|
Numeri 1
1 Domnul a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în Cortul Întâlnirii, în cea
dintâi zi a lunii a doua, în al doilea an după ieşirea lor din ţara Egiptului.
El a zis:
2 „Faceţi numărătoarea întregii adunări a copiilor lui Israel, după
familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând pe cap numele tuturor
bărbaţilor,
3 de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei din Israel
care Sunt în stare să poarte armele; să le faceţi numărătoarea după cetele lor,
tu şi Aaron.
4 Să fie cu voi câte un bărbat de fiecare seminţie, căpetenie a
casei părinţilor săi.
5 Iată numele bărbaţilor care vor fi împreună cu voi.
Pentru Ruben: Eliţur, fiul lui Şedeur;
6 pentru Simeon: Şelumiel, fiul lui
Ţurişadai;
7 pentru Iuda: Nahşon, fiul lui Aminadab;
8 pentru Isahar:
Netaneel, fiul lui Ţuar;
9 pentru Zabulon: Eliab, fiul lui Helon;
10
pentru fiii lui Iosif, pentru Efraim: Elişama, fiul lui Amihud; pentru Manase:
Gamliel, fiul lui Pedahţur;
11 pentru Beniamin: Abidan, fiul lui
Ghideoni;
12 pentru Dan: Ahiezer, fiul lui Amişadai;
13 pentru Aşer:
Paguiel, fiul lui Ocran;
14 pentru Gad: Eliasaf, fiul lui Deuel;
15 pentru
Neftali: Ahira, fiul lui Enan.
16 Aceştia Sunt cei ce au fost aleşi de
adunare, mai marii seminţiilor părinţilor lor, căpeteniile miilor lui
Israel.
17 Moise şi Aaron au luat pe bărbaţii aceştia care fuseseră chemaţi
pe nume,
18 şi au strâns toată adunarea, în cea dintâi zi a lunii a doua.
I-au trecut în cărţile care cuprindeau spiţa neamului, după familiile lor, după
casele părinţilor lor, numărând pe cap numele bărbaţilor de la vârsta de
douăzeci de ani în sus.
19 Moise a făcut numărătoarea în pustia Sinai, cum îi
poruncise Domnul.
20 Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Ruben,
întâiul-născut al lui Israel, după familiile lor, după casele părinţilor lor,
numărând pe cap numele tuturor bărbaţilor, de la vârsta de douăzeci de ani în
sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
21 bărbaţii din seminţia lui
Ruben ieşiţi la numărătoare, au fost patruzeci şi şase de mii cinci sute.
22
Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Simeon, după familiile lor, după
casele părinţilor lor; le-au făcut numărătoarea, numărând pe cap numele tuturor
bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi cei în stare să poarte
armele:
23 bărbaţii din seminţia lui Simeon ieşiţi la numărătoare, au fost
cincizeci şi nouă de mii trei sute.
24 Au trecut în cărţile neamului pe fiii
lui Gad, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele
bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să
poarte armele:
25 bărbaţii din seminţia lui Gad ieşiţi la numărătoare, au
fost patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci.
26 Au trecut în cărţile
neamului pe fiii lui Iuda, după familiile lor, după casele părinţilor lor,
numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei
în stare să poarte armele:
27 bărbaţii din seminţia lui Iuda ieşiţi la
numărătoare, au fost şaptezeci şi patru de mii şase sute.
28 Au trecut în
cărţile neamului pe fiii lui Isahar, după familiile lor, după casele părinţilor
lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi
cei în stare să poarte armele:
29 bărbaţii din seminţia lui Isahar, ieşiţi la
numărătoare, au fost cincizeci şi patru de mii patru sute.
30 Au trecut în
cărţile neamului pe fiii lui Zabulon, după familiile lor, după casele părinţilor
lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi
cei în stare să poarte armele:
31 bărbaţii din seminţia lui Zabulon ieşiţi la
numărătoare, au fost cincizeci şi şapte de mii patru sute.
32 Au trecut în
cărţile neamului dintre fiii lui Iosif, pe fiii lui Efraim, după familiile lor,
după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci
de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
33 bărbaţii din
seminţia lui Efraim ieşiţi la numărătoare, au fost patruzeci de mii cinci
sute.
34 Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Manase, după familiile
lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de
douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
35 bărbaţii
din seminţia lui Manase ieşiţi la numărătoare, au fost treizeci şi două de mii
două sute.
36 Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Beniamin, după
familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la
vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
37
bărbaţii din seminţia lui Beniamin ieşiţi la numărătoare, au fost treizeci şi
cinci de mii patru sute.
38 Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Dan,
după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la
vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
39
bărbaţii din seminţia lui Dan ieşiţi la numărătoare, au fost şaizeci şi două de
mii şapte sute.
40 Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Aşer, după
familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la
vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
41
bărbaţii din seminţia lui Aşer, ieşiţi la numărătoare, au fost patruzeci şi una
de mii cinci sute.
42 Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Neftali, după
familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la
vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
43
bărbaţii din seminţia lui Neftali ieşiţi la numărătoare, au fost cincizeci şi
trei de mii patru sute.
44 Aceştia Sunt aceia a căror numărătoare a fost
făcută de Moise şi Aaron, şi de cei doisprezece bărbaţi, mai mari ai lui Israel;
era câte un bărbat pentru fiecare din casele părinţilor lor.
45 Toţi aceia
dintre copiii lui Israel ieşiţi la numărătoare, după casele părinţilor lor, de
la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi aceia din Israel care erau în stare să
poarte armele,
46 toţi cei ieşiţi la numărătoare, au fost şase sute trei mii
cinci sute cincizeci.
47 Leviţii, după seminţia părinţilor lor, n-au intrat
în numărătoarea aceasta.
48 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
49 „Să nu
faci numărătoarea seminţiei lui Levi, şi să nu-i numeri capetele în mijlocul
celorlalţi copii ai lui Israel.
50 Dă în grija Leviţilor Cortul Întâlnirii,
toate uneltele lui şi tot ce ţine de el. Ei vor duce cortul şi toate uneltele
lui, vor face slujba în el, şi vor tăbărâ în jurul cortului.
51 Când va porni
cortul, Leviţii să-l desfacă; şi când se va opri cortul, Leviţii să-l întindă;
iar străinul care se va apropia de el, să fie pedepsit cu moartea.
52 Copiii
lui Israel să tăbărască fiecare în tabăra lui, fiecare lângă steagul lui, după
cetele lor.
53 Dar Leviţii să tăbărască în jurul cortului întâlnirii, ca să
nu izbucnească mânia Mea împotriva adunării copiilor lui Israel; şi Leviţii să
aibă paza cortului întâlnirii.”
54 Copiii lui Israel au făcut întocmai după
toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul; aşa au făcut.
Numeri 2
1 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
2 „Copiii lui Israel au
să tăbărască fiecare lângă steagul lui, sub semnele casei părinţilor lui; să
tăbărască în faţa şi împrejurul cortului întâlnirii.
3 La răsărit, tabăra lui
Iuda, cu steagul ei, şi cu oştirile sale. Acolo să tăbărască mai marele fiilor
lui Iuda, Nahşon, fiul lui Aminadab,
4 cu oştirea lui, alcătuită din
şaptezeci şi patru de mii şase sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
5 Lângă
el să tăbărască seminţia lui Isahar, şi mai marele fiilor lui Isahar, Netaneel,
fiul lui Ţuar,
6 cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi patru de mii
patru sute de oameni, ieşiţi la numărătoare;
7 apoi seminţia lui Zabulon, şi
mai marele fiilor lui Zabulon, Eliab, fiul lui Helon,
8 cu oştirea lui,
alcătuită din cincizeci şi şapte de mii patru sute de oameni, ieşiţi la
numărătoare.
9 Toţi cei din tabăra lui Iuda, ieşiţi la numărătoare, Sunt o
sută optzeci şi şase de mii patru sute de bărbaţi, după oştirea lor. Ei să
pornească cei dintâi.
10 La miazăzi, tabăra lui Ruben, cu steagul ei, şi cu
oştirile ei. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Ruben, Eliţur, fiul lui
Şedeur,
11 cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci şi şase de mii cinci sute
de bărbaţi, ieşiţi la numărătoare.
12 Lângă el să tăbărască seminţia lui
Simeon şi mai marele fiilor lui Simeon, Şelumiel, fiul lui Ţurişadai,
13 cu
oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi nouă de mii trei sute de oameni, ieşiţi
la numărătoare;
14 apoi seminţia lui Gad, şi mai marele fiilor lui Gad,
Elisa, fiul lui Deuel,
15 cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci şi cinci de
mii şase sute cincizeci de oameni, ieşiţi la numărătoare.
16 Toţi cei din
tabăra lui Ruben, ieşiţi la numărătoare, Sunt o sută cincizeci şi unu de mii
patru sute cincizeci de oameni, după oştirile lor. Ei să pornească în al doilea
rând.
17 Apoi va porni Cortul Întâlnirii, împreună cu tabăra Leviţilor,
aşezată în mijlocul celorlalte tabere. Pe drum vor ţine şirul în care au
tăbărât, fiecare la rândul lui, după steagul lui.
18 La apus, tabăra lui
Efraim, cu steagul său, şi cu oştirile sale. Acolo să tăbărască mai marele
fiilor lui Efraim, Elişama, fiul lui Amihud,
19 cu oştirea lui, alcătuită din
patruzeci de mii cinci sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
20 Lângă el să
tăbărască seminţia lui Manase şi mai marele fiilor lui Manase, Gamliel, fiul lui
Pedahţur,
21 cu oştirea lui, alcătuită din treizeci şi două de mii două sute
de oameni, ieşiţi la numărătoare;
22 apoi seminţia lui Beniamin şi mai marele
fiilor lui Beniamin, Abidan, fiul lui Ghideoni,
23 cu oştirea lui, alcătuită
din treizeci şi cinci de mii patru sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
24
Toţi cei din tabăra lui Efraim, ieşiţi la numărătoare, Sunt o sută opt mii o
sută de oameni, după oştirile lor. Ei să pornească în al treilea rând.
25 La
miazănoapte, tabăra lui Dan, cu steagul ei, şi cu oştirile ei. Acolo să
tăbărască mai marele fiilor lui Dan, Ahiezer, fiul lui Amişadai,
26 cu
oştirea lui, alcătuită din şaizeci şi două de mii şapte sute de oameni, ieşiţi
la numărătoare.
27 Lângă el să tăbărască seminţia lui Aşer şi mai marele
fiilor lui Aşer. Paguiel, fiul lui Ocran,
28 cu oştirea lui, alcătuită din
patruzeci şi unu de mii cinci sute de oameni, ieşiţi la numărătoare;
29 apoi
seminţia lui Neftali, şi mai marele fiilor lui Neftali, Ahira, fiul lui
Enan,
30 cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi trei de mii patru sute de
oameni, ieşiţi la numărătoare.
31 Toţi cei din tabăra lui Dan, ieşiţi la
numărătoare, Sunt o sută cincizeci şi şapte de mii şase sute de oameni. Ei să
pornească cei din urmă, după steagul lor.
32 Aceştia Sunt copiii lui Israel
ieşiţi la numărătoare, după casele părinţilor lor. Toţi cei ieşiţi la
numărătoare, şi care au alcătuit taberile, după oştirile lor, au fost şase sute
trei mii cinci sute cincizeci.
33 Leviţii, după porunca pe care o dăduse lui
Moise Domnul- n-au intrat la numărătoare în mijlocul copiilor lui Israel.
34
Şi copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse
lui Moise Domnul. Aşa tăbărau ei, după steagurile lor; şi astfel porneau la
drum, fiecare după familia lui, după casa părinţilor lui.
Numeri 3
1 Iată sămânţa lui Aaron şi a lui Moise, pe vremea când a vorbit Domnul cu
Moise, pe muntele Sinai.
2 Iată numele fiilor lui Aaron: Nadab,
întâiul-născut, Abihu, Eleazar şi Itamar.
3 Acestea Sunt numele fiilor lui
Aaron, care au primit ungerea preoţească, şi care au fost închinaţi în slujba
preoţiei.
4 Nadab şi Abihu au murit înaintea Domnului, când au adus înaintea
Domnului foc străin, în pustia Sinai; ei n-aveau fii. Eleazar şi Itamar au
împlinit slujba preoţiei, în faţa tatălui lor Aaron.
5 Domnul a vorbit lui
Moise şi a zis:
6 „Apropie seminţia lui Levi, şi pune-o înaintea preotului
Aaron, ca să fie în slujba lui.
7 Ei să aibă grijă de tot ce este dat în paza
lui şi de tot ce este poruncit întregii adunări, înaintea cortului întâlnirii:
să facă slujba cortului.
8 Să aibă grijă de toate uneltele cortului
întâlnirii, şi de tot ce este poruncit copiilor lui Israel: ei să facă slujba
cortului.
9 Să dai pe Leviţi lui Aaron şi fiilor lui; ei să-i fie daţi lui în
totul, din partea copiilor lui Israel.
10 Pe Aaron şi pe fiii lui să-i pui să
păzească slujba preoţiei lor; iar străinul care se va apropia, să fie pedepsit
cu moartea.”
11 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
12 „Iată că am luat pe
Leviţi din mijlocul copiilor lui Israel, în locul tuturor întâilor născuţi, care
se nasc întăi dintre copiii lui Israel; şi Leviţii vor fi ai Mei.
13 Căci
orice întâi-născut este al Meu; în ziua când am lovit pe toţi întâii-născuţi din
ţara Egiptului, Mi-am închinat Mie pe toţi întâii-născuţi din Israel, atât din
oameni cât şi din dobitoace: ei vor fi ai Mei. Eu Sunt Domnul.”
14 Domnul a
vorbit lui Moise, în pustia Sinai şi a zis:
15 „Fă numărătoarea copiilor lui
Levi, după casele părinţilor lor, după familiile lor; şi anume, fă numărătoarea
tuturor celor de parte bărbătească, de la vârsta de o lună în sus.
16 Moise
le-a făcut numărătoarea, după porunca Domnului, întocmai cum poruncise.
17
Iată care Sunt fiii lui Levi, după numele lor: Gherşon, Chehat şi Merari.
18
Iată numele fiilor lui Gherşon, după familiile lor: Libni şi Şimei.
19 Iată
fiii lui Chehat, după familiile lor: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel;
20 şi
fiii lui Merari, după familiile lor: Mahli şi Muşi. Acestea Sunt familiile lui
Levi, după casele părinţilor lor.
21 Din Gherşon se pogoară familia lui Libni
şi familia lui Şimei, alcătuind familiile Gherşoniţilor.
22 Cei ieşiţi la
numărătoare, când au numărat pe toţi bărbaţii de la vârsta de o lună în sus, au
fost şapte mii cinci sute.
23 Familiile Gherşoniţilor tăbărau înapoia
cortului la apus.
24 Căpetenia casei părinteşti a Gherşoniţilor era Elisaf,
fiul lui Lael.
25 În ce priveşte Cortul Întâlnirii, în grija fiilor lui
Gherşon era dat: cortul şi acoperişul cortului, învelitoarea acoperişului
cortului şi perdeaua de la uşa cortului întâlnirii;
26 apoi pânzele curţii şi
perdeaua de la poarta curţii cortului de jur împrejurul cortului şi altarului,
şi toate funiile pentru slujba cortului.
27 Din Chehat se pogoară familia
Amramiţilor, familia Iţehariţilor, familia Hebroniţilor şi familia Uzieliţilor,
alcătuind familiile Chehatiţilor.
28 Numărând pe toţi bărbaţii de la vârsta
de o lună în sus, s-au găsit opt mii şase sute de bărbaţi, însărcinaţi cu
îngrijirea Sfântului locaş.
29 Familiile fiilor lui Chehat tăbărau în partea
de miazăzi a cortului.
30 Căpetenia casei părinteşti a familiilor
Chehatiţilor era Eliţafan, fiul lui Uziel.
31 În grija lor au dat chivotul,
masa, sfeşnicul, altarele, uneltele Sfântului locaş, cu care îşi făceau slujba,
perdeaua dinăuntru, şi tot ce ţine de ea.
32 Căpetenia căpeteniilor Leviţilor
era Eleazar, fiul preotului Aaron; el avea privegherea asupra celor însărcinaţi
să îngrijească de Sfântul locaş.
33 Din Merari se pogoară familia lui Mahli
şi familia lui Muşi, alcătuind familiile Merariţilor.
34 Cei ieşiţi la
numărătoare, când au numărat pe toţi bărbaţii de la vârsta de o lună în sus, au
fost şase sute de mii două sute.
35 Căpetenia casei părinteşti a familiilor
lui Merari era Ţuriel, fiul lui Abihail. Ei tăbărau în partea de miazănoapte a
cortului.
36 În paza şi grija fiilor lui Merari au dat: scândurile cortului,
drugii, stâlpii şi picioarele lor, toate uneltele şi tot ce ţine de ele;
37
apoi stâlpii curţii de jur împrejur, picioarele lor, ţăruşii lor şi funiile
lor.
38 Moise, Aaron şi fiii lui tăbărau înaintea cortului, la răsărit,
înaintea cortului întâlnirii, spre răsăritul soarelui; ei aveau să îndeplinească
la Sfântul locaş, tot ce fusese poruncit copiilor lui Israel; iar străinul care
se va apropia, să fie pedepsit cu moartea.
39 Toţi Leviţii a căror
numărătoare au făcut-o Moise şi Aaron, după porunca Domnului, după familiile
lor, toţi bărbaţii, de la vârsta de o lună în sus, au fost douăzeci şi două de
mii.
40 Domnul i-a zis lui Moise: „Fă numărătoarea tuturor întâilor născuţi
de parte bărbătească dintre copiii lui Israel, de la vârsta de o lună în sus, şi
numără-i după numele lor.
41 Să iei pe Leviţi pentru Mine, Domnul, în locul
tuturor întâilor născuţi din copiii lui Israel, şi vitele Leviţilor în locul
tuturor întâilor născuţi din vitele copiilor lui Israel!”
42 Moise a făcut
numărătoarea tuturor întâilor născuţi dintre copiii lui Israel, după porunca pe
care i-o dăduse Domnul.
43 Toţi întâii-născuţi de parte bărbătească, a căror
numărătoare au făcut-o, numărându-le numele, de la vârsta de o lună în sus, au
fost douăzeci şi două de mii două sute şaptezeci şi trei.
44 Domnul a vorbit
lui Moise şi a zis:
45 „Ia pe Leviţi în locul tuturor întâilor născuţi din
copiii lui Israel, şi vitele Leviţilor în locul vitelor lor; şi Leviţii vor fi
ai Mei. Eu Sunt Domnul.
46 Pentru răscumpărarea celor două sute şaptezeci şi
trei, care trec peste numărul Leviţilor, dintre întâii-născuţi ai copiilor lui
Israel,
47 să iei câte cinci sicli de cap, după siclul Sfântului locaş, care
este de douăzeci de ghere.
48 Să dai argintul acesta lui Aaron şi fiilor lui,
pentru răscumpărarea celor ce trec peste numărul Leviţilor.”
49 Moise a luat
argintul pentru răscumpărarea celor ce treceau peste numărul celor răscumpăraţi
de Leviţi;
50 a luat argintul întâilor născuţi din copiii lui Israel: o mie
trei sute şaizeci şi cinci de sicli, după siclul Sfântului locaş.
51 Şi Moise
a dat argintul de răscumpărare lui Aaron şi fiilor lui, după porunca Domnului,
cum poruncise lui Moise Domnul.
Numeri 4
1 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
2 „Numără pe fiii lui
Chehat dintre copiii lui Levi, după familiile lor, după casele părinţilor
lor,
3 de la vârsta de treizeci de ani în sus, până la vârsta de cincizeci de
ani, pe toţi cei destoinici să facă vreo slujbă la Cortul Întâlnirii.
4 Iată
slujbele fiilor lui Chehat, în Cortul Întâlnirii: ele privesc Locul
preaSfânt.
5 La pornirea taberii, Aaron şi fiii lui să vină să dea jos
perdeaua dinăuntru, şi să acopere cu ea chivotul mărturiei;
6 să pună
deasupra ei o învelitoare din piele de viţel de mare, şi să întindă pe deasupra
un covor făcut în întregime din pânză albastră; apoi să pună drugii
chivotului.
7 Să întindă un covor albastru peste masa pîinilor pentru punerea
înainte, şi deasupra să pună străchinile, căţuile, ceştile şi potirele pentru
jertfele de băutură; deasupra să fie şi pâinea care se pune necurmat înaintea
Domnului;
8 peste toate aceste lucruri să întindă un covor cărămiziu, şi să-l
acopere cu o învelitoare din piele de viţel de mare; apoi să pună drugii
mesei.
9 Să ia un covor albastru, şi să acopere sfeşnicul, candelele lui,
mucările lui, cenuşarele lui şi toate vasele lui pentru untdelemn, care se
întrebuinţează pentru slujba lui;
10 să-l pună cu toate uneltele lui într-o
învelitoare din piele de viţel de mare; apoi să-l pună pe targă.
11 Peste
altarul din aur să întindă un covor albastru, şi să-l acopere cu o învelitoare
din piele de viţel de mare; apoi să-i pună drugii.
12 Să ia apoi toate
uneltele întrebuinţate pentru slujbă în Sfântul locaş, şi să le pună într-un
covor albastru, şi să le acopere cu o învelitoare din piele de viţel de mare;
apoi să le pună pe targă.
13 Să ia cenuşa din altar, şi să întindă peste
altar un covor de purpură;
14 să pună deasupra toate uneltele pentru slujba
lui, tigăile pentru cărbuni, furculiţele, lopeţile, ligheanele, toate uneltele
altarului, şi deasupra să întindă o învelitoare din piele de viţel de mare; apoi
să-i pună drugii.
15 După ce Aaron şi fiii lui vor isprăvi de acoperit
Sfântul locaş şi toate uneltele Sfântului locaş, fiii lui Chehat să vină, la
pornirea taberii, ca să le ducă; dar să nu se atingă de lucrurile sfinte, ca să
nu moară. Acestea Sunt lucrurile pe care au să le ducă fiii lui Chehat din
Cortul Întâlnirii.
16 Eleazar, fiul preotului Aaron, să aibă sub privegherea
lui untdelemnul pentru sfeşnic, tămâia mirositoare, darul de pâine de toate
zilele şi untdelemnul pentru ungere; să aibă în grija lui tot cortul şi tot ce
cuprinde el, Sfântul locaş şi uneltele lui.”
17 Domnul a vorbit lui Moise şi
lui Aaron şi a zis:
18 „Să nu cumva să puneţi neamul familiilor Chehatiţilor
în primejdie să fie nimicit din mijlocul Leviţilor.
19 Iată ce să faceţi
pentru ei, ca să trăiască şi să nu moară când se vor apropia de Locul preaSfânt:
Aaron şi fiii lui să vină, şi să pună pe fiecare din ei la slujba şi sarcina
lui.
20 Să nu intre ei să învelească lucrurile sfinte, ca să nu moară.”
21
Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
22 „Numără şi pe fiii lui Gherşon, după
casele părinţilor lor, după familiile lor;
23 şi anume, să faci numărătoarea,
începând de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de
ani, a tuturor celor ce Sunt în stare să împlinească vreo slujbă în Cortul
Întâlnirii.
24 Iată slujbele familiilor Gherşoniţilor, slujba pe care vor
trebui s-o facă şi ce vor trebui să ducă.
25 Să ducă covoarele cortului şi
Cortul Întâlnirii, învelitoarea lui şi învelitoarea din piele de viţel de mare,
care se pune deasupra, perdeaua de la uşa cortului întâlnirii;
26 pânzele
curţii şi perdeaua de la uşa porţii curţii, de jur împrejurul cortului şi
altarului, funiile lor şi toate uneltele care ţin de ele. Şi ei să facă toată
slujba privitoare la aceste lucruri.
