit, ca un balaur, şi-a umplut pântecele cu ce aveam mai scump, şi m-a izgonit.
35 Sîlnicia făcută faţă de mine şi faţă de carnea mea sfîşiată să se întoarcă asupra Babilonului, zice locuitoarea Sionului. „Sângele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeii!” zice Ierusalimul.
36 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, îţi voi apăra pricina, şi te voi răzbuna! Voi seca marea Babilonului, şi-i voi usca izvorul.
37 Babilonul va ajunge un morman de dărîmături, o vizuină de şacali, un pustiu şi o batjocură, şi nu va mai avea locuitori.
38 Vor răcni împreună ca nişte lei, vor ţipa ca nişte pui de lei.
39 Când vor fi încălziţi de vin, le voi da să bea, şi-i voi îmbăta, ca să se veselească, şi apoi să adoarmă somnul cel de veci, ca să nu se mai scoale, zice Domnul.”
40 „Îi voi pogorâ ca pe nişte miei la tăiere, ca pe nişte berbeci şi nişte ţapi.
41 Cum s-a luat Şeşacul! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă umplea tot pământul! Cum a fost nimicit Babilonul din mijlocul neamurilor!
42 Marea s-a înălţat peste Babilon: Babilonul a fost acoperit de mulţimea valurilor sale.
43 Cetăţile lui au ajuns un pustiu; un pământ fără apă şi pustiu, o ţară unde nimeni nu locuieşte şi pe unde nici un om nu trece.
44 Voi pedepsi pe Bel în Babilon, îi voi smulge din gură ce a înghiţit, şi neamurile nu se vor mai îngrămădi în el: chiar şi zidul Babilonului va cădea!
45 Ieşiţi din mijlocul lui, poporul Meu, şi fiecare să-şi scape viaţa, scăpând de mâni aprinsă a Domnului!
46 Să nu vi se turbure inima, şi nu vă înspăimântaţi de zvonurile care se răspândesc în ţară; căci anul acesta va veni un zvon, iar anul următor un alt zvon; în ţară va domni sîlnicia, şi un stăpânitor se va ridica împotriva altui stăpânitor.
47 De aceea, iată, vin zile când voi pedepsi idolii Babilonului: atunci toată ţara lui va fi acoperită de ruşine, şi toţi morţii lui vor cădea în mijlocul lui.
48 Cerurile şi pământul cu tot ce cuprind ele, vor striga de bucurie asupra Babilonului, căci pustiitorii se vor arunca de la miazănoapte asupra lui, zice Domnul.”
49 „Chiar şi Babilonul va cădea, o morţi ai lui Israel, cum a făcut şi el să cadă morţii din toată ţara.
50 Cei care aţi scăpat de sabie, plecaţi, nu zăboviţi! Cei din pămntul depărtat, gândiţi-vă la Domnul, şi Ierusalimul să fie în inimile voastre!” -
51 „Ne ruşinam, când auzeam ocara; ne ascundeam feţele de ruşine, când au venit nişte străini în Sfântul locaş al Casei Domnului.”
52 „De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi pedepsi idolii, şi în toată ţara lui vor geme răniţii.
53 Chiar dacă Babilonul s-ar înălţa până la ceruri, chiar dacă ar face cu neputinţă de ajuns cetăţuile lui cele înalte, tot voi trimite pe pustiitori împotriva lui, zice Domnul”...
54 Răsună strigăte din Babilon, şi un mare prăpăd în ţara Haldeilor.
55 Căci Domnul pustieşte Babilonul, şi face să-i înceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urlă ca nişte ape mari, al căror vuiet tulburat se aude.
56 Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului Sunt prinşi, şi li se sfărîmă arcurile. Căci Domnul este un Dumnezeu care răsplăteşte! El va da negreşit fiecăruia plata cuvenită lui!
57 „Şi anume, voi îmbăta pe voievozii şi înţelepţii lui, pe cârmuitorii, pe căpeteniile şi vitejii lui; vor adormi somnul cel de veci, şi nu se vor mai trezi, zice Împăratul, al cărui Nume este Domnul oştirilor.”
58 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi surpate, şi porţile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Astfel popoarele muncesc degeaba, şi Neamurile se trudesc pentru foc!”
59 Iată porunca, dată de proorocul Ieremia, lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, când s-a dus la Babilon cu Zedechia, împăratul lui Iuda, în al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel mai mare cămăraş.
60 Ieremia a scris într-o carte toate nenorocirile, care aveau să vină asupra Babilonului, toate cuvintele acestea scrise asupra Babilonului.
61 Ieremia i-a zis lui Seraia: „Când vei ajunge la Babilon, vezi să citeşti toate cuvintele acestea,
62 şi să zici: „Doamne, Tu ai spus că locul acesta are să fie nimicit, şi că n-are să mai fie locuit nici de oameni nici de dobitoace, ci are să ajungă un pustiu pentru totdeauna.”
63 Şi când vei isprăvi citirea cărţii acesteia, să legi de ea o piatră, şi s-o arunci în Eufrat,
64 şi să zici: „Aşa va fi înecat Babilonul, şi nu se va mai ridica din nenorocirile pe care le voi aduce asupra lui; vor cărea sleiţi de puteri!” Până aici Sunt cuvintele lui Ieremia.

Ieremia 52

1 Zedechia avea douăzeci şi unu de ani când a ajuns împărat, şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Hamutal, fiica lui Ieremia, din Libna.
2 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse Ioiachim.