27 În slujbele lor, fiii Gherşoniţilor
să fie sub poruncile lui Aaron şi fiilor lui, pentru tot ce vor duce şi pentru
toată slujba pe care vor trebui s-o facă; în grija lor să daţi tot ce au de
dus.
28 Acestea Sunt slujbele familiilor fiilor Gherşoniţilor în Cortul
Întâlnirii, şi ce au ei de păzit sub cârmuirea lui Itamar, fiul preotului
Aaron.
29 Să faci numărătoarea fiilor lui Merari, după familiile lor, după
casele părinţilor lor;
30 şi anume, să faci numărătoarea, începând de la
vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, a tuturor
celor ce Sunt în stare să facă vreo slujbă în Cortul Întâlnirii.
31 Iată ce
este dat în grija lor şi ce au ei de dus, pentru toate slujbele din Cortul
Întâlnirii: scândurile cortului, drugii lui, stâlpii lui, picioarele lui;
32
stâlpii curţii de jur împrejur, picioarele lor, ţăruşii lor, funiile lor, toate
uneltele care ţin de ei şi tot ce este rânduit pentru slujba lor. Să spuneţi pe
nume lucrurile care Sunt date în grija lor şi pe care le au ei de purtat.
33
Acestea Sunt slujbele familiilor fiilor lui Merari, toate slujbele pe care au să
le facă ei în Cortul Întâlnirii, sub cârmuirea lui Itamar, fiul preotului
Aaron.”
34 Moise, Aaron şi mai marii adunării au făcut numărătoarea fiilor
Chehatiţilor, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,
35 şi anume a
tuturor acelora cari, de la vârsta de treizeci de ani în sus, până la vârsta de
cincizeci de ani, erau în stare să facă vreo slujbă în Cortul Întâlnirii.
36
Cei ieşiţi la numărătoare, după familiile lor, au fost două mii şapte sute
cincizeci.
37 Aceştia Sunt cei ieşiţi la numărătoare din familiile
Chehatiţilor, toţi cei ce făceau vreo slujbă în Cortul Întâlnirii; Moise şi
Aaron le-au făcut numărătoarea, după porunca Domnului dată prin Moise.
38
Fiii lui Gherşon ieşiţi la numărătoare, după familiile lor şi după casele
părinţilor lor,
39 de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de
cincizeci de ani, şi anume toţi cei ce erau în stare să facă vreo slujbă în
Cortul Întâlnirii,
40 cei ieşiţi la numărătoare, după familiile lor, după
casele părinţilor lor, au fost două mii şase sute treizeci.
41 Aceştia Sunt
cei ieşiţi la numărătoare din familiile fiilor lui Gherşon, toţi cei ce făceau
vreo slujbă în Cortul Întâlnirii; Moise şi Aaron le-au făcut numărătoarea după
porunca Domnului.
42 Cei ieşiţi la numărătoare dintre familiile fiilor lui
Merari, după familiile lor, după casele părinţilor lor,
43 de la vârsta de
treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, toţi cei ce erau în
stare să facă vreo slujbă în Cortul Întâlnirii,
44 cei ieşiţi la numărătoare,
după familiile lor, au fost trei mii două sute.
45 Aceştia Sunt cei ieşiţi la
numărătoare din familiile fiilor lui Merari; Moise şi Aaron le-au făcut
numărătoarea după porunca Domnului dată prin Moise.
46 Toţi aceia dintre
Leviţi a căror numărătoare au făcut-o Moise, Aaron şi mai marii lui Israel, după
familiile lor şi după casele părinţilor lor,
47 de la vârsta de treizeci de
ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, toţi cei ce erau în stare să facă
vreo slujbă şi să ducă Cortul Întâlnirii,
48 toţi cei ieşiţi la numărătoare,
au fost opt mii cinci sute optzeci.
49 Le-au făcut numărătoarea după porunca
Domnului dată prin Moise, arătând fiecăruia slujba pe care trebuia s-o facă şi
ce trebuia să ducă; le-au făcut numărătoarea după porunca pe care o dăduse lui
Moise Domnul.
Numeri 5
1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2 „Porunceşte copiilor lui Israel să
izgonească din tabără pe orice lepros, şi pe oricine are o lepădare de sămânţă
sau este întinat prin atângerea de un mort.
3 Fie bărbaţi fie femei, să-i
scoateţi afară din tabără; să-i scoateţi afară, ca să nu spurce tabăra în
mijlocul căreia Îmi am Eu locuinţa.”
4 Copiii lui Israel au făcut aşa, şi
i-au scos afară din tabără; cum poruncise lui Moise Domnul, aşa au făcut copiii
lui Israel.
5 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
6 „Spune copiilor lui
Israel: Când un bărbat sau o femeie va păcătui împotriva aproapelui său, făcând
o călcare de lege faţă de Domnul, şi se va face astfel vinovat,
7 să-şi
mărturisească păcatul, şi să dea înapoi în întregime preţul lucrului câştigat
prin mijloace necinstite, adăugând a cincea parte; să-l dea aceluia faţă de care
s-a făcut vinovat.
8 Dacă nu este nimeni care să aibă drept să ia înapoi
lucrul câştigat prin mijloace necinstite, lucrul acela să se întoarcă la Domnul,
la preot, în afară de berbecul adus ca jertfă de ispăşire cu care se va face
ispăşire pentru cel vinovat.
9 Orice dar ridicat din lucrurile închinate
Domnului de copiii lui Israel, să fie al preotului, căruia îi Sunt aduse.
10
Lucrurile închinate Domnului vor fi ale preotului: tot ce i se va da preotului,
al lui să fie.”
11 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
12 „Vorbeşte
copiilor lui Israel, şi spune-le: Dacă păcătuieşte nevasta cuiva faţă de
bărbatul ei, şi-i este necredincioasă;
13 dacă altul se culcă cu ea, şi
lucrul este ascuns de bărbatul ei; dacă ea s-a pângărit în ascuns, fără să fie
vreun martor împotriva ei, şi fără să fie prinsă asupra faptului; -
14 şi
dacă bărbatul este apucat de un duh de gelozie şi are bănuieli asupra nevestei
lui, care s-a pângărit sau dacă este cuprins de un duh de gelozie şi are
bănuieli asupra nevestei lui, care nu s-a pângărit; -
15 omul acela să-şi
aducă nevasta la preot, şi, ca dar de mâncare pentru ea, să aducă a zecea parte
dintr-o efă de floare de făină de orz; să nu toarne untdelemn pe ea, şi să nu
pună tămâie pe ea, căci acesta este un dar de mâncare adus pentru gelozie, un
dar de descoperire, care descopere o fărădelege.
16 Preotul s-o apropie, şi
s-o pună să stea în picioare înaintea Domnului.
17 Preotul să ia apă Sfântă
într-un vas de pământ; să ia ţărână de pe podeala cortului şi s-o pună în
apă.
18 Preotul să pună pe femeie să stea în picioare înaintea Domnului; să
descopere capul femeii, şi să-i pună în mâni darul de mâncare adus pentru
descoperire, darul de mâncare adus pentru gelozie; preotul să aibă în mână apele
amare aducătoare de blestem.
19 Preotul să pună pe femeie să jure, şi să-i
zică: „Dacă nici un om nu s-a culcat cu tine, şi dacă, fiind sub puterea
bărbatului tău, nu te-ai abătut de la el ca să te pângăreşti cu altul, să nu-ţi
facă nici un rău aceste ape amare aducătoare de blestem!
20 Dar dacă, fiind
sub puterea bărbatului tău, te-ai abătut de la el şi te-ai pângărit, şi dacă un
alt om decât bărbatul tău s-a culcat cu tine,
21 şi preotul să pună pe femeie
să jure cu un jurământ de blestem, şi să-i zică: „Domnul să te facă să ajungi de
blestem şi de urgie în mijlocul poporului tău, făcând să ţi se usuce coapsa şi
să ţi se umfle pântecele,
22 şi apele acestea aducătoare de blestem să intre
în măruntaiele tale, ca să facă să ţi se umfle pântecele şi să ţi se usuce
coapsa!” Şi femeia să zică: „Amin! Amin!”
23 Preotul să scrie blestemurile
acestea într-o carte, apoi să le şteargă cu apele cele amare.
24 Şi să dea
femeii să bea apele amare aducătoare de blestem; şi apele aducătoare de blestem
vor intra în ea şi-i vor pricinui amărăciunea.
25 Preotul să ia din mâinile
femeii darul de mâncare adus pentru gelozie, să legene darul într-o parte şi
într-alta înaintea Domnului, şi să-l aducă pe altar.
26 Apoi preotul să ia un
pumn din darul acesta, ca aducere aminte, şi să-l ardă pe altar. După aceea să
dea femeii să bea apele.
27 După ce îi va da să bea apele, dacă ea s-a
pângărit şi a fost necredincioasă bărbatului ei, apele aducătoare de blestem vor
intra în ea, şi-i vor pricinui amărăciunea; pântecele i se va umfla, coapsa i se
va usca, şi femeia aceasta va fi de blestem în mijlocul poporului ei.
28 Dar
dacă femeia nu s-a pângărit şi este curată, va rămâne neatinsă, şi va avea
copii.
29 Aceasta este legea asupra geloziei, pentru împrejurarea când o
femeie, care este sub puterea bărbatului ei, se abate şi se pângăreşte,
30 şi
pentru împrejurarea când un bărbat, apucat de un duh de gelozie, are bănuieli
asupra nevestei lui: preotul s-o pună să stea în picioare înaintea Domnului, şi
să-i facă întocmai după legea aceasta.
31 Bărbatul va fi scutit de vină, dar
femeia aceea îşi va lua pedeapsa nelegiuirii ei.”
Numeri 6
1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2 „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi
spune-le: „Când un bărbat sau o femeie se va despărţi de ceilalţi, făcând o
juruinţă de nazireat1, ca să se închine Domnului,
3 să se ferească de vin şi
de băutură îmbătătoare; să nu bea nici oţet făcut din vin, nici oţet făcut din
vreo băutură îmbătătoare; să nu bea nici o băutură stoarsă din struguri, şi să
nu mănânce struguri proaspeţi nici uscaţi.
4 În tot timpul nazireatului lui,
să nu mănânce nimic care vine din viţă, de la sîmburi până la pieliţa
strugurelui.
5 În tot timpul nazireatului, briciul să nu treacă pe capul lui;
până la împlinirea zilelor pentru care s-a închinat Domnului, va fi Sfânt; să-şi
lase părul să crească în voie.
6 În tot timpul cât s-a făgăduit Domnului prin
jurământ, să nu se apropie de un mort;
7 să nu se pângărească nici la moartea
tatălui său, nici a mamei sale, nici a fratelui său, nici a sorei sale, căci
poartă pe cap închinarea Dumnezeului lui.
8 În tot timpul nazireatului, să
fie închinat Domnului.
9 Dacă moare cineva de moarte năpraznică lângă el, şi
capul lui închinat se face astfel necurat, să-şi radă capul în ziua curăţirii,
şi anume să şi-l radă a şaptea zi.
10 În ziua a opta, să aducă preotului două
turturele sau doi pui de porumbel, la uşa cortului întâlnirii.
11 Preotul să
jertfească pe unul ca jertfă de ispăşire, iar pe celălalt ca ardere de tot, şi
să facă pentru el ispăşirea păcatului lui, făcut cu prilejul mortului. Nazireul
să-şi sfinţească apoi capul chiar în ziua aceea.
12 Să închine din nou
Domnului zilele nazireatului lui dinainte, şi să aducă un miel de un an ca
jertfă pentru vină; zilele dinainte nu vor fi socotite, pentru că nazireatul lui
a fost pângărit.
13 Iată legea nazireului. În ziua când se va împlini vremea
nazireatului lui, să fie adus la uşa cortului întâlnirii.
14 Ca dar, să aducă
Domnului: un miel de un an fără cusur, pentru arderea-de-tot, o oaie de un an şi
fără cusur pentru jertfa de ispăşire, şi un berbec fără cusur, pentru jertfa de
mulţumire;
15 un coş cu azimi, turte făcute din floarea făinii, frământată cu
untdelemn, şi plăcinte fără aluat, stropite cu untdelemn, împreună cu darul de
mâncare şi jertfa de băutură obişnuite.
16 Preotul să aducă aceste lucruri
înaintea Domnului şi să aducă jertfa lui de ispăşire şi arderea-de-tot;
17 să
pregătească berbecul ca jertfă de mulţumire Domnului, împreună cu coşul cu
azimi, şi să pregătească şi darul lui de mâncare şi jertfa lui de băutură.
18
Nazireul să-şi radă, la uşa cortului întâlnirii, capul închinat Domnului; să ia
părul capului său închinat Domnului, şi să-l pună pe focul care este sub jertfa
de mulţumire.
19 Preotul să ia spata dreaptă fiartă a berbecelui, o turtă
nedospită din coş, şi o plăcintă nedospită; şi să le pună în mâinile Nazireului,
după ce acesta şi-a ras capul închinat Domnului.
20 Preotul să le legene
într-o parte şi într-alta înaintea Domnului: acesta este un lucru Sfânt, care
este al preotului, împreună cu pieptul legănat şi spata adusă ca jertfă prin
ridicare. Apoi, nazireul va putea să bea vin.
21 Aceasta este legea pentru
cel ce a făcut juruinţa de nazireat: acesta este darul lui, care trebuie adus
Domnului pentru nazireatul lui, în afară de ce-i vor îngădui mijloacele lui. Să
împlinească tot ce este poruncit pentru juruinţa pe care a făcut-o, după legea
nazireatului.”
22 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
23 „Vorbeşte lui
Aaron şi fiilor lui, şi spune-le: „Aşa să binecuvântaţi pe copiii lui Israel, şi
să le ziceţi:
24 „Domnul să te binecuvânteze, şi să te păzească!
25 Domnul
să facă să lumineze Faţa Lui peste tine, şi să Se îndure de tine!
26 Domnul
să-Şi înalţe Faţa peste tine, şi-să-ţi dea pacea!
27 Astfel să pună Numele
Meu peste copiii lui Israel, şi Eu îi voi binecuvânta.”
Numeri 7
1 Când a isprăvit Moise de aşezat cortul, l-a uns şi l-a sfinţit împreună cu
toate uneltele lui, precum şi altarul cu toate uneltele lui; le-a uns şi le-a
sfinţit.
2 Atunci mai marii lui Israel, căpeteniile caselor părinţilor lor,
şi-au adus darurile lor: aceştia erau mai marii seminţiilor, care luaseră parte
la numărătoare.
3 Ei şi-au adus ca dar înaintea Domnului: şase care acoperite
şi doisprezece boi, adică un car la două căpetenii, şi un bou de fiecare
căpetenie; şi le-au adus înaintea cortului.
4 Domnul a vorbit lui Moise şi a
zis:
5 „Ia de la ei aceste lucruri, şi să le întrebuinţezi pentru slujba
cortului întâlnirii; să le dai Leviţilor, fiecăruia după cum cere slujba
lui.”
6 Moise a luat carele şi boii, şi le-a dat Leviţilor.
7 A dat două
care şi patru boi fiilor lui Gherşon, după cum cereau slujbele lor;
8 a dat
patru care şi opt boi fiilor lui Merari, după cum cereau slujbele lor, sub
cârmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.
9 Dar n-a dat nici unul fiilor
lui Chehat, pentru că, după cum cereau slujbele lor, ei trebuiau să ducă
lucrurile sfinte pe umeri.
10 Căpeteniile şi-au adus darurile pentru
tîrnosirea altarului, în ziua când l-au uns; căpeteniile şi-au adus darurile
înaintea altarului.
11 Domnul i-a zis lui Moise: „Căpeteniile să vină unul
câte unul, şi anume fiecare în câte o zi deosebită, ca să-şi aducă darul pentru
tîrnosirea altarului.”
12 Cel ce şi-a adus darul în ziua întâi, a fost
Nahşon, fiul lui Aminadab, din seminţia lui Iuda.
13 El a adus: o farfurie
din argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean din argint de
şaptezeci de sicli, după siclul Sfântului locaş, amândouă pline cu floare de
făină, frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
14 o căţuie din aur
de zece sicli, plină cu tămâie,
15 un viţel, un berbec, un miel de un an,
pentru arderea-de-tot;
16 un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
17 şi, pentru
jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an.
Acesta a fost darul lui Nahşon, fiul lui Aminadab.
18 A doua zi, şi-a adus
darul Netaneel, fiul lui Ţuar, căpetenia lui Isahar.
19 El a adus: o farfurie
din argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean din argint de
şaptezeci de sicli, după siclul Sfântului locaş, amândouă pline cu floare de
făină, frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
20 o căţuie din aur
de zece sicli, plină cu tămâie;
21 un viţel, un berbec, un miel de un an,
pentru arderea-de-tot;
22 un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
23 şi, pentru
jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an.
Acesta a fost darul lui Netaneel, fiul lui Ţuar.
24 A treia zi, căpetenia
fiilor lui Zabulon, Eliab, fiul lui Helon,
25 a adus: o farfurie din argint
în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean din argint de şaptezeci de
sicli, după siclul Sfântului locaş, amândouă pline cu floare de făină,
frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
26 o căţuie din aur de zece
sicli, plină cu tămâie;
27 un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru
arderea-de-tot;
28 un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
29 şi, pentru jertfa
de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a
fost darul lui Eliab, fiul lui Helon.
30 A patra zi, căpetenia fiilor lui
Ruben, Eliţur, fiul lui Şedeur,
31 a adus: o farfurie din argint în greutate
de o sută treizeci de sicli, un lighean din argint de şaptezeci de sicli, după
siclul Sfântului locaş, amândouă pline cu floare de făină, frământată cu
untdelemn, pentru darul de mâncare;
32 o căţuie din aur de zece sicli plină
cu tămâie;
33 un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru
arderea-de-tot;
34 un ţap pentru jertfa de ispăşire;
35 şi, pentru jertfa
de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a
fost darul lui Eliţur, fiul lui Şedeur.
36 A cincea zi, capetenia fiilor lui
Simeon, Şelumiel, fiul lui Ţurişadai,
37 a adus: o farfurie din argint în
greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean din argint de şaptezeci de
sicli, după siclul Sfântului locaş, amândouă pline cu floare de făină,
frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
38 o căţuie din aur de zece
sicli, plină cu tămâie;
39 un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru
arderea-de-tot;
40 un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
41 şi, pentru jertfa
de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a
fost darul de mâncare al lui Şelumiel, fiul lui Ţurişadai.
42 A şasea zi,
căpetenia fiilor lui Gad, Eliasaf, fiul lui Deuel,
43 a adus: o farfurie din
argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean din argint de
şaptezeci de sicli, după siclul Sfântului locaş, amândouă pline cu floare de
făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
44 o căţuie din aur
de zece sicli, plină cu tămâie;
45 un viţel, un berbec, un miel de un an,
pentru arderea-de-tot;
46 un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
47 şi, pentru
jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an.
Acesta a fost darul lui Eliasaf, fiul lui Deuel.
48 A şaptea zi, căpetenia
fiilor lui Efraim, Elişama, fiul lui Amihud,
49 a adus: o farfurie din argint
în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean din argint de şaptezeci de
sicli, după siclul Sfântului locaş, amândouă pline cu floare de făină,
frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
50 o căţuie din aur de zece
sicli, plină cu tămâie;
51 un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru
arderea-de-tot:
52 un ţap, pentru jertfa de ispăşire:
53 şi, pentru jertfa
de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a
fost darul lui Elişama, fiul lui Amihud.
54 A opta zi, căpetenia fiilor lui
Manase, Gamliel, fiul lui Pedahţur,
55 a adus: o farfurie din argint în
greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean din argint de şaptezeci de
sicli, după siclul Sfântului locaş, amândouă pline cu floare de făină,
frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
56 o căţuie din aur de zece
sicli, plină cu tămâie;
57 un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru
arderea-de-tot;
58 un ţap pentru jertfa de ispăşire;
59 şi, pentru jertfa
de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a
fost darul lui Gamliel, fiul lui Pedahţur.
60 A noua zi, căpetenia fiilor lui
Beniamin, Abidan, fiul lui Ghideoni,
61 a adus: o farfurie din argint în
greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean din argint de şaptezeci de
sicli, după siclul Sfântului locaş, amândouă pline cu floare de făină,
frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
62 o căţuie din aur de zece
sicli, plină cu tămâie;
63 un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru
arderea-de-tot;
64 un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
65 şi, pentru jertfa
de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a
fost darul lui Abidan, fiul lui Ghideoni.
66 A zecea zi, căpetenia fiilor lui
Dan, Ahiezer, fiul lui Amişadai,
67 a adus: o farfurie din argint în greutate
de o sută treizeci de sicli, un lighean din argint de şaptezeci de sicli, după
siclul Sfântului locaş, amândouă pline cu floare de făină, frământată cu
untdelemn, pentru darul de mâncare;
68 o căţuie din aur, plină cu
tămâie;
69 un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru
arderea-de-tot;
70 un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
71 şi pentru jertfa
de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a
fost darul lui Ahiezer, fiul lui Amişadai.
72 A unsprezecea zi, căpetenia
fiilor lui Aşer, Paguiel, fiul lui Ocran,
73 a adus: o farfurie din argint în
greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean din argint de şaptezeci de
sicli, după siclul Sfântului locaş, amândouă pline cu floare de făină,
frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
74 o căţuie din aur de zece
sicli, plină cu tămâie;
75 un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru
arderea-de-tot;
76 un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
77 şi, pentru jertfa
de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a
fost darul lui Paguiel, fiul lui Ocran.
78 A douăsprezecea zi, căpetenia
fiilor lui Neftali, Ahira, fiul lui Enan,
79 a adus: o farfurie din argint în
greutate de o sută treizeci de sicli, un lighian din argint de şaptezeci de
sicli, după siclul Sfântului locaş, amândouă pline cu floare de făină,
frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
80 o căţuie din aur de zece
sicli, plină cu tămâie;
81 un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru
arderea-de-tot;
82 un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
83 şi, pentru jertfa
de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a
fost darul lui Ahira, fiul lui Enan.
84 Acestea au fost darurile aduse de
căpeteniile lui Israel pentru tîrnosirea altarului, în ziua când l-au uns. Au
fost douăsprezece farfurii din argint, douăsprezece ligheane din argint,
douăsprezece căţuii din aur;
85 fiecare farfurie din argint cântărea o sută
treizeci de sicli, şi fiecare lighian cântărea şaptezeci de sicli, aşa că
argintul acestor unelte se ridica în totul la două mii patru sute de sicli, după
siclul Sfântului locaş.
86 Au fost douăsprezece căţui din aur pline cu
tămâie, câte zece sicli căţuia, după siclul Sfântului locaş; aurul căţuiilor se
ridica în totul la o sută douăzeci de sicli.
87 Toate dobitoacele pentru
arderea-de-tot au fost doisprezece viţei, doisprezece berbeci, doisprezece miei
de un an, cu darurile de mâncare obişnuite, doisprezece ţapi, pentru jertfa de
ispăşire.
88 Toate dobitoacele pentru jertfa de mulţumire: douăzeci şi patru
de boi, şaizeci de berbeci, şaizeci de ţapi, şaizeci de miei de un an. Acestea
au fost darurile aduse pentru tîrnosirea altarului, după ce l-au uns.
89 Când
intra Moise în Cortul Întâlnirii ca să vorbească cu Domnul, auzea glasul care-i
vorbea de pe capacul ispăşirii care era aşezat pe chivotul mărturiei, între cei
doi heruvimi. Şi vorbea cu Domnul.
Numeri 8
1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2 „Vorbeşte lui Aaron, şi spune-i:
Când vei aşeza candelele în sfeşnic, cele şapte candele vor trebui să lumineze
în partea dinainte a sfeşnicului.”
3 Aaron a făcut aşa; a aşezat candelele în
partea dinainte a sfeşnicului, cum poruncise lui Moise Domnul.
4 Sfeşnicul
era din aur bătut; atât piciorul cât şi florile lui, erau din aur bătut. Moise
făcuse sfeşnicul după chipul pe care i-l arătase Domnul.
5 Domnul a vorbit
lui Moise şi a zis:
6 „Ia pe Leviţi din mijlocul copiilor lui Israel, şi
curăţeşte-i.
7 Iată cum să-i curăţeşti: Stropeşte-i cu apă ispăşitoare; să
lase să treacă briciul peste tot trupul lor, să-şi spele hainele, şi să se
curăţească.
8 Să ia apoi un viţel, cu darul de mâncare obişnuit, făcut din
floare de făină, frământată cu untdelemn; şi să mai iei un alt viţel pentru
jertfa de ispăşire.
9 Să apropii pe Leviţi înaintea cortului întâlnirii, şi
să strângi toată adunarea copiilor lui Israel.
10 Să apropii pe Leviţi
înaintea Domnului; şi copiii lui Israel să-şi pună mâinile pe Leviţi.
11
Aaron să legene pe Leviţi într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca un dar
legănat din partea copiilor lui Israel; şi să fie închinaţi astfel în slujba
Domnului.
12 Leviţii să-şi pună mâinile pe capul viţeilor, şi să aduci unul
ca jertfă de ispăşire, şi altul ca ardere de tot, ca să faci ispăşire pentru
Leviţi.
13 Să pui pe Leviţi în picioare înaintea lui Aaron şi înaintea fiilor
lui, şi să-i legeni într-o parte şi într-alta, ca un dar legănat Domnului.
14
Aşa să desparţi pe Leviţi din mijlocul copiilor lui Israel; şi Leviţii vor fi ai
Mei.
15 După aceea Leviţii să vină să facă slujba în Cortul Întâlnirii.
Astfel să-i curăţeşti şi să-i legeni într-o parte şi într-alta, ca un dar
legănat.
16 Căci ei Îmi Sunt daţi cu totul din mijlocul copiilor lui Israel:
Eu i-am luat pentru Mine în locul întâilor născuţi, din toţi întâii-născuţi ai
copiilor lui Israel.
17 Căci orice întâi-născut al copiilor lui Israel este
al Meu, atât din oameni cât şi din dobitoace; Mie Mi i-am închinat în ziua când
am lovit pe toţi întâii-născuţi în ţara Egiptului.
18 Şi Eu am luat pe Leviţi
în locul tuturor întâilor născuţi ai copiilor lui Israel.
19 Am dat pe Leviţi
în totul lui Aaron şi fiilor lui, din mijlocul copiilor lui Israel, ca să facă
slujbă pentru copiii lui Israel în Cortul Întâlnirii, să facă ispăşire pentru
copiii lui Israel, şi astfel copiii lui Israel să nu fie loviţi cu nici o urgie,
când se vor apropia de Sfântul locaş.”
20 Moise, Aaron şi toată adunarea
copiilor lui Israel, au făcut cu Leviţii tot ce poruncise lui Moise Domnul
despre Leviţi; aşa au făcut copiii lui Israel cu ei.
21 Leviţii s-au curăţit,
şi şi-au spălat hainele. Aaron i-a legănat într-o parte şi într-alta, ca un dar
legănat înaintea Domnului, şi a făcut ispăşire pentru ei, ca să-i
curăţească.
22 După aceea Leviţii au venit să-şi facă slujba în Cortul
Întâlnirii, în faţa lui Aaron şi a fiilor lui. Întocmai cum poruncise lui Moise
Domnul cu privire la Leviţi, aşa s-a făcut cu ei.
23 Domnul a vorbit lui
Moise şi a zis:
24 „Iată legea privitoare la Leviţi. de la vârsta de douăzeci
şi cinci de ani în sus, orice Levit va intra în slujba cortului întâlnirii ca să
îndeplinească o slujbă acolo.
25 de la vârsta de cincizeci de ani încolo, să
iasă din slujbă, şi să nu mai slujească.
26 Va putea să ajute pe fraţii lui
în Cortul Întâlnirii, să păzească ce le este dat în grijă; dar să nu mai facă
slujbă. Aşa să faci cu Leviţii în ce priveşte slujbele lor.”
Numeri 9
1 Domnul a vorbit lui Moise, în pustia Sinai, în luna întâi a anului al
doilea, după ieşirea lor din ţara Egiptului. Şi a zis:
2 „Copiii lui Israel
să prăznuiască Paştele la vremea Hotărâtă.
3 Să le prăznuiţi la vremea
Hotărâtă, în a patrusprezecea zi a lunii acesteia, seara1; să le prăznuiţi după
toate legile, şi după toate poruncile privitoare la ele.”
4 Moise a vorbit
copiilor lui Israel, să prăznuiască Paştele.
5 Şi au prăznuit Paştele în a
patrusprezecea zi a lunii întâi, seara1, în pustia Sinai; copiii lui Israel au
făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul.
6 S-a
întâmplat că nişte oameni, fiind necuraţi din pricină că se atinseseră de un
mort, nu puteau prăznui Paştele în ziua aceea. Ei s-au înfăţişat în aceeaşi zi
înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron.
7 Şi oamenii aceia i-au zis lui
Moise: „Noi Suntem necuraţi din pricina unui mort; de ce să fim nevoiţi să nu ne
aducem la vremea Hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui
Israel?”
8 Moise le-a răspuns: „Aşteptaţi să văd ce vă porunceşte
Domnul.”
9 Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
10 „Vorbeşte copiilor
lui Israel, şi spune-le: „Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri este
necurat din pricina unui mort sau este într-o călătorie lungă, totuşi să
prăznuiască Paştele în cinstea Domnului.
11 Şi, să le prăznuiască în luna a
doua, în ziua a patrusprezecea, seara1; să le mănânce cu azimi şi ierburi
amare.
12 Să nu lase din ele nimic până a doua zi dimineaţa, şi să nu frângă
nici un os din ele. Să le prăznuiască după toate poruncile privitoare la
Paşte.
13 Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie, şi totuşi
nu prăznuieşte Paştele, sufletul acela să fie nimicit din poporul lui; pentru că
n-a adus darul cuvenit Domnului la vremea Hotărâtă, omul acela să-şi ia pedeapsa
pentru păcatul lui.
14 Dacă un străin, care locuieşte între voi, prăznuieşte
Paştele Domnului, să se ţină de legile şi poruncile privitoare la Paşte. Aceeaşi
lege să fie între voi, pentru străin ca şi pentru băştinaş.”
15 În ziua când
a fost aşezat cortul, norul a acoperit locaşul cortului întâlnirii; şi, de seara
până dimineaţa deasupra cortului era ca înfăţişarea unui foc.
16 Totdeauna
era aşa: ziua, norul acoperea cortul, iar noaptea avea înfăţişarea unui
foc.
17 Când se ridica norul de pe cort, porneau şi copiii lui Israel; şi
acolo unde se oprea norul, tăbărau şi copiii lui Israel.
18 Copiii lui Israel
porneau după porunca Domnului şi tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atâta
vreme cât rămânea norul deasupra cortului.
19 Când norul rămânea mai multă
vreme deasupra cortului, copiii lui Israel ascultau de porunca Domnului, şi nu
porneau.
20 Când norul rămânea mai puţine zile deasupra cortului, ei tăbărau
după porunca Domnului, şi porneau după porunca Domnului.
21 Dacă norul se
oprea de seara până dimineaţa, şi se ridica dimineaţa, atunci porneau şi ei.
Dacă norul se ridica după o zi şi o noapte, atunci porneau şi ei.
22 Dacă
norul se oprea deasupra cortului două zile sau o lună sau un an, copiii lui
Israel rămâneau tăbărâţi, şi nu porneau; şi când se ridica, porneau şi ei.
23
Tăbărau după porunca Domnului, şi porneau după porunca Domnului; ascultau de
porunca Domnului, de porunca Domnului dată prin Moise.
Numeri 10
1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2 „Fă-ţi două trâmbiţe din argint;
să le faci din argint bătut. Ele să-ţi slujească pentru chemarea adunării şi
pentru pornirea taberilor.
3 Când se va suna cu ele, toată adunarea să se
strângă la tine, la uşa cortului întâlnirii.
4 Când se va suna numai cu o
trâmbiţă, să se strângă la tine căpeteniile, mai marii peste miile lui
Israel.
5 Când veţi suna cu vîlvă, să pornească cei ce tăbărăsc la
răsărit;
6 când veţi suna a doua oară cu vîlvă, să pornească cei ce tăbărăsc
la miazăzi: pentru plecarea lor, să se sune cu vîlvă.
7 Când va fi vorba de
strângerea adunării, să sunaţi, dar să nu sunaţi cu vîlvă.
8 Din trâmbiţe să
sune fiii lui Aaron, preoţii. Aceasta să fie o lege veşnică pentru voi şi pentru
urmaşii voştri.
9 Când veţi merge la război, în ţara voastră, împotriva
vrăjmaşului care va lupta împotriva voastră, să sunaţi cu vîlvă din trâmbiţe, şi
Domnul, Dumnezeul vostru, Îşi va aduce aminte de voi, şi veţi fi izbăviţi de
vrăjmaşii voştri.
10 În zilele voastre de bucurie, la sărbătorile voastre, şi
la lunile noi ale voastre, să sunaţi din trâmbiţe, când vă veţi aduce
arderile-de-tot şi jertfele de mulţumire; şi ele vor face ca Dumnezeul vostru
să-Şi aducă aminte de voi. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”
11 În ziua a
douăsprezecea a lunii a doua a anului al doilea, s-a ridicat norul de pe Cortul
Întâlnirii.
12 Şi copiii lui Israel au pornit din pustia Sinai după taberile
lor. Norul s-a oprit în pustia Paran.
13 Această întâia plecare au făcut-o
după porunca Domnului dată prin Moise.
14 Întăi a pornit steagul taberii
fiilor lui Iuda, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Iuda era mai mare
Nahşon, fiul lui Aminadab;
15 peste oştirea seminţiei fiilor lui Isahar era
Netaneel, fiul lui Ţuar;
16 peste oştirea seminţiei fiilor lui Zabulon, era
Eliab, fiul lui Helon.
17 Când a fost desfăcut cortul, au pornit întăi fiii
lui Gherşon şi fiii lui Merari, ducând cortul.
18 Apoi a pornit steagul
taberii lui Ruben, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Ruben era mai
mare Eliţur, fiul lui Şedeur;
19 peste oştirea seminţiei fiilor lui Simeon,
era Şelumiel, fiul lui Ţurişadai;
20 peste oştirea seminţiei fiilor lui Gad
era Eliasaf, fiul lui Deuel.
21 Apoi au pornit Chehatiţii, ducând Sfântul
locaş; până la venirea lor ceilalţi întinseseră cortul.
22 Apoi a pornit
steagul taberii fiilor lui Efraim, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui
Efraim era mai mare Elişama, fiul lui Amihud;
23 peste oştirea seminţiei
fiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahţur;
24 peste oştirea seminţiei
fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni.
25 Apoi a pornit steagul
taberii fiilor lui Dan, împreună cu oştirile lui: ei erau coada tuturor
taberilor. Peste oştirea lui Dan era mai mare Ahiezer, fiul lui Amişadai;
26
peste oştirea seminţiei fiilor lui Aşer era Paguiel, fiul lui Ocran;
27 peste
oştirea seminţiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan.
28 Acesta a
fost şirul în care au pornit copiii lui Israel, după oştirile lor; aşa au
plecat.
29 Moise i-a zis lui Hobab, fiul lui Reuel, Madianitul, socrul lui
Moise: „Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: „Eu vi-l voi da.” Vino
cu noi, şi îţi vom face bine, căci Domnul a făgăduit că va face bine lui
Israel.”
30 Hobab i-a răspuns: „Nu pot să merg; ci mă voi duce în ţara mea şi
în locul meu de naştere.”
31 Şi Moise a zis: „Nu ne părăsi, te rog; fiindcă
tu cunoşti locurile unde putem să tăbărâm în pustie; deci, tu să ne fii
călăuză.
32 Şi dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri de binele pe care
ni-l va face Domnul.”
33 Ei au plecat de la muntele Domnului, şi au mers trei
zile; chivotul legământului Domnului a pornit înaintea lor, şi a făcut un drum
de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă.
34 Norul Domnului era deasupra
lor în timpul zilei, când porneau din tabără.
35 Când pornea chivotul, Moise
zicea: „Scoală-Te, Doamne, ca să se împrăştie vrăjmaşii Tăi, şi să fugă
dinaintea Feţei Tale cei ce Te urăsc!”
36 Iar când îl aşezau, zicea:
„Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!”
Numeri 11
1 Poporul a cîrtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău.
Când a auzit Domnul, S-a mâniat. S-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit
o parte din marginea taberii.
2 Poporul a strigat către Moise. Moise s-a
rugat Domnului, şi focul s-a stins.
3 Locului aceluia i-au pus numele Tabeera
(Ardere), pentru că se aprinsese focul Domnului printre ei.
4 Adunăturii de
oameni, care se aflau în mijlocul lui Israel, i-a venit poftă, ba chiar şi
copiii lui Israel au început să plângă, şi să zică: „Cine ne va da carne să
mâncăm?
5 Ne aducem aminte de peştii pe care-i mâncam în Egipt, şi care nu ne
costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praji, de ceapă şi de usturoi.
6
Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noştri nu văd decât mana
aceasta.”
7 Mana semăna cu grăuntele de coriandru, şi la vedere era ca
bedeliumul.
8 Poporul se risipea şi o strângea, o măcina la rîşniţă sau o
pisa într-o piuă; o fierbea în oală, şi făcea turte din ea. Mana avea gustul
unei turte făcute cu untdelemn.
9 Când cădea roua noaptea în tabără, cădea şi
mana.
10 Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui şi la uşa
cortului lui. mânia Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat,
11 şi
a zis Domnului: „Pentru ce mîhneşti Tu pe robul Tău, şi pentru ce n-am căpătat
eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?
12
Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici:
„Poartă-l la sînul tău, cum poartă doica pe copil” până în ţara pe care ai jurat
părinţilor lui că i-o vei da?
13 De unde să iau carne, ca să dau la tot
poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: „Dă-ne carne ca să mâncăm!”
14
Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru
mine.
15 Decât să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai
am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea.”
16 Domnul i-a
zis lui Moise: „Adună la Mine şaptezeci de bărbaţi, dintre bătrânii lui Israel,
din cei pe care-i cunoşti ca bătrâni ai poporului şi cu putere asupra lor; adu-i
la Cortul Întâlnirii, şi să se înfăţişeze acolo împreună cu tine.
17 Eu Mă
voi pogorâ, şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din duhul care este peste tine, şi-l
voi pune peste ei ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului, şi să n-o
porţi tu singur.
18 Să spui poporului: „Sfinţiţi-vă pentru mâine, şi aveţi să
mâncaţi carne, fiindcă aţi plâns în auzul Domnului, şi aţi zis: „Cine ne va da
carne să mâncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt!” Domnul vă va da carne, şi
veţi mânca.
19 Aveţi să mâncaţi carne, nu o zi, nici două zile, nici cinci
zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile,
20 ci o lună întreagă, până vă
va ieşi pe nări, şi vă veţi scârbi de ea, pentru că n-aţi ascultat de Domnul
care este în mijlocul vostru, şi pentru că aţi plâns înaintea Lui, zicând:
„Pentru ce am ieşit noi oare din Egipt?.”
21 Moise a zis: „Şase sute de mii
de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia Sunt eu, şi Tu
zici: „Le voi da carne, şi vor mânca o lună întreagă!”
22 Putem tăia oare
atâtea oi şi atîţia boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toţi peştii
mării, ca să le ajungă?”
23 Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva s-a scurtat
oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se va întâmpla sau
nu.”
24 Moise a ieşit, şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat
şaptezeci de bărbaţi din bătrânii poporului, şi i-a pus în jurul cortului.
25
Domnul S-a pogorât în nor, şi a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era
peste el, şi l-a pus peste cei şaptezeci de bătrâni. Şi de îndată ce duhul s-a
aşezat peste ei, au început să proorocească; dar după aceea n-au mai
proorocit.
26 Doi oameni, unul numit Eldad, şi altul Medad, rămăseseră în
tabără, şi duhul s-a aşezat şi peste ei; căci erau dintre cei scrişi, cu toate
că nu se duseseră la cort. Şi au început să proorocească şi ei în tabără.
27
Un tânăr a alergat şi a dat de ştire lui Moise, zicând: „Eldad şi Medad
proorocesc în tabără.”
28 Şi Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din
tinereţea lui, a luat cuvântul şi a zis: „Domnule Moise, opreşte-i.”
29 Moise
i-a răspuns: „Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să
fie alcătuit din prooroci, şi Domnul să-Şi pună Duhul Lui peste ei!”
30 Apoi
Moise s-a întors în tabără, el şi bătrânii lui Israel.
31 Domnul a făcut să
sufle de peste mare un vânt, care a adus prepeliţe, şi le-a răspândit peste
tabără cale cam de o zi într-o parte şi cale cam de o zi de cealaltă parte în
jurul taberii. Aveau o înălţime de aproape doi coţi de la faţa pământului.
32
În tot timpul zilei aceleia şi toată noaptea, şi toată ziua următoare, poporul
s-a sculat şi a strâns prepeliţe; cel ce strânsese cel mai puţin avea zece
omeri. Ei şi le-au întins în jurul taberii.
33 Pe când carnea era încă în
dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva
poporului; şi Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.
34 Au pus
locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au
îngropat pe poporul apucat de poftă.
35 de la Chibrot-Hataava, poporul a
plecat la Haţerot, şi s-a oprit la Haţerot.
Numeri 12
1 Maria şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din pricina femeii etiopiane
pe care o luase el de nevastă; căci luase o femeie etiopiană.
2 Şi au zis:
„Oare numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare şi prin noi?” Şi Domnul
a auzit-o.
3 Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de
pe faţa pământului.
4 Deodată Domnul i-a zis lui Moise, lui Aaron şi Mariei:
„Duceţi-vă, câteşi trei la Cortul Întâlnirii.” Şi s-au dus câteşi trei.
5
Domnul S-a pogorât în stâlpul de nor, şi a stat la uşa cortului. A chemat pe
Aaron şi pe Maria, şi ei s-au apropiat amândoi.
6 Şi a zis: „Ascultaţi bine
ce vă spun! Când va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui
într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.
7 Nu tot aşa este însă cu robul
Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea.
8 Eu îi vorbesc gură către
gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri grele de înţeles, ci el vede chipul
Domnului. Cum de nu v-aţi temut, deci, să vorbiţi împotriva robului Meu,
împotriva lui Moise?”
9 Domnul S-a aprins de mânie împotriva lor. Şi a
plecat.
10 Norul s-a depărtat de pe cort. Şi iată că Maria era plină de
lepră, albă ca zăpada. Aaron s-a întors spre Maria; şi iată că ea avea
lepră.
11 Atunci Aaron i-a zis lui Moise: „Ah, domnul meu, nu ne face să
purtăm pedeapsa păcatului pe care l-am făcut ca nişte nechibzuiţi, şi de care
ne-am făcut vinovaţi!”
12 Să nu fie Maria ca un copii născut mort, a cărui
carne este pe jumătate putredă când iese din pântecele mamei lui”!
13 Moise a
strigat către Domnul, zicând: „Dumnezeule, Te rog, vindec-o!”
14 Şi Domnul
i-a zis lui Moise: „Dacă ar fi scuipat-o tatăl ei în obraz, n-ar fi fost ea oare
de ocară timp de şapte zile? Să fie închisă, deci, şapte zile afară din tabără;
după aceea, să fie primită în tabără.”
15 Maria a fost închisă şapte zile
afară din tabără. Şi poporul n-a pornit, până ce a intrat din nou Maria în
tabără.
16 După aceea poporul a plecat din Haţerot, şi a tăbărât în pustia
Paran.
Numeri 13
1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2 „Trimite nişte oameni să
iscodească ţara Canaanului pe care o dau copiilor lui Israel. Să trimiţi câte un
om pentru fiecare din seminţiile părinţilor lor, toţi să fie dintre fruntaşii
lor.”
3 Moise i-a trimis din pustia Paran, după porunca Domnului; toţi
oamenii aceştia erau căpetenii ale copiilor lui Israel.
4 Iată numele lor:
pentru seminţia lui Ruben: Şamua, fiul lui Zacur;
5 pentru seminţia lui
Simeon: Şafat, fiul lui Hori;
6 pentru seminţia lui Iuda: Caleb, fiul lui
Iefune;
7 pentru seminţia lui Isahar: Igual, fiul lui Iosif;
8 pentru
seminţia lui Efraim: Hosea, fiul lui Nun;
9 pentru seminţia lui Beniamin:
Palti, fiul lui Rafu;
10 pentru seminţia lui Zabulon: Gadiel, fiul lui
Sodi;
11 pentru seminţia lui Iosif, seminţia lui Manase: Gadi, fiul lui
Susi;
12 pentru seminţia lui Dan: Amiel, fiul lui Ghemali;
13 pentru
seminţia lui Aşer: Setur, fiul lui Micael;
14 pentru seminţia lui Neftali:
Nahbi, fiul lui Vofsi;
15 pentru seminţia lui Gad: Gheuel, fiul lui
Machi.
16 Acestea Sunt numele bărbaţilor pe care i-a trimis Moise să
iscodească ţara. Lui Hosea, fiul lui Nun, Moise i-a pus numele Iosua.
17
Moise i-a trimis să iscodească ţara Canaanului. El le-a zis: „Mergeţi de aici
spre miazăzi, şi apoi să vă suiţi pe munte.
18 Vedeţi ţara, vedeţi cum este
ea, cum este poporul care o locuieşte, dacă este tare sau slab, dacă este mic
sau mare la număr;
19 vedeţi cum este ţara în care locuieşte: dacă este bună
sau rea; cum Sunt cetăţile în care locuieşte: dacă Sunt deschise sau
întărite;
20 cum este pământul: dacă este gras sau sterp, dacă Sunt sau nu
copaci pe el. Fiţi cu inimă, şi luaţi cu voi roade din ţară.” Era pe vremea când
încep să se coacă strugurii.
21 Ei s-au suit, şi au iscodit ţara, de la
pustia Ţin până la Rehob, pe drumul care duce la Hamat.
22 S-au suit pe la
miazăzi, şi au mers până la Hebron, unde se aflau Ahiman, Şeşai şi Talmai,
copiii lui Anac. Hebronul fusese zidit cu şapte ani înainte de cetatea Ţoan din
Egipt.
23 Au ajuns până la valea Eşcol; acolo au tăiat o ramură de viţă cu un
strugur, şi l-au dus câte doi cu ajutorul unei prăjini, au luat şi rodii şi
smochine.
24 Locul acela l-au numit valea Eşcol (Strugure), din pricina
strugurelui pe care l-au tăiat de acolo copiii lui Israel.
25 S-au întors de
la iscodirea ţării după patruzeci de zile împlinite,
26 Au plecat şi au ajuns
la Moise şi la Aaron, şi la toată adunarea copiilor lui Israel, la Cades, în
pustia Paran. Le-au adus ştiri, lor şi întregii adunări, şi le-au arătat roadele
ţării.
27 Iată ce au istorisit lui Moise: „Ne-am dus în ţara în care ne-ai
trimis. Cu adevărat, este o ţară în care curge lapte şi miere, şi iată-i
roadele.
28 Dar poporul care locuieşte în ţara aceasta este puternic,
cetăţile Sunt întărite şi foarte mari. Ba încă am văzut acolo şi pe fiii lui
Anac.
29 Amaleciţii locuiesc ţinutul de la miazăzi; Iebusiţii şi Amoriţii
locuiesc muntele; şi Canaaniţii şi Hetiţii locuiesc lângă mare şi dealungul
Iordanului.”