3 Şi lucrul acesta s-a întâmplat din pricina mâniei Domnului împotriva Ierusalimului şi împotriva lui Iuda pe care voia să-i lepede de la Faţa Lui. Şi Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului.
4 În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în ziua a zecea a lunii a zecea, a venit Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cu toată oştirea lui, împotriva Ierusalimului; au tăbărât înaintea lui, şi au ridicat şanţuri de apărare de jur împrejurul lui.
5 Cetatea a stat împresurată până în anul al unsprezecelea al împăratului Zedechia.
6 În ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate, aşa că poporul ţării nu mai avea pâine de loc.
7 Atunci s-a făcut o spărtură în cetate; şi toţi oamenii de război au fugit, şi au ieşit din cetate noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri de lângă grădina împăratului, pe când înconjurau Haldeii cetatea. Fugarii au apucat pe drumul câmpiei.
8 Dar oastea Haldeilor a urmărit pe împărat, şi au ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului, după ce toată oştirea lui se risipise de la el.
9 Au pus mâna pe împărat, şi l-au dus la împăratul Babilonului la Ribla, în ţara Hamatului; şi el a rostit o Hotărâre împotriva lui.
10 Împăratul Babilonul a pus să junghie pe fiii lui Zedechia în faţa lui; a pus să taie la Ribla şi pe toate căpeteniile lui Iuda.
11 Apoi a pus să scoată ochii lui Zedechia, şi a pus să-l lege cu lanţuri din aramă. Apoi împăratul Babilonului l-a dus la Babilon, şi l-a ţinut în temniţă până în ziua morţii lui.
12 În ziua a zecea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an al domniei lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit la Ierusalim Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, care era în slujba împăratului Babilonului.
13 El a ars casa Domnului, casa împăratului, şi toate casele casele Ierusalimului; a dat foc tuturor caselor mai mari.
14 Toată ostea Haldeilor, care era cu căpetenia străjerilor, a dărîmat, de asemenea, toate zidurile dimprejurul Ierusalimului.
15 Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat prinşi de război o parte din cei mai săraci din popor, pe aceia din popor care rămăseseră în cetate, pe cei ce se supuseseră împăratului Babilonului, cealaltă rămăşiţă a mulţimii.
16 Totuşi Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a lăsat ca vieri şi ca plugari pe unii din cei mai săraci din ţară.
17 Haldeii au sfărîmat stâlpii din aramă care erau în casa Domnului, temeliile, marea din aramă care era în Casa Domnului, şi toată arama lor au dus-o în Babilon.
18 Au luat oalele, lopeţile, cuţitele, potirele, ceştile şi toate uneltele din aramă cu care se făcea slujba.
19 Căpetenia străjerilor a mai luat şi lighenele, tămâietoarele, potirele, cenuşarele, sfeşnicele, ceştile şi paharele, tot ce era din aur şi ce era din argint.
20 Cei doi stâlpi, marea, şi cei doisprezece boi din aramă care slujeau drept temelie, şi care-i făcuse împăratul Solomon pentru Casa Domnului, toate aceste unelte din aramă aveau o greutate care nu se putea cântări.
21 Înălţimea unuia din stâlpi era de optsprezece coţi, şi un fir de doisprezece coţi îl cuprindea; era gol şi gros de patru degete;
22 deasupra lui era un coperiş din aramă, şi înălţimea unui coperiş era de cinci coţi; împrejurul coperişului era o reţea şi rodii, toate din aramă; tot aşa era şi al doilea stâlp, şi avea şi el rodii.
23 Erau nouăzeci şi şase de rodii de fiecare parte, şi toate rodiile dimprejurul reţelei erau în număr de o sută.
24 Căpetenia străjerilor a luat pe marele preot Seraia, pe Ţefania, al doilea preot, şi pe cei trei uşieri.
25 Şi din cetate a luat pe un famen care avea sub poruncca lui pe oamenii de război, şapte oameni din cei ce făceau parte din sfetnicii împăratului şi care au fost găsiţi în cetate, apoi pe logofătul căpeteniei oştirii, care era însărcinat să scrie la oaste poporul din ţară, şi şaizeci de oameni din poporul ţării, care se aflau în cetate.
26 Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a luat, şi i-a dus la împăratul Babilonului la Ribla.
27 Împăratul Babilonului i-a lovit şi i-a omorât la Ribla în ţara Hamatului. Astfel a fost dus rob Iuda departe de ţara lui.
28 Iată poporul pe care l-a dus Nebucadneţar în robie: în al şaptelea an: trei mii douăzeci şi trei de Iudei;
29 în al optsprezecelea an al lui Nebucadneţar, a luat din Ierusalim opt sute treizeci şi doi de inşi;
30 în al douăzeci şi treilea an al lui Nebucadneţar, Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat şapte sute patruzeci şi cinci de Iudei; de toţi: patru mii şase sute de inşi.
31 În al treizeci şi şaptelea an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci şi cincea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în anul întâi al domniei lui, a înălţat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, şi l-a scos din temniţă.
32 I-a vorbit cu bunătate, şi i-a aşezat scaunul lui de domnie mai presus de scaunul de domnie al împăraţilor care erau cu el la Babilon.
33 A pus să-i schimbe hainele de temniţă, şi Ioiachin a mâncat totdeauna la masa împăratului în tot timpul vieţii sale.
34 Împăratul Babilonului a purtat grijă necontenit de hrana lui zilnică, până în ziua morţii lui, în tot timpul vieţii sale.