30 Caleb a potolit poporul, care cîrtea împotriva lui Moise. El
a zis: „Haide să ne suim, şi să punem mâna pe ţară, căci vom fi
biruitori!”
31 Dar bărbaţii care fuseseră împreună cu el au zis: „Nu putem să
ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi.”
32 Şi au
înegrit înaintea copiilor lui Israel ţara pe care o iscodiseră. Ei au zis: „Ţara
pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o ţară care mănâncă pe locuitorii
ei; toţi aceia pe care i-am văzut acolo Sunt oameni de statură înaltă.
33
Apoi am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul
uriaşilor: înaintea noastră şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.”
Numeri 14
1 Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul a plâns în
noaptea aceea.
2 Toţi copiii lui Israel au cîrtit împotriva lui Moise şi
Aaron, şi toată adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului
sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta?
3 Pentru ce ne duce Domnul în ţara
aceasta, în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii
noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?”
4 Şi
au zis unul altuia: „Să ne alegem o căpetenie, şi să ne întoarcem în
Egipt.”
5 Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pământ, în faţa întregii adunări
a copiilor lui Israel care era strânsă la o laltă.
6 Şi, dintre cei ce
iscodiseră ţara, Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, şi-au rupt
hainele,
7 şi au vorbit astfel întregii adunări a copiilor lui Israel: „Ţara
pe care am străbătut-o noi ca s-o iscodim, este o ţară foarte bună,
minunată.
8 Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta,
şi ne-o va da: este o ţară în care curge lapte şi miere.
9 Numai, nu vă
răzvrătiţi împotriva Domnului, şi nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci
îi vom mânca. Ei nu mai au nici un sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeţi de
ei!”
10 Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, când slava Domnului s-a
arătat peste Cortul Întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel.
11 Şi
Domnul i-a zis lui Moise: „Până când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu
va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui?
12 De
aceea, îl voi lovi cu ciumă, şi-l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam
mai mare şi mai puternic decât el.”
13 Moise a zis Domnului: „Egiptenii vor
auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin
puterea Ta.
14 Şi vor spune locuitorilor ţării aceleia. Ei ştiau că Tu,
Domnul, eşti în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu,
Domnul; că norul Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într-un stâlp
de nor, şi noaptea într-un stâlp de foc.
15 Dacă omori pe poporul acesta ca
pe un singur om, neamurile, care au auzit vorbindu-se de Tine, vor zice:
16
„Domnul n-avea putere să ducă pe poporul acesta în ţara pe care jurase că i-o va
da: de aceea l-a omorât în pustie!”
17 Acum, să se arate puterea Domnului în
mărimea ei, cum ai spus când ai zis:
18 „Domnul este încet la mânie şi bogat
în bunătate, iartă fărădelegea şi răsvrătirea; dar nu ţine pe cel vinovat drept
nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi
la al patrulea neam.
19 Iartă, deci, fărădelegea poporului acestuia, după
mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până
aici.”
20 Şi Domnul a spus: „Iert cum ai cerut.
21 Dar cât este de
adevărat că Eu Sunt viu şi că slava Domnului va umplea tot pământul,
22 atât
este de adevărat că toţi cei ce au văzut cu ochii lor slava Mea, şi minunile pe
care le-am făcut în Egipt şi în pustie, şi totuşi M-au ispitit de zece ori acum,
şi n-au ascultat glasul Meu,
23 toţi aceia nu vor vedea ţara pe care am jurat
părinţilor lor că le-o voi da, şi anume, toţi cei ce M-au nesocotit, n-o vor
vedea.
24 Iar pentru că robul Meu Caleb a fost însufleţit de un alt duh, şi a
urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s-a dus, şi
urmaşii lui o vor stăpâni.
25 Amaleciţii şi Canaaniţii locuiesc valea
aceasta: deci, mâine, întoarceţi-vă, şi plecaţi în pustie, pe calea care duce
spre Marea Roşie.”
26 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
27
„Până când voi lăsa această rea adunare să cîrtească împotriva Mea? Am auzit
cîrtirile copiilor lui Israel, care cîrteau împotriva Mea.
28 Spune-le: „Pe
viaţa Mea!” zice Domnul „că vă voi face întocmai cum aţi vorbit în auzul
urechilor Mele.
29 Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi
toţi, a căror numărătoare s-a făcut, numărându-vă de la vârsta de douăzeci de
ani în sus, şi care aţi cîrtit împotriva Mea,
30 nu veţi intra în ţara pe
care jurasem că vă voi da-o s-o locuiţi, în afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi
Iosua, fiul lui Nun.
31 Pe copilaşii voştri însă, despre care aţi zis că vor
fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască ţara pe care aţi
nesocotit-o voi.
32 Iar cât despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în
pustie.
33 Şi copiii voştri vor rătăci patruzeci de ani în pustie, şi vor
ispăşi astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea
în pustie.
34 După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa,
patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de
fiecare zi: şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi.
35
Eu, Domnul, am vorbit! În adevăr, aşa voi face acestei rele adunări, care s-a
unit împotriva Mea; vor fi nimiciţi în pustia aceasta şi în ea vor muri.”
36
Bărbaţii pe care îi trimisese Moise să iscodească ţara, şi cari, la întoarcerea
lor, făcuseră ca toată adunarea să cîrtească împotriva lui, înegrind ţara;
37
oamenii aceştia, care înegriseră ţara, au murit acolo înaintea Domnului, loviţi
de o moarte năpraznică.
38 Numai Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui
Iefune, au rămas cu viaţă dintre oamenii aceia care se duseseră să iscodească
ţara.
39 Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel; şi poporul
a fost într-o mare jale.
40 S-au sculat dis-de-dimineaţă a doua zi, şi s-au
suit pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne! Suntem gata să ne suim în locul de
care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.”
41 Moise a zis: „Pentru ce călcaţi
porunca Domnului? Nu veţi izbuti.
42 Nu vă suiţi, căci Domnul nu este în
mijlocul vostru! Nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri.
43 Căci
Amaleciţii şi Canaaniţii Sunt înaintea voastră, şi veţi cădea ucişi de sabie;
odată ce v-aţi abătut de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi.”
44 Ei s-au
îndărătnicit şi s-au suit pe vârful muntelui; dar chivotul legământului şi Moise
n-au ieşit din mijlocul taberii.
45 Atunci s-au pogorât Amaleciţii şi
Canaaniţii, care locuiau pe muntele acela, i-au bătut, şi i-au tăiat în bucăţi
până la Horma.
Numeri 15
1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2 „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi
spune-le: „Când veţi intra în ţara pe care v-o dau ca să vă aşezaţi locuinţele
în ea,
3 şi veţi aduce Domnului o jertfă mistuită de foc, fie o ardere de
tot, fie o jertfă adusă pentru împlinirea unei juruinţe sau ca dar de bunăvoie
sau la sărbătorile voastre, ca să faceţi din cirezile sau turmele voastre un
miros plăcut Domnului,
4 cel ce îşi va aduce darul său Domnului să aducă
Domnului ca dar de mâncare a zecea parte dintr-o efă de floare de făină
frământată într-un sfert de hin de untdelemn;
5 iar vin pentru jertfa de
băutură la arderea-de-tot sau la jertfă, să aducă un sfert de hin de fiecare
miel.
6 Pentru un berbec, să aduci ca dar de mâncare două zecimi de efă din
floarea făinii frământată într-o treime de hin de untdelemn,
7 şi să faci o
jertfă de băutură de o treime de hin de vin, ca dar de mâncare de un miros
plăcut Domnului.
8 Dacă aduci un viţel, fie ca ardere de tot, fie ca jertfă
pentru împlinirea unei juruinţe sau ca jertfă de mulţumire Domnului,
9 să
aduci ca dar de mâncare, împreună cu viţelul, trei zecimi de efă din floarea
făinii, frământată într-o jumătate de hin de untdelemn,
10 şi să faci o
jertfă de băutură de o jumătate de hin de vin: aceasta este o jertfă mistuită de
foc, de un miros plăcut Domnului.
11 Aşa să se facă pentru fiecare bou,
pentru fiecare berbec, pentru fiecare miel sau ied.
12 După numărul vitelor,
aşa să faceţi pentru fiecare, după numărul lor.
13 Aşa să facă lucrurile
acestea orice băştinaş, când va aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros
plăcut Domnului.
14 Dacă un străin care locuieşte la voi sau care se va găsi
în viitor în mijlocul vostru, aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut
Domnului, s-o aducă în acelaşi fel ca voi.
15 Să fie o singură lege pentru
toată adunarea, atât pentru voi cât şi pentru străinul care locuieşte în
mijlocul vostru; aceasta să fie o lege necurmată printre urmaşii voştri: cu
străinul să fie ca şi cu voi, înaintea Domnului.
16 O singură lege şi o
singură poruncă să fie atât pentru voi cât şi pentru străinul care locuieşte
printre voi.”
17 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
18 „Vorbeşte copiilor
lui Israel, şi spune-le: „Când veţi intra în ţara în care vă voi duce,
19 şi
când veţi mânca pâine din ţara aceea, să luaţi întâi un dar ridicat pentru
Domnul.
20 Ca dar ridicat să aduceţi o turtă din pîrga plămădelii voastre;
s-o aduceţi cum aduceţi darul care se ia întâi din arie.
21 Din pîrga
plămădelii voastre să luaţi întâi un dar ridicat pentru Domnul din neam în
neam.
22 Dacă păcătuiţi fără voie, şi nu păziţi toate poruncile pe care le-a
făcut cunoscut lui Moise Domnul,
23 tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise,
din ziua când a dat Domnul porunci şi mai tîrziu din neam în neam;
24 dacă
păcatul a fost făcut fără voie, şi fără să ştie adunarea, toată adunarea să
aducă un viţel ca ardere de tot de un miros plăcut Domnului, împreună cu darul
său de mâncare şi cu jertfa sa de băutură, după rânduielile aşezate; să mai
aducă şi un ţap ca jertă de ispăşire.
25 Preotul să facă ispăşire pentru
toată adunarea copiilor lui Israel şi li se va ierta; căci au păcătuit fără
voie, şi şi-au adus darul lor, o jertfă mistuită de foc în cinstea Domnului şi o
jertfă de ispăşire înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l-au săvârşit fără
voie.
26 Se va ierta întregii adunări a copiilor lui Israel, şi străinului
care locuieşte în mijlocul lor, căci tot poporul a păcătuit fără voie.
27
Dacă unul singur a păcătuit fără voie, să aducă o capră de un an ca jertfă
pentru păcat.
28 Preotul să facă ispăşire pentru cel ce a păcătuit fără voie
înaintea Domnului; când va face ispăşire pentru el, i se va ierta.
29 Atât
pentru băştinaşul dintre copiii lui Israel, cât şi pentru străinul care
locuieşte în mijlocul lor, să fie aceeaşi lege, când va păcătui fără voie.
30
Dar dacă cineva, fie băştinaş fie străin, păcătuieşte cu voie, huleşte pe
Domnul: acela va fi nimicit din mijlocul poporului său,
31 căci a nesocotit
cuvântul Domnului, şi a călcat porunca Lui; va fi nimicit şi îşi va lua astfel
pedeapsa pentru nelegiuirea lui.
32 Când erau copiii lui Israel în pustie, au
găsit pe un om strângând lemne în ziua Sabatului.
33 Cei ce-l găsiseră
strângând lemne, l-au adus la Moise, la Aaron şi la toată adunarea.
34 L-au
aruncat în temniţă, căci nu se spusese ce trebuiau să-i facă.
35 Domnul i-a
zis lui Moise: „Omul acesta să fie pedepsit cu moartea, toată adunarea să-l
ucidă cu pietre afară din tabără.”
36 Toată adunarea l-a scos afară din
tabără şi l-a ucis cu pietre; şi a murit, cum poruncise lui Moise Domnul.
37
Domnul i-a zis lui Moise:
38 „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le să-şi
facă, din neam în neam, un ciucure la colţurile veşmintelor lor, şi să pună un
fir albastru peste ciucurele acesta din colţurile veşmintelor.
39 Când veţi
avea ciucurele acesta, să vă uitaţi la el, şi să vă aduceţi aminte de toate
poruncile Domnului, ca să le împliniţi şi să nu urmaţi după poftele inimilor
voastre şi după poftele ochilor voştri, ca să vă lăsaţi tîrîţi la curvie.
40
Să vă aduceţi astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniţi, şi să fiţi
sfinţi pentru Dumnezeul vostru.
41 Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care
v-am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru.”
Numeri 16
1 Core, fiul lui Iţehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, s-a răsculat
împreună cu Datan şi Abiram, fiii lui Eliab, şi On, fiul lui Pelet, câteşi trei
fiii lui Ruben.
2 S-au răsculat împotriva lui Moise, împreună cu două sute
cincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntaşii adunării, din cei ce
erau chemaţi la sfat, şi care erau oameni cu nume.
3 Ei s-au adunat împotriva
lui Moise şi Aaron, şi le-au zis: „Destul! căci toată adunarea, toţi Sunt
sfinţi, şi Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicaţi voi mai pesus de
adunarea Domnului?”
4 Când a auzit Moise lucrul acesta, a căzut cu faţa la
pământ.
5 A vorbit lui Core şi la toată ceata lui şi a zis: „Mâine, Domnul va
arăta cine este al Lui şi cine este Sfânt, şi-l va lăsa să se apropie de El; va
lăsa să se apropie de El pe acela pe care-l va alege.
6 Iată ce să faceţi.
Luaţi cădelniţe, Core şi toată ceata lui.
7 Mâine, puneţi foc în ele, şi
puneţi tămâie pe el înaintea Domnului. Acela pe care-l va alege Domnul, va fi
Sfânt. Destul, copiii lui Levi.”
8 Moise i-a zis lui Core: „Ascultaţi, deci,
copiii lui Levi!
9 Prea puţin lucru este oare pentru voi că Dumnezeul lui
Israel v-a ales din adunarea lui Israel, lăsîndu-vă să vă apropiaţi de El, ca să
fiţi întrebuinţaţi la slujba cortului Domnului, şi să vă înfăţişaţi înaintea
adunării ca să-i slujiţi?
10 V-a lăsat să vă apropiaţi de El, pe tine, şi pe
toţi fraţii tăi, pe copiii lui Levi, şi acum mai voiţi şi preoţia!
11 De
aceea te aduni tu şi ceata ta împotriva Domnului! Căci cine este Aaron, ca să
cîrtiţi împotriva lui?”
12 Moise a trimis să-i cheme pe Datan şi pe Abiram,
fiii lui Eliab. Dar ei au zis: „Nu ne suim.
13 N-ajunge că ne-ai scos dintr-o
ţară, unde curge lapte şi miere, ca să ne faci să murim în pustie, de vrei să
mai şi stăpâneşti peste noi?
14 Ce bine ne-ai mai dus într-o ţară unde curge
lapte şi miere, şi ce bine ne-ai mai dat în stăpânire ogoare şi vii! Crezi că
poţi să iei ochii oamenilor? Nu ne suim!”
15 Moise s-a mâniat foarte tare şi
a zis Domnului: „Nu căuta la darul lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar, şi
n-am făcut rău nici unuia din ei.”
16 Moise i-a zis lui Core: „Tu şi toată
ceata ta, mâine să fiţi înaintea Domnului, tu şi ei, împreună cu Aaron.
17
Luaţi-vă fiecare cădelniţa lui, puneţi tămâie în ea, şi aduceţi fiecare înaintea
Domnului cădelniţa lui: două sute cincizeci de cădelniţe; tu şi Aaron, să vă
luaţi şi voi fiecare cădelniţa lui.”
18 Şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus
foc în ea, au pus tămâie în foc, şi au stat la uşa cortului întâlnirii, împreună
cu Moise şi Aaron.
19 Şi Core a chemat toată adunarea împotriva lui Moise şi
Aaron, la uşa cortului întâlnirii. Atunci slava Domnului s-a arătat întregii
adunări.
20 Şi Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
21
„Despărţiţi-vă din mijlocul acestei adunări, şi-i voi topi într-o clipă.”
22
Ei au căzut cu feţele la pământ, şi au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor
oricărui trup! Un singur om a păcătuit, şi să Te mânii împotriva întregii
adunări?”
23 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
24 „Vorbeşte adunării, şi
spune-i: „Daţi-vă la o parte din preajma locuinţei lui Core, Datan şi
Abiram!”
25 Moise s-a sculat, şi s-a dus la Datan şi Abiram; şi bătrânii lui
Israel au mers după el.
26 A vorbit adunării şi a zis: „Depărtaţi-vă de
corturile acestor oameni răi, şi nu vă atingeţi de nimic din ce este al lor, ca
să nu periţi odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor.”
27 Ei s-au
depărtat din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram. Datan şi Abiram au
ieşit afară, şi au stat la uşa corturilor lor, cu nevestele, copiii şi pruncii
lor.
28 Moise a zis: „Iată cum veţi cunoaşte că Domnul m-a trimis să fac
toate aceste lucruri, şi să nu lucrez din capul meu.
29 Dacă oamenii aceştia
vor muri cum mor toţi oamenii şi dacă vor avea aceeaşi soartă ca toţi oamenii,
nu m-a trimis Domnul;
30 dar dacă Domnul va face un lucru ne mai auzit, dacă
pământul îşi va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, aşa încît se vor
pogorâ de vii în locuinţa morţilor, atunci veţi şti că oamenii aceştia au hulit
pe Domnul.”
31 Pe când isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pământul de
sub ei s-a despicat în două.
32 Pământul şi-a deschis gura, şi i-a înghiţit,
pe ei şi casele lor, împreună cu toţi oamenii lui Core şi toate averile
lor.
33 Şi s-au pogorât astfel de vii în locuinţa morţilor, ei şi tot ce
aveau; pământul i-a acoperit de tot, şi au pierit din mijlocul adunării.
34
Tot Israelul, care era în jurul lor, când au ţipat ei, a fugit; căci ziceau: „Să
fugim ca să nu ne înghită pământul!”
35 Un foc a ieşit de la Domnul, şi a
mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia.
36 Domnul a
vorbit lui Moise şi a zis:
37 „Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să
scoată cădelniţele din foc şi să lepede focul din ele, căci Sunt sfinţite.
38
Cu cădelniţele acestor oameni care au păcătuit şi au ispăşit păcatul cu viaţa
lor, să se facă nişte plăci întinse, cu care să se acopere altarul. Fiindcă au
fost aduse înaintea Domnului şi Sunt sfinţite, să slujească de aducere aminte
copiilor lui Israel.
39 Preotul Eleazar a luat cădelniţele din aramă pe care
le aduseseră cei arşi, şi a făcut din ele nişte plăci pentru acoperirea
altarului.
40 Acesta este un semn de aducere aminte pentru copiii lui Israel,
pentru ca nici un străin, care nu este din neamul lui Aaron, să nu se apropie să
aducă tămâie înaintea Domnului, şi să nu i se întâmple ca lui Core şi cetei lui,
după cum spusese Domnul prin Moise.
41 A doua zi, toată adunarea copiilor lui
Israel a cîrtit împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, zicând: „Voi aţi
omorât pe poporul Domnului!”
42 Pe când se strângea adunarea împotriva lui
Moise şi împotriva lui Aaron, şi pe când îşi îndreptau privirile spre Cortul
Întâlnirii, iată că l-a acoperit norul, şi s-a arătat slava Domnului.
43
Atunci Moise şi Aaron au venit înaintea cortului întâlnirii.
44 Şi Domnul a
vorbit lui Moise şi a zis:
45 „Daţi-vă la o parte din mijlocul acestei
adunări, şi-i voi topi într-o clipă!” Ei au căzut cu feţele la pământ;
46 şi
Moise i-a zis lui Aaron: „Ia cădelniţa, pune foc în ea de pe altar, pune tămâie
în ea, du-te repede la adunare, şi fă ispăşire pentru ei; căci a izbucnit mânia
Domnului, şi a început urgia.”
47 Aaron a luat cădelniţa, cum zisese Moise,
şi a alergat în mijlocul adunării; şi iată că începuse urgia printre popor. El a
tămâiat şi a făcut ispăşire pentru norod.
48 S-a aşezat între cei morţi şi
între cei vii, şi urgia a încetat.
49 Patrusprezece mii şapte sute de inşi au
murit de urgia aceasta, în afară de cei ce muriseră din pricina lui Core.
50
Aaron s-a întors la Moise, la uşa cortului întâlnirii. Urgia încetase.
Numeri 17
1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2 „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi
ia de la ei un toiag, după casele părinţilor lor, adică douăsprezece toiege din
partea căpeteniilor lor, după casele părinţilor lor. Să scrii numele fiecăruia
pe toiagul lui;
3 şi să scrii numele lui Aaron pe toiagul lui Levi; căci va
fi câte un toiag de fiecare căpetenie a caselor părinţilor lor.
4 Să le pui
în Cortul Întâlnirii, înaintea mărturiei, unde Mă întâlnesc cu voi.
5
Bărbatul pe care-l voi alege, va fi acela al cărui toiag va înflori, şi voi pune
capăt dinaintea Mea cîrtirilor pe care le ridică împotriva voastră copiii lui
Israel.”
6 Moise a vorbit copiilor lui Israel; şi toate căpeteniile lor i-au
dat câte un toiag, fiecare căpetenie câte un toiag, după casele părinţilor lor,
adică douăsprezece toiege. Toiagul lui Aaron era în mijlocul toiegelor lor.
7
Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în cortul mărturiei.
8 A doua zi,
când a intrat Moise în cortul mărturiei, iată că toiagul lui Aaron, care era
pentru casa lui Levi, înverzise, făcuse muguri, înflorise, şi copsese
migdale.
9 Moise a luat dinaintea Domnului toate toiegele, şi le-a dus
tuturor copiilor lui Israel, ca să le vadă şi să-şi ia fiecare toiagul
lui.
10 Domnul i-a zis lui Moise: „Pune toiagul lui Aaron înapoi înaintea
mărturiei, şi să fie păstrat ca un semn pentru cei răzvrătiţi, ca să pui astfel
capăt înaintea Mea cîrtirilor lor, şi să nu moară.”
11 Moise a făcut aşa; a
făcut întocmai după porunca pe care i-o dăduse Domnul.
12 Copiii lui Israel
i-au zis lui Moise: „Iată că murim, perim, perim cu toţii!
13 Oricine se
apropie de cortul Domnului, moare. Va trebui oare să murim cu toţii?”
Numeri 18
1 Domnul i-a zis lui Aaron: „Tu şi fiii tăi, şi casa tatălui tău cu tine, să
purtaţi pedeapsa fărădelegilor făcute în Sfântul locaş; tu şi fiii tăi împreună
cu tine, să purtaţi pedeapsa fărădelegilor făcute în împlinirea slujbei voastre
preoţeşti.
2 Apropie, de asemenea, de tine, pe fraţii tăi, seminţia lui Levi,
seminţia tatălui tău, ca să fie legaţi de tine şi să-ţi slujească, atunci când
tu, şi fiii tăi împreună cu tine, veţi fi înaintea cortului întâlnirii.
3 Ei
să păzească ce le vei porunci tu şi cele privitoare la tot cortul; dar să nu se
apropie nici de uneltele Sfântului locaş, nici de altar, ca să nu muriţi, şi ei
şi voi.
4 Ei să se alipească de tine, şi să păzească tot ce priveşte Cortul
Întâlnirii pentru toată slujba cortului. Nici un străin să nu se apropie de
voi.
5 Să păziţi cele privitoare la Sfântul locaş şi altar, ca să nu mai fie
mânie împotriva copiilor lui Israel.
6 Iată că am luat pe fraţii voştri
Leviţii, din mijlocul copiilor lui Israel, ca unii care sunt daţi Domnului: ei
vă Sunt încredinţaţi vouă în dar, ca să facă slujba cortului întâlnirii.
7
Tu, şi fiii tăi, împreună cu tine, să păziţi slujbele preoţiei voastre în tot ce
priveşte altarul şi tot ce este dincolo de perdeaua dinăuntru: aceasta este
slujba pe care o veţi face. Vă dau în dar slujba preoţiei. Străinul care se va
apropia, va fi omorât.”
8 Domnul i-a zis lui Aaron: „Iată, din toate
lucrurile pe care Mi le închină copiii lui Israel, îţi dau pe cele care Îmi Sunt
aduse prin ridicare; ţi le dau, ţie şi fiilor tăi, ca drept al ungerii, printr-o
lege veşnică.
9 Iată ce va fi al tău dintre lucrurile prea sfinte care nu
Sunt mistuite de foc: toate darurile din jertfele lor de mâncare, toate jertfele
lor de ispăşire, şi toate jertfele pentru vină pe care Mi le vor aduce;
lucrurile acestea prea sfinte să fie ale tale şi ale fiilor tăi.
10 Să le
mâncaţi într-un loc preaSfânt; orice bărbat să mănânce din ele; să le priviţi ca
sfinte.
11 Iată ce va mai fi al tău: toate darurile pe care le vor aduce
copiii lui Israel prin ridicare şi legănându-le într-o parte şi în alta, ţi le
dau ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale împreună cu tine, printr-o lege veşnică.
Oricine va fi curat în casa ta să mănânce din ele.
12 Îţi dau cele dintâi
roade pe care le vor aduce Domnului: tot ce va fi mai bun din untdelemn, tot ce
va fi mai bun din must şi grâu.
13 Cele dintâi roade ale pământului lor pe
care le vor aduce Domnului, să fie ale tale. Oricine va fi curat în casa ta să
mănânce din ele.
14 Tot ce va fi închinat Domnului prin făgăduinţă în Israel,
să fie al tău.
15 Orice întâi-născut din orice trup, pe care-l vor aduce
Domnului, atât din oameni cât şi din dobitoace, să fie al tău. Numai, să laşi să
se răscumpere întâiul-născut al omului, şi să laşi să se răscumpere şi
întâiul-născut al unui dobitoc necurat.
16 Să laşi să se răscumpere întăii
născuţi ai oamenilor, de la vârsta de o lună, după preţuirea ta, cu preţul de
cinci sicli din argint, după siclul Sfântului locaş, care este de douăzeci de
ghere.
17 Dar să nu laşi să se răscumpere întâiul-născut al vacii, nici
întâiul-născut al oii, nici întâiul-născut al caprei: acestea Sunt lucruri
sfinte. Sângele lor să-l stropeşti pe altar, şi să le arzi grăsimea: aceasta va
fi o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
18 Carnea lor să
fie a ta, ca şi pieptul care se leagănă într-o parte şi în alta şi ca şi spata
dreaptă.
19 Îţi dau ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale împreună cu tine,
printr-o lege veşnică, toate darurile sfinte pe care le vor aduce Domnului
copiii lui Israel prin ridicare. Acesta este un legământ de necălcat şi pe vecie
înaintea Domnului, pentru tine şi pentru sămânţa ta împreună cu tine.”
20
Domnul i-a zis lui Aaron: „Tu să n-ai nici o moştenire în ţara lor, şi să n-ai
nici o parte de moşie în mijlocul lor. Eu Sunt moştenirea şi partea ta de moşie,
în mijlocul copiilor lui Israel.
21 Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice
zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului
întâlnirii.
22 Copiii lui Israel să nu se mai apropie de Cortul Întâlnirii,
ca să nu se facă vinovaţi de vreun păcat şi să moară.
23 Ci Leviţii să facă
slujba cortului întâlnirii, şi să rămână încărcaţi cu fărădelegile lor. Ei să
n-aibă nici o moştenire în mijlocul copiilor lui Israel: aceasta să fie o lege
veşnică printre urmaşii voştri.
24 Leviţilor le dau de moştenire zeciuelile
pe care le vor aduce copiii lui Israel Domnului prin ridicare; de aceea zic cu
privire la ei: „Să n-aibă nici o moştenire în mijlocul copiilor lui
Israel.”
25 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
26 „Să vorbeşti Leviţilor,
şi să le spui: „Când veţi primi de la copiii lui Israel zeciuiala pe care v-o
dau din partea lor, ca moştenire a voastră, să luaţi întâi din ea un dar pentru
Domnul, şi anume: a zecea parte din zeciuială;
27 şi darul vostru vi se va
socoti ca grâul care se ia întâi din arie şi ca mustul care se ia întâi din
teasc.
28 Astfel să luaţi şi voi întâi un dar pentru Domnul, din toate
zeciuielile pe care le veţi primi de la copiii lui Israel, şi să daţi preotului
Aaron darul pe care-l veţi lua întâi din ele pentru Domnul.
29 Din toate
darurile care vi se vor da, să luaţi întâi toate darurile pentru Domnul; din tot
ce va fi mai bun, să luaţi întâi partea închinată Domnului.
30 Să le spui:
„După ce veţi lua din ele partea cea mai bună, zeciuiala va fi socotită
Leviţilor ca venitul de la arie şi ca venitul de la teasc.
31 Să-l mâncaţi
într-un loc oarecare, voi şi casa voastră; căci aceasta este plata voastră
pentru slujba pe care o faceţi în Cortul Întâlnirii.
32 Nu vă veţi face
vinovaţi pentru aceasta de nici un păcat, dacă veţi lua din ele pentru Domnul ce
este mai bun, nici nu veţi pângări darurile sfinte ale copiilor lui Israel, şi
nu veţi muri.”
Numeri 19
1 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
2 „Iată ce porunceşte
legea pe care a dat-o Domnul, zicând: „Vorbeşte copiilor lui Israel să-ţi aducă
o vacă roşuie, fără pată, fără vreun cusur trupesc, şi care să nu fi fost pusă
la jug.
3 S-o daţi preotului Eleazar; el s-o scoată din tabără, şi să fie
junghiată înaintea lui.
4 Preotul Eleazar să ia cu degetul din sângele vacii,
şi să stropească de şapte ori înaintea cortului întâlnirii.
5 Vaca să fie
arsă sub ochii lui; să-i ardă pielea, carnea şi sângele, împreună cu
baliga.
6 Preotul să ia lemn de cedru, isop şi cârmîz, şi să le arunce în
mijlocul flăcărilor care vor mistui vaca.
7 Preotul să-şi spele hainele, şi
să-şi scalde trupul în apă; apoi să intre iarăşi în tabără, şi să fie necurat
până seara.
8 Cel ce va arde vaca, să-şi spele hainele în apă, şi să-şi
scalde trupul în apă; şi să fie necurat până seara.
9 Un om curat să strângă
cenuşa vacii, şi s-o pună într-un loc curat afară din tabără; s-o păstreze
pentru adunarea copiilor lui Israel, ca să facă apa de curăţire. Aceasta este o
apă de ispăşire.
10 Cel ce va strânge cenuşa vacii, să-şi spele hainele, şi
să fie necurat până seara. Aceasta să fie o lege veşnică atât pentru copiii lui
Israel cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor.
11 Cine se va
atinge de vreun mort, de vreun trup omenesc mort, să fie necurat timp de şapte
zile.
12 Să se cureţe cu apa aceasta a treia zi şi a şaptea zi, şi va fi
curat; dar, dacă nu se curăţeşte a treia zi şi a şaptea zi, nu va fi
curat.
13 Cine se va atinge de un mort, de trupul unui om mort, şi nu se va
curăţi, pângăreşte cortul Domnului; acela să fie nimicit din Israel. Fiindcă nu
s-a stropit peste el apa de curăţire, este necurat, şi necurăţia lui este încă
peste el.
14 Iată legea când va muri un om într-un cort: oricine va intra în
cort, şi oricine se va afla în cort, va fi necurat şapte zile.
15 De
asemenea, orice vas descoperit, care nu va avea un capac bine strâns pe el, va
fi necurat.
16 Oricine se va atinge, pe câmp, de un om ucis de sabie sau de
un mort sau de oase omeneşti sau de vre un mormânt, va fi necurat timp de şapte
zile.
17 Pentru cel necurat, să se ia cenuşă de la jertfa de ispăşire care a
fost arsă, şi să toarne peste ea apă de izvor într-un vas.
18 Un om curat să
ia isop, şi să-l moaie în apă; să stropească apoi cu el cortul, toate uneltele,
oamenii care Sunt acolo, pe cel ce s-a atins de oase omeneşti sau de vreun om
ucis sau de vreun mort sau de vreun mormânt.
19 Cel curat să stropească pe
cel necurat, a treia zi şi a şaptea zi, şi să-l curăţe în ziua a şaptea. Să-şi
spele hainele, şi să se scalde în apă; şi seara, va fi curat.
20 Un om care
va fi necurat, şi nu se va curăţi, va fi nimicit din mijlocul adunării, căci a
spurcat Sfântul locaş al Domnului; fiindcă n-a fost stropită peste el apa de
curăţire, este necurat.
21 Aceasta să fie o lege veşnică pentru ei. Cel ce va
stropi pe altul cu apa de curăţire, să-şi spele hainele, şi cel ce se va atinge
de apa de curăţire, să fie necurat până seara.
22 Orice lucru de care se va
atinge cel necurat, va fi necurat; şi cine se va atinge de el, să fie necurat
până seara.”
Numeri 20
1 Toată adunarea copiilor lui Israel a ajuns în pustia Ţin în luna întâi. Şi
poporul s-a oprit la Cades. Acolo a murit şi a fost îngropată Maria.
2
Adunarea n-avea apă. Şi s-au răsculat împotriva lui Moise şi împotriva lui
Aaron.
3 Poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Ce bine ar fi fost să
fi murit noi, când au murit fraţii noştri înaintea Domnului!
4 Pentru ce aţi
adus adunarea Domnului în pustia aceasta, ca să murim în ea, noi şi vitele
noastre?
5 Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, şi ne-aţi adus în acest loc rău,
unde nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viţă, nici rodiu, nici apă
de băut?”
6 Moise şi Aaron au plecat de la adunare şi s-au dus la uşa
cortului întâlnirii. Au căzut cu faţa la pământ, şi li s-a arătat slava
Domnului.
7 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
8 „Ia toiagul, şi cheamă
adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiţi stâncii acesteia în faţa lor, şi
ea va da apă. Să le scoţi astfel apă din stâncă, şi să adăpi adunarea şi vitele
lor.”
9 Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum îi poruncise
Domnul.
10 Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Şi Moise le-a
zis: „Ascultaţi, răsvrătiţilor! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca
aceasta?”
11 Apoi Moise a ridicat mâna, şi a lovit stânca de două ori cu
toiagul. Şi a ieşit apă din belşug, aşa în cât a băut şi adunarea, şi au băut şi
vitele.
12 Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Pentru că n-aţi crezut în Mine,
ca să Mă sfinţiţi înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea
aceasta în ţara pe care i-o dau.”
13 Acestea Sunt apele Meriba (Ceartă), unde
s-au certat copiii lui Israel cu Domnul care a fost sfinţit între ei.
14 de
la Cades, Moise a trimis nişte soli la împăratul Edomului, ca să-i spună: „Aşa
vorbeşte fratele tău Israel. Tu ştii toate suferinţele prin care am
trecut.
15 Părinţii noştri s-au pogorât în Egipt, şi am locuit acolo multă
vreme. Dar Egiptenii ne-au chinuit, pe noi şi pe părinţii noştri.
16 Am
strigat către Domnul, şi El ne-a auzit glasul. A trimis un Înger, şi ne-a scos
din Egipt. Şi iată că Suntem la Cades, cetate care se află la marginea ţinutului
tău.
17 Lasă-ne să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici
prin vii, şi nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul împărătesc,
fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom trece de ţinutul
tău.”
18 Edom i-a răspuns: „Să nu cumva să treci pela mine, căci altfel îţi
voi ieşi înainte cu sabia.”
19 Copiii lui Israel i-au zis: „Vom merge pe
drumul cel mare; şi, dacă vom bea din apa ta, eu şi turmele mele, îţi voi plăti
preţul; nu-ţi cer altceva decât să trec cu picioarele!”
20 El a răspuns: „Să
nu cumva să treci!” Şi Edom i-a ieşit înainte cu multă gloată şi cu mână
tare.
21 Astfel Edom n-a vrut să lase pe Israel să treacă prin ţinutul lui.
Şi Israel s-a abătut de la el.
22 Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat
de la Cades, şi a ajuns la muntele Hor.
23 Domnul le-a zis lui Moise şi lui
Aaron, lângă muntele Hor, la hotarele ţării lui Edom:
24 Aaron are să fie
adăugat la poporul lui; căci nu va intra în ţara pe care o dau copiilor lui
Israel, pentru că v-aţi împotrivit poruncii Mele, la apele Meriba.
25 Ia pe
Aaron şi pe fiul său Eleazar, şi suie-i pe muntele Hor.
26 Desbracă pe Aaron
de veşmintele lui, şi îmbracă pe fiul său Eleazar cu ele. Acolo va fi adăugat
Aaron la poporul lui şi va muri.”
27 Moise a făcut ce-i poruncise Domnul.
S-au suit pe muntele Hor, în faţa întregii adunări.
28 Moise a desbrăcat pe
Aaron de veşmintele lui, şi a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron a murit
acolo, pe vârful muntelui. Moise şi Eleazar s-au pogorât de pe munte.
29
Toată adunarea a văzut că Aaron murise, şi toată casa lui Israel a plâns pe
Aaron treizeci de zile.
Numeri 21
1 Împăratul Aradului, un Canaanit, care locuia la miazăzi, a auzit că Israel
vine pe drumul Atarim. El s-a luptat împotriva lui Israel şi a luat mai mulţi
prinşi de război.
2 Atunci Israel a făcut Domnului o juruinţă şi a zis: „Dacă
vei da pe poporul acesta în mâinile mele, îi voi nimici cu desăvârşire
cetăţile.”
3 Domnul a auzit glasul lui Israel, şi a dat pe Canaaniţi în
mâinile lui. Israeliţii i-au nimicit cu desăvârşire, pe ei şi cetăţile lor; şi
locul acela l-au numit Horma (Nimicire deplină).
4 Au plecat de la muntele
Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edomului. Poporul
şi-a perdut răbdarea pe drum
5 şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi
împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie?
Căci nu este nici pâine, nici apă, şi ni s-a scârbit sufletul de această hrană
proastă.”
6 Atunci Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi înfocaţi,
care au muşcat poporul, aşa încît au murit mulţi oameni în Israel.
7 Poporul
a venit la Moise şi a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului, şi
împotriva ta. Roagă-te Domnului, ca să depărteze de la noi aceşti şerpi.” Moise
s-a rugat pentru popor.
8 Domnul i-a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat,
şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat, şi va privi spre el, va
trăi.”
9 Moise a făcut un şarpe din aramă, şi l-a pus într-o prăjină; şi
oricine era muşcat de un şarpe, şi privea spre şarpele din aramă, trăia.
10
Copiii lui Israel au plecat, şi au tăbărât la Obot.
11 Au plecat din Obot, şi
au tăbărât la Iie-Abarim, în pustia din faţa Moabului, spre răsăritul
soarelui.
12 De acolo au plecat, şi au tăbărât în valea Zered.
13 De acolo
au plecat şi au tăbărât dincolo de Arnon, care curge prin pustie, ieşind din
ţinutul Amoriţilor; căci Arnonul face hotarul Moabului, între Moab şi
Amoriţi.
14 De aceea se zice în cartea Războaielor Domnului: „Vaheb în Sufa,
Şivoaiele Arnonului,
15 Şi scurgerile şivoaielor, care se întind înspre Ar şi
se ating cu hotarul lui Moab.”
16 De acolo s-au dus la Beer (Fântână). La
această fântână Domnul i-a zis lui Moise: „Strânge poporul, şi le voi da
apă.”
17 Atunci a cântat Israel cântarea aceasta: „Ţîşneşte, fântână! Cântaţi
în cinstea ei!
18 Fântâna pe care au săpat-o căpeteniile, Pe care au săpat-o
mai marii poporului, Cu toiagul de cârmuire, cu toiegele lor!” Din pustia
aceasta s-au dus la Matana;
19 din Matana, la Nahaliel; din Nahaliel, la
Bamot;
20 din Bamot, la valea din câmpia Moabului, în vârful muntelui Pisga,
care caută spre pustie.
21 Israel a trimis soli la Sihon, împăratul
Amoriţilor, ca să-i spună:
22 „Lasă-mă să trec prin ţara ta; nu vom intra
nici în ogoare, nici în vii, şi nu vom bea apă din fântâni; vom ţine drumul
împărătesc, până vom trece de ţinutul tău.”
23 Sihon n-a îngăduit lui Israel
să treacă prin ţinutul lui. Sihon a strâns tot poporul, şi a ieşit înaintea lui
Israel, în pustie. A venit la Iahaţ, şi s-a luptat împotriva lui Israel.
24
Israel l-a bătut cu ascuţişul săbiei şi i-a cucerit ţara de la Arnon până la
Iaboc, până la hotarul copiilor lui Amon; căci hotarul copiilor lui Amon era
întărit.
25 Israel a luat toate cetăţile acelea, şi s-a aşezat în toate
cetăţile Amoriţilor, în Hesbon şi în toate satele de prin împrejurimi.
26
Căci Hesbonul era cetatea lui Sihon, împăratul Amoriţilor. El pornise cu război
împotriva împăratului dinainte al Moabului, şi-i luase toată ţara până la
Arnon.
27 De aceea zic poeţii: „Veniţi la Hesbon! Să se zidească din nou şi
să se întărească cetatea lui Sihon.
28 Căci a ieşit un foc din Hesbon, O
flacără din cetatea lui Sihon, şi a mistuit pe Ar-Moab, Pe locuitorii
înălţimilor Arnonului.
29 Vai de tine, Moab! Eşti pierdut, poporul lui
Chemoş! El i-a făcut pe fiii lui fugari, şi pe fetele lui le-a dat roabe Lui
Sihon, împăratul Amoriţilor.
30 Noi am aruncat cu săgeţile asupra lor: Din
Hesbon până la Dibon totul este nimicit; Am pustiit până la Nofah, care se
întinde până la Medeba.”
31 Israel s-a aşezat astfel în ţara
Amoriţilor.
32 Moise a trimis să iscodească Iaezerul. Au luat satele care
ţineau de el, şi au izgonit pe Amoriţii care erau în ele.
33 Au schimbat apoi
drumul, şi s- -au suit pe drumul care duce la Basan. Og, împăratul Basanului,
le-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva lor la
Edrei.
34 Domnul i-a zis lui Moise: „Nu te teme de el; căci îl dau în mâinile
tale, pe el şi tot poporul lui, şi toată ţara lui; să-i faci cum ai făcut lui
Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon.”
35 Şi ei l-au bătut, pe
el şi pe fiii lui, şi tot poporul lui, de n-au lăsat să scape unul măcar, şi au
pus mâna pe ţara lui.
Numeri 22
1 Copiii lui Israel au pornit, şi au tăbărât în şesurile Moabului, dincolo de
Iordan, în faţa Ierihonului.
2 Balac, fiul lui Ţipor, a văzut tot ce făcuse
Israel Amoriţilor.
3 Şi Moab a rămas foarte îngrozit în faţa unui popor atât
de mare la număr; l-a apucat groaza în faţa copiilor lui Israel.
4 Moab a zis
bătrânilor lui Madian: „Mulţimea aceasta are să înghită tot ce este în jurul
nostru, cum paşte boul verdeaţa de pe câmp.” Balac, fiul lui Ţipor, era pe
atunci împărat al Moabului.
5 El a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, la
Petor pe Râu (Eufrat), în ţara fiilor poporului său, ca să-l cheme, şi să-i
spună: „Iată, un popor a ieşit din Egipt; acopere faţa pământului, şi s-a aşezat
în faţa mea.
6 Vino, te rog, să-mi blastămi pe poporul acesta, căci este mai
puternic decât mine; poate că aşa, îl voi putea bate şi-l voi izgoni din ţară,
căci ştiu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat, şi pe cine blastămi tu
este blăstămat.”
7 Bătrânii lui Moab şi bătrânii lui Madian au plecat, având
cu ei daruri pentru ghicitor. Au ajuns la Balaam, şi i-au spus cuvintele lui
Balac.
8 Balaam le-a zis: „Rămâneţi aici peste noapte, şi vă voi da răspuns,
după cum îmi va spune Domnul.” Şi căpeteniile Moabului au rămas la Balaam.
9
Dumnezeu a venit la Balaam şi a zis: „Cine Sunt oamenii aceştia pe care-i ai la
tine?”
10 Balaam a răspuns lui Dumnezeu: „Balac, fiul lui Ţipor, împăratul
Moabului, i-a trimis să-mi spună:
11 „Iată, un popor a ieşit din Egipt, şi
acopere faţa pământului; vino, deci, şi blastămă-l; poate că aşa îl voi putea
bate, şi-l voi izgoni.”
12 Dumnezeu i-a zis lui Balaam: „Să nu te duci cu ei;
şi nici să nu blastămi poporul acela, căci este binecuvântat.”
13 Balaam s-a
sculat dimineaţa şi a zis căpeteniilor lui Balac: „Duceţi-vă înapoi în ţara
voastră, căci Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi.”
14 Şi mai marii
Moabului s-au sculat, s-au întors la Balac, şi i-au spus: „Balaam n-a vrut să
vină cu noi.”
15 Balac a trimis din nou mai multe căpetenii mai cu vază decât
cele dinainte.
16 Au ajuns la Balaam, şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Balac, fiul
lui Ţipor: „Nu mai pune piedici, şi vino la mine;
17 căci îţi voi da multă
cinste, şi voi face tot ce-mi vei spune; numai vino, te rog, şi blastămă-mi
poporul acesta!”
18 Balaam, a răspuns şi a zis slujitorilor lui Balac: „Să-mi
dea Balac chiar şi casa lui plină din argint şi din aur, şi tot n-aş putea să
fac nici un lucru, fie mic fie mare, împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului
meu.
19 Totuşi vă rog, rămâneţi aici la noapte, şi voi vedea ce-mi va mai
spune Domnul.”
20 Dumnezeu a venit la Balaam în timpul nopţii, şi i-a zis:
„Fiindcă oamenii aceştia au venit să te cheme, scoală-te, şi du-te cu ei; dar să
faci numai ce-ţi voi spune.”
21 Balaam s-a sculat dimineaţa, a pus şaua pe
măgăriţă, şi a plecat cu căpeteniile lui Moab.
22 Dumnezeu S-a aprins de
mânie, pentru că plecase. Şi Îngerul Domnului S-a aşezat în drum, ca să i se
împotrivească. Balaam era călare pe măgăriţa lui, şi cei doi slujitori ai lui
erau cu el.
23 Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum, cu sabia
scoasă din teacă în mână, s-a abătut din drum, şi a luat-o pe câmp. Balaam şi-a
bătut măgăriţa ca s-o aducă la drum.
24 Îngerul Domnului S-a aşezat într-o
cărare dintre vii, şi de fiecare parte a cărării era câte un zid.
25 Măgăriţa
a văzut pe Îngerul Domnului; s-a strâns spre zid, şi a strâns piciorul lui
Balaam de zid. Balaam a bătut-o din nou.
26 Îngerul Domnului a trecut mai
departe, şi S-a aşezat într-un loc unde nu era chip să te întorci nici la
dreapta nici la stânga.
27 Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului, şi s-a
culcat sub Balaam. Balaam s-a aprins de mânie, şi a bătut măgăriţa cu un
băţ.
28 Domnul a deschis gura măgăriţei, şi ea i-a zis lui Balaam: „Ce ţi-am
făcut, de m-ai bătut de trei ori?”
29 Balaam a răspuns măgăriţei: „Pentru că
ţi-ai bătut joc de mine; dacă aş avea o sabie în mână, te-aş ucide pe
loc.”
30 Măgăriţa i-a zis lui Balaam: „Nu Sunt eu oare măgăriţa ta pe care ai
călărit în tot timpul până în ziua de azi? Am eu oare obicei să-ţi fac aşa?” Şi
el a răspuns: „Nu.”
31 Domnul a deschis ochii lui Balaam, şi Balaam a văzut
pe Îngerul Domnului stând în drum, cu sabia scoasă în mână. Şi s-a plecat, şi
s-a aruncat cu faţa la pământ.
32 Îngerul Domnului i-a zis: „Pentru ce ţi-ai
bătut măgăriţa de trei ori? Iată, Eu am ieşit ca să-ţi stau împotrivă, căci
drumul pe care mergi, este un drum care duce la pierzare, înaintea Mea.
33
Măgăriţa M-a văzut, şi s-a abătut de trei ori dinaintea Mea; dacă nu s-ar fi
abătut dinaintea Mea, pe tine te-aş fi omorât, iar pe ea aş fi lăsat-o
vie.”
34 Balaam a zis Îngerului Domnului: „Am păcătuit, căci nu ştiam că
te-ai aşezat înaintea mea în drum; şi acum, dacă nu găseşti că e bine ce fac eu,
mă voi întoarce.”
35 Îngerul Domnului i-a zis lui Balaam: „Du-te cu oamenii
aceştia; dar să spui numai cuvintele pe care ţi le voi spune Eu.” Şi Balaam a
plecat înainte cu căpeteniile lui Balac.
36 Balac a auzit că vine Balaam, şi
i-a ieşit înainte până la cetatea Moabului, care este la hotarul Arnonului, la
hotarul cel mai depărtat.
37 Balac i-a zis lui Balaam: „N-am trimis eu oare
la tine să te cheme? Pentru ce n-ai venit la mine? Cum, nu pot eu oare să-ţi dau
cinste?”
38 Balaam a răspuns lui Balac: „Iată că am venit la tine; acum, îmi
va fi oare îngăduit să spun ceva? Voi spune cuvintele pe care mi le va pune
Dumnezeu în gură.”
39 Balaam a mers cu Balac, şi au ajuns la
Chiriat-Huţot.
40 Balac a jertfit boi şi oi, şi a trimis din ei lui Balaam şi
căpeteniilor care erau cu el.
41 Dimineaţa, Balac a luat pe Balaam, şi l-a
suit pe Bamot-Baal, de unde Balaam putea să vadă o parte din popor.
Numeri 23
1 Balaam i-a zis lui Balac: „Zideşte-mi aici şapte altare, şi pregăteşte-mi
aici şapte viţei şi şapte berbeci.”
2 Balac a făcut cum spusese Balaam; şi
Balac şi Balaam au adus câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare altar.
3
Balaam i-a zis lui Balac: „Stai lângă arderea ta de tot, şi eu mă voi depărta de
ea; poate că Domnul îmi va ieşi înainte; şi ce-mi va descoperi, îţi voi spune.”
Şi s-a dus pe un loc înalt.
4 Dumnezeu a venit înaintea lui Balaam; şi Balaam
I-a zis: „Am ridicat şapte altare, şi pe fiecare altar am adus câte un viţel şi
câte un berbec.”
5 Domnul a pus cuvinte în gura lui Balaam şi a zis:
„Întoarce-te la Balac, şi aşa să-i vorbeşti.”
6 Balaam s-a întors la Balac;
şi iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, el şi toate căpeteniile
Moabului.
7 Balaam şi-a rostit proorocia şi a zis: „Balac m-a adus din Aram
(Mesopotamia). Împăratul Moabului m-a chemat din munţii Răsăritului, zicând:
„Vino, şi blastămă-mi pe Iacov! Vino, şi defaimă-mi pe Israel!”
8 Cum să
blastăm eu pe cel ce nu-l blastămă Dumnezeu? Cum să defaim eu pe cel ce nu-l
defaimă Domnul?
9 Îl văd din vârful stâncilor, Îl privesc de pe înălţimea
dealurilor: Este un popor care locuieşte deoparte, şi nu face parte dintre
neamuri.
10 Cine poate să numere pulberea lui Iacov, şi să spună numărul unui
sfert din Israel? O, de aş muri de moartea celor neprihăniţi, şi sfârşitul meu
să fie ca al lor!”
11 Balac i-a zis lui Balaam: „Ce mi-ai făcut? Te-am luat
să blestemi pe vrăjmaşul meu, şi iată că tu-l binecuvântezi!”
12 El a răspuns
şi a zis: „Nu trebuie oare să spun ce-mi pune Domnul în gură?”
13 Balac i-a
zis: „Vino, te rog, cu mine în alt loc, de unde îl poţi vedea; căci aici nu vezi
decât o parte din el, nu-l vezi întreg. Şi de acolo să mi-l blastămi.”
14 L-a
dus în câmpul Ţofim, spre vârful muntelui Pisga; a zidit şapte altare, şi a adus
câte un viţel şi un berbec pe fiecare altar.
15 Balaam i-a zis lui Balac:
„Stai aici, lângă arderea ta de tot, şi eu mă voi duce înaintea lui
Dumnezeu.”
16 Domnul a venit înaintea lui Balaam; i-a pus cuvinte în gură şi
a zis: „Întoarce-te la Balac, şi aşa să-i vorbeşti.”
17 Balaam s-a întors la
el; şi iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, cu căpeteniile Moabului.
Balac i-a zis: „Ce ţi-a spus Domnul?”
18 Balaam şi-a rostit proorocia şi a
zis: „Scoală-te, Balac, şi ascultă! Ia aminte la mine, fiul lui Ţipor!
19
Dumnezeu nu este un om ca să mintă, Nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce
a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit oare, nu va împlini?
20 Iată că am
primit poruncă să binecuvântez. Da, El a binecuvântat, şi eu nu pot
întoarce.
21 El nu vede nici o fărădelege în Iacov, Nu vede nici o răutate în
Israel. Domnul, Dumnezeul lui, este cu el, El este Împăratul lui, veselia
lui.
22 Dumnezeu i-a scos din Egipt, Tăria Lui este pentru el ca a
bivolului.
23 Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, Nici
vrăjitoria împotriva lui Israel; Acum se poate spune despre Iacov şi Israel: Ce
lucruri mari a făcut Dumnezeu!
24 Da, poporul acesta se scoală ca o leoaică,
şi se ridică întocmai ca un leu; Nu se culcă până ce n-a mâncat prada, şi n-a
băut sângele celor ucişi.”
25 Balac i-a zis lui Balaam: „Nu-l blestema, dar
măcar nici nu-l binecuvânta!”
26 Balaam a răspuns şi i-a zis lui Balac: „Nu
ţi-am spus că voi face tot ce va spune Domnul?”
27 Balac i-a zis lui Balaam:
„Vino, te rog, te voi duce într-un alt loc; poate că Dumnezeu va găsi cu cale
să-mi blestemi de acolo pe poporul acesta!”
28 Balac a dus pe Balaam pe
vârful muntelui Peor, care este cu faţa spre pustie.
29 Balaam i-a zis lui
Balac: „Zideşte-mi aici şapte altare, şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte
berbeci!”
30 Balac a făcut cum zisese Balaam, şi a adus câte un viţel şi câte
un berbec pe fiecare altar.
Numeri 24
1 Balaam a văzut că Domnul găseşte cu cale să binecuvânteze pe Israel, şi n-a
mai alergat ca în celelalte rânduri la descântece; ci şi-a întors faţa spre
pustie.
2 Balaam a ridicat ochii, şi a văzut pe Israel tăbărât în corturi,
după seminţiile lui. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el.
3 Balaam
şi-a rostit proorocia şi a zis: „Iată ce zice Balaam, fiul lui Beor, Omul cu
ochii deschişi,
4 Cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce vede vedenia
Celui Atotputernic, Cel ce cade cu faţa la pământ, şi ai cărui ochi Sunt
deschişi:
5 „Ce frumoase Sunt corturile tale, Iacove! Locuinţele tale,
Israele!
6 Ele se întind ca nişte văi, Ca nişte grădini lângă un râu, Ca
nişte copaci de aloe pe care i-a sădit Domnul, Ca nişte cedri pe lângă ape.
7
Apa curge din găleţile lui, şi sămânţa lui este udată de ape mari. Împăratul lui
se înalţă mai presus de Agag, şi împărăţia lui ajunge puternică.
8 Dumnezeu
l-a scos din Egipt, Tăria lui este ca a bivolului pentru el. El nimiceşte
neamurile care se ridică împotriva lui, Le sfarmă oasele, şi le prăpădeşte cu
săgeţile lui.
9 Îndoaie genunchii, se culcă întocmai ca un leu, Ca o leoaică:
Cine-l va scula? Binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta, şi blestemat să
fie oricine te va blestema!”
10 Balac s-a aprins de mânie împotriva lui
Balaam; a bătut din mâni şi i-a zis lui Balaam: „Eu te-am chemat să-mi blestemi
vrăjmaşii, şi iată că de trei ori tu i-ai binecuvântat!
11 Fugi acum, şi
du-te acasă! Spusesem că-ţi voi da cinste, dar Domnul te-a împiedicat s-o
primeşti.”
12 Balaam a răspuns lui Balac: „Eh! n-am spus eu oare solilor pe
care mi i-ai trimis,
13 că dacă mi-ar da Balac chiar şi casa lui plină cu
argint şi cu aur, tot n-aş putea să fac de la mine însumi nici bine nici rău
împotriva poruncii Domnului, ci voi spune întocmai ce va zice Domnul?
14 Şi
acum iată că mă duc la poporul meu. Vino, şi-ţi voi vesti ce va face poporul
acesta poporului tău în vremurile care vor urma.”
15 Balaam şi-a rostit
proorocia şi a zis: „Aşa zice Balaam, fiul lui Beor, Aşa zice omul care are
ochii deschişi,
16 Aşa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce
cunoaşte planurile Celui Prea Înalt, Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, Cel
ce cade cu faţa la pământ şi ai cărui ochi Sunt deschişi:
17 Îl văd, dar nu
acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, Un toiag de
cârmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului, şi prăpădeşte pe
toţi copiii lui Set.
18 Se face stăpân pe Edom, Se face stăpân pe Seir,
vrăjmaşii lui. Israel face fapte mari.
19 Cel ce se naşte din Iacov domneşte
ca stăpânitor, şi pierde pe cei ce scapă din cetăţi.”
20 Balaam a văzut pe
Amalec, şi a rostit următoarea proorocie: „Amalec este cel dintâi dintre
neamuri, Dar într-o zi va fi nimicit.”
21 Balaam a văzut pe Cheniţi, şi a
rostit următoarea proorocie: „Locuinţa ta este tare de tot, şi cuibul tău este
pus pe stâncă.
22 Dar Cain va fi pustiit, Până ce te va lua prins
Asur.”
23 Balaam a rostit următoarea proorocie: „Vai! cine va mai putea trăi
când va face Dumnezeu acest lucru?
24 Dar nişte corăbii vor veni din Chitim,
Vor smeri pe Asur, vor smeri pe Eber, şi la urmă vor fi nimicite şi ele.”
25
Balaam s-a sculat, a plecat, şi s-a întors acasă. Balac a plecat şi el
acasă.
Numeri 25
1 Israel locuia în Sitim; şi poporul a început să se dea la curvie cu fetele
lui Moab.
2 Ele au poftit poporul la jertfele dumnezeilor lor; şi poporul a
mâncat, şi s-a închinat până la pământ înaintea dumnezeilor lor.
3 Israel s-a
alipit de Baal-Peor, şi Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel.
4
Domnul i-a zis lui Moise: „Strânge pe toate căpeteniile poporului, şi spânzură
pe cei vinovaţi înaintea Domnului în faţa soarelui, ca să se întoarcă de la
Israel mânia aprinsă a Domnului.”
5 Moise a zis judecătorilor lui Israel:
„Fiecare din voi să ucidă pe aceia dintre ai lui care s-au lipit de
Baal-Peor.”
6 Şi iată că un bărbat dintre copiii lui Israel a venit şi a adus
la fraţii lui pe o Madianită, sub ochii lui Moise şi sub ochii întregii adunări
a copiilor lui Israel, pe când plângeau la uşa cortului întâlnirii.
7 La
vederea acestui lucru, Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, s-a
sculat din mijlocul adunării, şi a luat o suliţă în mână.
8 S-a luat după
omul acela din Israel până în cortul lui, i-a străpuns prin pântece pe amândoi:
atât pe bărbatul acela din Israel, cât şi pe femeea aceea. Şi a încetat astfel
urgia care izbucnise printre copiii lui Israel.
9 Douăzeci şi patru de mii au
murit loviţi de urgia aceea.
10 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
11
„Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a abătut mânia Mea de la copiii
lui Israel, prin rîvna pe care a avut-o pentru Mine în mijlocul lor; şi n-am
nimicit, în mânia Mea, pe copiii lui Israel.
12 De aceea să spui că închei cu
el un legământ de pace.
13 Acesta va fi pentru el şi pentru sămânţa lui după
el legământul unei preoţii veşnice, pentru că a fost plin de râvnă pentru
Dumnezeul lui şi a făcut ispăşire pentru copiii lui Israel.”
14 Bărbatul
acela din Israel, care a fost ucis împreună cu Madianita, se numea Zimri, fiul
lui Salu; el era căpetenia unei case părinteşti a Simeoniţilor.
15 Femeia
care a fost ucisă, se numea Cozbi, fata lui Ţur, căpetenia seminţiilor ieşite
dintr-o casă părintească din Madian.
16 Domnul a vorbit lui Moise şi a
zis:
17 „Priviţi pe Madianiţi ca vrăjmaşi, şi ucideţi-i;
18 căci şi ei vi
s-au arătat vrăjmaşi, amăgindu-vă prin vicleşugurile lor, în fapta lui Peor, şi
în fapta Cozbiei, fata unei căpetenii a lui Madian, sora lor, ucisă în ziua
urgiei care a avut loc cu prilejul faptei lui Peor.”
Numeri 26
1 În urma acestei urgii, Domnul i-a zis lui Moise şi lui Eleazar, fiul
preotului Aaron:
2 „Faceţi numărătoarea întregii adunări a copiilor lui
Israel, de la vîsta de douăzeci de ani în sus, după casele părinţilor lor, a
tuturor celor din Israel care Sunt în stare să poarte armele.”
3 Moise şi
preotul Eleazar le-au vorbit în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa
Ierihonului. Şi au zis:
4 „Să se facă numărătoarea, de la vârsta de douăzeci
de ani în sus, cum poruncise lui Moise şi copiilor lui Israel Domnul, când au
ieşit din ţara Egiptului.”
5 Ruben, întâiul-născut al lui Israel. Fiii lui
Ruben au fost: Enoh, din care se coboară familia Enohiţilor; Palu, din care se
coboară familia Paluiţilor;
6 Heţron, din care se coboară familia
Heţroniţilor; Carmi, din care se pogoară familia Carmiţilor.
7 Acestea Sunt
familiile Rubeniţilor: cei ieşiţi la numărătoare au fost patruzeci şi trei de
mii şapte sute treizeci.
8 Fiii lui Palu au fost: Eliab.
9 Fiii lui Eliab
au fost: Nemuel, Datan şi Abiram. Datan acesta şi Abiram acesta au fost din cei
ce erau chemaţi la adunare, şi care s-au răsculat împotriva lui Moise şi Aaron,
în adunarea lui Core, când cu răscoala lor împotriva Domnului.
10 Pământul
şi-a deschis gura, şi i-a înghiţit împreună cu Core, când au murit cei ce se
adunaseră, şi când a mistuit focul pe cei două sute cincizeci de oameni: ei au
slujit poporului ca pildă.
11 Fiii lui Core, n-au murit.
12 Fiii lui
Simeon, după familiile lor: din Nemuel se pogoară familia Nemueliţilor; din
Iamin, familia Iaminiţilor; din Iachin, familia Iachiniţilor;
13 din Zerah,
familia Zerahiţilor; din Saul, familia Sauliţilor.
14 Acestea Sunt familiile
Simeoniţilor: douăzeci şi două de mii două sute.
15 Fiii lui Gad, după
familiile lor: din Ţefon se pogoară familia Ţefoniţilor; din Haghi, familia
Haghiţilor; din Şuni, familia Şuniţilor;
16 din Ozni, familia Ozniţilor; din
Eri, familia Eriţilor;
17 din Arod, familia Arodiţilor; din Areli, familia
Areliţilor.
18 Acestea Sunt familiile fiilor lui Gad, după cei ieşiţi la
numărătoare: patruzeci de mii cinci sute.
19 Fiii lui Iuda: Er şi Onan; dar
Er şi Onan au murit în ţara Canaanului.
20 Iată fiii lui Iuda, după familiile
lor: din Şela se pogoară familia Şelaniţilor; din Pereţ, familia Pereţiţilor;
din Zerah, familia Zerahiţilor.
21 Fiii lui Pereţ au fost: Heţron, din care
se pogoară familia Heţroniţilor; Hamul, din care se pogoară familia
Hamuliţilor.
22 Acestea Sunt familiile lui Iuda, după numărătoarea lor:
şaptezeci şi şase de mii cinci sute.
23 Fiii lui Isahar, după familiile lor:
din Tola se pogoară familia Tolaiţilor; din Puva, familia Puviţilor;
24 din
Iaşub, familia Iaşubiţilor; din Şimron, familia Şimroniţilor.
25 Acestea Sunt
familiile lui Isahar, după numărătoarea lor: şaizeci şi patru de mii trei
sute.
26 Fiii lui Zabulon, după familiile lor: din Sered se pogoară familia
Serediţilor; din Elon, familia Eloniţilor; din Iahleel, familia
Iahleeliţilor.
27 Acestea Sunt familiile Zabuloniţilor, după numărătoarea
lor: şaizeci de mii cinci sute.
28 Fiii lui Iosif, după familiile lor: Manase
şi Efraim.
29 Fiii lui Manase: din Machir se pogoară familia Machiriţilor.
Machir a născut pe Galaad. Din Galaad se pogoară familia Galaadiţilor.
30
Iată fiii lui Galaad: Iezer, din care se pogoară familia Iezeriţilor; Helec,
familia Helechiţilor;
31 Asriel, familia Asrieliţilor; Sihem, familia
Sihemiţilor;
32 Şemida, familia Şemidaiţilor; Hefer, familia
Heferiţilor.
33 Ţelofhad, fiul lui Hefer, n-a avut fii, dar a avut fete. Iată
numele fetelor lui Ţelofhad: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.
34 Acestea
Sunt familiile lui Manase, după numărătoarea lor: cincizeci şi două de mii şapte
sute.
35 Iată fiii lui Efraim, după familiile lor: din Şutelah se pogoară
familia Şutelahiţilor; din Becher, familia Becheriţilor; din Tahan, familia
Tahaniţilor.
36 Iată fiii lui Şutelah: din Eran se pogoară familia
Eraniţilor.
37 Acestea Sunt familiile fiilor lui Efraim, după numărătoarea
lor: treizeci şi două de mii cinci sute. Aceştia Sunt fiii lui Iosif, după
familiile lor.
38 Fiii lui Beniamin, după familiile lor: din Bela se pogoară
familia Belaiţilor; din Aşbel, familia Aşbeliţilor; din Ahiram, familia
Ahiramiţilor;
39 din Şufam, familia Şufamiţilor; din Hufam, familia
Hufamiţilor.
40 Fiii lui Bela au fost: Ard şi Naaman. Din Ard se pogoară
familia Ardiţilor; din Naaman, familia Naamaniţilor.
41 Aceştia Sunt fiii lui
Beniamin, după familiile lor şi după numărătoarea lor: patruzeci şi cinci de mii
şase sute.
42 Iată fiii lui Dan, după familiile lor: din Şuham se pogoară
familia Şuhamiţilor. Acestea Sunt familiile lui Dan, după familiile lor.
43
Toate familiile Şuhamiţilor, după numărătoarea lor: şaizeci şi patru de mii
patru sute.
44 Fiii lui Aşer, după familiile lor: din Imna se pogoară familia
Imniţilor; din Işvi, familia Işviţilor; din Beria, familia Beriiţilor.
45 Din
fiii lui Beria se pogoară: din Heber, familia Heberiţilor; din Malchiel, familia
Malchieliţilor.
46 Numele fetei lui Aşer era Serah.
47 Acestea Sunt
familiile fiilor lui Aşer, după numărătoarea lor: cincizeci şi trei de mii patru
sute.
48 Fiii lui Neftali, după familiile lor: din Iahţeel se pogoară familia
Iahţeeliţilor; din Guni, familia Guniţilor;
49 din Ieţer, familia
Ieţeriţilor; din Şilem, familia Şilemiţilor.
50 Acestea Sunt familiile lui
Neftali, după familiile lor şi după numărătoarea lor: patruzeci şi cinci de mii
patru sute.
51 Aceştia Sunt cei ieşiţi la numărătoare dintre copiii lui
Israel: şase sute una de mii şapte sute treizeci.
52 Domnul a vorbit lui
Moise, şi i-a zis:
53 „Ţara să se împartă între ei, ca să fie moştenirea lor,
după numărul numelor.
54 Celor ce Sunt în număr mai mare să le dai o parte
mai mare, şi celor ce Sunt în număr mai mic să le dai o parte mai mică; să se
dea fiecăruia partea lui după cei ieşiţi la numărătoare.
55 Dar împărţirea
ţării să se facă prin sorţi; s-o ia în stăpânire după numele seminţiilor
părinţilor lor.
56 Ţara să fie împărţită prin sorţi între cei ce Sunt în mare
număr şi între cei ce Sunt în mic număr.
57 Iată Leviţii a căror numărătoare
s-a făcut după familiile lor: din Gherşon se pogoară familia Gherşoniţilor; din
Chehat, familia Chehatiţilor; din Merari, familia Merariţilor.
58 Iată
familiile lui Levi: familia Libniţilor, familia Hebroniţilor, familia
Mahliţilor, familia Muşiţilor, familia Coriţilor. Chehat a născut pe
Amram.
59 Numele nevestei lui Amram era Iochebed, fata lui Levi, care i s-a
născut lui Levi, în Egipt; ea a născut lui Amram: pe Aaron, pe Moise, şi pe
Maria, sora lor.
60 Lui Aaron i s-au născut: Nadab şi Abihu, Eleazar şi
Itamar.
61 Nadab şi Abihu au murit, când au adus înaintea Domnului foc
străin.
62 Cei ieşiţi la numărătoare, toţi bărbaţii de la vârsta de o lună în
sus, au fost de douăzeci şi trei de mii. Ei n-au fost cuprinşi în numărătoarea
copiilor lui Israel, pentru că nu li s-a dat moştenire în mijlocul copiilor lui
Israel.
63 Aceştia Sunt aceia dintre copiii lui Israel a căror numărătoare au
făcut-o Moise şi preotul Eleazar în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa
Ierihonului.
64 Între ei, nu era nici unul din copiii lui Israel a căror
numărătoare o făcuse Moise şi preotul Aaron în pustia Sinai.
65 Căci Domnul
zisese: „Vor muri în pustie, şi nu va rămâne nici unul din ei, în afară de
Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.”
Numeri 27
1 Fetele lui Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul
lui Manase, din familiile lui Manase, fiul lui Iosif, şi ale căror nume erau:
Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa,
2 s-au apropiat şi s-au înfăţişat înaintea
lui Moise, înaintea preotului Eleazar, înaintea mai marilor şi înaintea întregii
adunări, la uşa cortului întâlnirii. Ele au zis:
3 „Tatăl nostru a murit în
pustie; el nu era în mijlocul cetei celor ce s-au răsvrătit împotriva Domnului,
în mijlocul cetei lui Core, ci a murit pentru păcatul lui, şi n-a avut fii.
4
Pentru ce să se stingă numele tatălui nostru din mijlocul familiei lui, pentru
că n-a avut fii? Dă-ne şi nouă, deci, o moştenire între fraţii tatălui
nostru.”
5 Moise a adus pricina lor înaintea Domnului.
6 Şi Domnul i-a zis
lui Moise:
7 „Fetele lui Ţelofhad au dreptate. Să le dai de moştenire o moşie
între fraţii tatălui lor, şi să treci asupra lor moştenirea tatălui lor.
8
Iar copiilor lui Israel, să le vorbeşti şi să le spui: „Când un om va muri fără
să le lase fii, să treceţi moştenirea lui asupra fetei lui.
9 Dacă n-are nici
o fată, moştenirea lui s-o daţi fraţilor lui.
10 Dacă n-are nici fraţi,
moştenirea lui s-o daţi fraţilor tatălui său.
11 Şi dacă nici tatăl lui n-are
fraţi, moştenirea lui s-o daţi rudei celei mai apropiate din familia lui, şi ea
s-o stăpânească. Aceasta să fie o lege şi un drept pentru copiii lui Israel, cum
a poruncit lui Moise Domnul.”
12 Domnul i-a zis lui Moise: „Suie-te pe
muntele acesta Abarim, şi priveşte ţara pe care am dat-o copiilor lui
Israel.
13 S-o priveşti, dar şi tu vei fi adăugat la poporul tău, cum a fost
adăogat fratele tău Aaron;
14 pentru că v-aţi împotrivit poruncii Mele, în
pustia Ţin, când cu cearta adunării, şi nu M-aţi sfinţit înaintea lor cu
prilejul apelor.” (Acestea Sunt apele de ceartă, la Cades, în pustia Ţin.)
15
Moise a vorbit Domnului şi a zis:
16 „Domnul, Dumnezeul duhurilor oricărui
trup, să rânduiască peste adunare un om
17 care să iasă înaintea lor, şi să
intre înaintea lor, care să-i scoată afară şi să-i vâre înăuntru, pentru ca
adunarea Domnului să nu fie ca nişte oi care n-au păstor.”
18 Domnul i-a zis
lui Moise: „Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul Meu, şi
să-ţi pui mâna peste el.
19 Să-l aşezi înaintea preotului Eleazar şi înaintea
întregii adunări, şi să-i dai porunci sub ochii lor.
20 Să-l faci părtaş la
dregătoria ta, pentru ca toată adunarea copiilor lui Israel să-l asculte.
21
Să se înfăţişeze înaintea preotului Eleazar, care să întrebe pentru el judecata
lui Urim înaintea Domnului; şi Iosua, toţi copiii lui Israel, împreună cu el, şi
toată adunarea, să iasă după porunca lui Eleazar şi să intre după porunca
lui.
22 Moise a făcut cum îi poruncise Domnul. A luat pe Iosua, şi l-a pus
înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări.
23 Şi-a pus mâinile
peste el, şi i-a dat porunci, cum spusese Domnul prin Moise.
Numeri 28
1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2 „Porunceşte copiilor lui Israel,
şi spune-le: „Să aveţi grijă să-Mi aduceţi la vremea Hotărâtă, darul Meu de
mâncare, hrana jertfelor Mele mistuite de foc, care Îmi Sunt de un plăcut
miros.”
3 Să le spui: „Iată jertfa mistuită de foc pe care o veţi aduce
Domnului: în fiecare zi, câte doi miei de un an fără cusur, ca ardere de tot
necurmată.
4 Să aduci un miel dimineaţa, şi celălalt miel seara1;
5 iar,
ca dar de mâncare, să aduci a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii,
frământată într-un sfert de hin de untdelemn de măsline sfărîmate.
6 Aceasta
este arderea-de-tot necurmată, care a fost adusă la muntele Sinai; o jertfă
mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
7 Jertfa de băutură să fie de
un sfert de hin pentru fiecare miel; jertfa de băutură de vin s-o faci Domnului
în locul Sfânt.
8 Al doilea miel să-l aduci seara1, ca un dar de mâncare şi o
jertfă de băutură ca cele de dimineaţă; aceasta este o jertfă mistuită prin foc,
de un miros plăcut Domnului.
9 În ziua Sabatului, să aduceţi doi miei de un
an fără cusur, şi ca dar de mâncare, două zecimi de efă din floarea făinii,
frământată cu untdelemn, împreună cu jertfa de băutură.
10 Aceasta este
arderea-de-tot pentru fiecare zi de Sabat, în afară de arderea-de-tot necurmată
şi jertfa ei de băutură.
11 La începutul lunilor voastre, să aduceţi ca
ardere de tot Domnului: doi viţei, un berbec, şi şapte miei de un an fără
cusur;
12 şi, ca dar de mâncare pentru fiecare viţel, trei zecimi de efă din
floarea făinii, frământată cu untdelemn; ca dar de mâncare pentru berbec, să
aduceţi două zecimi de efă din floarea făinii, frământată cu untdelemn;
13 ca
dar de mâncare pentru fiecare miel, să aduceţi o zecime de efă din floarea
făinii, frământată cu untdelemn. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită
de foc, de un miros plăcut Domnului.
14 Jertfele de băutură să fie de o
jumătate de hin de vin pentru un viţel, a treia parte dintr-un hin pentru un
berbec, şi un sfert de hin pentru un miel. Aceasta este arderea-de-tot pentru
începutul lunii, în fiecare lună, în toate lunile anului.
15 Să se aducă
Domnului un ţap, ca jertfă de ispăşire, în afară de arderea-de-tot necurmată şi
jertfa ei de băutură.
16 În luna întâi, în ziua a patrusprezecea a lunii, vor
fi Paştele Domnului.
17 Ziua a cincisprezecea a acestei luni să fie o zi de
sărbătoare. Timp de şapte zile să se mănânce azimi.
18 În ziua dintâi, să fie
o adunare Sfântă: să nu faceţi nici o lucrare de slugă în ea.
19 Să aduceţi
ca ardere de tot Domnului o jertfă mistuită de foc: doi viţei, un berbec, şi
şapte miei de un an fără cusur.
20 Să mai adăugaţi şi darul lor de mâncare
din floarea făinii, frământată cu untdelemn, trei zecimi de efă pentru un viţel,
două zecimi pentru un berbec,
21 şi o zecime pentru fiecare din cei şapte
miei.
22 Să aduceţi un ţap ca jertfă de ispăşire, ca să facă ispăşire pentru
voi.
23 Să aduceţi aceste jertfe, în afară de arderea-de-tot de dimineaţă,
care este o ardere de tot necurmată.
24 să le aduceţi în fiecare zi, timp de
şapte zile, ca hrana unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului.
Să fie aduse în afară de arderea-de-tot necurmată şi jertfa ei de băutură.
25
În ziua a şaptea să aveţi o adunare Sfântă: să nu faceţi nici o lucrare de slugă
în ea.
26 În ziua celor dintâi roade, când veţi aduce Domnului un dar de
mâncare, la sărbătoarea încheierii săptămânilor (Cincizecimea), să aveţi o
adunare Sfântă; să nu faceţi nici o lucrare de slugă în ea.
27 Să aduceţi ca
ardere de tot, de un miros plăcut Domnului: doi viţei, un berbec, şi şapte miei
de un an.
28 Să mai adăugaţi darul lor de mâncare din floarea făinii,
frământată cu untdelemn, câte trei zecimi de fiecare viţel, două zecimi pentru
berbec,
29 şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.
30 Să aduceţi şi
un ţap, ca să facă ispăşire pentru voi.
31 Să aduceţi aceste jertfe, în afară
de arderea-de-tot necurmată şi darul ei de mâncare. Mieii să fie fără cusur, şi
să adăugaţi şi jertfele lor de băutură.
Numeri 29
1 În luna a şaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi o adunare Sfântă:
atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă. Ziua aceasta să fie vestită între
voi cu sunet de trâmbiţă.
2 Să aduceţi ca ardere de tot, de un miros plăcut
Domnului, un viţel, un berbec, şi şapte miei de un an fără cusur.
3 Să mai
adăugaţi şi darul lor de mâncare din floarea făinii, frământată cu untdelemn,
trei zecimi pentru viţel, două zecimi pentru berbec,
4 şi o zecime pentru
fiecare din cei şapte miei.
5 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, ca
să facă ispăşire pentru voi.
6 Să aduceţi aceste jertfe, în afară de
arderea-de-tot şi darul ei de mâncare din fiecare lună, în afară de
arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare, şi jertfele de băutură, care se
adaugă la ele, după rânduielile aşezate. Acestea Sunt nişte jertfe mistuite de
foc, de un miros plăcut Domnului.
7 În ziua a zecea a acestei luni a şaptea,
să aveţi o adunare Sfântă, şi să vă smeriţi sufletele; atunci să nu faceţi nici
o lucrare.
8 Să aduceţi ca ardere de tot, de un miros plăcut Domnului: un
viţel, un berbec, şi şapte miei de un an fără cusur.
9 Să mai adăugaţi şi
darul lor de mâncare din floarea făinii, frământată cu untdelemn, trei zecimi
pentru viţel, două zecimi pentru berbec,
10 şi o zecime pentru fiecare din
cei şapte miei.
11 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, în afară de
jertfa de ispăşire, în afară de arderea-de-tot necurmată cu darul ei de mâncare,
şi jertfele de băutură obişnuite.
12 În ziua a cincisprezecea a lunii a
şaptea, să aveţi o adunare Sfântă; atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă.
Să prăznuiţi o sărbătoare în cinstea Domnului, timp de şapte zile.
13 Să
aduceţi ca ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului:
treisprezece viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără
cusur.
14 Să mai adăugaţi şi darul lor de mâncare din floarea făinii,
frământată cu untdelemn, trei zecimi pentru fiecare din cei treisprezece viţei,
două zecimi pentru fiecare din cei doi berbeci,
15 şi o zecime pentru fiecare
din cei patrusprezece miei.
16 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, în
afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa sa de
băutură.
17 A doua zi, să aduceţi doisprezece viţei, doi berbeci, şi
patrusprezece miei de un an fără cusur,
18 împreună cu darul lor de mâncare
şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după
rânduielile aşezate.
19 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, în afară
de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfele de băutură.
20 A
treia zi, să aduceţi unsprezece viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un
an fără cusur,
21 împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură
pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate.
22
Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, în afară de arderea-de-tot
necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa de băutură.
23 A patra zi, să
aduceţi zece viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără
cusur,
24 împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru
viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate.
25 Să
aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, în afară de arderea-de-tot necurmată,
darul ei de mâncare şi jertfa de băutură.
26 În ziua a cincea, să aduceţi
nouă viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără cusur,
27
împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei,
berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate.
28 Să aduceţi şi
un ţap ca jertfă de ispăşire, în afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de
mâncare şi jertfa de băutură.
29 În ziua a şasea, să aduceţi opt viţei, doi
berbeci şi patrusprezece miei de un an fără cusur,
30 împreună cu darul lor
de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după
numărul lor, după rânduielile aşezate.
31 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de
ispăşire, în afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfele
de băutură.
32 În ziua a şaptea, să aduceţi şapte viţei, doi berbeci, şi
patrusprezece miei de un an fără cusur,
33 împreună cu darul lor de mâncare
şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după
rânduielile aşezate.
34 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, în afară
de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfă de băutură.
35 În
ziua a opta, să aveţi o adunare de sărbătoare: atunci să nu faceţi nici o
lucrare de slugă.
36 Să aduceţi ca ardere de tot o jertfă mistuită de foc, de
un miros plăcut Domnului: un viţel, un berbec, şi şapte miei de un an fără
cusur,
37 împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru
viţel, berbec şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate.
38 Să
aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, în afară de arderea-de-tot necurmată,
darul ei de mâncare şi jertfa de băutură.
39 Acestea Sunt jertfele pe care să
le aduceţi Domnului la sărbătorile voastre, în afară de arderile voastre de tot,
de darurile voastre de mâncare şi de jertfele voastre de băutură, şi de jertfele
voastre de mulţumire, ca împlinire a unei juruinţe sau ca daruri de bună
voie.”
40 Moise a spus copiilor lui Israel tot ce-i poruncise Domnul.
Numeri 30
1 Moise a vorbit căpeteniilor seminţiilor copiilor lui Israel şi a zis: „Iată
ce porunceşte Domnul.
2 Când un om va face o juruinţă Domnului sau un
jurământ prin care se va lega printr-o făgăduială, să nu-şi calce cuvântul, ci
să facă potrivit cu tot ce i-a ieşit din gură.
3 Când o femeie va face o
juruinţă Domnului şi se va lega printr-o făgăduială, în tinereţea ei şi în casa
tatălui ei,
4 şi tatăl ei va afla de juruinţa pe care a făcut-o ea şi de
făgăduiala cu care s-a legat, dacă nu-i zice nimic în ziua când află de juruinţa
ei, toate juruinţele ei vor fi primite, şi orice făgăduială cu care s-a legat
ea, va fi primită;
5 dar dacă tatăl ei nu-i dă voie în ziua când ia
cunoştinţă de juruinţa ei, toate juruinţele ei şi toate făgăduielile cu care se
va fi legat ea, nu vor avea nici o tărie; şi Domnul o va ierta, pentru că nu i-a
dat voie tatăl ei.
6 Când se va mărita, după ce a făcut juruinţe sau după ce
s-a legat printr-un cuvânt ieşit de pe buzele ei,
7 şi bărbatul ei va lua
cunoştinţă de lucrul acesta, şi nu-i va zice nimic în ziua când va lua
cunoştinţă de ele, juruinţele ei vor rămâne în picioare; şi făgăduielile cu care
se va fi legat ea vor rămâne în picioare;
8 dar dacă bărbatul ei nu-i dă voie
în ziua când ia cunoştinţă de juruinţa ei, el va desfiinţa juruinţa pe care a
făcut-o şi cuvântul scăpat de pe buzele ei, cu care s-a legat ea; şi Domnul o va
ierta.
9 Juruinţa unei femei văduve sau despărţite de bărbat, făgăduinţa cu
care se va fi legat ea, va rămâne în picioare pentru ea.
10 Când o femeie,
fiind încă în casa bărbatului ei, va face juruinţe sau se va lega cu vreun
jurământ,
11 şi bărbatul ei va afla de lucru acesta, dacă nu-i zice nimic şi
n-o opreşte, toate juruinţele ei vor rămâne în picioare, şi toate făgăduinţele
prin care se va fi legat ea, vor rămâne în picioare;
12 dar dacă bărbatul ei
nu le primeşte în ziua când află de ele, orice juruinţă şi orice făgăduială
ieşite de pe buzele ei nu vor avea nici un preţ, bărbatul ei nu le-a primit; şi
Domnul o va ierta.
13 Bărbatul ei poate întări şi bărbatul ei poate desfiinţa
orice juruinţă, orice jurământ cu care se leagă ea ca să-şi mîhnească
sufletul.
14 Şi anume, dacă nu-i zice nimic zi de zi, după ce află de lucrul
acesta, el întăreşte astfel toate juruinţele şi toate făgăduielile cu care s-a
legat ea; le întăreşte pentru că nu i-a zis nimic în ziua când a aflat de
ele.
15 Dar dacă nu le primeşte, după ce a trecut ziua în care le-a aflat, va
fi vinovat de păcatul nevestei lui.”
16 Acestea Sunt legile pe care le-a dat
lui Moise Domnul, ca să aibă putere între un bărbat şi nevasta lui, între un
tată şi fata lui, când ea este în tinereţă şi acasă la tatăl ei.
Numeri 31
1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2 „Răzbună pe copiii lui Israel
împotriva Madianiţilor, apoi vei fi adăugat la poporul tău.”
3 Moise a vorbit
poporului şi a zis: „Înarmaţi dintre voi nişte bărbaţi pentru oştire, şi să
meargă împotriva Madianului, ca să aducă la îndeplinire răzbunarea Domnului
împotriva Madianului.
4 Să trimiteţi la oaste câte o mie de oameni de
seminţie, din toate seminţiile lui Israel.”
5 Au luat dintre miile lui Israel
câte o mie de oameni de seminţie, adică douăsprezece mii de oameni înarmaţi
pentru oaste.
6 Moise a trimis la oaste pe aceşti o mie de oameni de
seminţie, şi a trimis cu ei pe fiul preotului Eleazar, Fineas, care ducea
uneltele sfinte şi trâmbiţele răsunătoare.
7 Au înaintat împotriva
Madianului, după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul; şi au omorât pe toţi
bărbaţii.
8 Împreună cu toţi ceilalţi, au omorât şi pe împăraţii Madianului:
Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba, cei cinci împăraţi ai Madianului; au ucis cu
sabia şi pe Balaam, fiul lui Beor.
9 Copiii lui Israel au luat prinse pe
femeile Madianiţilor cu pruncii lor, şi le-au jefuit toate vitele, toate turmele
şi toate bogăţiile.
10 Le-au ars toate cetăţile pe care le locuiau şi toate
ocoalele lor.
11 Au luat toată prada şi toate jafurile de oameni şi
dobitoace;
12 şi pe cei prinşi, prada şi jafurile, le-au adus lui Moise,
preotului Eleazar, şi adunării copiilor lui Israel, care erau tăbărâţi în câmpia
Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
13 Moise, preotul Eleazar, şi
toţi mai marii adunării, le-au ieşit înainte, afară din tabără.
14 Şi Moise
s-a mâniat pe căpeteniile oştirii, pe căpeteniile peste o mie şi pe căpeteniile
peste o sută, care se întorceau de la război.
15 El le-a zis: „Cum? Aţi lăsat
cu viaţă pe toate femeile?
16 Iată, ele Sunt acelea cari, după cuvântul lui
Balaam, au târât pe copiii lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului, în
fapta lui Peor; şi atunci a izbucnit urgia în adunarea Domnului.
17 Acum,
deci, omorâţi pe orice prunc de parte bărbătească, şi omorâţi pe orice femeie
care a cunoscut pe un bărbat culcându-se cu el;
18 dar lăsaţi cu viaţă pentru
voi toţi pruncii de parte femeiască şi pe toate fetele care n-au cunoscut
împreunarea cu un bărbat.
19 Iar voi, tăbărâţi şapte zile afară din tabără;
toţi aceia dintre voi care au ucis pe cineva, şi toţi cei ce s-au atins de vre
un mort, să se cureţe a treia şi a şaptea zi, ei şi cei prinşi de voi.
20 Să
curăţiţi, de asemenea, orice haină, orice lucru de piele, orice lucru din păr de
capră şi orice unealtă din lemn.”
21 Preotul Eleazar a zis ostaşilor, care se
duseseră la război: „Iată ce este poruncit prin legea pe care a dat-o lui Moise
Domnul.
22 Aurul, argintul, arama, ferul, cositorul şi plumbul,
23 orice
lucru care poate suferi focul, să-l treceţi prin foc ca să se curăţească. Dar
tot ce nu poate suferi focul, să fie curăţit cu apa de curăţire; să-l treceţi
prin apă.
24 Să vă spălaţi hainele în ziua a şaptea şi veţi fi curaţi; apoi,
veţi putea intra în tabără.”
25 Domnul i-a zis lui Moise:
26 „Fă, împreună
cu preotul Eleazar şi cu căpeteniile caselor adunării, socoteala prăzii luate,
fie oameni fie dobitoace.
27 Împarte prada între luptătorii care s-au dus la
oaste şi între toată adunarea.
28 Să iei întâi din partea ostaşilor care s-au
dus la oaste o dare pentru Domnul, şi anume: unul din cinci sute, atât din
oameni cât şi din boi, măgari şi oi.
29 Să le luaţi din jumătatea cuvenită
lor, şi să le dai preotului Eleazar ca un dar ridicat pentru Domnul.
30 Şi
din jumătatea care se cuvine copiiilor lui Israel să iei unul din cincizeci,
atât din oameni cât şi din boi, măgari şi oi, din orice dobitoc; şi să le dai
Leviţilor, care păzesc cortul Domnului.”
31 Moise şi preotul Eleazar au făcut
ce poruncise lui Moise Domnul.
32 Prada de război, rămasă din jaful celor ce
făcuseră parte din oaste, era de şase sute şaptezeci şi cinci de mii de
oi,
33 şaptezeci şi două de mii de boi,
34 şaizeci şi una de mii de
măgari,
35 şi treizeci şi două de mii de suflete, adică femei care nu
cunoscuseră împreunarea cu un bărbat.
36 Jumătatea care alcătuia partea celor
ce se duseseră la oaste, a fost de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute
de oi,
37 din care şase sute şaptezeci şi cinci au fost luaţi ca dare
Domnului;
38 treizeci şi şase de mii de boi, din care şaptezeci şi doi luaţi
ca dare Domnului;
39 treizeci de mii cinci sute de măgari, din care şaizeci
şi unu luaţi ca dare Domnului;
40 şi şasesprezece mii de inşi, din care
treizeci şi doi luaţi ca dare Domnului.
41 Moise a dat preotului Eleazar
darea luată ca dar ridicat pentru Domnul, după cum îi poruncise Domnul.
42
Jumătatea cuvenită copiilor lui Israel pe care a despărţit-o Moise de a
bărbaţilor care merseseră la oaste,
43 şi care era partea adunării, a fost de
trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi,
44 treizeci şi şase de
mii de boi,
45 treizeci de mii cinci sute de măgari,
46 şi şasesprezece
mii de suflete.
47 Din această jumătate care se cuvenea copiilor lui Israel,
Moise a luat unul din cincizeci, atât din oameni cât şi din dobitoace; şi le-a
dat Leviţilor, care păzesc cortul Domnului, după cum îi poruncise Domnul.
48
Căpeteniile oştirii, căpeteniile peste o mie şi căpeteniile peste o sută, s-au
apropiat de Moise,
49 şi i-au zis: „Robii tăi au făcut socoteala ostaşilor
care erau sub poruncile noastre, şi nu lipseşte nici un om dintre noi.
50 Noi
aducem deci, ca dar Domnului, fiecare ce a găsit ca scule din aur, şi anume:
lănţişoare, brăţări, inele, cercei şi salbe, ca să se facă ispăşire pentru
sufletele noastre înaintea Domnului.”
51 Moise şi preotul Eleazar au primit
de la ei toate aceste scule lucrate în aur.
52 Tot aurul pe care l-au adus
Domnului căpeteniile peste o mie şi căpeteniile peste o sută, ca dar ridicat,
cântărea şasesprezece mii şapte sute cincizeci de sicli.
53 Oamenii din oaste
au păstrat fiecare pentru sine prada pe care o făcuse.
54 Moise şi preotul
Eleazar au luat aurul de la căpeteniile peste o mie şi de la căpeteniile peste o
sută, şi l-au adus în Cortul Întâlnirii, ca aducere aminte pentru copiii lui
Israel înaintea Domnului.
Numeri 32
1 Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad aveau o mare mulţime de vite, şi au văzut că
ţara lui Iaezer şi ţara Galaadului erau un loc bun pentru vite.
2 Atunci fiii
lui Gad, şi fiii lui Ruben au venit la Moise, la preotul Eleazar şi la mai marii
adunării, şi le-au zis:
3 „Atarot, Dibon, Iaezer, Nimra, Hesbon, Eleale,
Sebam, Nebo şi Beon,
4 ţara aceasta pe care a lovit-o Domnul înaintea
adunării lui Israel, este un loc bun pentru vite, şi robii tăi au vite.”
5
Apoi au adăugat: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, să se dea ţara aceasta în
stăpânirea robilor tăi, şi să nu ne treci peste Iordan.”
6 Moise a răspuns
fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben: „Fraţii voştri să meargă oare la război, şi
voi să rămâneţi aici?
7 Pentru ce voiţi să muiaţi inima copiilor lui Israel
şi să-i faceţi să nu treacă în ţara pe care le-o dă Domnul?
8 Aşa au făcut şi
părinţii voştri când i-am trimis din Cades-Barnea să iscodească ţara.
9 S-au
suit până la valea Eşcol, şi, după ce au iscodit ţara, au muiat inima copiilor
lui Israel, şi i-au făcut să nu intre în ţara pe care le-o dădea Domnul.
10
Şi Domnul S-a aprins de mânie în ziua aceea, şi a jurat zicând:
11 „Oamenii
aceştia care s-au suit din Egipt, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, nu vor
vedea ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci
n-au urmat în totul calea Mea,
12 în afară de Caleb, fiul lui Iefune,
Chenizitul, şi Iosua, fiul lui Nun, care au urmat în totul calea Domnului.
13
Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel, şi i-a făcut să rătăcească în
pustie timp de patruzeci de ani, până la stângerea întregului leat de oameni
care făcuseră rău înaintea Domnului.
14 Şi iată că voi luaţi locul părinţilor
voştri, ca nişte odrasle de oameni păcătoşi, ca să faceţi pe Domnul să Se
aprindă şi mai tare de mânie împotriva lui Israel.
15 Căci, dacă vă
întoarceţi de la El, El va lăsa mai departe pe Israel să rătăcească în pustie,
şi veţi aduce perderea poporului acestuia întreg.”
16 Ei s-au apropiat de
Moise, şi au zis: „Vom face aici ocoale pentru vitele noastre şi cetăţi pentru
pruncii noştri:
17 apoi ne vom înarma în grabă şi vom merge înaintea
copiiilor lui Israel, până îi vom duce în locul care le este rânduit; şi pruncii
noştri vor locui în aceste cetăţi întărite, din pricina locuitorilor ţării
acesteia.
18 Nu ne vom întoarce în casele noastre mai înainte ca fiecare din
copiii lui Israel să fi pus stăpânire pe moştenirea lui,
19 şi nu vom stăpâni
nimic cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că noi ne vom avea
moştenirea noastră dincoace de Iordan, la răsărit.”
20 Moise le-a zis: „Dacă
faceţi aşa, dacă vă înarmaţi ca să luptaţi înaintea Domnului,
21 dacă toţi
aceia dintre voi care se vor înarma trec Iordanul înaintea Domnului, până ce va
izgoni pe vrăjmaşii Lui dinaintea Lui,
22 şi dacă vă veţi întoarce înapoi
numai după ce ţara va fi supusă înaintea Domnului, atunci veţi fi fără vină
înaintea Domnului şi înaintea lui Israel, şi ţinutul acesta va fi moşia voastră
înaintea Domnului.
23 Dar dacă nu faceţi aşa, păcătuiţi împotriva Domnului,
şi să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge.
24 Zidiţi cetăţi pentru pruncii
voştri şi ocoale pentru vitele voastre, şi faceţi ce aţi spus cu gura
voastră.”
25 Fiii lui Gad şi fiii lui Ruben i-au zis lui Moise: „Robii tăi
vor face tot ce porunceşte domnul nostru.
26 Pruncii noştri, nevestele,
turmele noastre şi toate vitele noastre, vor rămâne în cetăţile
Galaadului;
27 iar robii tăi, toţi înarmaţi pentru război, vor merge să se
lupte înaintea Domnului, cum zice domnul nostru.”
28 Moise a dat porunci cu
privire la ei preotului Eleazar, lui Iosua, fiul lui Nun, şi capilor de familie
din seminţiile copiilor lui Israel.
29 El le-a zis: „Dacă fiii lui Gad şi
fiii lui Ruben trec cu voi Iordanul, înarmaţi cu toţii ca să lupte înaintea
Domnului, după ce ţara va fi supusă înaintea voastră, să le daţi în stăpânire
ţinutul Galaadului.
30 Dar dacă nu vor merge înarmaţi împreună cu voi, să se
aşeze în mijlocul vostru în ţara Canaanului.”
31 Fiii lui Gad şi fiii lui
Ruben au răspuns: „Vom face tot ce a spus robilor tăi Domnul.
32 Vom trece
înarmaţi înaintea Domnului în ţara Canaanului; dar noi să ne avem moştenirea
noastră dincoace de Iordan.”
33 Moise a dat fiilor lui Gad şi fiilor lui
Ruben, şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif, împărăţia lui
Sihon, împăratul Amoriţilor, şi împărăţia lui Og, împăratul Basanului, ţara cu
cetăţile ei, cu ţinuturile cetăţilor ţării de jur împrejur.
34 Fiii lui Gad
au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul,
35 Atrot-Şofan, Iaezer, Iogbeha,
36
Bet-Nimra şi Bet-Haran, cetăţi întărite, şi au făcut staule pentru turme.
37
Fiii lui Ruben au zidit Hesbonul, Eleale, Chiriataim,
38 Nebo şi Baal-Meon,
ale căror nume au fost schimbate, şi Sibma, şi au pus alte nume cetăţilor pe
care le-au zidit.
39 Fiii lui Machir, fiul lui Manase, au mers împotriva
Galaadului, şi au pus mâna pe el; au izgonit pe Amoriţii care erau acolo.
40
Moise a dat Galaadului lui Machir, fiul lui Manase, care s-a aşezat acolo.
41
Iair, fiul lui Manase, a pornit şi el, şi a luat tîrgurile, şi le-a numit
tîrgurile lui Iair.
42 Nobah a pornit şi el şi a luat Chenatul împreună cu
cetăţile care ţineau de el, şi l-a numit Nobah, după numele lui.
Numeri 33
1 Iată popasurile copiilor lui Israel care au ieşit din ţara Egiptului, după
oştirile lor, sub povăţuirea lui Moise şi lui Aaron.
2 Moise a scris
călătoriile lor din popas în popas, după porunca Domnului. Şi iată popasurile
lor, după călătoriile lor.
3 Au pornit din Ramses în luna întâi, în ziua a
cincisprezecea a lunii întâi. A doua zi după Paşte, copiii lui Israel au ieşit
gata de luptă în faţa tuturor Egiptenilor,
4 în timp ce Egiptenii îşi
îngropau pe toţi întâii lor născuţi, pe care-i lovise Domnul dintre ei. Căci
Domnul făcuse chiar şi pe dumnezeii lor să simtă puterea Lui.
5 Copiii lui
Israel au pornit din Ramses şi au tăbărât la Sucot.
6 Au pornit din Sucot, şi
au tăbărât la Etam, care este la marginea pustiei.
7 Au pornit din Etam, s-au
întors înapoi la Pihahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon, şi au tăbărât înaintea
Migdolului.
8 Au pornit dinaintea Pihahirotului, şi au trecut prin mijlocul
mării înspre pustie; au făcut un drum de trei zile în pustia Etamului, şi au
tăbărât la Mara.
9 Au pornit de la Mara, şi au ajuns la Elim; la Elim erau
douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici: acolo au tăbărât.
10 Au
pornit din Elim, şi au tăbărât lângă marea Roşie.
11 Au pornit de la marea
Roşie, şi au tăbărât în pustia Sin.
12 Au pornit din pustia Sin, şi au
tăbărât la Dofca.
13 Au pornit din Dofca, şi au tăbărât la Aluş.
14 Au
pornit din Aluş, şi au tăbărât la Refidim, unde poporul n-a găsit apă de
băut.
15 Au pornit din Refidim, şi au tăbărât în pustia Sinai.
16 Au
pornit din pustia Sinai, şi au tăbărât la Chibrot-Hataava.
17 Au pornit de la
Chibrot-Hataava, şi au tăbărât la Haţerot.
18 Au pornit din Haţerot, şi au
tăbărât la Ritma.
19 Au pornit de la Ritma, şi au tăbărât la
Rimon-Pereţ.
20 Au pornit din Rimon-Pereţ, şi au tăbărât la Libna.
21 Au
pornit din Libna, şi au tăbărât la Risa.
22 Au pornit din Risa, şi au tăbărât
la Chehelata.
23 Au pornit din Chehelata, şi au tăbărât la muntele
Şafer.
24 Au pornit de la muntele Şafer, şi au tăbărât la Harada.
25 Au
pornit din Harada, şi au tăbărât la Machelot.
26 Au pornit din Machelot, şi
au tăbărât la Tahat.
27 Au pornit din Tahat, şi au tăbărât la Tarah.
28 Au
pornit din Tarah, şi au tăbărât la Mitca.
29 Au pornit din Mitca, şi au
tăbărât la Haşmona.
30 Au pornit din Haşmona, şi au tăbărât la Moserot.
31
Au pornit din Moserot, şi au tăbărât la Bene-Iaacan.
32 Au pornit din
Bene-Iaacan, şi au tăbărât la Hor-Ghidgad.
33 Au pornit din Hor-Ghidgad, şi
au tăbărât la Iotbata.
34 Au pornit din Iotbata, şi au tăbărât la
Abrona.
35 Au pornit din Abrona, şi au tăbărât la Eţion-Gheber.
36 Au
pornit din Eţion-Gheber, şi au tăbărât în pustia Ţin, adică la Cades.
37 Au
pornit din Cades, şi au tăbărât la muntele Hor, la marginea ţării
Edomului.
38 Preotul Aaron s-a suit pe muntele Hor, după porunca Domnului; şi
a murit acolo, în al patruzecilea an după ieşirea copiilor lui Israel din ţara
Egiptului, în luna a cincea, în cea dintâi zi a lunii.
39 Aaron era în vârstă
de o sută douăzeci şi trei de ani când a murit pe muntele Hor.
40 Împăratul
Aradului, Canaanitul, care locuia în partea de miazăzi a ţării Canaanului, a
aflat de sosirea copiilor lui Israel.
41 Au pornit de la muntele Hor, şi au
tăbărât la Ţalmona.
42 Au pornit din Ţalmona, şi au tăbărât la Punon.
43
Au pornit din Punon, şi au tăbărât la Obot.
44 Au pornit din Obot, şi au
tăbărât la Iie-Abarim, la hotarul Moabului.
45 Au pornit din Iie-Abarim, şi
au tăbărât la Dibon-Gad:
46 Au pornit din Dibon-Gad, şi au tăbărât la
Almon-Diblataim.
47 Au pornit din Almon-Diblataim, şi au tăbărât la munţii
Abarim, înaintea muntelui Nebo.
48 Au pornit de la munţii Abarim, şi au
tăbărât în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
49 Au tăbărât
lângă Iordan, de la Bet-Ieşimot până la Abel-Sitim, în câmpia Moabului.
50
Domnul a vorbit lui Moise în câmpia Moabului, lângă Iordan în faţa Ierihonului.
Şi a zis:
51 „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: „După ce veţi trece
Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,
52 să izgoniţi dinaintea voastră
pe toţi locuitorii ţării, să le dărîmaţi toţi idolii din piatră, să le nimiciţi
toate icoanele turnate, şi să le nimiciţi toate înălţimile pentru jertfe.
53
Să luaţi ţara în stăpânire, şi să vă aşezaţi în ea; căci Eu v-am dat ţara
aceasta, ca să fie moşia voastră.
54 Să împărţiţi ţara prin sorţi, după
familiile voastre. Celor ce Sunt în număr mai mare, să le daţi o parte mai mare,
şi celor ce Sunt în număr mai mic, să le daţi o parte mai mică. Fiecare să
stăpânească ce-i va cădea la sorţi; s-o luaţi în stăpânire, după seminţiile
părinţilor voştri.
55 Dar dacă nu veţi izgoni dinaintea voastră pe locuitorii
ţării, aceia dintre ei pe care îi veţi lăsa, vă vor fi ca nişte spini în ochi şi
ca nişte ghimpi în coaste: vă vor fi vrăjmaşi în ţara în care veţi merge să vă
aşezaţi.
56 Şi vă voi face şi vouă cum Hotărâsem să le fac lor.”
Numeri 34
1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2 „Dă porunca aceasta copiilor lui
Israel, şi spune-le: „Când veţi intra în ţara Canaanului, ţara aceasta va fi
moştenirea voastră, ţara Canaanului, ale cărei hotare iată-le:
3 Hotarul din
partea de miazăzi va începe din pustia Ţin, lângă Edom. Astfel, hotarul vostru
de miazăzi va începe de la marginea mării Sărate, spre răsărit;
4 se va
întoarce la miazăzi de înălţimea Acrabim, va trece prin Ţin, şi se va întinde
până la miazăzi de Cades-Barnea; va urma mai departe prin Haţar-Adar, şi va
trece spre Aţmon:
5 de la Aţmon, se va întoarce până la pârâul Egiptului, şi
va ieşi la mare.
6 Hotarul vostru dinspre apus va fi Marea cea Mare
(Mediterana): aceasta va fi hotarul vostru la apus.
7 Iată care va fi hotarul
vostru spre miazănoapte: începând de la Marea cea Mare să trageţi hotarul până
la muntele Hor;
8 de la muntele Hor, să-l trageţi prin Hamat, şi să ajungă
până la Ţedad;
9 să urmeze mai departe prin Zifron, ca să ajungă la
Haţar-Enan: acesta să vă fie hotarul înspre miazănoapte.
10 Să vă trageţi
hotarul spre răsărit de la Haţar-Enan până la Şefam;
11 să se pogoare din
Şefam spre Ribla, la răsărit de Ain; se va pogorâ, şi se va întinde dealungul
mării Chineret (Ghenezaret), la răsărit;
12 se va pogorâ iarăşi spre Iordan,
ca să ajungă la marea Sărată. Aceasta va fi ţara voastră, cu hotarele ei de jur
împrejur.”
13 Moise a dat porunca aceasta copiilor lui Israel şi a zis:
„Aceasta este ţara pe care o veţi împărţi prin sorţi, şi pe care a poruncit
Domnul s-o dea celor nouă seminţii şi jumătate.
14 Căci seminţia fiilor lui
Ruben, după casele lor părinteşti, şi seminţia fiilor lui Gad, după casele
părinţilor lor, precum şi jumătate din seminţia lui Manase şi-au luat
moştenirea.
15 Aceste două seminţii şi jumătate şi-au luat moştenirea
dincoace de Iordan, în faţa Ierihonului, înspre răsărit.”
16 Domnul a vorbit
lui Moise şi a zis:
17 „Iată numele bărbaţilor care vor împărţi ţara între
voi: preotul Eleazar, şi Iosua, fiul lui Nun.
18 Să mai luaţi câte o
căpetenie din fiecare seminţie, ca să facă împărţirea ţării.
19 Iată numele
bărbaţilor acestora. Pentru seminţia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune;
20
pentru seminţia fiilor lui Simeon: Samuel, fiul lui Amihud;
21 pentru
seminţia lui Beniamin: Elidad, fiul lui Chislon;
22 pentru seminţia fiilor
lui Dan: căpetenia Buchi, fiul lui Iogli;
23 pentru fiii lui Iosif, pentru
seminţia fiilor lui Manase: căpetenia Haniel, fiul lui Efod; -
24 şi pentru
seminţia fiilor lui Efraim: căpetenia Chemuel, fiul lui Şiftan;
25 pentru
seminţia fiilor lui Zabulon: căpetenia Eliţafan, fiul lui Parnac;
26 pentru
seminţia fiilor lui Isahar: căpetenia Paltiel, fiul lui Azan;
27 pentru
seminţia fiilor lui Aşer: căpetenia Ahihud, fiul lui Şelomi;
28 pentru
seminţia fiilor lui Neftali: căpetenia Pedahel, fiul lui Amihud.”
29 Aceştia
Sunt aceia cărora le-a poruncit Domnul să împartă ţara Canaanului între copiii
lui Israel.
Numeri 35
1 Domnul a vorbit lui Moise, în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa
Ierihonului. Şi a zis:
2 „Porunceşte copiilor lui Israel, să dea Leviţilor,
din moştenirea pe care o vor avea, nişte cetăţi în care să poată locui. Să mai
daţi Leviţilor şi un loc gol împrejurul acestor cetăţi.
3 Cetăţile să fie ale
lor, ca să locuiască în ele; iar locurile goale să fie pentru vitele lor, pentru
averile lor şi pentru toate dobitoacele lor.
4 Locurile goale din jurul
cetăţilor pe care le veţi da Leviţilor, să aibă, începând de la zidul cetăţii în
afară, o mie de coţi de jur împrejur.
5 Să măsuraţi afară din cetate, două
mii de coţi în partea de răsărit, două mii de coţi în partea de miazăzi, două
mii de coţi în partea de apus, şi două mii de coţi în partea de miazănoapte, aşa
în cât cetatea să fie la mijloc. Acestea să fie locurile goale din jurul
cetăţilor lor.
6 Dintre cetăţile pe care le veţi da Leviţilor, şase să fie
cetăţi de scăpare unde va putea să fugă ucigaşul, şi în afară de acestea, să le
mai daţi alte patruzeci şi două de cetăţi.
7 Toate cetăţile pe care le veţi
da Leviţilor să fie patruzeci şi opt de cetăţi, împreună cu locurile lor
goale.
8 Cetăţile pe care le veţi da din moşiile copiilor lui Israel să fie
date mai multe de cei ce au mai multe, şi mai puţine de cei ce au mai puţine;
fiecare să dea Leviţilor din cetăţile lui după moştenirea pe care o va
avea.”
9 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
10 „Vorbeşte copiilor lui
Israel şi spune-le: „Când veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara
Canaanului,
11 să vă alegeţi nişte cetăţi care să vă fie cetăţi de scăpare,
unde să poată scăpa ucigaşul care va omorî pe cineva fără voie.
12 Aceste
cetăţi să vă slujească drept cetăţi de scăpare împotriva răzbunătorului
sângelui, pentru ca ucigaşul să nu fie omorât înainte de a se înfăţişa în faţa
adunării ca să fie judecat.
13 Din cetăţile pe care le veţi da, şase să vă
fie cetăţi de scăpare.
14 Să daţi trei cetăţi dincoace de Iordan, şi trei
cetăţi în ţara Canaanului: acestea să vă fie cetaţi de scăpare.
15 Aceste
şase cetăţi să fie cetăţi de scăpare pentru copiii lui Israel, pentru străin şi
pentru cel ce locuieşte în mijlocul vostru: acolo va putea să scape orice om
care va ucide pe cineva fără voie.
16 Dacă un om loveşte pe aproapele său cu
o unealtă din fier, şi acesta moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie pedepsit cu
moartea.
17 Dacă-l loveşte cu o piatră pe care o ţine în mână, de care poate
muri, şi moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.
18
Dacă-l loveşte cu vreo unealtă din lemn pe care o ţine în mână, de care poate
muri, şi moare, este un ucigaş; ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.
19
Răzbunătorul sângelui să omoare pe ucigaş; când îl va întâlni, să-l
omoare.
20 Dacă un om împinge pe aproapele său din ură sau dacă-l pândeşte şi
arungă ceva asupra lui şi moare,
21 sau dacă-l loveşte cu mâna din vrăjmăşie,
şi moare, cel ce l-a lovit să fie pedepsit cu moartea; este un ucigaş:
răzbunătorul sângelui să omoare pe ucigaş, când îl va întâlni.
22 Dar dacă un
om împinge pe aproapele lui fără veste şi nu din vrăjmăşie sau dacă aruncă ceva
asupra lui fără să-l fi pândit,
23 sau dacă aruncă asupra lui din nebăgare de
seamă o piatră care-i poate pricinui moartea, şi moare, fără să-l urască şi fără
să caute să-i facă rău:
24 Iată legile după care va judeca adunarea între cel
ce l-a lovit şi răzbunătorul sângelui.
25 Adunarea va izbăvi pe ucigaş din
mâna răzbunătorului sângelui, şi-l va face să se întoarcă în cetatea de scăpare
unde fugise. Să locuiască acolo până la moartea marelui preot care este uns cu
untdelemn Sfânt.
26 Dacă ucigaşul iese din hotarul cetăţii de scăpare unde
fugise,
27 şi dacă răzbunătorul sângelui îl întâlneşte afară din hotarul
cetăţii de scăpare şi ucide pe ucigaş, nu va fi vinovat de omor.
28 Căci
ucigaşul trebuia să locuiască în cetatea lui de scăpare până la moartea marelui
preot; şi după moartea marelui preot, putea să se întoarcă la moşia lui.
29
Iată poruncile de drept pentru voi şi pentru urmaşii voştri, în toate locurile
în care veţi locui.
30 Dacă un om omoară pe cineva, ucigaşul să fie omorât,
pe mărturia martorilor. Un singur Martor nu va fi deajuns ca să fie osîndit
cineva la moarte.
31 Să nu primiţi răscumpărare pentru viaţa unui ucigaş
vinovat de moarte, ci să fie pedepsit cu moartea.
32 Să nu primiţi
răscumpărare pentru cel ce trebue să fugă în cetatea lui de scăpare, ca să se
întoarcă să locuiască în ţară până la moartea preotului.
33 Să nu pângăriţi
ţara unde veţi fi, căci sângele celui nevinovat pângăreşte ţara; şi ispăşirea
sângelui vărsat în ţară nu se va putea face decât prin sângele celui ce-l va
vărsa.
34 Să nu pângăriţi, deci, ţara în care veţi merge să locuiţi, şi în
mijlocul căreia voi locui şi Eu, căci Eu Sunt Domnul, care locuieşte în mijlocul
copiilor lui Israel.”
Numeri 36
1 Căpeteniile familiei lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, dintre
familiile fiilor lui Iosif, s-au apropiat şi au vorbit înaintea lui Moise şi
înaintea mai marilor peste casele părinteşti ale copiilor lui Israel.
2 Ei au
zis: „Domnule, ţie ţi-a poruncit Domnul să dai copiilor lui Israel ţara ca
moştenire prin sorţi. Tu, domnule, ai primit, de asemenea, poruncă de la Domnul
ca moştenirea fratelui nostru Ţelofhad, s-o dai fetelor lui.
3 Dar dacă ele
se mărită după unul din fiii altei seminţii a copiilor lui Israel, moştenirea
lor va fi ştearsă din moştenirea părinţilor noştri, şi adăugată la a seminţiei
din care vor face parte; şi astfel moştenirea care ne-a căzut nouă la sorţi se
va micşora.
4 Şi când va veni anul de veselie pentru copiii lui Israel,
moştenirea lor va rămâne adăugată la a seminţiei din care vor face parte, şi va
fi ştearsă astfel din moştenirea seminţiei părinţilor noştri.”
5 Moise a
poruncit copiilor lui Israel din partea Domnului şi a zis: „Seminţia fiilor lui
Iosif are dreptate.
6 Iată ce porunceşte Domnul cu privire la fetele lui
Ţelofhad: să se mărite după cine vor vrea, numai să se mărite într-o familie din
seminţia părinţilor lor.
7 Nici o moştenire a copiilor lui Israel să nu
treacă de la o seminţie la alta, ci fiecare din copiii lui Israel să se ţină
lipit de moştenirea seminţiei părinţilor lui.
8 Şi orice fată, care are o
moştenire în seminţiile copiilor lui Israel, să se mărite după cineva dintr-o
familie din seminţia tatălui ei, pentru ca fiecare din copiii lui Israel să-şi
aibă moştenirea părinţilor săi.
9 Nici o moştenire să nu treacă de la o
seminţie la alta, ci seminţiile copiilor lui Israel să se ţină fiecare de
moştenirea sa.”
10 Fetele lui Ţelofhad au făcut întocmai după porunca pe care
o dăduse lui Moise Domnul.
11 Mahla, Tirţa, Hogla, Milca şi Noa, fetele lui
Ţelofhad, s-au măritat după fiii unchilor lor;
12 s-au măritat în familiile
fiilor lui Manase, fiul lui Iosif, şi moştenirea lor a rămas în seminţia
familiei tatălui lor.
13 Acestea Sunt poruncile şi legile pe care le-a dat
Domnul prin Moise copiilor lui Israel, în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa
Ierihonului.
|
Serviciile de Închinare
Duminica
Rugaciune: 10:00-11:00
Serviciu divin: 11:00-12:00
Copii şi tineri: 18:00-19:00
Serviciu divin: 19:00-20:00
Miercuri
Rugaciune: 18:00-19:00
Studiu Biblic: 19:00-19:30
Vineri
Repetiţii de cor: 17:00-18:30
Sâmbăta
Întâlnire tineret: 18:00-20:00
|
|
